Politica in domeniul energiei

Politica in domeniul energiei

In plan istoric, aceasta politica isi are originea in Tratatul de la Paris (1951), care pune bazele CECO si Tratatul de la Roma (1957), care infiinteaza CEEA sau EURATOM.

Pana in 1970, politica in domeniul energiei era axata doar pe carbune si energie nucleara, existand unele incoerente datorita diversitatii de abordare din partea statelor membre.

Criza energetica din anii '70, precum si datorita faptului ca energia nucleara a devenit mai controversata (dupa accidentul de la Cernobil - 1986) si mai putin atractiva (investitii mari, durata de functionare a unei centrale nucleare este de 40 de ani) - a determinat statele membre sa stabileasca o strategie comuna ce avea in vedere urmatoarele:

a)     crearea unei piete energetice interne fondata pe concurenta, interventie limitata din partea statelor si protectia consumatorilor;

b)     siguranta alimentarii cu energie in conditii de competitivitate, resurse sigure si diverse;

c)     protectia mediului, prin reducerea ploilor acide si a emisiilor de gaze cu efect de sera - ca urmare a introducerii celor mai noi tehnologii;

d)     cooperarea internationala cu celelalte state ale lumii, deoarece UE ramane dependenta in exterior in privinta resurselor energetice, mai ales petrol si gaze.

In 1991, Comisia Europeana a initiat Carta energetica europeana, la care au aderat peste 40 de tari, urmata in 1994 de un Tratat privind eficienta energetica si aspecte de mediu, ce prevedea ca functionarea comertului energetic sa se faca pe baza regulilor stabilite de Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). In 1997, UE este semnatara a Protocolului de la Kyoto privind schimbarile climatice, in cadrul caruia si-a luat angajamentul de a reduce emisiile de gaze pe teritoriul sau.

Analiza resurselor energetice ale UE a scos in evidenta urmatoarele:

Combustibili solizi (carbune, emisii petroliere, sisturi bituminoase etc.) nu au nici un viitor, deoarece costurile de productie sunt de 4-5 ori mai mari decat preturile mondiale.

Dezvoltarea noilor tehnologii vor permite extractia lor, prin gazeificare si vor reduce efectul negativ asupra mediului, insa resursele sunt limitate.

Combustibili lichizi (pe baza de titei). In jurul anului 2020, dependenta de import va creste la 90%. Se are in vedere inlocuirea lor cu alti combustibili.

Masuri tranzitorii:

mentinerea de stocuri minime de urgenta de titei si produse petroliere la dispozitia statelor membre, pentru a depasi oricand dificultatile ce pot aparea si utilizarea controlata a acestora;

impunerea de restrictii de consum la nivelul UE prin cresterea accizei la benzina si motorina.

Gaze naturale, constituie, de asemenea o dependenta externa a UE in procent de 41% fata de RUSIA si 30% fata de Algeria.

Masuri tranzitorii:

diversificarea geografica a alimentarii cu gaze naturale;

stabilirea de angajamente pe termen lung cu Rusia pentru a nu avea surprize in viitor (referitoare la cantitate si pret);

alimentarea cu gaze naturale lichefiate;

reducerea consumatorilor casnici de gaze naturale prin cresterea preturilor la consumatorii necasnici.

Energia nucleara are un viitor nesigur deoarece:

dezvoltarea ei viitoare necesita consens politic cu marile puteri mondiale (SUA, Rusia, Japonia, China etc.);

durata de viata a centralelor nucleare este in medie de 40 de ani, dupa care se inchid;

exista probleme majore cu depozitarea deseurilor radioactive.

Surse de energie regenerabila au un potential semnificativ.

Includem aici:

resurse hidro, eoliene, solare;

resurse geotermale;

biomasa - obtinuta din deseuri industriale si chimice.

Prin descompunerea lor se obtine intr-o prima faza biogazul, apoi prin presarea si brichetarea lor se obtine un combustibil solid - biomasa - care, prin ardere produce energie termica si apoi electrica.

UE isi propune in 2010, ca aceste forme de energie regenerabile sa reprezinte 12% din consum. Insa, dezvoltarea acestor surse are nevoie de suport financiar, legal si promotional (de pregatire a productiei).

Ele au un efect benefic asupra mediului - poluare zero.