Regimul monarhie constitutionala

REGIMUL MONARHIE CONSTITUTIONALA

MAREA BRITANIE - monarhie constitutionala ereditara.

Seful statului - Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii (Anglia, Scotia, Tara Galilor) si al Irlandei de Nord (prerogative foarte mici si atributii formale)

Puterea legislativa - exercitata de un parlament bicameral: Camera comunelor (659 membri alesi prin vot direct, mandat de maxim 5 ani), Camera lorzilor (1200 pairi, din care unile pozitii sunt transmise ereditar (92), iar altele sunt "pe viata" dar care nu sunt ereditare).

Puterea executiva - este exercitata de guvern, condus de prim-ministru (liderul celui mai bine reprezentat partid din Camera Comunelor)

Primul-ministru si Cabinetul exercita puterea potrivit prerogativelor regale.

Potrivit uzantelor constitutionale britanice, liderul partidului care a castigat alegerile pentru Camera Comunelor devine automat Primul-Ministru, actul de numire al Reginei avand un caracter pur protocolar. Datorita sistemului politic englez, alegerile sunt castigate, fie de Partidul conservator, fie de Partidul laburist, astfel ca, problema unui vot de incredere este lipsita de sens.

De aici nu trebuie inteles ca, Primul-Ministru nu vine in fata Camerei Comunelor sa-si prezinte Programul de guvernare, dar aceasta operatie tine exclusiv de politic si de etica guvernarii, nu de procedurile parlamentare, in sens strict juridic. Sistemul nu exclude controlul exercitat permanent de catre Parlament asupra Guvernului, existand practica prezentarii saptamanale a Primului-Ministru in fata Camerei Comunelor.

Numarul ministerelor in Marea Britanie nu este fix, ci variabil; el a evoluat in functie de necesitatile de moment. In unele opinii, se considera ca, "Guvernul englez este prea numeros pentru a fi si eficient", numarand intre 70-90 membri. Din echipa guvernamentala fac parte si asistentii ministrilor, numiti si "ministri juniori". Dar plenitudinea puterii executivului este exercitata de catre cabinet, format din sefii departamentelor ministeriale cele mai importante. Numarul membrilor de cabinet a variat de la 6-7 membri (in vremea lui Charles II, sec.17), la 10-12 membri (in vremea reginei Ann, sec.18), la 8 persoane in timpul celui de-al doilea razboi mondial ("War cabinet").

In prezent, Primul-Ministru are misiunea de a fixa numarul de membri ai cabinetului si de a facilita accesul ministrilor cei mai importanti, pentru a mari eficienta activitatii. In felul acesta, se asigura respectarea principiului lui J. Prophet conform careia "Cabinetul trebuie sa fie atat de restrans pentru a actiona, dar atat de numeros pentru a domina partidul si a controla Camera Comunelor prin propria influenta".

In interiorul Cabinetului, anumiti ministri ocupa un loc traditional si anume cei ai Afacerilor Externe, Trezoreriei, Internelor, Apararii, Educatiei si Stiintei, Comertului, Muncii, Guvernarii Locale. Un loc egal cu cel ocupat de marii demnitari revine: Lordului Cancelar, Cancelarului Ducatului de Lancaster, Lordului Presedinte al Consiliului. Daca ministrul Justitiei face parte in mod obisnuit din Cabinet, nu acelasi lucru se poate spune si despre ministrul Sanatatii; acesta, in timpul mandatului Partidului Conservator a facut parte din Cabinet (1963) insa in timpul Partidului Laburist, a fost exclus (1964).

Marea Britanie este, de peste cinzeci de ani, tara cu cele mai numeroase remanieri structurale. Inca din anul 1918 a fost constituita "Comisia Haldane", avand ca obiectiv studiul distributiei rationale a sarcinilor ministeriale. Astfel, atat Conservatorii, cat si Laburistii au urmarit aceleasi obiective de restructurare a ministerelor : desfiintarea posturilor inutile, ameliorarea calitatii propunerilor efectuate de catre fiecare minister, obtinerea unei mai bune eficiente in actiunea guvernului. Din motive de optimizare a activitatii, s-a produs fuziunea a trei ministere : al Marinei, al Aerului si de Razboi intr-unul singur - al Apararii. Din acelasi motiv, astazi nu mai exista decat un singur minister insarcinat cu afacerile externe, fata de 4 cate erau anterior (Afaceri Externe, Commonwealth, al Coloniilor, al Indiei).

Cabinetul are urmatoarele functii :

- elaborarea programului politic care se supune ulterior aprobarii Parlamentului;

- controlul actiunii Executivului;

- coordonarea permanenta a muncii ministerelor si delimitarea responsabilitatilor acestora.

Structura Guvernului britanic cuprinde 6 ministere traditionale si 4 ministere de creatie mai recenta. Ministerele clasice sunt: al Trezoreriei, de Externe (Foreign Office), de Interne, Ministerul Comertului, Ministerul Apararii, Ministerul Educatiei si Stiintelor.

Ministerele nou infiintate sunt : Ministerul Tehnologiei, Ministerul Serviciilor Sociale, Ministerul Administratiei Locale si al Planificarii Regionale, Departamentul Serviciilor Publice.

Structura personalului administrativ in sistemul britanic este formata din trei clase :

1. clasa administrativa (cuprinde aproximativ 2500 functionari);

2. clasa executiva (cuprinde 83000 functionari);

3. clasa clericilor ("clerical class", cuprinzand aproximativ 200.000 functionari).

1) In structura clasei administrative se cuprind urmatoarele functii publice :

- secretarul permanent - este un personaj remarcabil al administratiei britanice si se situeaza pe cel mai inalt esalon al clasei administrative. Tratamentul sau general este extrem de elevat, depasindu-l in anumite situatii, chiar si pe cel al ministrilor. Pozitia sa este comparabila cu cea a secretarului general intalnit la ministerele franceze. Atributiile pe care le indeplineste fac din secretarul permanent, personajul-cheie al ministerului; el este consilierul si colaboratorul imediat al ministrului, isi asuma coordonarea tuturor serviciilor din ministerul respectiv si vegheaza la realizarea unei bune activitati de gestiune in acest context.

Secretarul permanent are drept de reprezentare al ministrului in fata Camerei Comunelor, elaboreaza proiecte de lege si raspunde la interpelarile parlamentare. Importanta functiei sale decurge din principiul inamovibili-tatii, pozitia sa nefiind afectata de remanierile ministeriale; de asemenea, se poate observa, o stricta neutralitate in exercitarea functiilor sale;

- secretarul general adjunct ( "Deputy Secretary ") il secondeaza pe secretarul permanent. Competenta sa se poate intinde in ansamblul departamentului ministerial sau pe un anumit numar de subdiviziuni ale acetuia;

- sub-secretarul ("Under Secretary"); la nivelul fiecarui departament ministerial sunt cate doi sub-secretari; primul raspunde de conducerea financiara a departamentului fiind un fel de contabil-sef ("Accounting Officer"), in timp ce al doilea coordoneaza politica de personal ("Establishment Officer").

- secretarul-asistent ("Assistant Secretary") - este prezent in fruntea fiecarei diviziuni departamentale. O diviziune contine mai multe specializari / sectiuni conduse de un director ("Principal") sau de un sef de birou.

2) Clasa executiva cuprinde functionari insarcinati cu functii de control si executie. O parte din ei efectueaza activitati de coordonare, fiind responsabili cu luarea de decizii si cu furnizarea de anumite instructiuni; o alta parte a functionarilor din aceasta clasa se ocupa efectiv cu activitati de executie.

3) Clasa clericilor este constituita din simpli functionari de birou, insarcinati cu treburi modeste (munci de secretariat, comisioane etc). Aceasta clasa cuprinde functionari de grad inalt ("Higher Clerical Officer") si functionari simpli ("Clerical officer") .

Impartire administrativa:

Anglia - 45 comitate;

- Scotia - 9 regiuni;

- Irlanda de Nord - 26 districte

Dezvoltarea adminstratiei publice locale britanice, ca si in alte tari,    este un fenomen istoric, deoarece colectivitatile locale bine organizate au aparut inaintea constituirii sistemului central. Astfel se explica marea amploare pe care a luat-o in Anglia guvernarea locala, indeosebi dupa al doilea razboi mondial, desi eforturi de reformare ale acestui sector s-au semnalat inca din anul 1834.

Structura adminstratiei publice locale cuprinde : a) comitate; b) districte; c) parohii.

Comitatele. Acestea corespund vechii diviziuni a teritoriului; o parte dintre ele s-au constituit inainte de cucerirea normanda, dar cele mai multe s-au format in secolele al X lea - al XI lea. Comitatul este echivalentul departamentului in Franta. Daca anumite comitate au o unitate istorica, altele s-au format prin divizare. Populatia lor variaza mult ca numar, de la 30.000 pana la 2.250.000 locuitori.

Fiecare comitat are un Consiliu, al carui membri sunt alesi din 3 in 3 ani. Consilierii desemneaza functionarii adjuncti, pentru o durata de 6 ani, insarcinati sa asigure continuitatea muncii organelor locale de adminstratie. Acesti adjuncti pot proveni, atat dinlauntrul, cat si din afara membrilor Consiliului. Consiliul este condus de un presedinte ("chairman") si desfasoara 4 sesiuni pe an.

Consiliul este insarcinat cu administrarea comitatului, iar cea mai mare parte a muncii sale se desfasoara in comisii specializate. Aceste comisii sunt, fie obligatorii, fie facultative. Consilieri nu sunt retribuiti pentru munca prestata. Vreme indelungata, recrutarea lor s-a realizat din mediile aristocratice. Atributiile pe care le au sunt foarte numeroase si extrem de variate : educatie, somaj, sanatate, locuinte, agricultura, servicii de ocrotire a mamei si copilului, sosele si poduri. In ultimii douazeci de ani s-a acordat o atentie deosebita asistentei sociale si educatiei.

Comitatul supravegheaza activitatea districtelor si parohiilor. In cadrul unui comitat, se acorda o atentie deosebita burgurilor. Burgurile sunt orase, targuri si sunt de doua categorii :

a) burguri-comitate;

b) burguri-municipale.

a) Crearea burgurilor-comitate s-a datorat acordarii de catre puterile regale, a unor privilegii in folosul oraselor; aceste privilegii dadeau dreptul oraselor sa se autoadministreze si sa aiba o reprezentare separata fata de comune, in sistemul local. Aceste orase au fost nominalizate prin legea din 1888, in prezent existand 83 de burguri-comitate;

b) Orasele mici si mijlocii care beneficiaza de un statut particular, datorat libertatilor obtinute in trecut, se incadreaza in categoria burgurilor-municipale. In prezent, in Marea Britanie sunt 309 burguri-municipale, cu o populatie variind intre 5000-100.000 locuitori.

Districtele. La origine, districtele au fost grupari de parohii sau de case, dar in prezent ele sunt creatii artificiale ale unei legi din 1894. Districtele, urbane sau rurale, sunt administrate de :

- un Consiliu, ales la fiecare 3 ani in cadrul caruia fiecare consilier are in domeniul sau de lucru, o parohie cu 300 locuitori;

- un Presedinte si un adjunct ai Consiliului, alesi de catre consilieri, fie dintre membrii Consiliului, fie din afara acestuia.

Districtele au atributii in materie de sanatate; in timp, si-au pierdut competentele privind educatia sau timpul liber. Viata administrativa este mult mai intensa in districtele urbane, decat in cele rurale.

Parohiile sunt subdiviziuni ale districtelor rurale; ele reprezinta cele mai vechi si cele mai mici colectivitati locale. O lege din anul 1930 a suprimat parohiile apartinand districtelor urbane. Cantonate vreme indelungata in sfera activitatilor de asistenta, parohiile au fost supuse unui proces de reforma incepand cu anul1894. De la aceasta data, parohiile civile au devenit independente fata de parohiile ecleziastice.

Organele administrative ale parohiei variaza potrivit numarului de locuitori, dupa cum urmeaza :

a) parohiile care au mai putin de 100 locuitori practica o administratie directa;

b) parohiile cu peste 100 locuitori pot sa-si stabileasca un Consiliu; acest Consiliu este obligatoriu pentru parohiile care au mai mult de 300 locuitori.

Consiliul parohial tine 3 sesiuni pe an. Puterile parohiei sunt limitate. Ea se supune controlului exercitat de catre Consiliul de district rural, si Consiliul Comitatului de care apartine. Este de remarcat, in acest context, faptul ca in Irlanda de Nord, districtele nu sunt divizate in parohii.

In cadrul sistemului britanic,    un loc important revine modului in care se realizeaza administratia Londrei. Dintotdeauna, gestiunea capitalei Marii Britanii a avut un caracter original, tinand cont de conditiile in care s-a dezvoltat orasul si care au impus modificarea organizarii traditionale, practicata pana in anul 1945.

In sistemul traditional, aglomeratia urbana fiind atunci de 3,25 milioane locuitori forma Comitatul de Londra, administrat la nivel central de un Consiliu. La nivel local, administratia londoneza s-a realizat de catre Corporatia orasului si cele 18 Consilii ale burgurilor metropolitane.

In fruntea Corporatiei, care dateaza din epoca medievala, se afla Lordul-Primar. El era ales de catre Consiliul Municipal, pentru un mandat de un an. In ciuda unor disfunctionalitati mostenite din trecut, Corporatia ("City") era insarcinata cu administrarea unor sectoare foarte importante, cum este de exemplu, portul Londrei.

Londra era impartita in 18 burguri (cartiere) metropolitane, administrate fiecare de proprii primari; un loc special revine burgului Westminster, deoarece in acest cartier se afla Parlamentul si Palatul Regal.

Cresterea aglomeratiei urbane londoneze (la peste 8 milioane locuitori) a impus un nou sistem de administrare, adoptat printr-un Act guvernamental in anul 1963. In prezent, structura organizatorica cuprinde : Consiliul Marii Londre format din 100 de membri, 32 consilii corespunzatoare divizarii pe cartiere a Londrei si Corporatia orasului.

Incepand cu anul 1965, in Marea Britanie a demarat o noua reforma in administratia publica, care a pus accent pe structurile si aspectele regionale. Marea Britanie a fost subdivizata in noua regiuni, din ratiuni de planificare. In fiecare regiune functioneaza cate un Consiliu si o Comisie de planificare economica regionala.

Repartitia atributiilor intre noile autoritati vizeaza, urmarindu-se in egala masura, intarirea democratiei locale si instituirea unui echilibru intre exigentele de eficacitate si afinitatile locale. Noilor regiuni le sunt incredintate prestarea serviciilor publice de transport, constructia de autostrazi, servicii de politie si stingerea incendiilor.

Calendarul de aplicare al reformei a debutat prin publicarea unei noi "Carte administrative a Marii Britanii", care cuprinde noile comitate si regiuni, precum si noile denumiri ale acestora.

BELGIA - monarhie constitutionala ereditara

- Seful statului este Regele Albert al II-lea, printul mostenitor este Printul Philipe;

- Puterea legislativa - exercitata de un parlament bicameral: Camera Reprezentantilor si Senat;

- Puterea executiva - exercitata de Consiliul de ministri numit de rege si aprobat de Parlament;

- componenta puterii executive: Primul ministru, Viceprim-ministru si ministrul justitiei, Viceprim-ministru si ministrul finantelor, Ministrul afacerilor externe, Ministrul apararii si politicii stiintifice, Ministru pe probleme sociale si sanatate publica,Ministrul clasei de mijloc si agriculturii, Ministrul pe problemele cooperarii de dezvoltare politicilor urbane si sanselor egale, Ministrul transporturilor, Ministrul mediului si pensiunilor si combaterea fraudelor fiscale, Secretar de stat pe probleme europene si economie sociala.

Formarea Guvernului este un drept exclusiv al suveranului. Primul-ministrru este numit de coroana si are libertatea de a-si alege membrii cabinetului (primul ministru este membrul celui mai puternic partid din Camera reprezentantilor.

In cadrul guvernului central functioneaza:

- Biroul sefului Guvernului;

- Cancelaria;

- Consiliul de ministri;

- Biroul consultativ;

- Departamentul central de management;

- Ministerele,

- Departamentele de repezentare la nivel central a compartimentelor de la nivel local

Administratia locala:

- doua regiuni: Volona si Flamanda - au un consiliu propriu; regiunea capitalei Bruxelles a fost delimitata in 1989 si este condusa de un Consiliu propri si un executiv;

- 10 provincii grupate pe 589 municipalitati.

SPANIA - monarhie constitutionala, regat ereditar

Seful statului - regele Juan Crlos I; coroana nu e integrata in niciuna din autoritatile statului; oparlamentul reprezinta populatia Spaniei; regele are doua categorii de functii: generice (simbol, reprezentare, arbitru) si specifice (avizare, convocare si initiere a referendumurilor nationale).; numeste si revoca membrii guvernului la propunerea primului-ministru, poate prezida sedintele Consiliului de ministri, este comandantul fortelor armate.

Puterea legislativa - exercitata de un parlament bicameral - Curtile generale: Congresul deputatilor si Senat

Puterea executiva - exercitata de un Consiliu de ministri desemnat de presedintele acestuia; exita si un Consiliu de stat, care este organul suprem consultativ al guvernului;

In Spania, formula de investitura a Guvernului se mentine in limitele parlamentarismului clasic si cunoaste trei etape:

- propunerea candidatului la postul de Presedinte al Consiliului de Ministri;

- prezentarea de catre candidat a programului politic de guvernare in fata Congresului Deputatilor si solicitarea votului sau de incredere;

- numirea Presedintelui Consiliului de Ministri si a membrilor Guvernului.

Structura: Guvernului: prim-ministru, prim-vicepresedinte, vicepresedinte secund, ministri cu portofoliu

Consiliul de ministrii este seful autoritatii executive si este identificat cu Guvernul.

Impartire administrativa: 19 comunitati autonome (regiuni), divizate in provincii si municipalitati.

Organizarea autonoma presupune urmatoarele organizatii autonome:

- Adunarea legislativa;

- Consiliul guvernului cu putere executiva (cu un presedinte si un sef al Consiliului de guvernamant).

Provinciile au un Consiliu si un Guvern provincial.

Municpalitatile (orasele) au un Consiliu si un Primar.

OLANDA - monarhie constitutionala ereditara

Seful statului este regina Beatrix.

Puterea legislativa - exercitata de un parlament bicameral; Prima camera si a Doua camera.

Puterea executiva - este exercitata de un consiliu de ministri numit de rege.

In Olanda, Primul-Ministru, precum si ceilalti membri sunt numiti prin decret regal. Primul ministru este seful partidului politic ce a castigat alegerile si este pregatit sa candideze la aceasta functie.

Componenta puterii executive: prim-ministrul, viceprim-ministrul, 15 ministri c u portofoliu.

Impartire administrativa: 12 provincii (647 municipalitati).

Conducerea provinciilor se realizeaza prin :

- Consiliu provinciei;

- reprezentantii puterii executive;

- comisionarul reginei (numit prin decret regal) - este presedintele Consiliului si Executivului

Municipalitatile sunt coordonate de: Consiliul municipal, Executivul municipiului si primarul (numit prin decret regla pentru 6 ani; primarul este presedintele Consiliului municipal si al Executivului.

LUXENBURG - monarhie constitutionala

Seful statului - Marele Duce Henri.

Puterea legislativa - exercitata de un Parlament unicameral : Camera deputatilor.

Puterea executiva - este detinuta de suveran, dar este exercitata de un Consiliu de ministri recomandat de primul ministru si numit de monarh; ministrii sunt numiti de suveran, dar sunt raspunzatori fata de parlament. Componenta puterii executive: prim-ministrul (este si ministrul finantelor) si 12 ministri cu portofoliu).

Impartire administrativa - trei districte (divizate pe municipalitati).

DANEMARCA - nmonarhie constitutionala

Puterea legislativa - este exercitata de monarhul ereditar si un Parlament unicameral (179 membri).

Puterea executiva - este exercitata indirect de monarh, printr-un cabinet condus de prim-ministru; cabinetul este raspunzator in fata parlamentului; primul.ministru poate sa dizolve parlamentul (dar si parlamentul poate cere demisia unui ministru);

Impartire administrativa - regiuni (prefect), sectoare (consiliu si primar), municipalitati (consilii).

SUEDIA - monarhie constitutionala ereditara

Seful statului - regele Carl al XVI-lea Gustaf.

Puterea legislativa - exercitata de un parlament unicameral, format din 349 membri alesi prin vot direct, pentru un manda de 4 ani.

Puterea executiva - este exercitata de un cabinet, condus de prim-ministru, desemnat de presesintele parlamentului si aprobat de Parmanet; responsabilitatile centrale sunt repartizate intre Cabinetul ministrilor si agentii/birouri; cabinetul este format din 13 ministri, fara primul-ministru; membrii cabinetului sunt, de obicei, membri ai Parlamentului.

Impartire administrativa - districte, municipalitati si comune.

GRUPUL CELOR 12 (ultimele tari care au aderat la UE)

BULGARIA    - republica parlamantara

Seful statului

Puterea legislativa - parlament unicameral

Puterea executiva - consiliu de ministri condus de un prim-ministru (alesi prin vot direct); consiliul de ministri realizeaza si aplica politica interna si politica externa a statului

Impartire administrativa - 28 provincii "oblasti" (9 regiuni - conduse de guvernatori, 279 districte - conduse de primar si consiliu local, 4032 municipalitati).

CEHIA - republica parlamentara

Seful statului - presedintele este ales de cele doua camere ale Parlamentului, in sesiune comuna, pentru cel mult doua mandate consecutive.

Puterea legislativa - parlament bicameral: Senat si Camera deputatilor.

Puterea executiva - Consiliul de ministri, consud de un prim-ministru numit de presedinte; administratia centrala se realizeaza prin 16 ministere si 7 organe guvernamentale centrale.

Impartire administrativa - regiuni si districte.

CIPRU - republica prezidentiala

Seful statului - presedintele ales prin vot direct pentru un mandat de 5 ani (este si seful guvernului)..

Puterea legislativa - parlament unicameral: Camera reprezentantilor.

Puterea executiva - presedinte si vicepresedinte (alesi de cele doua comunitati: geraca si turca) si Consiliul de ministri (7 greci si 3 turci; ministrii sunt numiti de presedinte si vicepresedinte.

Impartire administrativa - 6 districte.

ESTONIA - republica parlamentara

Seful statului - presedintele este ales de Adunarea de stat pentru maxim doua mandate consecutive de cate 5 ani.

Puterea legislativa - parlament unicameral: Adunarea de Stat

Puterea executiva - Consiliul de ministri condus de un prim -ministru desemnat de presedinte si autorizat de Adunarea de stat (un prim-ministru si 13 ministri cu portofoliu).

Impartirea administrativa: 156 districte.

LETONIA - republica parlamentara

Seful statului - presedintele este ales de parlament, prin vot direct, pentru cel mult doua mandate consecutive de 4 ani.

Puterea legislativa - parlament unicameral, mandat de 4 ani.

Puterea executiva Cabinet de ministri, condus de prim-ministru, numit de presedinte; componenta puterii executive: prim-ministrul + 11 ministri.

Impartirea administrativa: 26 raioane si 7 municipii.

LITUANIA - republica parlamentara

Seful statului - presedintele este ales prin vot direct, pentru cel mult doua mandate consecutive de cate 5 ani.

Puterea legislativa - parlament unicameral, madat de 4 ani.

Puterea executiva - Consiliu de ministri, condus de un prim-ministru, numit de presedinte cu acordul parlamentului; ministrii sunt numiti de presedinte la propunerea primului-ministru (1pm+12m).

Impartire administrativa - 10 districte.

MALTA - republica parlamentara

Seful statului - presedintele ales de Camera reprezentantilor, pentru un mandat de 5 ani.

Puterea legislativa - parlament unicameral: Camerareprezentantilor.

Puterea executiva - Cbinet, consus de prim-ministru numit de presedinte; membrii cabinetului sunt numiti de presedinte la recomandarea primului-ministru (un prim-ministru + 13 ministri cu portofoliu).

Impartire administrativa - nu are impartire administrativa.

POLONIA - republica parlamentara

Seful statului - este ales prin vot direct, pentru cel mult doua mandate de 5 ani.

Puterea legislativa - parlament bicameral (Adunarea Nationala): Senat si Camera inferioara.

Puterea executiva - consiliu de ministri, care este raspunzator fata deprim-ministru si fata de Camera inferioara.; primul ministru propune, presedintele numeste si Camera Inferioara aproba Consiliul de ministri.

Impartire administrativa - 16 provincii

ROMANIA - republica parlamentara

Seful statului - ales prin vot direct.

Puterea legislativa - parlament bicameral.

Puterea executiva - executiv bicefal.

Impartire administrativa - judete, municipii, orase si comune.

SLOVACIA - republica parlamentara

Seful statului - presedintele ales prin vot secret, de Consiliul    National, pentru cel mult doua mandate consecutive de 5 ani.

Puterea legislativa - parlament unicameral: Consiliul National al Republicii Slovace.

Puterea executiva - Guvern, condus de prim-ministru numit de presedinte; ceilalti ministri sunt numiti si pot fi demisi de presedinte.

Impartire administrativa - 8 regiuni.

SLOVENIA - republica parlamentara

Seful statului - presedintele ale prin vot direct, pentru maxim doua mandate consecutive de 5 ani.

Puterea legislativa - parlament bicameral:Adunarea Nationala si Consiliul National

Puterea executiva - Guvern, condus de prim-ministru, desemnat de presedinte si aprobat de Adunarea nationala.; ceilalti ministri sunt numiti si pot fi destituiti deAdunarea Nationala.

Impartire administrativa - 136 municipalitati obvcina si 11 municipalitati urbane.

UNGARIA - republica parlamentara

Seful statului - presedintele ales de Adnunarea nationala pentru maxim doua mandate de 5 ani.

Puterea legislativa - parlament unicameral: Adunarea nationala.

Puterea executiva -Consiliul de ministri condus de prim-ministru; consiliul de ministri este ales de Adunarea Nationala, pe baza recomandarilor facute de presedinte.

Impartire administrativa - 20 districte urbane, 19 rurale si un oras capitala.