Personalitati implicate in "constructia europeana" postbelica

Personalitati implicate in "constructia europeana" postbelica

Uniunea Europeana proiect initiat de ministrul francez de externe, Aristid Briand , de creare a unei federatii a statelor europene, care urma sa statorniceasca relatii economice comune si, apoi legaturi politice. La 8 septembrie 1929, la o reuniune a 27 de state, i s‑a solicitat sa‑si precizeze concret ideile, iar la 1 mai 1930, guvernul francez a inmanat celor 27 de state Memorandumul Briand in care se propunea extinderea sistemului de securitate la toate statele, conform Acordurilor de la Locarno din 1925, care completau prevederile Conferintei de Pace de la Paris, din 1919‑1920. In Memorandum se preconiza ca viitoarea Uniune Europeana sa aiba organe proprii de conducere si se insista asupra unei organizatii politice a viitoarei uniuni, fara prea multe precizari privind organizarea economica (contrar ideilor lui Briand).

Adunarea Societatii Natiunilor a instituit o comisie de lucru, sub conducerea lui Briand, care sa analizeze propunerile.

Sub impactul crizei economice mondiale (1929‑1933) au fost tot mai multe voci care au respins Memorandumul, din cel putin doua motive:

- dorinta Frantei de a‑si institui hegemonia in Europa;

- problemele economice, care erau o preocupare sustinuta a statelor au fost lasate in planul doi, fiind subordonate celor politice.

Condenhove‑Kalergi Richard (1894‑1972) ‑ conte de origine austro‑ungara si japoneza, cu studii de istorie si filozofie, jurnalist, considerat fondatorul primei miscari pentru o Europa Unita. Prima sa carte (Paneuropa, 1923) propune pentru prima data punerea in comun a minereurilor franceze si a carbunelui german ca solutie la disputele dintre aceste doua state. De asemenea, infiinteaza Uniunea Parlamentara Europeana, la al carei congres din 1947 propune, ca solutie pentru constructia europeana, o piata europeana comuna cu moneda unica.

Winston Churchill (1874‑1965) ‑ fost premier britanic in doua randuri (studii militare si jurnalist), talent oratoric, premiul Nobel pentru literatura (1953). Joaca un rol important in miscarea europeana postbelica:

- discursul sau din septembrie 1946 la Universitatea din Zurich, cand se pronunta pentru crearea unei uniuni a statelor Europei;

- prezideaza Congresul Europei (1948) care a dus la infiintarea Consiliului Europei.

Jean Monet (1888‑1979) ‑ diplomat si om de afaceri francez, cu studii economice la Londra, considerat unul dintre fondatorii Uniunii Europene;

- secretar general adjunct al Ligii Natiunilor (1919‑1923);

- expert financiar international, contribuie in perioada interbelica la stabilizarea zlotului polonez ( 1927) si a leului romanesc (1928), apoi, la invitatia oficialitatilor chineze se implica la modernizarea retelei de cai ferate din aceasta tara;

- in timpul celui de‑al doilea Razboi Mondial, pentru evitarea ocuparii Frantei si a Marii Britanii de catre Germania nazista, propune un plan de unificare a celor doua tari, dar care nu a mai fost pus in aplicare;

- negociaza sprijinul american pentru Aliati, redacteaza un plan de revitalizare a economiei franceze si obtine includerea Frantei in Planul Marshall;

- in 1950, constient de tensiunile tot mai mari dintre Franta si Germania cu privire la bazinul Ruhr, redacteaza, impreuna cu ministrul de externe francez Robert Schuman, un plan de creare a CECO, ulterior fiind primul presedinte al Inaltei Autoritati CECO (1952‑1955);

- redacteaza planul Comunitatii Europene de Aparare, care esueaza din cauza neaprobarii Parlamentului Francez;

- infiinteaza Comitetul de Actiune pentru Statele Unite ale Europei, grup de lobby format din reprezentanti ai partidelor politice si ai sindicatelor europene, cu un rol semnificativ in creareaCEE in 1957.

Robert Schuman (1886‑1963) ‑ om politic francez, cu studii de drept (Humboldt/Berlin), ministru de Finante (1946‑1947), ministru al Afacerilor Externe (1948‑1952), premier (1947-1948), considerat unul dintre fondatorii Uniunii Europene;

- in primul Razboi Mondial (ca locuitor al Lorenei, ce apartinea Germaniei), lupta in armata germana. Dupa ce Lorena revine Frantei, devine parlamentar francez;

- in 1940 este arestat de Gestapo, evadeaza in 1942 si se alatura Rezistentei franceze;

- militeaza pentru unitatea europeana:

a) discursul din 9 mai 1950, cand propune Frantei si Germaniei sa‑si gestioneze in comun industriile carbunelui si otelului, sub autoritatea unei insitutii independente;

b) presedinte al Miscarii Europene (1955‑1961) si al Adunarii Parlamentare Europene (1958‑1960).