PRESEDINTELE ROMANIEI. ACTELE SI RASPUNDEREA PRESEDINTELUI ROMANIEI

Ca si modalitati de realizare a atributiilor sale, in activitatea Presedintelui Romaniei intalnim:

acte juridice - decrete - care se publica in MO, nepublicarea lor atragand inexistenta acestora.

Decretele prezidentiale sunt acte administrative producatoare de efecte juridice, ele putand fi atacate la instanta de contencios administrativ, potrivit legii speciale in materie, cu exceptia decretelor care intra in sfera actelor exceptate de la controlul in contencios administrativ. Regula in ceea ce priveste caracterul decretelor prezidentiale este ca ele sunt acte administrative individuale, iar prin exceptie ele pot fi acte administrative normative - decretele de mobilizare partiala sau totala a fortelor armate.

Decretele prezidentiale sunt supuse contrasemnarii de catre primul ministru, lipsa contrasemnaturii atragand nulitatea decretului, deoarece prin contrasemnare, primul ministru isi angajeaza raspunderea politica fata de Parlament. Prin exceptie, decretele prezidentiale care au ca obiect exercitarea atributiilor inerente Presedintelui (numirea in functii publice, consultarea poporului, etc.) nu se contrasemneaza de catre primul ministru;

acte exclusiv politice - acte care prin continutul lor nu produc efecte juridice - mesaje, declaratii, discursuri, interviuri.

Din punct de vedere al semnificatiei sale, mesajul reprezinta un mijloc de legatura intre doua autoritati publice, unul din sefii executivului si organul reprezentativ suprem al poporului roman

fapte materiale juridice - activitati ale caror efecte juridice nu se produc ca o consecinta a unei manifestari de vointa, ci iau nastere ca urmare a unei actrivitati materiale. Depunerea unei obiectii de neconstitutionalitate a unei legi la Curtea Constitutionala - produce un efect juridic, si anume, obliga Curtea la pronuntarea unei decizii, dar aceasta nu reprezinta o manifestare de vointa a Presedintelui, ci o consecinta a unei activitati din partea acestuia (depunerea obiectiei);

operatii administrative activitati desfasurate in vederea realizarii unor atributii, dar care nu produc prin ele insele efecte juridice, cu alte cuvinte nu se concretizeaza in manifestari de vointa destinate sa produca efecte juridice - primirea in audienta de catre Presedintele Romaniei a unui ambasador al unui stat strain, prezenta Presedintelui la diferite ceremonii oficiale, participarea la conferinte internationale - in general activitatile desfasurate in vederea indeplinirii atributiilor de reprezentare a statului;

Raspunderea Presedintelui Romaniei

Constitutia Romaniei consacra doua articole (95 si 96) institutiei raspunderii Presedintelui. Astfel, s-a realizat o delimitare intre doua forme de raspundere, politica si penala.

raspunderea politica a Presedintelui Romaniei in cazul savarsirii unor fapte grave prin care Presedintele incalca Constitutia -este reglementata de legea fundamentala sub forma suspendarii din functie - art. 95 Constitutie.

Presedintele poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale. Propunerea de suspendare poate fi initiata de cel putin 1/3 din nr. deputatilor si senatorilor si se aduce neintarziat, la cunostinta Presedintelui, pentru a se apara, iar daca aceasta este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui.

Constitutia prevede trei niveluri pe care se dezvolta raspunderea politica a Presedintelui Romaniei, si anume:

initiativa parlamentara;

pozitia Curtii Constitutionale;

votul poporului.

Pentru a se finaliza procedura de suspendare din functie a Presedintelui, trebuiesc parcurse toate etapele de mai sus cu acelasi rezultat, in caz contrar, daca una din verigi se rupe, procedura de suspendare se incheie.

Initiativa parlamentara se concretizeaza prin initierea de catre o treime din nr total de deputati si senatori (cifra raportata la totalul parlamentarilor si nu la membrii uneia din Camere, deci nefiind important cati senatori sau cati deputati au semnat propunerea de suspendare, important fiind sa se intruneasca 1/3 din nr. total de parlamentari) a cererii de suspendare, care trebuie sa fie temeinic motivata.

Cererea de suspendare impreuna cu lista parlamentarilor care o sustin va fi depusa la Secretarul General al Camerei unde cei care au formulat-o au ponderea cea mai mare, data depunerii avand semnificatia declansarii procedurii de suspendare.

Secretarul General al Camerei are obligatia sa aduca de indata la cunostinta Presedintelui Romaniei, precum si Presedintelui celeilate camere despre existenta cererii de suspendare precum si sa ceara un aviz consultativ Curtii Constitutionale.

Dupa primirea avizului, cele doua camere se vor reuni in sedinta comuna pentru a dezbate propunerea de suspendare, ocazie in care Presedintele poate veni, daca considera necesar, in fata camerelor si poate da explicatii in legatura cu faptele care i se imputa.

Pentru a fi votata, propunerea trebuie sa primeasca voturile majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa care va fi organizat un referendum in ce mult 30 de zile.

Referendumul este organizat de Guvern, justificarea acestei proceduri fiind aceea ca deoarece Presedintele Romaniei este ale de un intreg corp electoral, in cadrul unei circumscriptii cuprinzand intreaga tara, el nu poate fi demis decat tot de corpul electoral astfel delimitat

raspunderea penala a Presedintelui Romaniei - sub forma punerii sub acuzare - art. 96 din Constitutia revizuita.

Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna pot hotari, cu votul a cel putin 2/3 din numarul deputatilor si senatorilor, punerea sub acuzare a Presedintelui pentru inalta tradare.

Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiata de majoritatea deputatilor si senatorilor si se aduce neintarziat la conustinta Presedintelui pentru a putea da explicatii cu privire la faptele care i se imputa.

De la data punerii sub acuzare pana la data demiterii, Presedintele este suspendat de drept.

Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Presedintele este demis de drept la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

Punerea sub acuzare are semnificatia ridicarii imunitatii prezidentiale, prevazute de art. 84, alin.2, in domeniul penal.

Acuzarea poate fi numai pentru inalta tradare, aceasta fiind o sintagma regasita in mod traditional in constitutiile democratice si nu denumirea unei infractiuni prevazuta de Codul penal.

Aprecierea unei fapte comise de Presedinte ca fiind inalta tradare este o apreciere politica, ea depasind sfera conceptelor juridice, putand fi definita ca cea mai grava incalcare a intereselor poporului in exercitiul atributiilor sale. Fapta de inalta tradare se situeaza la granita dintre politica si drept, constand in abuzul de functie pentru o actiune contrara Constitutiei.

Initierea propunerii de punere sub acuzare este realizata de majoritatea deputatilor si senatorilor si cererea se depune la Secretarul General al camerei de unde sunt preponderenti semnatarii si se aduce neintarziat la cunostinta Presedintelui pentru a putea da explicatii cu privire la faptele care i se imputa.

La fel ca si la procedura de suspendare, camerele reunite discuta propunerea, fiind necesara o majoritate calificata (adica 2/3 din totaul parlamentarilor) pentru ca aceasta sa fie votata.

Trimiterea in judecata a Presedintelui va fi facuta de Parchetul General, competenta de judecata revenind in fond Sectiei Penale de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si in recurs Sectiunilor Reunite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

De drept, hotararea de condamnare are ca efect demiterea Presedintelui, acesta fiind singurul caz in care Presedintele Romaniei, desi ales de corpul electoral este demis de autoritatea suprema a jurisdictiilor nationale.

Exista posibilitatea nefinalizarii tragerii la raspundere penala a Presedintelui Romaniei (Parchetul constata ca nu sunt intrunite elementele punerii sub acuzare, instanta considera ca Presedintele nu poate fi condamnat pentru inalta tradare), oricare ar fi motivul, actiunea va inceta si Presedintele isi va relua atributiile.

Tot pe taramul raspunderii, dar in alt sens, pentru actele sale administrative, Presedintele poate fi tras la raspundere administrativ-patrimoniala in baza liberului acces la justitie si a dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica, drepturi garantate de Constitutie.

Pentru fapte care nu au legatura cu prerogativele functiei de Presedinte al tarii, acesta va raspunde ca orice cetatean, potrivit dreptului comun.

GUVERNUL

In Constitutia Romaniei reglementarea Guvernului este realizata in mod expres prin doua capitole din Titlul III - Autoritatile publice - cap.III - Guvernul, si cap.IV - Raporturile Parlamentului cu Guvernul), dar exista si alte referiri in alte texte la materia Guvenului.

Rolul Guvernului

Guvernul are sarcina de a realiza politica natiunii, el este initiatorul, modelatorul si executantul masurilor de redresare economica, scadere a inflatiei si stabilitate economica, raspunde de ordinea publica, de apararea nationala sau de raporturile statului pe care-l guverneaza cu alte state

In Romania, Guvenul reprezinta o autoritate a administratiei publice centrale, parte componenta a puterii executive, avand un rol primordial in sfera excecutivului si implicit in viata politica a tarii. Cum remarca profesorul Iorgovan, Guvernul este "Patronul" executivului in Romania

Constitutia prevede in art.102: "Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice".

Conform acestor prevederi, Guvernul indeplineste un dublu rol:

politic - in asigurarea politicii interne si externe a tarii;

administrativ - in exercitarea conducerii generale a administratiei publice;

Rolul politic al Guvernului decurge din originea sa parlamentara si din dependenta sa de programul acceptat de Parlament; votul Parlamentului reprezentand increderea acestuia atat in echipa guvernamentala, cat si in programul pe care il are de infaptuit pe perioada mandatului.

Acceptarea programului de catre Parlament, scoate in evidenta faptul ca el este al primului ministru si al echipei guvernamentale, votul acordat de legislativ reprezentand incarcarea cu legitimitate juridica a acestuia si dobandirea calitatii de program oficial al Guvernului in functiune.

Remarcam faptul ca, in procesul de elaborare a Constitutiei s-a folosit in prima faza expresia "program aprobat de Parlament".

Sintagma a fost transformata ulterior in "program acceptat de Parlament", cu scopul declarat de a implica mai putin Parlamentul in activitatea de guvernare, dar a-i da acestuia posibilitatea cenzurii asupra activitatii Guvernului fara sa se poata spune "noi nu facem decat sa executam ceea ce dumneavoastra (Parlamentul) ati aprobat" .

Rolul administrativ al Guvernului reiese din insasi ideea pentru care acesta exista. Guvernul se afla in varful ierarhiei administrative, conducand direct sau indirect toate structurile administratiei publice .

Pentru indeplinirea atributiilor sale, intre Guvern si celelalte autoritati ale administratiei publice se stabilesc raporturi de drept administrativ de subordonare (fata de minstere, prefecti sau structuri aflate in subordonarea Guvernului), de colaborare (fata de autoritatile administratiei publice autonome) sau de tutela administrativa (fata de autoritatile administratiei publice locale, alese de cetateni in teritoriu)

Rolul Guvernului se exprima nu numai in sfera exclusiv executiva ci si prin colaborarea cu alte organisme sociale interesate (art.102, alin 2 din Constitutie).

In spiritul legii fundamnentale, buna functionare a societatii nu poate fi urmarita si realizata de Guvern decat cu participarea la actul de guvernare si administrare a tarii a organismelor societatii civile interesate, respectiv a organizatiilor sindicale, patronale, profesionale, aportul mass-mediei, dezbateri pe principalele probleme cu reprezentanti ai unor organizatii si fundatii fara scop patrimonial, etc. Aceasta colaborare dintre Guvern si alte organisme sociale se realizeaza de pe pozitii de egalitate, ea reprezentand si expresia transparentei activitatii guvenamental

Structura Guvernului

Sediul materiei il constituie art. 102 alin.3 din Constitutie, care prevede ca "Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica" si     L90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului care, in dezvoltarea normei constitutionale prevede: "Guvernul este alcatuit din primul-ministru si ministri. Din Guvern pot face parte si ministri delegati, cu insarcinari speciale pe langa primul-ministru, prevazuti in lista Guvernului prezentata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere".

Vointa constituantului a fost sa construiasca un Guvern cu o structura simpla, fara scara ierarhica interioara. In afara de primul ministru, ministri si alti membri, la momentul elaborarii Constitutiei era in vigoare si Legea de organizare a Guvernului nr.37/1990 care prevedea si functia de ministru de stat.

Trebuie remarcat ca Guvernele de dupa alegerile din 1992 si 1996 au continut si functia de ministru de stat, dandu-se prioritate L.37/1990 desi era anterioara Constitutiei.

Guvernul de dupa alegerile din 2000 nu a mai considerat necesara functia de muinistru de stat, iar Legea 90/2001 - de organizare si functionare a Guvernului, acre a inlocuit vechea L.37/1990 nu a mai inclus aceasta functie intre membri Guvernului.

Intr-o preluare partiala a Constitutiei, Legea nr.90/2001, prevede ca: "Guvernul este autoritatea publica a puterii executive care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice (art.1)"