 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
POLITICA DE MEDIU IN UNIUNEA EUROPEANA
Introducere
Tratatul de la Maastricht evidentiaza protectia mediului ca o prioritate cheie pentru Uniunea Europeana. Un mediu inconjurator sanatos reprezinta o conditie esentiala pentru proprietatea pe termen lung si pentru calitatea vietii. De aceea, cetatenii europeni cer un inalt nivel de protectie in acest domeniu. Politica de mediu a Uniunii Europene, asa cum a fost stabilita prin Tratatul CE, are ca scop asigurarea sustenabilitatii activitatii de protectie a mediului, prin includerea acesteia in politicile sectoriale ale UE, prin elaborarea de masuri de prevenire, prin respectarea principiului "cel care polueaza plateste", prin combaterea la sursa a poluarii, si prin asumarea in comun a responsabilitatii.
Evolutia politicii de mediu
Tratatul de la Roma (1957) nu cuprindea referiri la protectia mediului si abia in anii '70 au inceput sa apara preocupari in acest sens si au fost initiate primele actiuni ale UE in aceasta directie. Impulsul este dat de Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului inconjurator, desfasurata la Stockholm in 1972. Intrarea in vigoare a Actului Unic European in 1987, care a adaugat un nou capitol la Tratat referitor la protectia mediului inconjurator (articolele 130r -130t), este recunoscuta ca fiind punctul de cotitura pentru politica de mediu. De la modificarea Tratatului de la Roma prin Tratatele de la Maastricht (1992), baza legala a politicii comunitare o constituie articolele de la 174 pana la 176 (130r pana la 130t) ale Tratatului Comunitatii Europene.
Politica in domeniul mediului se inscrie in randul asa-ziselor politici comunitare "de acompaniament" sau "politici coordonate" - precum politica sociala, politica in materie de cultura, sanatate publica, protectia consumatorilor etc - denumite astfel pentru a le diferentia de politicile comune. Criteriul principal intr-o asemenea clasificare si de diferentiere fata de "politicile comunitare majore" l-ar putea reprezenta marimea alocatiei afectate din bugetul comunitar.
Obiectivele politicii de mediu prevazute in Tratatul CE
Conservarea, protejarea si imbunatatirea calitatii mediului inconjurator. Masurile orientate spre atingerea acestui obiectiv includ actiuni diferite, precum: campaniile informative, investigatiile, educatia in domeniul mediului inconjurator, promovarea tehnologiilor curate etc.
Protejarea sanatatii oamenilor. In afara articolului ce constituie baza legala a politicii de mediu (art. 130r), Tratatul CE mai contine si alte prevederi care fac referire la sanatatea oamenilor:
o privind sanatatea publica (art. 129)
o referitor la protectia consumatorilor (art. 129A)
o privind armonizarea legislatiilor in contextul crearii pietei unice (art. 100A)
Utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale acopera administrarea tuturor acelor resurse cu care se intra in contact in natura: flora, fauna, lemnul, apa, mineralele etc. Adjectivele "prudenta" si "rationala" au legatura cu modelul de crestere sustinuta care sa permita ca dezvoltarea activitatilor economice sa fie compatibila cu reproductia resurselor, astfel incat sa se evite epuizarea lor.
Tratatul UE acorda o importanta deosebita resurselor energetice. Asemeni si Actului Unic European. Astfel, se stabileste ca deciziile comunitare pot afecta politica energetica nationala, respectiv "optiunea unui stat membru intre diferite surse de energie, precum si in ceea ce priveste structura generala a alimentarii sale cu energie" (art. 130s). In aceasta situatie, interesele statelor membre sunt salvgardate prin faptul ca deciziile in acest domeniu trebuie aprobate cu unanimitate de voturi.
Promovarea de masuri la nivel international pentru a face fata problemelor regionale sau mondiale ale mediului a fost introdusa ca atare drept obiectiv prin Tratatul UE, la cererea Comisiei, desi nu contine nicio prevedere specifica si poate fi considerat mai mult un obiectiv instrumental.
In concluzie, se poate remarca ca tratatele initiale nu stabilesc o ierarhie in atingerea obiectivelor privind mediul, astfel ca, in cazul unui conflict intre acestea, de orice fel, la nivelul Comunitatii, ramane la latitudinea institutiilor comunitare sa acorde prioritate unora in defavoarea celorlalte, in functie de circumstantele specifice fiecarui moment. Acesta este si motivul pentru care primul obiectiv, acela care vizeaza direct mediul ambiant, nu beneficiaza de niciun fel de avantaj fata de celelalte.
Principiile politicii de mediu
"POLUATORUL PLATESTE": cel care polueaza trebuie sa suporte cheltuielile necesare pentru desfasurarea de masuri, decise de autoritatile publice, pentru a garanta un nivel acceptabil de protectie a mediului. Altfel spus, costul acestor masuri trebuie sa se reflecte in costul bunurilor si serviciilor care au cauzat poluare in productie si/sau consum.
ACTIUNII PREVENTIVE - pleaca de la convingerea ca "prevenirea este mai buna decat tratamentul"
PRECAUTIEI: cand o activitate ameninta sa dauneze sanatatii umane sau mediului inconjurator, trebuie luate masuri de precautie, chiar daca nu se poate demonstra stiintific o legatura directa dintre cauza si efect; acest principiu impune o abordare stiintifica si se bazeaza pe identificarea si managementul riscurilor.
PROTECTIEI DE NIVEL INALT : politica de mediu trebuie sa tinteasca spre o protectie la un nivel cat mai ridicat.
INTEGRARII: cerintele privind protectia mediului trebuie integrate in formularea si implementarea tuturor politicilor sectoriale ale UE.
PROXIMITATII: are ca scop incurajarea comunitatilor de a-si asuma responsabilitatea deseurilor pe care le produc.
Instrumente de aplicare a politicii de mediu
Evolutia politicii de mediu si schimbarile inregistrate de aceasta de-a lungul timpului sunt reflectate nu numai de obiectivele si prioritatile acesteia, ci si de numarul in continua crestere al instrumentelor sale de implementare. Astfel, se poate vorbi de dezvoltarea a trei tipuri de instrumente: legislative, tehnice si instrumente economico-financiare, la care se adauga un set de "instrumente ajutatoare"ce raspund mai degraba noilor tendinte si strategii de protectie a mediului.
Instrumente legislative: creeaza cadrul legal al politicii de protectie a mediului inconjurator si reprezinta totalitatea legislatiei existente in domeniu.
Instrumente tehnice: asigura respectarea standardelor de calitate privind mediul ambiant si utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile. In categoria instrumentelor tehnice pot fi incluse:
o Standarde si limite de emisii etc.
o Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT)
o Denominarea "eco"(eco-etichetarea)
o Criteriile aplicabile inspectiilor de mediu in Statele Membre
Instrumente financiare: Principalele instrumente de asistenta financiara pentru implementarea politicii de mediu sunt reprezentate de programul LIFE si de Fondurile Structurale si de Coeziune.
Uniunea Europeana a dovedit prin realizarile sale ca preocuparea pentru mediu constituie unul dintre pilonii dezvoltarii Comunitatii, conditia primordiala a succesului fiind implicarea tuturor actorilor din sfera politica, economica si sociala.
Programele de actiune pentru mediu - cadrul general de implementare a politicii de mediu
In cadrul Comunitatii Economice Europene si, ulterior, in Uniunea Europeana, au fost elaborate si adoptate, in timp, sase programe de actiune care au exprimat o filozofie comunitara privind protectia si ameliorarea mediului si au stabilit un calendar de actiuni specifice prevazute pentru anii acoperiti de fiecare program in parte.
Primul Program de actiune privind mediul (1973 - 1976) - PAM 1 pune bazele principiilor unei politici comunitare a mediului inconjurator; defineste obiectivele fundamentale ce vor orienta mai departe actiunile Comunitatii privind protejarea mediului si sanatatea oamenilor; identifica actiunile generale de realizat pentru atingerea obiectivelor stabilite; propune masuri concrete pentru a controla si reduce cele mai grave efecte de contaminare; subliniaza importanta colaborarii pe probleme de mediu cu alte organizatii, precum Consiliul Europei, OCDE, organismele specializate din Sistemul Natiunilor Unite. Se poate spune ca acest program oglindeste vointa politica a statelor membre.
Al doilea Program de actiune privind mediul (1977- 1981) - PAM 2 continua si particularizeaza actiunile generale stabilite anterior. Ca si primul program, actiunile cuprinse au fost concentrate asupra cautarii de raspunsuri imediate la problemele grave ridicate de poluare, ajungandu-se la concluzia ca, in domeniul mediului, a preveni este mult mai important decat a repara.
Al treilea Program de actiune privind mediul (1982 - 1986) - PAM 3 a stabilit, pentru prima data, prioritatile actiunii comunitare in domeniu si a introdus noi concepte precum: integrarea nevoilor de mediu in alte politici comunitare, scopul de a atinge o "dezvoltare durabila" , abordarea preventiva etc. PAM 3 a definit o strategie globala si preventiva de salvare a mediului si resurselor, strategie ce a fost exprimata intr-o directiva comunitara adoptata in 1985, care a subordonat autorizarea construirii marilor lucrari industriale si de infrastructura unui studiu prealabil al impactului acestora asupra mediului.
Al patrulea Program de actiune privind mediul (1987 - 1992) - PAM 4 a urmarit sa faca din protectia mediului un element esential al oricarei politici comunitare economice si sociale si a cuprins o declaratie relativa la necesitatea controlului si reducerii poluarii, cu scopul de a evita transferul poluarii dintr-o regiune in alta.
Al cincilea Program de actiune privind mediul (1993 - 2000) - PAM 5 , intitulat sugestiv "Catre o dezvoltare durabila" , a preluat ideea intensificarii eforturilor pentru a se asigura o dezvoltare durabila. Ca si celelalte care l-au precedat, acesta este un plan strategic in care s-au stabilit liniile directoare ale actiunii comunitare viitoare in domeniul mediului inconjurator, dar, spre deosebire de programele anterioare, a avut o abordare mai ambitioasa: protectia mediului inconjurator a fost considerata o actiune ce trebuie sa fie urmarita chiar cu riscul de a modifica liniile cresterii economice, pentru a obtine o dezvoltare de durata si fara a afecta mediul natural , avand in vedere ceea ce va trebui lasat generatiilor viitoare.
Al saselea Program de actiune privind mediul -"Mediu 2010: Viitorul nostru, alegerea noastra" (2001 - 2010) - PAM 6. In Comunicarea cu privire la acest program (ianuarie 2001), Comisia Europeana a propus cinci directii prioritare de actiune:
aplicarea efectiva a legislatiei comunitare pivind mediul in statele membre;
obligativitatea analizarii impactului principalelor politici comunitare asupra mediului;
implicarea stransa a consumatorilor si producatorilor in identificarea de solutii pentru problemele de mediu;
asigurarea accesului general la informatiile de mediu, in vederea dezvoltarii preocuparii pentru protectia acestuia;
accentuarea importantei reducerii poluarii urbane si a utilizarii adecvate a terenurilor ( in scopul conservarii peisajelor si a mediilor urbane).
Programul se concentreaza pe patru domenii de actiune:
o Modificarile climatice
o Natura si biodiversitatea
o Mediul si sanatatea
o Gestiunea resurselor naturale si a deseurilor.
Principalii factori care au impiedicat mult timp dezvoltarea unei politici efective de mediu la nivel european
diferentele semnificative intre standardele de mediu ale tarilor membre; spre exemplu, Austria, Danemarca, Finlanda sau Olanda au avut dintotdeauna standarde de mediu mult mai ridicate decat Grecia, Portugalia sau Spania, folosite, ce-i drept, intr-o prima etapa, mai curand ca instrumente de protectie comerciala netarifara, decat strict ca mijloace pentru protectia mediului. Din acest punct de vedere, a patra extindere a Uniunii (1995) a contribuit esential la cresterea rolului Comunitatii in domeniul mediului prin presiunile exercitate de catre noii intrati in directia fixarii unor norme mai stricte de protectie;
limitele tratatelor si aplicarea principiului subsidiaritatii care nu au permis implicarea Comunitatii, gestionarea problemelor de mediu in tarile membre, decat in limita necesara functionarii pietei interne;
posibilitatile reduse de impact asupra legislatiilor nationale a Directivelor, ca instrument legislativ comunitar predominant in acquis-ul de mediu, corelat cu utilizarea votului unanim in adoptarea legislatiei de mediu;
lipsa unor studii privind problemele de mediu si impactul pe termen lung al degradarii mediului, al utilizarii intensive a resurselor si al reducerii biodiversitatii;
opozitia clasica intre obiectivele economice si cele de mediu (criterii stricte in materie de protectia mediului limiteaza accesul la resurse, determina cresterea costurilor si afecteaza competitivitatea); destul de tarziu, s-a argumentat faptul ca standardele ridicate de mediu pot genera valoare adaugata ridicata si pot ameliora astfel competitivitatea firmelor, existand mai curand o relatie de complementaritate, decat de "conflict" intre cele doua categorii de obiective;
costurile ridicate ale aplicarii unei politici de mediu; eco-tehnologiile, agricultura extensiva de tip durabil presupun costuri ridicate pe care unele dintre tarile membre nu-si puteau permite sa le suporte;
nivelul scazut al rezultatelor in domeniul cercetarii de mediu si al dezvoltarii eco-tehnologiilor; nu intamplator, una dintre masurile adoptate de Comisie mai tarziu in directia durabilitatii cresterii o constituie cercetarea si dezvoltarea tehnologica.
Concluzii
Protectia mediului reprezinta astazi in Uniunea Europeana o politica orizontala, cu rol de principiu in elaborarea si aplicarea tuturor politicilor Comunitatii si statelor membre. Abordarea integrata tine de evolutiile la nivelul strategiilor generale de integrare din ultimul deceniu al secolului trecut care s-au adaptat treptat modelului dezvoltarii durabile. Tratatul de la Maastricht ridica protectia mediului la "rangul" de politica comunitara, iar Tratatul de la Amsterdam include principiul dezvoltarii durabile ca unul dintre obiectivele comunitare si stabileste aplicarea principiului integrarii mediului in politicile sectoriale.
In cei peste 30 de ani de actiune comunitara in domeniul protectiei mediului, Comisia apreciaza ca principalele rezultate obtinute sunt: diminuarea reziduurilor industriale, limitarea sau interzicerea utilizarii unor substante toxice, cu riscuri ridicate pentru mediu si sanatate, diminuarea acidificarii apelor, ameliorarea gestionarii deseurilor, ameliorarea calitatii apelor, aerului si solului. Pentru ameliorarea impactului PEM, anii urmatori vor acorda prioritate acelor strategii si instrumente care vor promova o mai buna corelare intre obiectivele de mediu si cele ale pietei libere (in special prin modificarea comportamentelor de productie si de consum) si se va urmari o integrare mai eficace si mai coerenta a mediului in politicile sectoriale. In plus, una dintre marile provocari o va constitui si aplicarea politicii de mediu in noile tari membre.
Bibliografie:
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Stiinte-politice | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
