Politica externa a Rusiei fata de statele din America Latina in timpul presedintelui Vladimir Putin (2000-2008)

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Stiinte Politice

Politica externa a Rusiei fata de statele din America Latina in timpul presedintelui Vladimir Putin

Lucrarea de fata prezinta politica externa a Federatiei Ruse in timpul presedintelui Vladimir Putin (2000-2008). Alegerea temei are legatura cu o redefinire a politicii externe a Rusiei odata cu preluarea functiei de presedinte de catre Putin, la 31 decembrie 1999. S-a putut constata o deschidere catre celelalte state din America Latina si nu numai catre partenerul traditional, Cuba.

Igor Ivanov, ministru de externe al Rusiei intre 1998 si 2004, considera ca in perioada anterioara preluarii mandatului de presedinte de catre Vladimir Putin cel mai important rezultat al politicii externe a fost "afirmarea politicii multivectoriale a Rusiei" [1]. Cu alte cuvinte s-a planificat intensificarea eforturilor catre toate zonele geografice, inclusiv America Latina. Acesta reprezinta un inceput pentru politica externa care se va continua in timpul mandatului presedintelui Putin.

Tipul de politica pro-occidentala promovata de presedintele Boris Eltin a dus la neincredere din partea statelor aliate din America Latina si racirea relatiilor diplomatice cu Federatia Rusa. Schimbarea in politica externa a survenit in primul rand datorita peresonalitatii noului presedinte. Putin era considerat opusul lui Eltin in ce priveste statea de sanatate, energia, cumpatarea si diplomatia. In timpul primului mandat, in perioada 2000-2001, Putin a efectuat vizite in state precum Cuba, considerate aliatele traditionale ale Federatiei Ruse[2].

Cuba este cea mai cunoscuta aliata a Rusiei dar si alte state, intre care Brazilia, au sustinut politica sa externa. Brazilia a reusit sa se mentina echidistanta in timpul Razboiului Rece: era partenera Statelor Unite ale Americii datorita sistemului politic democratic si, in acelasi timp, a inceput cooperarea economica si energetica impreuna cu URSS. In consecinta, Brazilia a fost printre primele state latino-americane care au recunoscut situatia juridico-politica din 1991, dupa caderea comunismului si destramarea blocului sovietic[3].

Conform unor autori, relatia de cooperare dintre Rusia si statele din America Latina cu influenta in crestere pe plan international (Brazilia, Argentina, Mexic) este un instrument pentru marirea pietei de desfacere a produselor, mai ales pentru ca Federatia Rusa are un deficit bugetar datorat cifrei mari a importurilor[4].

Relatia de cooperare dintre Rusia si Cuba s-a mentinut si in timpul presedintiei lui Vladimir Putin. Dupa criza rachetelor din 1962 si in conditiile embargoului impus de Statele Unite ale Americii, Cuba a devenit din ce in ce mai dependenta din punct de vedere economic de URSS. Cu toate ca odata cu prabusirea blocului comunist economia cubaneza a avut de pierdut, relatiile diplomatice si schimburile economice au continuat pana in prezent.

O decizie controversata a politicii externe ruse in timpul primului mandat al presedintelui Vladimr Putin este aceea de a inchide baza militara de la Lurdez, Cuba. Aceasta a fost deschisa in 1964 si era folosita in acel moment ca centru de observare, in contextul Razboiului Rece. In 2001, dupa atacurile teroriste din Statele Unite la 11 septembrie, Rusia a decis o re-evaluare a atitudinii fata de statul american si a decis inchiderea bazei din Cuba si a celei de la Cam Ranh din Vietnam. Ministrul de externe Igor Ivanov de la acea vreme considera ca este o problema strict de ordinul relatiilor bilaterale si ca nu a fost motivata de alti factori de natura politico-militara . Cu toate acestea, cooperarea dintre Federatia Rusa si Cuba in chestiuni militare a continuat.

Apropierea fata de Cuba se poate explica prin faptul ca cele doua state au in comun regimul politic. Cele doua state au colaborat pe tot parcursul Razboiului Rece pentru ca sistemul bipolar le situa de aceeasi parte a baricadei. Relatia dezvoltata pe plan economic, politic, social si diplomatic inainte de prabusirea blocului comunist a fost preluata de Federatia Rusa si continuata de presedintele Vladimir Putin in aceeasi maniera.

In ceea ce priveste restul statelor latino-americane, dupa 2000 s-a putut observa o deschidere din partea Federatiei Ruse catre Mexic, Venezuela, Chile si Brazilia, in special. Anumiti autori iau in calcul schimbarile in plan politic ce au avut loc in ultimii ani in aproape toate statele din America de Sud. Se discuta despre orientarea catre stanga a statelor latino-americane in cadrul universitatilor si putem asista la o schimbare a politicii externe ruse pentru largirea ariilor de cooperare.

Orientarea catre stanga in America Latina a fost tema principala a unei mese rotunde organizate de revista rusa "Economia mondiala si relatii internationale" in iunie 2007, la care au participat specialisti in domeniu, intre care si Vladimir Davydov, doctor in economie la Institutul Latino-American din cadul Academiei de Stiinte din Rusia, si Vladimir Krasilshchikov, doctor in economie la Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale[6]. America Latina este considerata importanta din doua motive: in primul rand, gradul de dezvoltare economica pe care l-au atins aceste tari in ultimii ani a facut ca ele sa aiba un cuvant important pe scena internationala si, in al doilea rand, aceste state sunt conduse de lideri de stanga, ceea ce deschide o noua perspectiva in ceea ce priveste cooperarea cu Rusia.

Vladimir Davydov arata cum, rand pe rand, populatiile din statele sud-americane au ales lideri care se declarau impotriva doctrinei neo-liberale. In primul rand in Venezuela, apoi in Brazilia si in Argentina acced la putere forte politice care isi declara orientarea catre politica social-democrata. In Uruguay vine la putere o coalitie de stanga, iar in Chile este reales candidatul promovat de Partidul Socialist. De asemenea, in Bolivia castiga alegerile Evo Morales, lider radical de stanga. In Costa Rica este ales social-democratul Aris si in Peru vine la putere Alan Garcia, social-democrat, dupa o cursa electorala stransa cu Ollanta Umala, reprezentant al stangii radicale. Mexicul este singurul condus de un lider de dreapta, Felipe Calderon, care in 2006 a invins candidatul Lopez Obrador, reprezentantul stangii.

Politica externa a Rusiei tine seama de aceste schimbari de la nivel inalt in statele latino-americane, dupa cum arata actiunile diplomatice intreprinse de presedintele Vladimir Putin mai ales in cel de-al doilea mandat al sau la Kremlin. Pe langa relatiile bilaterale, asa cum sugereaza si specialistii rusi, s-a avut in vedere si organizatia economica Mercosur, care incorporeaza Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay, Bolivia si Venezuela[7]. In anul 2004 ministrul de externe al Argentinei, Antonio Bielsa, l-a invitat pe omologul sau rus la discutii in vederea unei reuniuni a presedintelui Putin cu reprezentantii Mercosur. In 2005, Eduardo Dualde, presedintele Comitetului Reprezentantilor Permanenti ai Mercosur declara ca oamenii de afaceri din Rusia sunt bineveniti in statele membre pentru a participa la proiecte internationale . In acelasi an, o delegatie a Mercosur a efectuat o vizita la Moscova pentru a discuta perespectiva unei cooperari in in ce priveste tehnologia, transportul si energia .

In ceea ce priveste cooperarea la nivel bilateral, la 7 iunie 2004, Vladimir Putin a efectuat prima vizita oficiala a unui sef de stat rus in Mexic, ceea ce dovedeste interesul Rusiei de a-si extinde sfera de influenta catre Vest si de a recastiga statutul de superputere. Eforturile diplomatice facute de presedintele rus denota importanta acordata unei relatii favorabile cu vecinul Statelor Unite[10].

Venezuela a devenit un partener pentru Rusia, atat din punctul de vedere al schimburilor economice desfasurate intre cele doua state, cat si din punct de vedere militar. Inca din 2004 presedintele venezuelean Hugo Chavez a efectuat vizite la Kremlin pentru a discuta despre rezervele de petrol pe care le detin si posibilitatea de a crea o companie petroliera inter-americana la care sa participe si Gazprom. Telul acestei companii ar fi de a mentine pretul petrolului peste 100 de dolari americani pe baril, ceea ce este in interesul Rusiei, a carei economie se sprijina pe vanzarea de hidrocarburi la preturi cat mai mari[11].

Venezuela este un partener important pentru Rusia in ce priveste schimbul militar mai ales dupa anul 2004. Rusia a renuntat in 2002 la baza de la Lurdez, din Cuba, pentru a-si demonstra sprijinul pentru Statele Unite ale Americii dupa pierderile suferite in urma atacurilor teroriste din 2001[12]. Cu toate acestea, Federatia Rusa nu a primit nicio reactie reciproca de la partea americana. Atunci a devenit mai accelerata cooperarea cu Venezuela condusa de presedintele Chavez.

In 2006, Venezuela demara discutiile cu Rusia in vederea colaborarii strategice pentru un program spatial care sa propulseze in spatiu primul cetatean venezuelean[13]. De asemenea, in Rusia se sarbatoreste ziua independentei Venezuelei la 19 aprilie in fiecare an. La Moscova au loc diverse concerte de muzica venezueleana si expozitii .

In consecinta, politica de cooperare s-a continuat si in timpul presedintiei lui Dmitri Medvedev. Dupa izbucnirea conflictului din Georgia, presedintele Hugo Chavez a declarat ca Venezuela este pregatita sa primeasca nave si avione rusesti in Caraibe. In momentul in care vase americane de lupta au ajuns la porturile georgiene, Chavez a anuntat ca nave rusesti si venezuelene vor efectua exercitii in Caraibe[15].

Relatia bilaterala dintre Brazilia si Rusia dateaza inca din timpul Razboiului Rece. Cu toate ca Brazilia nu era condusa de un regim totalitar, asa cum era cazul Rusiei, cele doua state au mentinut relatiile diplomatice. Brazilia a fost printre putinele state care au reusit sa pastreze o relatie buna atat cu Statele Unite ale Americii, cat si cu URSS. Dupa prabusirea comunismului, insa, odata cu imbunatatirea situatiei sale economice, statul latino-american a incercat sporirea puterii sale politice la nivel regional prin infiintarea si promovarea unei Piete Comune a Sudului (Mercosur). Parte a acestui efort de obtinere a unui nou statut pe scena internationala a fost si parteneriatul cu Federatia Rusa.

Parteneriatul strategic dintre Rusia si Brazilia a fost semnat in 2000 si expune in 14 articole, conforme Cartei Natiunilor Unite si dreptului international, toate aspectele ce trebuiesc luate in considerare pentru aprofundarea relatiilor bilaterale si initierea discutiilor pe diverse probleme de interes comun pentru cele doua state[16].

Atat Federatia Rusa, cat si Brazilia fac pare din asa-numitul grup BRIC (Brazil, Rusia, India, China) al puterilor emergente pe plan international[17]. In acest context, intensificarea cooperarii dintre cele doua este naturala, scopurile celor doua fiind asemanatoare, cel putin in ceea ce priveste aspiratia de a exercita influenta asupra cat mai multor state.

Brazilia cauta noi aliati intre statele care au acelasi potential economic, politic si militar. Astfel, conform presedintelui Lula da Silva, Rusia este considerata un partener de dialog puternic, asa cum sunt si China, India, Mexic si Africa de Sud[18]. Din acest punct de vedere, decidentii politici brazilieni considera ca pe termen lung se poate dezvolta o cooperare la nivelul unitatilor economice si apoi o interconectare a problematicilor va duce la cooperare si pe alte planuri. Conform studiilor citate de revista Iberoamerica, s-a inregistrat o crestere a raporturilor comerciale interconectate intre aceste state emergente . Ca dovada, s-a depasit nivelul de 1 500 de milioane de dolari al exporturilor dintre Brazilia si Federatia Rusa.

In ceea ce priveste celelalte state latino-americane, Bolivia a celebrat in 2005 implinirea a 60 de ani de la deschiderea relatiilor diplomatice cu Rusia. In acelasi an, Bolivia, Paraguay si Ecuador au incheiat negocierile bilaterale cu Rusia in vederea integrarii acesteia din urma in Organizatia de Comert Mondial[20].

Rusia si Chile au incheiat un acord de colaborare pe domeniul energiei atomice semnat de Ministrul Exploatarii Miniere al Chile, Alfonso Dulanto, si directorul Agentiei Federale a Energiei Atomice ruse, Alexander Rumiantsev, in 2005. Columbia a semnat in 2006 un acord de cooperare pentru combaterea traficului de narcotice[21] prin blocarea traseului cocaine de la statele latino-americane catre portul Sankt Petersburg si alte porturi rusesti.

Rusia a incercat dezvoltarea politicii externe in ce priveste domeniul militar. Pe langa Venezuela, Cuba si Bolivia, o invitatie a fost facuta si Argentinei de a cumpara armament rusesc. In 2007, Argentina a primit din partea Rusiei un semnal diplomatic pentru deschiderea cooperarii in domeniul tehnicii militare, acest aspect al relatiilor bilaterale nefiind abordat pana in acel moment in cei 123 de ani de schimburi diplomatice[22].

Domeniul energetic este important in ceea ce priveste politica externa a Federatiei Ruse catre America Latina[23]. Gasprom s-a autodefinit ca fiind o companie cu deschidere globala si a pus in aplicare politica sa prin deschiderea catre companii de acelasi profil din statele latino-americane. Astfel, compania Gasprom a fost sprijinita pentru a deschide negocierile cu Petrobras (Petróleo Brasileiro, S.A.), in Brazilia, cu YPFB (Yacimientos Petrolíferos Fiscales Bolivianos), compania de stat a Boliviei, TGS (Transportadora de gas del Sur) companie sprijinita de statul argentinian si cu PdVSA (Petróleos de Venezuela, S.A.) din Venezuela. Presedintele Putin a promovat Gasprom in cadrul vizitelor efectuate in statele latino-americane si in discutiile bilaterale avute la Moscova.

In plus, pe langa relatiile diplomatice, schimburile economice si cooperearea pe diverse domenii, cum este cel energetic si cel al combaterii traficului de droguri, au existat si schimburi culturale intretinute intre state, asa cum ilustreaza si exemplul sarbatoririi independentei statului Venezuela in de catre cetatenii rusi.

S-a putut observa o deschidere catre statele din America de Sud din partea Federatiei Ruse in timpul celor doua mandate ale presedintelui Vladimir Putin. Aceasta deschidere se caracterizeaza prin relatii de cooperare pe mai multe domenii. Practica interconectarii problematicilor a fost folosita in aceasta perioada de partea ruseasca pentru a asigura mentinerea unui dialog cu statele cele mai dezvoltate din regiune.

In timpul lui Vladimir Putin, Rusia a incercat sa isi recapete statutul de mare putere prin diversificarea si multiplicarea schimburilor economice. Astfel, America Latina a fost considerata atat o piata de desfacere pentru produse rusesti, cumparatori de tehnica militara ruseasca, dar si un sprijin pentru pozitia statului rus pe scena internationala.

Politica externa a Rusiei fata de America Latina, asa cum a fost trasata de presedintele Vladimir Putin, este continuata si in timpul presedintelui Dmitri Medvedev. La scurt timp dupa preluarea puterii, acesta a primit la Moscova presedintele Venezuelei, Hugo Chavez, si a stabilit un tur in statele latino-americane pentru luna noiembrie a anului 2008. In prim-plan se aflau Brazilia, Venezuela, Bolivia si Chile. De asemenea, Dmitri Medvedev a anuntat in noiembrie 2008 deschiderea unei noi linii de credit petru Cuba, de 20 de milioane de dolari pentru a rezolva problemele cauzate economiei cubaneze de inchiderea bazei de la Lurdez[24]. In consecinta, politica externa a Rusiei fata de statele din America de Sud nu va face nota discordanta cu cea din perioada 2000-2008, dar este posibil ca aceste schimburi intre state sa se intensifice.

Bibliografie

Lucrari de specialitate

Igor IVANOV, Politica externa a rusiei in epoca globalizarii, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 2003

DAVYDOV Vladymir, Alexander BOBROVNIKOV, "Paises-Gigantes Emergentes en el Escenario Mundial del Siglo XXI" in Iberoamerica, Moscu, Nr. 2, 2005, pp. 5-30

JACK Andrew, Rusia lui Putin: toamna oligarhilor, traducere si note de Lena Calinoiu, Ed. Bic All, Bucuresti, 2006

LUKIN Alexander, "From a Post-Soviet to a Russian Foreign Policy" in Russia in Global Affairs, No. 4, October-December 2008

PEREZ del POZO Maria Jose, "La Politica Exterior Rusa Hacia America Latina" in Temas de Actualidad, No. 5, 8 enero, 2009

ZHUPLEV Anatoly, "Economic Internationalization of Russia: Roots, Trends, and Scenarios" in International Political Science Review, Vol. 29, No. 1, 2008, pp. 99-119

ZUBELZU DE BACIGALUPO, Graciela, "As relações russo-brasileiras no pós-Guerra Fria" in Revista Brasileira de Politica Internacional, No. 43, Vol 2

Surse Web

Ria Novosti, agentie de presa la https://sp.rian.ru/

Bolpress, agentie de presa din Bolivia, la www.bolpress.com

Centro Argentino de Estudios Internacionales la www.caei.com.ar