Politica sociala

Politica sociala

Modelul social european prezinta urmatoarele caracteristici:

In mare parte, elementele de ordin social raman in competenta statelor membre;

Nu se urmareste explicit armonizarea politicilor sociale, ci se foloseste metoda coordonarii deschise a politicilor nationale;

Functioneaza principiul subsidiaritatii, conform caruia reglementarile nationale au in vedere: angajarea fortei de munca, contractele individuale si colective de munca, concedierile, salariile minime;

Functioneaza principiul nediscriminarii: remuneratie egala pentru munca egala, intre barbati si femei;

Transferurile sociale reprezinta 15-25% din PIB in statele membre;

Este un proces de reglementare justificat de esecurile pietei, iar autoritatile publice sunt obligate sa intervina pentru reglarea sistemului. Totusi, la nivelul UE, doar 0,1% din PIB s-a transferat pentru constituirea Fondului Social European.

Sfera de cuprindere a politicii sociale europene prezinta urmatoarele componente:

a)     reglementarea pietei muncii pentru a asigura protectia angajatorilor;

b)     asistenta sociala, cu doua dimensiuni:

dimensiunea de asigurare;

dimensiunea redistributiva;

c)     investitii in cercetare, educatie si perfectionare profesionala;

d)     invatamantul si pregatirea profesionala;

e)     locuinta si sanatatea.

Se observa ca politica sociala se intrepatrunde cu alte politici socio-culturale:

politica in domeniul sanatatii;

politica in domeniul educatiei, tineretului si formarii profesionale;

politica in domeniul cercetarii, dezvoltarii si inovatiilor;

politica in domeniul culturii etc.

Carta comunitara a drepturilor sociale ale muncitorilor adoptata in 1989, contine obiectivele generale care trebuie sa ghideze actiunile comunitare si la nivel national in domeniul social:

principiul liberei circulatii a lucratorilor;

egalitatea de sanse privind accesul la munca si la drepturile sociale si salariale;

ameliorarea conditiilor de trai si de lucru;

libertatea de asociere si de incheiere a unor contracte colaterale de munca;

protectia copiilor si adolescentilor.

Aceste principii sunt incluse si in Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Amsterdam, din 1997, stipuleaza pentru prima data norme juridice privind drepturile fundamentale ale cetatenilor europeni si adauga la obiectivele anterioare inca doua si anume:

lupta impotriva discriminarii si a excluziunii sociale;

cresterea gradului de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala, cu respectarea egalitatii de sanse intre barbati si femei.

Exista si sectoare ale politicii sociale care nu sunt de competenta UE, cum ar fi: sistemul de securitate sociala, care ramane in sarcina exclusiva a statelor membre si orice decizii s-ar lua la nivel comunitar ar necesita unanimitatea voturilor in Consiliul de Ministri.

Datorita diferentelor dintre sistemele de invatamant si de formare profesionala in cadrul Comunitatii au determinat mentinerea unor obstacole in calea liberei circulatii a persoanelor, prin nerecunoasterea profesionala pana aproape de anul 1990.

Totodata, evolutia rapida a noilor tehnologii au facut necesare actiuni concertate la nivel european pentru a permite adaptarea salariatilor la acestea si la noile solicitari ale pietei.

Incepand cu anul 1995 UE finanteaza mai multe programe in educatie, in scopul favorizarii mobilitatilor si a cooperarii intre institutiile scolare si universitare.

In acest sens, Uniunea isi propune crearea unei politici comune a educatiei. Printre programe mentionam:

SOCRATES - destinat mobilitatii tinerilor si care cuprinde trei componente:

ERASMUS - cooperare interuniversitara;

COMENIUS - cooperare interscolara;

LINGUA - invatarea limbilor;

LEONARDO DA VINCI - program pentru accesul la formarea profesionala, inovare si formare continua;

YOUTH FOR EUROPE - programe pentru tinerii fara posibilitati.

La acestea se mai adauga programul TEMPUS, de cooperare in domeniul universitar intre UE, SUA si Canada.

In domeniul sanatatii, Comisia Europeana a lansat o strategie comunitara incepand cu anul 2000, avand ca obiective:

a)     cresterea nivelului de informare asupra sanatatii la toate nivelurile societatii;

b)     stabilirea unui mecanism de reactie rapida in fata pericolelor majore la adresa sanatatii;

c)     crearea unei strategii de cercetare a factorilor determinanti in domeniul sanatatii, in special impotriva factorilor nocivi cauzati de modul de viata.

Dintre prioritatile politicii sociale europene pana in 2010 mentionam:

Slujbe mai multe si mai bune, aceasta, in conditiile cresterii demografice si a cresterii populatiei Uniunii Europene cu peste 100 milioane, in urma aderarii celor 12 tari. De mentionat ca noii membri constituie zona cea mai saraca a Europei, confruntandu-se cu probleme cum ar fi:

inegalitatea repartizarii veniturilor si a puterii de cumparare;

somajul cronic;

imbatranirea populatiei;

Imbunatatirea climatului de munca prin cresterea unei balante intre flexibilitate si securitate. Datorita diferentelor de dezvoltare intre diverse regiuni si tari se inregistreaza diferente mari cu salarizarea, fapt ce determina migrarea fortei de munca spre zonele unde se plateste mai bine. Totodata, mobilitatea capitalurilor permite intreprinderilor sa produca acolo unde costurile sociale sunt mai mici si sa vanda in zonele mai bogate, unde pot practica preturi mari.

Lupta impotriva saraciei si a oricaror forme de discriminare si excludere (prin finantari FSE privind programe de perfectionare profesionala);

promovarea egalitatii intre sexe;

armonizarea politicilor sociale ale tarilor candidate cu prevederile modelului social european.

Concluzii

O integrare economica eficienta presupune reducerea diferentelor sociale dintre europeni, si anume:

- o baza egala de calcul a salariilor,

- conditii de munca comparabile,

- standarde similare privind drepturile angajatilor ori ale femeilor,

- o crestere a fortei de munca ce este calificata.

Fara aceste caracteristici (conditii) nu s‑ar putea vorbi de piata unica.

Politica sociala se concentreaza in principal asupra aspectelor legate de somaj, drepturi, sanse si beneficii pentru potentialii, actualii sau fostii angajati. Unele voci din Uniunea Europeana vorbesc nu de 'politica sociala' ci de 'regularizare sociala', deoarece Uniunea Europeana are in vedere actiuni care sa echilibreze balanta dintre aspectele legate de calitatea vietii si problemele economice si nu si‑a propus o inlocuire a programelor de bunastare a statelor membre.

Politica sociala este, totodata, si o politica de manipulare deoarece jongleaza cu elemente ideologice si culturale foarte delicate.

Daca sindicatele nationale sunt in favoarea politicii sociale a Uniunii, cercurile de afaceri si partidele politice conservatoare sunt impotriva, argumentand ca aceasta politica ar duce la scaderea competitivitatii firmelor europene pe piata mondiala

La inceput, CEE a evitat discutarea problemelor sociale, presupunand ca piata unica va crea beneficii care vor duce la imbunatatirea vietii muncitorilor europeni.

Chiar daca economia europeana a asigurat cresterea salariilor, piata muncii s‑a confruntat totusi cu o multitudine de discriminari privind varsta, sexul, nationalitatea, conditiile de sanatate si securitate la locul de munca.

Odata cu extinderea Comunitatii Europene in anii si , discrepantele economice dintre tarile membre si mai ales dintre diferitele regiuni au crescut si, odata cu ele s‑au amplificat tot mai mult si problemele de ordin social.

In 1974 s‑a infiintat Fondul Social European (FSE) si a fost lansat primul program de actiune sociala, pe o perioada de 4 ani, ce isi propunea:

- eradicarea somajului,

- imbunatatirea conditiilor de trai si de munca,

- egalitatea dintre sexe.

Recesiunea economica din anii au anihilat in mare parte efectele acestor programe sociale.

AUE a reluat in discutie problemele sociale, odata cu trasarea jaloanelor pietei unice, insa guvernele conservatoare din Marea Britanie s‑au opus de fiecare data atunci cand a fost vorba de sustinerea Cartei Sociale Europene.

Abia prin Tratatul de la Amsterdam (1997), dupa 40 de ani de la Tratatul de la Roma, care a pus bazele CEE, s‑a adoptat Carta Sociala prin care se prevedeau drepturile fundamentale ale cetatenilor europeni:

- libera circulatie,

- remunerare corecta a muncii si drept de pensie care sa asigure un trai decent,

- protectie sociala (inclusiv ajutor de somaj),

- libera asociere si negocieri colective,

- tratament egal la sanatate, siguranta si protectie la locul de munca.

Piata unica nu a reusit sa creeze suficiente locuri de munca pentru europeni, mentinandu‑se o rata a somajului (9,1% in 2004) mai mare decat in SUA (6%) si Japonia (5,3%). Cauzele sunt multiple:

- relativa slabiciune a sindicatelor profesionale,

- legislatie permisiva, care permite angajatorilor sa concedieze cu usurinta angajatii,

- proportia ocupata de piata neagra, care acopera 1/5 din PIB, iar, in anumite state, ca Italia, ia forme institutionalizate si se confunda cu crima organizata,

- locurile de munca nou create sunt, in general, posturi temporare sau cu jumatate de norma, multe dintre ele in sectorul serviciilor si de cele mai multe ori, ocupate de tineri intrati proaspat pe piata muncii, iar acest lucru nu contribuie in mod real la rezolvarea problemei somajului de lunga durata,

- imbunatatirea statutului femeii, deoarece oferta profesionala pentru femei este inca restransa (1/3 din angajati sunt femei) si, mai ales, pe posturi cu jumatate de norma,

- obligatia prin lege a statelor membre sa acorde concedii postnatale.