Politica in domeniul transporturilor

Politica in domeniul transporturilor

A fost una dintre cele trei politici comune prevazute prin Tratatul de la Roma (agricultura, concurenta si transporturile), deoarece transporturile reprezinta un domeniu important din cel putin doua puncte de vedere:

reprezinta un instrument necesar realizarii si functionarii pietei interne unice prin asigurarea celor patru libertati de miscare (bunuri, servicii, persoane, capitaluri);

reprezinta un sector economic semnificativ la nivelul UE:

asigura circa 10% din PIB;

asigura aproximativ 7% din numarul locurilor de munca (peste 10 milioane angajati);

peste 40% din investitiile UE;

30% din consumul energetic.

Cu toate acestea, progrese reale in definirea unei asemenea politici, incep sa apara odata cu lansarea proiectului pietei unice, la 15 nov. 1985, de catre Consiliul de Ministri, sub titulatura de "Master Plan", care avea ca obiectiv, dupa 1990, realizarea unei vaste piete concurentiale si care presupunea o intensificare a transporturilor pe teritoriul statelor membre.

Master Planul a avut ca obiective urmatoarele:

modernizarea retelelor feroviare si separarea traficului de marfuri de cel de persoane;

dezvoltarea transportului pe calea ferata cu trenuri de mare viteza;

dezvoltarea retelei de autostrazi si drumuri rapide;

transportul combinat sau interconectat (terestru-aerian-maritim-fluvial);

modernizarea infrastructurii aeroporturilor si porturilor.

Principalele probleme cu care se confrunta transporturile la nivel european:

a)     Dezvoltarea inegala a diferitelor tipuri de transport:

puternica predominanta a sectorului rutier si dezvoltarea celui aerian;

declinul transportului feroviar si subutilizarea celui maritim;

Exemple:

transportul rutier reprezinta 44% din piata transporturilor de marfuri, comparativ cu 41% transportul maritim, 8% transportul feroviar si 4% transportul fluvial;

transportul de pasageri: rutier - 79%, feroviar - 6%, aerian - 5%.

b)     Concentrarea principalelor drumuri, cai ferate si aeroporturi in interiorul si in apropierea oraselor, producand mari aglomerari si blocaje in trafic in toate sectoarele de transport terestru si aerian. Exemple:

10% din reteaua de drumuri (7500 km) este afectata de ambuteiaje: Paris - Bruxelles - Marsilia, Köhln - Hamburg, Stuttgart - München - Salzburg - Viena, Bari - Roma - Florenta - Torino, Barcelona - Madrid etc.;

20% din reteaua de cai ferate (16000 km) este blocata ca urmare a nesincronizarii trenurilor de marfa cu cele de pasageri, in apropierea marilor aglomerari urbane;

c)     poluarea mediului, cu efecte negative majore asupra sanatatii populatiei, prin emisia de bioxid de carbon in aer, din care pe primul loc este transportul auto cu 84%.

intre 1970-2002, numarul automobilelor in UE s-a triplat de la aproximativ 62,5 milioane la aproximativ 175 milioane.

numai autoturismele personale cresc cu aproximativ 3 milioane pe an si consuma peste 50% din carburanti;

in fiecare zi, 10 ha de pamant sunt acoperite de noi drumuri;

poluarea fonica generata de zgomot, afecteaza un numar mare de oameni:

traficul aerian afecteaza 40 milioane persoane (in fiecare zi survoleaza Europa peste 25000 de avioane);

traficul rutier - 24 milioane persoane;

traficul feroviar - 3 milioane persoane.

d)     se inregistreaza un numar mare de accidente:

40.000 decese anuale cauzate de transportul rutier, fata de numai 100 ca urmare a accidentelor de cale ferata;

cresterea numarului accidentelor la transporturile aeriene.

Intre anii 1970-2000 s-au inregistrat peste 3,2 milioane de accidente rutiere, din care: 1,5 milioane morti si 1,7 milioane raniti, fapt ce a generat costuri de peste 160 mld euro, din care:

60 mld euro, pentru acoperirea pagubelor;

5% prevenirea accidentelor;

Un element cheie pentru functionarea cu succes a unei piete il reprezinta infrastructura integrata (adica transportul), sistemul energetic si retelele de comunicatii.

Pana in 1987, armonizarea sectorului transporturilor a marcat unul din esecurile pietei unice:

- transporturile aeriene divizate la nivel de linii nationale,

- blocajele de la punctele de control vamal pentru camioane,

- retelele de sosele nationale neconectate intre ele,

- sisteme de control aerian care nu cooperau intre ele (utilizau 20 de sisteme de operare si 70 de limbaje de programare),

- linii telefonice incapabile sa sustina comunicatiile electronice avansate (internetul).

Ulterior s‑au produs doua fenomene care au influentat pozitiv dezvoltarea pietei unice:

1. Dezvoltarea extraordinara a turismului

Europa este principala destinatie turistica la nivel mondial, detinand circa 60% din cifra de afaceri mondiala din turism (conform statisticilor Organizatiei Mondiale pentru Turism pe 2004). Europenii circula mult dintr‑o tara in alta (mai ales dupa 1990), iar acest lucru a dus la eliminarea multor prejudecati, la o mai mare apropiere a europenilor din diverse tari membre si incurajarea unei cooperari mai fructuoase in domeniul transporturilor.

In prezent, in turism sunt angajati circa 21,5 milioane persoane (aproximativ 13% din mana de lucru din intreaga Uniune Europeana) iar veniturile obtinute din turism in 2004 au fost de circa 1,42 mii miliarde dolari, aproape 12% din PIB‑ul Uniunii Europene (fata de 11.500 mld. dolari PIB‑ul SUA).

Franta si Spania sunt cele mai cautate destinatii din lume (China este pe locul 3), iar Italia, Marea Britanie, Austria si Germania sunt in primele 10.

2. Revitalizarea transportului feroviar, care a devenit o alternativa atat ecologica, cat si rentabila ca pret fata de transportul auto sau aerian.

Planurile Uniunii Europene includ crearea unei retele feroviare de 35.000 km pentru trenuri de superviteza (200 si 300 km/h) care sa faca legatura intre principalele orase ase Europei (cu vagoane de lux la cele mai inalte standarde).

- in 1994 s‑a finalizat Eurotunelul de sub Canalul Manecii, intre Marea Britanie si Franta (15 mld. dolari);

- in 1998 au fost incheiate lucrarile la reteaua de drumuri, poduri si cai ferate dintre Danemarca si Suedia;

Politica transporturilor in perspectiva anului 2010

Continuarea programului de revitalizare a transportului feroviar prin crearea unui spatiu feroviar european integrat, performant, competitiv si sigur, avand in vedere urmatoarele:

transportul de pasageri separat de cel de marfuri, pana in anul 2008;

stimularea concurentei intre operatorii pe calea ferata prin separarea activitatilor de administrare a infrastructurilor de serviciile de transport propriu-zis;

garantarea sigurantei feroviare prin crearea unei retele moderne, cu echipamente din ultima generatie (Agentia europeana pentru securitate si interoperativitate feroviara va investiga orice accident sau incident pe calea ferata);

asigurarea de servicii feroviare de inalta calitate, la nivelul celor din transportul aerian (garantarea punctualitatii trenurilor prin acordarea de despagubiri).

- programul 2000‑2010 (400 mld. Euro);

- 70.000 km de cale ferata (din care 22.000 km sina tip nou, pentru trenurile de mare viteza);

- 15.000 km de sosea, cu precadere in zonele mai indepartate ale Uniunii Europene;

- 20 mld. Euro pentru legatura feroviara intre Paris, Bruxelles, Koln, Amsterdam si Londra;

- noi sosele in Grecia;

- sosea intre Portugalia si Spania;

- sosea intre Irlanda, Marea Britanie si Benelux, cu o lungime de 1.400 km.

Descongestionarea transportului rutier, astfel:

armonizarea regulilor nationale privind interzicerea circulatiei camioanelor in week-end;

perfectionarea pregatirii profesionale a conducatorilor auto si introducerea unui atestat de sofer, fapt ce permite verificarea regularitatii angajarii acestuia;

controale in trafic si armonizarea sanctiunilor;

sisteme moderne de semnalizare si marcaje.

Crearea unui sistem unificat de control al traficului aerian, precum si decongestionarea traficului aerian prin utilizarea de culuare (rute aeriene) utilizate pana acum doar de aviatia militara, astfel:

maximizarea numarului de pasageri la zbor prin promovarea de avioane de mare capacitate: 500-600 pasageri (Airbus 380);

cresterea controlata a transportului aerian, tinand cont ca din 1980 a avut cea mai spectaculoasa crestere (aproximativ 7,4% pe an);

cresterea nivelului de securitate a zborurilor;

gestionarea comuna a spatiului aerian civil si militar;

cresterea calitatii serviciilor pe liniile de transport;

asigurarea protectiei mediului inconjurator prin:

reducerea emisiei de gaze in atmosfera;

combaterea poluarii sonore prin interzicerea avioanelor cele mai zgomotoase.

In 2005 au tranzitat prin aeroporturile din lume (internationale si nationale), circa 4 mld. pasageri, a apreciat Consiliul International al Aeroporturilor (ACI), ceea ce inseamna o crestere cu 8% fata de 2004 (aprox. 1,6 mld. pasageri). In acelasi timp, transportul de marfa cu aeronavele a crescut numai cu 3%.

Cele mai frecventate 5 aeroporturi din lume se prezinta astfel:

1. Atlanta

2. O Hare (Chicago)

3. Heathrow (Londra)

4. Tokio‑Hanada

5. Los Angeles

Aeroportul din Beijing se afla abia pe locul 14, cu 41 mil. pasageri.

Primele patru aeroporturi europene, in functie de numarul de pasageri, se preznta astfel:

1. Heathrow ‑ Londra 61 mil.

2. Roissy - Charlea de Gaulle, Paris 49 mil.

3. Frankfurt‑pe‑Main, Germania 45 mil.

4. Amsterdam, Olanda    40 mil.

Dezvoltarea transportului maritim si fluvial deoarece sunt transporturi fiabile, economice, putin poluante si putin zgomotoase. Ele sunt folosite sub capacitatea lor, chiar daca UE are un potential enorm (35000 km de coasta si sute de porturi maritime si fluviale).

Mai exista insa o serie de obstacole in privinta infrastructurii:

strangulari pe anumite portiuni de fluvii;

gabarit neadaptat a mijloacelor de transport pe apa (vapoare, barje, slepuri etc.);

inaltimea mica a podurilor subtraversate si functionarea necorespunzatoare a ecluzelor;

lipsa echipamentelor de transbordare etc.

Obiective urmarite:

modernizarea infrastructurii in porturi (docuri, cheiuri, macarale de mare capacitate etc.);

instalarea de sisteme eficiente de navigare si a celor de comunicare;

crearea de sisteme de prim ajutor n navigatie.