Partidele politice

Partidele politice

1 Evolutia conceptului de partid politic in teoria politica

Definitia doctrinara, de secol al XIX-lea, Benjamin Constant: partidele sunt asociatii de persoane care adera la aceleasi valori. Pentru     Marx - partidul este o organizatie a elementelor celor mai constiente ale anumitor clase sociale.

Definitia realista apreciaza ca partidele sunt organizatii care urmaresc preluarea puterii politice. Pentru Max Weber - Partidul constituie o relatie de tip asociativ, fondata pe o recrutare de tip liber. Obiectivul partidului este de a asigura puterea conducatorilor sai in sanul unui grup institutionalizat, in scopul realizarii unui ideal si a obtinerii de avantaje materiale pentru membrii sai

O data cu definitia lui Duverger ne apropiem de definirea partidului din perspectiva sociologica: Un partid nu este o comunitate, ci un ansamblu de comunitati, o reuniune de mici grupuri, diseminate de-a lungul tarii (sectii, comitete), legate prin institutii coordonatoare.

2 Definitia sociologica a partidelor politice

La Palombara si Weiner

Partidele politice sunt parti ale societatii civile, parti ale unor interese sociale cel mai bine organizate politic; partidele politice urmaresc preluarea puterii politice.

Pentru ca un partid politic sa existe sunt necesare urmatoarele conditii:

a)      continuitatea de viata - organizatia politica a carei durata de viata trebuie sa nu depinda de aceea a liderilor; partidul trebuie sa supravietuiasca liderilor fondatori

b)      organizare locala, manifesta si in permanenta relatie cu unitatile nationale

c)      hotararea constientizata a liderilor la nivel central/national si local/regional de a captiva si detine puterea deciziei

d)      o preocupare permanenta a organizatiei de a castiga simpatizanti si de a-i duce pe simpatizanti in momentul alegerilor la urne.

3 Definitia juridica a partidelor politice

Prin Decretul Lege nr. 8 din 31 decembrie 1989, privind inregistrarea si functionarea partidelor politice, au luat fiinta in Romania la numai o luna dupa adoptarea decretului - 30 de partide, numarul necesar pentru constituirea partidelor fiind de 251 de membri. In preajma alegerilor din 20 mai 1990, in Romania erau inregistrate 80 de partide, din care 71 au prezentat liste de candidati. Din 71 de partide, la alegerile din 20 mai 1990 reusesc sa obtina reprezentare parlamentara 18 (15 partide si 3 formatiuni ale minoritatilor nationale), din care - 8 partide au intrat in Parlament castigand sub 1 % din voturi. (nu exista prag electoral)

La 1 octombrie 1994, erau inregistrate la Tribunalul Municipiului Bucuresti 161 de partide. Dar alegerile legislative din 27 septembrie 1992 s-au desfasurat pe baza unei noi legi electorale, Legea nr. 68/1992, care continua practica sistemului reprezentarii proportionale, pe care o amenda insa cu pragul electoral de 3% din totalul voturilor exprimate, adica necesarul minimal pentru accesul in parlament al unui partid. Efectul pragului a fost minim, 13 partide reusind sa intre in Parlament.

Legea partidelor politice nr. 27/1996 reglementa detaliat organizarea si functionarea partidelor dupa cum urmeaza: inregistrarea se face la Tribunalul Municipiului Bucuresti pe baza unei cereri, necesar fiind un numar de cel putin 10.000 membri fondatori. Partidul politic dobandeste personalitate juridica la data hotararii definitive de admitere a cererii de inregistrare si este inscris in Registrul partidelor politice la Tribunalul Bucuresti.

Alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1996 s-au desfasurat dupa legea electorala din 1992 (scrutin pe liste, cu prag electoral de 3%). In Parlament au ramas doar 6 grupari politice, (CDR, PDSR, USD, UDMR, PRM, PUNR) plus cate un reprezentant    pentru 15 minoritati nationale. Alegerile din decembrie 2004 sunt primele cu prag de electoral 5%, un prag de care nu mai trece istoricul PNTCD.

In urma adoptarii Legii 14/2003, in Romania erau inregistrate la Tribunalul Municipiului Bucuresti aproximativ 27 de partide in 2004 si alte 18 formatiuni politice.

Partidul este o persoana juridica de drept public. Potrivit Legii nr.14 din 9 ianuarie 2003, Legea partidelor politice, publicata in Monitorul Oficial nr. 25/17 ian. 2003, Capitolul I, Art. 1. - Partidele politice sunt asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romani cu drept de vot, care participa in mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice, indeplinind o misiune publica garantata de Constitutie. Ele sunt persoane juridice de drept public.

Art. - Prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati in alegeri si la constituirea unor autoritati publice si stimuleaza participarea cetatenilor la scrutin-uri, potrivit legii.

Art. 3. - (1) Pot functiona ca partide politice numai asociatiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, si care militeaza pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale.

(3) Este interzisa afilierea partidelor politice la organizatii din strainatate, daca aceasta afiliere incalca valorile prevazute la alin. (1).

(4) Partidele politice nu pot organiza activitati militare sau paramilitare si nici alte activitati interzise de lege.

Art. 4. - (1) Partidele politice se organizeaza si functioneaza dupa criteriul administrativ-teritorial.

(2) Sunt interzise constituirea de structuri ale partidelor politice dupa criteriul locului de munca, precum si desfasurarea de activitati politice la nivelul agentilor economici sau al institutiilor publice.

(3) Desfasurarea de activitati politice la nivelul agentilor economici sau al institutiilor publice este permisa, cu acordul acestora, numai in campania electorala, in conditiile legii.

Art. 5. - (1) Fiecare partid politic trebuie sa aiba denumire integrala, denumire prescurtata si semn permanent proprii. Denumirea integrala, denumirea prescurtata si semnul permanent trebuie sa se deosebeasca clar de cele ale partidelor anterior inregistrate, fiind interzisa utilizarea acelorasi simboluri grafice, oricare ar fi figura geometrica in care sunt incadrate.

(2) Prevederile alin. (1) se aplica si aliantelor politice, in mod corespunzator.

(3) Denumirea integrala si denumirea prescurtata, precum si semnul permanent nu pot reproduce sau combina simbolurile nationale ale statului roman, ale altor state, ale organismelor internationale ori ale cultelor religioase. Fac exceptie partidele politice care sunt membre ale unor organizatii politice internationale, acestea putand utiliza insemnul organizatiei respective ca atare sau intr-o combinatie specifica.

(4) Semnul permanent poate fi schimbat cu cel putin 6 luni inainte de data alegerilor, de catre organele competente ale partidului, conform statutului si cu respectarea art. 25 si 26.

La Capitolul Inregistrarea partidelor politice sunt prevazute urmatoarele:

Art. 18. - (1) Pentru inregistrarea unui partid politic se depun la Tribunalul Bucuresti urmatoarele documente:

a) cererea de inregistrare, semnata de conducatorul organului executiv al partidului politic si de cel putin 3 membri fondatori, care vor fi citati in instanta;

b) statutul partidului, intocmit conform prevederilor art. 10;

c) programul partidului;

d) actul de constituire, impreuna cu lista semnaturilor de sustinere a membrilor fondatori;

e) o declaratie privitoare la sediu si la patrimoniul partidului;

f) dovada deschiderii contului bancar.

(2) Cererea de inregistrare se afiseaza la sediul Tribunalului Bucuresti timp de 15 zile.

(3) In termen de 3 zile de la data depunerii cererii de inregistrare, anuntul cu privire la aceasta se publica de catre solicitant intr-un ziar central de mare tiraj.

Art. 19. - (1) Lista semnaturilor de sustinere trebuie sa mentioneze obiectul sustinerii, data si locul intocmirii, iar pentru sustinatori trebuie sa contina numele si prenumele, data nasterii, adresa, felul actului de identitate, seria si numarul acestuia, codul numeric personal, precum si semnatura. Sustinatorii inscrierii unui partid politic pot fi numai cetateni cu drept de vot.

(3) Lista trebuie sa cuprinda cel putin 25.000 de membri fondatori, domiciliati in cel putin 18 din judetele tarii si municipiul Bucuresti, dar nu mai putin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judete si municipiul Bucuresti.

Art. 27. - In fiecare an preelectoral partidele politice sunt obligate sa-si actualizeze listele de membri, cu respectarea cerintelor prevazute la art. 19 alin. (3) si (4). Listele actualizate vor fi depuse la Tribunalul Bucuresti pana la data de 31 decembrie a acelui an.

4 Originea partidelor politice

Aparitia partidelor politice este legata de originea si evolutia institutiei parlamentare. Partidele apar din necesitatea sustinerii guvernului. O data cu afirmarea Parlamentelor ca institutii centrale ale guvernamantului reprezentativ modern, cu accentuarea caracterului electiv al acestora, factiunile, grupurile sau cluburile care se confruntau la nivelul legislativ resimt nevoia largirii suportului lor organizatoric si transformarii in partide politice.

Indiferent de scopul, natura sau rolul pe care diferitele teorii il atribuie partidelor politice, un lucru este evident: coincidenta intre constituirea Parlamentelor, extinderea dreptului de vot si formarea partidelor. Astfel incat partidele au avut o origine electorala si parlamentara si s-au dezvoltat o data cu democratia, cel putin in tarile care au imbratisat sistemul reprezentativ democratic. Concomitent cu cresterea rolului Parlamentelor, membrii acestora care impartasesc opinii comune sunt nevoiti sa se reuneasca pentru a actiona impreuna, formand astfel grupuri parlamentare. Asigurarea realegerii parlamentarilor in conditiile in care dreptul de vot este acordat unui numar sporit de cetateni, determina organizarea unor comitete electorale care sa sustina campaniile candidatilor.

Cu timpul legaturile dintre comitetele electorale ale candidatilor de aceeasi tendinta, precum si dintre acestia si deputatii care alcatuiesc acelasi grup in Parlament, vor da nastere unor structuri relativ stabile ale primelor partide politice. Acest proces a putut fi ilustrat in primul rand in Marea Britanie, unde sistemul de partide moderne s-a cristalizat pe masura extinderii treptate a dreptului de vot, prin reformele electorale din 1832, 1867, 1885.

Unul dintre politologii cei mai reputati prin lucrarile sale in domeniul partidelor politice, Maurice Duverger, stabileste o distinctie neta in privinta originii partidelor: intre partidul de origine electorala si partidul de origine extraparlamentara. A) Partidele cu origine parlamentara, primele in ordine cronologica, apar in interiorul Parlamentului. B) Partidele pot avea insa si origine extraparlamentara (Partidul muncitoresc englez - Labour Party a aparut in 1899 la initiativa Congresului sindicatelor; Partidul Fascist italian are la origine asociatiile vechilor combatanti si ale veteranilor de razboi).

4.1 Partidele politice parlamentare

se dezvolta in interiorul:

a) grupurilor parlamentare;

b)comitetelor de sprijin (electorale);

c) unificarii comitetelor locale de sprijin intr-o organizatie

nationala.

a) In secolul XVII, Parlamentul britanic era inca un organism consultativ in care decizia apartinea majoritatii. Este perioada proto-partidelor. Protopartidele apar in interiorul grupurilor parlamentare ca o formula de disciplina a majoritatii (parlamentarii sunt reprezentanti ai natiunii, care raspund politic in alegeri si tocmai de aceea este interzis orice mandat imperativ). Ajunsa la putere in Anglia dupa moartea ducelui de Orania, dinastia de Hanovra se confrunta cu urmatoarea problema: regele George I nu stia limba engleza, dar trebuia sa i se adreseze Guvernului. Regele George al II-lea vorbea limba engleza, dar nu o putea scrie. Astfel, a aparut Ministrul de Legatura, care era protejatul regelui in Guvern si nicidecum primul intre ministrii. Responsabilitatea guvernamentala initial a fost de natura politica - solidara si nu apartinea exclusiv primului ministru, nu era o responsabilitate personala. Raspunderea era politica si nu juridica, ceea ce insemna inlocuirea detinatorului pozitiei de decizie. Ministrii regelui erau slujitorii regelui; regele era seful Guvernului, iar protopartidele au aparut in functie de ministeriatul care distribuia resursele. In anul 1781, o data cu infrangerea englezilor in America de Nord, Guvernul si-a dat demisia in bloc ca urmare a solidaritatii guvernamentale.

In 1831 se produce reforma electorala initiata de liberalii Whigs, care conduce la dublarea numarului de alegatori si reconfigurarea circumscriptiilor electorale. Grupurile parlamentare se constituie pe criterii de vecinatate geografica si nu aveau initial consistenta ideologica, important fiind arealul din care provenea parlamentarul.

Treptat, apar gruparile parlamentare cu orientare ideologica, care nu sunt partide politice propriu-zise (cluburile, iacobinii, Gruparea Muntelui).

b) Parlamentarii trebuiau realesi in organismul legislativ si asa au luat fiinta comitetele de sprijin electoral activate exclusiv pe durata alegerilor.

c) Comitetul politic apare o data cu extinderea corpului electoral prin reforma electorala si asigura comunicarea dintre parlamentari si alegatori. In anul 1850, in SUA a fost introdus votul universal masculin. Comitetele de sprijin electorale locale se unifica in organizatii nationale in SUA pentru prima oara. Pe durata alegerilor, comitetele de sprijin se inscriu pentru vot impreuna cu partidul pentru care voteaza (republican, democrat, independent), pentru a se stabili apoi in alegerile primare candidatul partidului.

In Marea Britanie, in 1867 a avut loc Conventia Nationala a Partidului Liberal de la Birmingham. Atunci, comitetele de sprijin electorale s-au unit intr-o singura organizatie de partid. In 1875, la putin timp dupa aparitia partidului liberal englez, in Romania a luat fiinta Partidul Liberal prin Conventia de la Mazar Pasa, un general englez care a luptat in armata turca; uniti intr-un partid, liberalii vor prelua guvernarea pentru 12 ani in Romania.

B) Mai tarziu si-au facut aparitia si partidele de origine noua, diferita, pe care Duverger o numeste "exterioara", adica neparlamentara si ne-electorala. Astfel de partide au la origine o institutie sau organizatie a carei activitate se desfasoara in afara Parlamentului si a alegerilor. Este cazul diverselor asociatii sau grupuri de genul sindicatelor, societatilor de gandire, francmasoneriei, grupurilor religioase, asociatiilor taranesti, grupurilor industriale si financiare, grupurilor clandestine, care stau la baza crearii unor partide socialiste, radicale (in Franta), agrare (Peninsula Scandinava, Europa Centrala si de Est), democrate si social-crestine (Belgia, Olanda, Italia, Germania), fasciste (Italia, Germania interbelica), comuniste.

4.2 Partidele cu origine extraparlamentara

apar ca reactie la partidele parlamentare.

a) Partidul cu origine sindicala - Partidul Laburist din Marea Britanie apare in 1899 si castiga primele locuri in Parlament in 1900. In anii '20 a devenit primul partid politic din Marea Britanie, devansandu-i si inlocuindu-i pe liberali. In anul 1924 laburistii au preluat guvernarea in Marea Britanie.

In Romania, Blocul National Sindical a intentionat crearea unui partid sindical, insa liderul sindical Dumitru Costin a renuntat in 2003 la constituirea partidului si a apropiat Blocul National Sindical de PRM. In 1992 a aparut Partidul Solidaritatii Sociale, un partid cu origine sindicala (condus de Miron Mitrea), care a fuzionat in 1994 cu Partidul Democratiei Sociale din Romania.

b) Partidul cu origine intr-un organ de presa - Partidul Romania Mare, a aparut in 1991 pe bazele revistei "Romania Mare", infiintata in 1990. Revista "Actiunea Romana", aparuta la Cluj in 1922 a dus la aparitia Ligii Apararii National Crestine, care a dat nastere Legiunii Arhanghelului Mihail. Dimpotriva, Partidul Umanist Roman a luat fiinta in 1992, (s-a metamorfozat in mai 2005 in Partidul Conservator si atunci a aparut si Antena 3), dar televiziunea Antena 1 si grupul intact au aparut in 1995. Partidul Forzza Italia, condus de Silvio Berlusconi, isi are originea intr-un concern de presa.

c) Partidul cu origine in organizatiile de veterani - Partidul National Fascist Italian are drept membri fondatori pe fostii participantii la Primul Razboi Mondial, nemultumiti de noua politica italiana, pentru ca Italia nu a primit dupa razboi decat Trieste si coasta mediteraneana a Turciei, pe care Italia o pierde o data cu venirea la putere a lui Mustafa Kemal Ataturk.

e)      Partidul cu origine in grupurile de reflectie - in Franta, Grupul de la Orologiu a dat nastere Frontului National Francez (partid radical). In Romania, Grupul pentru Dialog Social a pus bazele Aliantei Civice, din care s-a nascut Partidul Aliantei Civice.

f)        Partide cu originea in grupuri de presiune, altele decat sindicatele - organizatii patronale sau organizatii care reprezinta interesele oamenilor de afaceri. Partidul Forzza Italia se naste in clipa in care oamenii de afaceri italieni erau in pericolul de a face inchisoare. In Romania, Uniunea Patronatelor sustine partide conservatoare precum Actiunea Populara.

5 Organizarea partidelor politice

5.1 Unitatea de baza a partidului:

Comitetul - specific partidelor parlamentare conservatoare din secolul al XIX-lea. Comitetul urmarea incadrarea personalitatilor marcante si nu includerea maselor; in comitet puterea reala apartine unui lider parlamentar. Aderenta in partid este bazata pe interes. Activitatea politica este orientata spre aliantele parlamentare. Comitetului ii este specific un numar relativ mic de membri.

Sectiunea - specific partidelor socialiste. Sectiunea apare pentru a controla zone geografice extinse. Partidele socialiste militau pentru introducerea votului universal si, implicit, pentru participarea la exercitiul puterii politice a unui numar cat mai mare de oameni. Socialistii se pronuntau impotriva votului cenzitar, bazat pe principiul accesului limitat, sustinut de conservatori, care doreau ca doar cei putini si bogati sa exercite puterea. Partidele socialiste accepta intotdeauna noi membri; recrutarea la nivelul sectiunii nu este restransa/limitata prin constructii de status, avere, onoare sociala, prestigiu sau rang nobiliar. Sectiunea nu este o structura elitista, dar are o ierarhie precisa. La nivelul sectiunii se impart responsabilitati clar definite pe diverse domenii. Socialistii introduc cotizatiile de partid.

Celula - este unitatea de baza a partidelor comuniste (Cominternul, 1924). Celula uneste toti aderentii comunisti care au acelasi loc de munca. Celula nu este o organizatie locala, ci este o organizatie a angajatilor/proletarilor la locul lor de munca; prin urmare, specificul celulei este un numar de membri mai mic decat cel de la nivelul sectiunii partidelor socialiste. Celula dezvolta si cultiva agitatorii politici si propagandistii. Agitatorii actioneaza la nivelul multimilor prin comunicare directa, pe cand propagandistii actioneaza prin intermediul mass-media la nivel de masa.

Militia - elementul de baza al partidelor fasciste. Militia fascista vegheaza la mentinerea ordinii sociale. Militia este o forma de organizare paramilitara, un tip special de armata privata. Desi sunt civili, membrii militiei actioneaza riguros, conform disciplinei militare.

Cuibul unitatea de baza a partidelor legionare. Actiunile legionarilor sunt subversive si anticonstitutionale. Actionand obscur si ilegal, la fel ca membrii celulei sau ai militiei, legionarii recurg la asasinate politice.

5.2 Structura concentrica a partidului

Maurice Duverger

Cercul interior - cercul militantilor, al cadrelor, al activistilor de profesie, al profesionistilor politici platiti de catre partid. Cercul membrilor de partid - presupune adeziune voluntara pe baza unei cereri scrise, plata cotizatiei lunare si donatiile. Cercul simpatizantilor - pot fi organizatii de sindicat, de femei, de studenti, de tineret (U.T.C.-isti, pionieri etc.).

Cercul exterior, al votantilor - este rezultat al scorurilor oficiale in urma votului.