Politici Sociale In Uniunea Europeana Si Republica Moldova

Politici Sociale In Uniunea Europeana Si Republica Moldova

Politica sociala se numara printre competentele partajate intre statele membre si Uniune, in unele dintre componentele acesteia, Uniunea fiind chemata sa asigure numai o coordonare a politicilor nationale, in timp ce in altele poate initia masuri ale caror modalitati de aplicare concrete sunt lasate in seama statelor membre. Carta Sociala Europeana (atat in forma sa initiala, semnata la Torino in 1961, cat si in cea revizuita in 1996), Cartea Alba "Politica Sociala Europeana" (1993), precum si "Carta comunitara privind drepturile sociale fundamentale" (1989) au stabilit obiectivele politicii sociale.

Acestea se refera la:

promovarea ocuparii fortei de munca;

imbunatatirea conditiilor de viata si de munca;

protectie sociala corespunzatoare;

asigurarea unui dialog intre angajati si angajatori;

dezvoltarea resurselor umane in vederea obtinerii si mentinerii unei rate inalte de ocupare si a fortei de munca;

combaterea excluderii sociale.

Avand in vedere obiectivele stabilite pentru a fi implementate si respectate in cadrul Uniunii Europene se poate spune ca fiecare dintre acestea a fost abordat si in cadrul Republicii Moldova. Singurele si realele discrepante existente intre politicile sociale din UE si cele din Republica Moldova sunt:

Cadrul initial de implementare. Atata vreme cat in cazul Uniunii Europene grefarea politicilor sociale se face in conditiile unui mediu stabil, educat din acest punct de vedere, dat fiind faptul ca fiecare dintre tarile membre raspunde cel putin unui nivel mediu de abordare a socialului, in cazul Republicii Moldova mediul este fundamental tulburat in urma culturii si educatiei comuniste aplicat pentru o perioada indelungata. Dintre toate dezavantajele care pot fi enumerate, etatizare sistemului social este cea mai grava si cu cele mai dureroase efecte.

Dificultati intampinate in implementarea cadrului legislativ. In primul rand datorita lipsei de cultura sociala, si a persoanelor cu o pregatire superioara in acest domeniu. Spre diferenta de cadrul legislativ al Uniunii Europene, care este puternic consolidat si temeinic intocmit, tinand cont de necesitatile sociale ale tuturor membrilor, si ale cetatenilor sai.

Dificultati in diseminarea informatiei legate de social. Daca in Uniunea Europeana toate tarile membre au deja sisteme sociale consolidate, iar diseminarea informatiilor in randul cetatenilor este foarte bine coordonata avand rezultate excelente, in Republica Moldova aceasta este mult ingreunata de gradul de civilizatie sociala a populatiei, in randul careia campaniile de diseminare nu au efecte vizibil benefice.

Abordarea legislativa si cea ideologica a cadrului social ale Republicii Moldova sunt asemanatoare cu cele din Uniunea Europeana, modelul fiind deci unul consacrat si care functioneaza prin prisma sistemelor in care se manifesta.

Chiar daca abordarea legala a fost efectuata, abordarea mediatica, cea care ar trebui sa aiba efect pe termen lung asupra populatiei intarzie sa-si faca aparitia in forta, ceea ce la momentul actual se traduce printr-o veritabila ignoranta din partea cetatenilor in ceea ce priveste socialul.

Politicile sociale, ca un criteriu distinct, gaseste reflectare in prevederile Planului de Actiuni Moldova - Uniunea Europeana. Problemele si tendintele politicilor sociale in sfera muncii ca unul din factorii de integrare europeana a Republicii Moldova pot fi evidentiate prin prisma evaluarii situatiei curente in cadrul dialogului social, politicilor de sanatate si securitate la locul de munca, dreptului muncii, politicii echitatii genurilor, politicii de ocupare a fortei de munca, protectia si includerea sociala, libera circulatie a persoanelor.

O caracteristica importanta in perioada multiplelor procese de globalizare este deplasarea dintr-un loc in altul a diferitor cetateni. In Uniunea Europeana, migratia fortei de munca a stimulat politici care au condus nu doar la realizarea unui nivel ridicat al ocuparii, dar si la ameliorarea si modernizarea sistemelor de securitate sociala existente si crearea unui sistem comunitar care sa asigure protectia sociala a lucratorilor migranti. Principiile declarate in timpul crearii Comunitatii, au fost chemate sa asigure libertatea, dreptatea, asigurarea sociala si urmarirea normelor de munca, mobilitatea fortelor de munca, garantii de a primi un loc de munca si unirea fortelor in lupta politica antidiscriminala.

Un principiu indispensabil a democratiei ce fundamenteaza drepturile omului este acordarea oportunitatilor egale barbatilor si femeilor. Cu toate acestea, inegalitatile continua sa existe, numarul femeilor fiind preponderent in ocuparea locurilor de munca mai putin avantajoase. Problema oportunitatilor egale nu presupune doar relatiile femei-barbati, ci si analiza diferentelor intre rolurile, responsabilitatile, barierele si oportunitatile barbatilor si femeilor intr-un anume context social, in evolutia lor sub influenta claselor sociale, religiei si culturii, virstei, etniei, la care se adauga mediul geografic, economic si politic.

1.1. Evolutia Relatiilor Republicii Moldova Cu Uniunea Europeana[1]

Republica Moldova a inceput relatiile sale cu UE dupa 27 august 1991 in calitate de succesor al URSS, ca si alte foste republici sovietice.

La 20 iulie 1992 Comisia propune semnarea acordurilor de parteneriat si cooperare cu noile state independente, aparute in urma destramarii URSS. Negocierile in acest scop au inceput cu mai multe tari ale CSI, dar nu si cu Moldova. La 1 noiembrie 1993, si repetat la 28 ianuarie 2004 Presedintele Republicii Moldova dl Mircea Snegur adreseaza    presedintilor Consiliului European si Comisiei Europene scrisori, in care constata cu regret ca Moldova este unica tara din spatiul Europei centrale si de est, cu care UE inca nu si-a definit relatiile.

Insistenta autoritatilor moldovenesti de atunci a facut pina la urma ca APC sa fie negociat si semnat intr-un termen destul de scurt - la 28 noiembrie 1994, la numai 10 luni de la ultimul mesaj al presedintelui Snegur. Dat fiind ca procesul de intrare in vigoare a acordului era de lunga durata, la 2 octombrie 1995 a fost semnat si la 1 mai 1996 a intrat in vigoare Acordul interimar privind comertul intre Republica Moldova si Uniunea Europeana, fapt care a permis o dinamizare a schimburilor comerciale.

Sfirsitul anului 1994 si prima jumatate a anului 1995 este perioada cind Moldova apare intr-o lumina favorabila pe arena internationala, ajungind chiar sa fie un exemplu al reformelor democratice. Anume in aceasta perioada, mai concret la 13 iulie 1995 Moldova devine prima tara din CSI, care este admisa in Consiliul Europei, pas important pe calea apropierii tarii de UE.

Desi APC inca nu intrase in vigoare, autoritatile moldovenesti, constiente ca acest acord permite doar cooperarea, si nu integrarea in UE, incearca sa convinga conducerea UE sa treca la faza urmatoare in relatiile cu Moldova. La 13 decembrie 1996 Presedintele Republicii Moldova dl Petru Lucinschi, in mesajul sau catre dl Jacques Santer, presedintele Comisiei Europene, formuleaza pentru prima data dorinta Moldovei de a deveni catre anul 2000 membru asociat al UE. Dl Santer nu reactioneaza nici intr-un fel, si la sfirsitul lui octombrie a anului urmator 1997 dl Lucinschi trimite dlui Santer o noua scrisoare, in care reitereaza dorinta Moldovei de a obtine statutul de membru asociat si solicita lansarea negocierilor de incheiere a acordului de asociere. Doua luni mai tirziu, presedintele Lucinschi a expediat tuturor sefilor statelor membre ale UE scrisori cu continut similar, dar, ca si adresarile catre dl Santer, fie ca au ramas fara raspuns, fie ca raspunsul a fost negativ.

Dupa intrarea in vigoare a APC la1 iulie 1998, relatiile Republicii Moldova cu UE au fost plasate intr-un cadru legislativ oficial, care a pus si baza juridica a aplicarii programului TACIS de asistenta in Moldova. APC, instituit pentru o perioada de 10 ani, avea urmatoarele obiective: continuarea dialogului politic; promovarea comertului si a investitiilor; cooperarea in domeniul legislativ, economic, social, financiar si cultural; sustinerea eforturilor Moldovei de a consolida democratia, a dezvolta economia si de a finaliza tranzitia la economia de piata.

Cadrul institutional pentru implementarea APC a inclus Consiliul de Cooperare, Comitetul de Cooperare si Comitetul Parlamentar de Cooperare.

In afara de structurile mentionate mai sus, a fost instituit Comitetul Parlamentar de Cooperare pentru promovarea dialogului politic la nivel parlamentar.

In primavara anului 1999, noul Guvern al Republicii Moldova introduce in programul sau de activitate un capitol special, declarind integrarea europeana obiectiv strategic principal al politicii sale externe. Insa demiterea guvernului, survenita la sfirsitul lui 1999, a jucat un rol negativ in evolutia relatiilor dintre Republica Moldova si UE.

In anul 2001, cind Republica Moldova a devenit membra a OMC si a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, tara a fost invitata sa participle la activitatile Conferintei Europene, care este un for consultativ la nivel de ministri ai afacerilor externe ai tarilor candidate la aderare in UE. La 27.12.2001 a fost adoptat Documentul de strategie a tarii pentru Moldova (Country Strategy Paper) pentru perioada 2002-2006. Acest document stabileste obiectivele de cooperare ale UE cu Republica Moldova, axindu-se pe implementarea programului de sustinere a reformelor in tara.

Un alt factor important este apropierea geogrifica a Uniunii Europene de frontierele noastre. In 2004 au loc doua evenimente deosebit de imporatnte: la 2 aprilie 2004, 7 noi state devin membre ale NATO, printre ele si Romania, si astfel frontiera de vest a tarii devine frontiera cu Alianta Nord Atlanitca. La 1 mai 2004, aderarea a zece noi membri la Uniunea Europeana face Moldova si mai aproape de spatiul UE.

Aceste procese, initierea carora a avut loc mai multi ani in urma, au impus UE elaborarea unei noi politici fata de mai multe state, inclusiv si fata de Republica Moldova. In urma lansarii in 2002 de catre diplomatia britanica si cea suedeza a ideei oferirii Ucrainei, Belarusiei si Moldovei statutului de vecini speciali ai UE, la 11 martie 2003 este publicata Comuncarea Comisiei Europene cu titlul "Europa largita - vecinatatea: un nou cadru propus pentru relatiile cu vecinii UE de la est si sud".

La 1 iulie 2003 Consiliul European a adoptat un nou document, numit "Deschizind calea pentru noul instrument destinat Politicii de buna vecinatate". Acest nou document    identifica obiective cheie pentru viitoarea cooperare transfrontaliera.

Noul instrument de vecinatate trebuia sa substituie instrumentul precedent - TACIS, dar fiindca TACIS era planificat pina in 2006, Comisia a decis ca noul instrument va fi aplicat abia dupa expirarea termenului de valabilitate a programului TACIS. In schimb, pentru perioada respectiva 2004-2006 a fost propus un alt instrument financiar temporar - Programul de vecinatate, prin care trebuie sa fie finantata cooperarea transfrontaliera dintre statele membre si cele vecine cu UE, dar si dintre statele candidate la aderare si cele nemembre, care au frontiera comuna cu viitoarele state membre.

Politica Europeana de Vecinatate a UE (PEV) a inclus Strategia PEV, rapoartele de tara si planurile de actiuni. Strategia PEV si Rapoartele de tara au fost publicate la 12 mai 2004, iar Planurile de Actiuni a 7 tari, inclusiv al Moldovei - la 9 decembrie 2004. In pofida cadrului nou de cooperare, baza juridica a relatiilor dintre Republica Moldova si UE a ramas aceeasi - APC.

Astfel Republica Moldova a intrat intr-o noua faza a relatiilor cu Uniunea Europeana. In vederea cooperarii cu succes    intre Republica Moldova si UE in cadrul PEV, au fost luate masuri de consolidare a cadrului institutional al integrarii europene a Moldovei.

Au devenit mai intense contactele parlamentare, ceea ce s-a soldat cu luari de pozitii ale Parlamentului European fata de procesele din Republica Moldova. In acest sens se evidentiaza rezolutia Parlamentului European din 5 iunie 2003 cu privire la reuniunea Troicai UE cu tarile participante la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.

Relatiile diplomatice dintre Republica Moldova si UE au devenit mai intense odata cu lansarea PEV. Pe de o parte, raspunzind apelurilor repetate ale Republicii Moldova (dar si ale Parlamentului European), UE a luat decizia de principiu de a deschide Delegatia Uniunii Europene la Chisinau. Pe de alta parte, dupa cum s-a mai mentionat, prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova la sfirsitul anului 2004 a fost instituita misiunea diplomatica a Moldovei pe linga UE.

Si relatiile diplomatice bilaterale cu tarile europene iau in permanenta amploare. Dupa instituirea in 2004 a ambasadei Republicii Moldova in Marea Britanie, la inceputul lui 2005 Presedintele Republicii Moldova a anuntat deschiderea misiunilor diplomatice in Suedia, Cehia, Letonia, Estonia, Lituania si Serbia si Muntenegru.