POLITOLOGIE - renastere, gandire politica, epoca moderna

RENASTEREA

Perioada renasterii (sec 14-16) a insemnat o cotitura pe toate planurile vietii spirituale marcand si in domeniul politologiei o ascensiune a ei si inscrierea politologiei in planul stiintific.

Reprezentanti de seama: Machiavelli si Bodin.

Nicolo Machiavelli (1469-1527) a fost un om politic si istoric italian. Principala sa opera "Principele" cuprinde importante date referitoare la politica. Autorul considera ca in politica dicteaza interesele si forta. Aceste doua elemente erau considerate ca superioare problemelor de ordin moral. Autorul porneste de la interesele generale ce primeaza in fata intereselor particulare.

Machiavelli a contribuit la despartirea teoriei despre morala de teoria politica si de teologie. El e considerat pe buna dreptate intemeietorul stiintei politice moderne. In lucrarile sale sunt precizate anumite reguli si principii privind organizarea politica si guvernarea.

Ex:

- necesitatea previziunii politicii care sa permita luarea unor masuri corespunzatoare;

- necesitatea unei conduceri ferme bazata pe abilitate (diplomatie) sau forta;

- formularea unor obiective nobile care sa determine si caracterul mijloacelor folosite;

- separarea puterii politice de biserica;

- scoaterea politicului de sub incidenta fenomenului religios.

Jean Bodin (1530-1596), jurist si economist francez s-a manifestat ca adept al monarhiei absolute, controlata de starile generale (parlamentul de azi).

Principala sa lucrare "Despre Republica" cuprinde date importante din punct de vedere al starii politice la vremea aceea si perspectiva acestei stiinte. Bodin este considerat fondatorul stiintei politice in Franta. A pus in circulatie expresia "stiinta politica", a proclamat principiul suveranitatii statului si a sustinut monarhia ca forma de guvernamant.

Opus lui Machiavelli, Bodin s-a pronuntat impotriva faramitarii statelor feudale, el s-a pronuntat impotriva suprematiei papale, asupra puterii laice.

EPOCA MODERNA

Epoca moderna (sec 17 pana in sec 19), este perioada revolutiilor burgheze, a inlaturarii monarhiei absolutiste si instaurarii principiilor statului de drept.

In aceeasi perioada a avut loc revolutia tehnico-industriala cu implicatii puternice in evolutia societatii in ansamblu.

Reprezentantii de seama ai perioadei de inceput a epocii moderne s-au remarcat iluministii francezi Montequieu, Voltaire si J.J.Rousseau.

Charl Montequieu (1659-1755), scriitor, jurist francez s-a remarcat prin fundamentarea principiului legalitatii ce trebuia si ce trebuie sa reglementeze raporturile dintre guvernanti si guvernati. Tot el a analizat temeinic formele de guvernamant republican, monarhic si despotic.

A fundamentat principiul separarii puterilor in stat, precum si conceptul de libertate. Acest concept din urma era socotit de Montequieu ca fiind dreptul "de a face tot ceea ce iti ingaduie legea".

Montequieu s-a pronuntat pentru monarhia constitutionala.

Voltaire (1694-1778) scriitor si ganditor francez, care a sustinut ca libertatea individuala si de gandire sunt drepturi naturale. Tot el a condamnat institutiile feudale ca fiind invechite.

Voltaire era adeptul despotismului luminat, era pentru indreptarea relelor din societate. Pentru acestea el propunea o alianta intre filosofi si despoti care sa conduca societatea.

J.J.Rousseau (1712-1778) ganditor, iluminist, scriitor, muzician francez care a lansat ideea contractul social in lucrarea "Contractul social".

Considera ca puterea de stat este legitima atata vreme cat se intemeiaza pe intelegerea dintre indivizi. El critica faptul ca statul a ajuns sa serveasca numai intereselor celor bogati. Pentru indreptarea relelor din societate el preconiza o republica a micilor proprietari egali in drepturi.

J.J.Rousseau condamna inegalitatea economica si politica, precum si despotismul. Tot el a formulat principiul suveranitatii poporului, socotind ca suveranul nu poate fi decat poporul.

El a fundamentat principiul legimitatii inlaturarii puterii de stat atunci cand guvernarea e despotica.

Un loc aparte in evolutia gandirii politice il detin ganditorii socialismului utopic, dintre care Thomas Morus si Tommaso Campanella.

Thomas Morus a scris lucrarea "Utopia", iar Tommaso Campanella a scris lucrarea "Cetatea soarelui".

Printre ganditorii utopisti se numara si Saint Simone, Charles Faurier si Robert Owen, cunoscuta tripleta a socialismului utopic al secolului 18.

Principalele idei ale ganditorilor socialismului utopic s-au referit la egalitatea deplina a membrilor societatii fara discriminare. Ei sperau, visau realizarea unei societati ideale prin inlaturarea proprietatii private.

Acestia erau adeptii guvernarii societatii de catre oamenii muncii, de catre cei ce muncesc. Instaurarea unei asemenea guvernari era posibila, potrivit gandirii lor, prin lupta politica care nu excludea violenta (comploturi, conspiratii, raznerite).

Acestia porneau de la principiul ca vechii guvernanti au uzurpat prin forta si inselaciune drepturile cetatenilor si deci tot prin forta trebuiau rasturnati.

In sec.19 formele de exprimare a gandirii politice au devenit tot mai diverse, adancindu-se preocuparea pentru acest domeniu.

S-a pus problema unor specialisti pentru administratia de stat. In Franta, Germania, Anglia au fost create scoli de stiinte politice la jumatatea secolului 19. s-au remarcat si politologi de prestigiu ca Max Weber (1864-1920), Pierre Janet, Bentley, etc.

EPOCA CONTEMPORANA

Politicul capata o extindere si o insemnatate tot mai mari. Abordarea politicului se face atat sub aspectele sale generale, cat si a celor particulare.

Se detaseaza clar stiintele ce studiaza politicul.

Politologia devine o stiinta distincta ocupandu-se de teoretizarea politicului in ideea stabilirii unor coordonate precise.

In aceasta perioada s-au afirmat politologi de rume: Marcel Prelot, Duverger, Raimond, Aron, Tofler, etc.

CONTRIBUTIA GANDIRII POLITICE ROMANESTI LA DEZVOLTAREA POLITOLOGIEI CA STIINTA

Ganditori politici: Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir, Valsan Gheorghe

Sistemul politic

1. Sistemul politic - sistem social global

Exista un sistem social global ce poate fi divizat in subsisteme nationale. La randul lor acestea devin sisteme sociale global nationale. Sistemul social national global se imparte in subsisteme

- economic

- militar

- politic, etc

Politicul devine un sistem social global la randul sau. Raportul dintre sistemul politic si sistemul social global este ca de la parte la intreg. La randul sau politicul se descompune in parti.

Corelatia de interdependenta intre sistemul social global si sitemul politic este esentiala prin faptul ca puterea politica constituie lantul necesar al dinamismului tuturor subsistemelor ce alcatuiesc societatea globala.

Sistemul politic cuprinde relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice.

Din acest punct de vedere trebuie stiut ca sistemul politic se constituie ca un sistem de organizare si conducere de ansamblu al societatii slujind atat societatea in intregul ei, cat si fiecare subsistem in parte, adica interesele generale ale societatii, cat si cele politice.

2. Continutul, structura si functionalitatea sistemului politic

Pentru a intelege specificul si functionalitatea sistemului politic trebuie analizate structura, componentele, respectiv relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice.

a) Relatiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale in care indivizii, grupurile sociale si comunitatile umane actioneaza constient pentru organizarea si conducerea societatii.

Relatiile politice se deosebesc de restul relatiilor sociale prin anumite caracteristici:

- au un caracter programatic

- au un caracter organizat, manifestandu-se prin intermediul institutiilor politice al unor programe si platforme politice.

- relatiile politice sunt intre partide, intre diferite institutii politice, intre partide si stat care sunt de guvernamant sau de opozitie; relatii intre cetateni si puterea de stat

relatiile politice, implicit institutiile politice sunt in raport direct cu gradele de cultura si constiinta politica a cetatenilor.

b) Institutiile politice = componenta sistemului politic, indicand gradul de organizare politica a societatii la un moment dat,

Principala si cea mai veche institutie politica este statul, partidele politice si grupurile de presiune.

In epoca contemporana, unele institutii politice au capatat un caracter international.

c) Conceptiile politice sunt reflectate in doctrina politica care exprima o anumita conceptie de organizare si conducere a societatii, precum: democrate, dictatorial, conservator, liberal, socialist, social-democrat, tehnocrat, etc.