RELATIILE UNIUNII EUROPENE CU ALTE ZONE

1. UE si EFTA. Crearea Spatiului Economic European

Conventia de la Stocholm, din 1960, a hotarat crearea unei zone de comert liber (E.F.T.A.= European Free Trade Association), cu participarea unui numar de sapte tari: Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elvetia si Marea Britanie. Mai tarziu, au aderat Finlanda si Islanda, si apoi, Lichtenstein.

Caracteristici ale noii organizatii:

• Noua organizatie a cuprins tari cu un nivel mai ridicat al dezvoltarii - mai mare omogenitate.
• Scopul acestei organizatii interguvernamentale -- liberalizarea comertul cu produse industriale intre tarile participante, cu excluderea produselor agricole, fara a renunta la propria lor politica comerciala fata de tarile terte.
• Barierele netarifare nu au fost cuprinse in Conventia asupra EFTA.
• Deoarece participantii nu si-au propus realizarea unei uniuni politice, nu avea nevoie de organisme supranationale. Luarea deciziilor, in general, s-a facut cu unanimitate.

Relatiile dintre CEE si EFTA

• In 1973, trei tari membre EFTA, respectiv Marea Britanie, Irlanda si Danemarca, au intrat in CE.
• Tarile ramase au incheiat cu CE acorduri individuale de liber schimb. In baza acestora, relatiile comerciale au continuat sa se dezvolte, iar liberalizarea schimburilor cu produsele industriale sa evolueze continuu.
• In ianuarie 1984, eliminarea taxelor vamale ramase in comertul dintre CEE si fiecare tara membra a EFTA. Cu aceeasi ocazie, s-a discutat si problema barierelor netarifare.
• In ianuarie 1989, Declaratia Comisiei Europene privind o relatie globala si institutionala intre CEE si EFTA.
• La 2 Mai 1992, se semneaza la Oporto, Acordul privind Spatiul Economic European sau Zona Economica Europeana (European Economic Area).
• Incepand cu 1 ianuarie 1995, alte trei tari EFTA, respectiv Austria, Suedia si Finlanda, au devenit membri ai Uniunii Europene. Norvegia a respins din nou prin referendum aderarea la UE.
• In cadrul Spatiului Economic European, gradul de integrare este la fel de ridicat ca in Uniunea Europeana. Relatiile dintre UE si EFTA se limiteaza, in cele din urma, la relatiile cu Elvetia.
• Treptat, EFTA a pierdut din importanta ca entitate distincta.

2. NAFTA si UE

In 1989 s-a incheiat un Acord de Liber Schimb intre SUA si Canada (CAFTA - Canadian - American Free Trade Area), care si-a propus liberalizarea schimburilor intre cele doua tari, liberalizare impulsionata si de puternica dependenta comerciala reciproca si de dovada existentei unui anumit grad de integrare economica, in special in domeniul constructiilor de masini.

Un nou acord, sub denumirea de N.A.F.T.A. (North American Free Trade Area), a fost semnat la 17 decembrie 1992 intre SUA, Canada si Mexic.

NAFTA acopera o piata de 375 milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii si mai spre Sudul continentului american, si o suprafata de 21,3 milioane Km.

Scopul acestui acord este liberalizarea in 10 ani a comertului cu produse si servicii, prin eliminarea barierelor tarifare si netarifare intre parti si prin liberalizarea investitiilor intra-zonale.

Domeniile vizate de NAFTA sunt urmatoarele:

a) Comertul cu bunuri materiale:

In decurs de 10 ani, urmeaza a fi inlaturate toate taxele vamale aplicabile produselor considerate ca 'nord-americane', in conformitate cu regulile de origine, astfel ca in anul 2004 sa se formeze o vasta piata libera.

b) Comertul cu servicii:

Serviciile detin un loc important in comertul din zona - supus tratamentului national.

c) Investitiile directe de capital - liberalizare.

d) Alte dispozitii se refera la urmatoarele: regulile de concurenta, proprietatea intelectuala, sejurul temporar al oamenilor de afaceri, anumite aspecte privitoare la protectia mediului.

Constatari

• NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergura.
• Model de cooperare de tip interguvernamental, fara a avea organisme supranationale.
• Nu are obiective de natura politica.

Nota: studentii vor face o comparatie intre UE si NAFTA.

3. Regimul preferential acordat tarilor in curs de dezvoltare

Regimul preferential in favoarea tarilor in curs de dezvoltare consta in anumite concesii in plan comercial acordate de catre tarile dezvoltate.

CEE a incheiat acorduri preferentiale cu anumite tari in curs de dezvoltare. In calitate de donator de preferinte in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, CEE stabileste o lista de produse care beneficiaza de acest regim: sunt limitate in cazul bunurilor 'sensibile' fie prin aplicarea de scutiri de marime fixa, aplicabile anumitor tari, fie prin aplicarea de plafoane tarifare.

Anumite produse, precum textilele, au fost complet excluse de la preferinte vamale, acestea intrand sub incidenta Acordului Multifibre. Sunt, de asemenea, excluse produsele agricole si cele din piei naturale.

In cazul produselor CECA (carbune si produse siderurgice), regimul este diferentiat pe doua grupe: o prima grupa, scutire de taxe vamale cu stabilirea de contingente tarifare sau plafoane tarifare nationale; pentru o alta grupa, scutire de taxe pentru fiecare dintre tari luate individual, dar in limitele unui plafon comunitar.

Tarile in curs de dezvoltare cele mai putin avansate s-au bucurat de un regim si mai favorabil, constand in neaplicarea masurilor de salvgardare, abolirea taxelor vamale asupra anumitor produse agricole, neinstituirea de contingente tarifare, cu exceptia extraselor de cafea, reducerea prelevarilor agricole pentru anumite produse, scutirea de taxe vamale pentru toate produsele industriale, fara limitari cantitative, inclusiv pentru textile si imbracaminte etc.

Relatii privilegiate cu tarile din Africa, Caraibe si Pacific (vezi, M.Birsan, Integrare, vol. II, cap. V).

4 Extinderea UE spre Europa Centrala si de Est. Acordurile Europene. Strategia de preaderare: continut si evolutie

4.1. Evolutia relatiilor dintre CE/UE si Europa Centrala si de Est

De la razboi rece, in anii 60, la acorduri sectoriale, in anii 70, si la acorduri comerciale, in anii 80.

Acorduri de comert si cooperare = 'acorduri din prima generatie'. Caracteristici.

Acordurile Europene - 'acorduri din a doua generatie'

De ce este necesar regimul de asociere la UE al tarilor din Europa Centrala si de Est?

• nevoia crearii unui nou sistem social-politic si economic;
• decalajul fata de UE in privinta nivelului de dezvoltare economica;
• integrarea comerciala prin crearea unei zone de comert liber intre fiecare tara asociata si UE. Semnificatia din punct de vedere economic si politic.

Dilema: largirea si adancirea UE sau extinderea spre Centrul si Estul Europei

• Extinderea CE/UE admisa prin Tratatul de la Roma.
• Mai multe 'valuri' de extindere (de la 6 tari, la 9, la 12 si, la 15, astazi).
• Particularitati ale relatiilor tarilor Central si Est Europene cu UE in perspectiva extinderii.
• Avantaje/interese si costuri ale extinderii pentru cele doua parti

Evolutia opiniei UE privind extinderea prin includerea tarilor din Europa Centrala si de Est:

• Acordurile de asociere - nu contin un angajament al UE privind admiterea tarilor din ECE.
• Summit-ul de la Copenhaga (vezi, European Council in Copenhagen, Extracts concerning Central and Eastern Europe, p. 12-34) recunoaste ca aderarea va avea loc, dar, aceasta va deveni posibila numai cu indeplinirea, de catre tarile care doresc sa adere, a anumitor criterii de natura politica si economica:
• (https://europa.eu.int/comm/enlargement/agenda2000/strong/21.htm)

Criterii politice:

• stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, domnia legii;
• sa garanteze libertatile democratice - pluralism politic, libertatea de expresie, libertatea religioasa;
• sa infiinteze si sa garanteze functionarea institutiilor democratice, a independentei sistemului judiciar si a autoritatii constitutionale;
• sa organizeze alegeri libere si corecte care sa faca posibila alternanta la putere a diferitelor partide politice;
• garantarea drepturilor omului: respectarea drepturilor fundamentale, asa cum sunt acestea formulate in Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, adoptata de catre Consiliul Europei;
• respectarea drepturilor si protectia minoritatilor.

Criterii economice

a) existenta unei economii de piata functionale. Acest criteriu are in vedere urmatoarele:

- crearea economiei de piata prin privatizarea sectorului de stat;
- liberalizarea preturilor si inlaturarea controlului administrativ asupra acestora;
- asigurarea stabilitatii preturilor;
- existenta unui sistem financiar-bancar suficient de puternic incat sa poata colecta depuneri si sa le orienteze spre finantarea dezvoltarii economice;
- sa existe posibilitatea intrarii unor noi ofertanti pe piata (intrarea noilor firme sa nu fie impiedicate de catre monopoluri sau de catre anumite bariere administrative);
- sa existe si formula iesirii de pe piata prin faliment;
- sa existe un sistem juridic adecvat, care sa garanteze proprietatea si sa intareasca rolul contractelor;
- stabilitatea macroeconomica, exprimata prin stabilitatea preturilor, echilibru bugetar si al balantelor externe - sa fie prezenta incat sa reprezinte suportul unei cresteri economice durabile.

b) Capacitatea de a face fata presiunii concurentei si fortelor pietei in interiorul Uniunii. Acesta este un criteriu foarte complex care cuprinde ansamblul conditiilor economice de care depinde competitivitatea:

- prezenta infrastructurii;
- prezenta sistemului educational;
- existenta economiei de piata functionala;
- prezenta unor politici economice adecvate noilor conditii;
- prezenta unui grad ridicat de integrare in UE prin comert si investitii directe;

Importante sunt, pentru forta competitiva a unei tari, si structura economica pe ramuri si tipuri de proprietate, dimensiunea firmelor etc.

c) Tarile candidate sa fie capabile a prelua reglementarile si regulile existente in cadrul Pietei Interne - ceea ce se numeste 'acquis communautaire' - rezultat al peste 40 de ani de evolutie a procesului de integrare a pietelor, a dispune de capacitatea administrativa si juridica pentru transpunerea in legislatia nationala a reglementarilor comunitare precum si de conditii pentru aplicarea acesteia in practica;

d) Capacitatea de a-si indeplini obligatiile de membru, inclusiv de a adera la obiectivele politice, economice si la uniunea monetara:

• Aderarea la Uniunea Europeana, chiar daca initial nu presupune ca tarile foste asociate din Europa Centrala si de Est sa fie capabile sa atinga performantele necesare participarii la uniunea economica si monetara, se presupune ca acestea vor reusi, intr-o perioada rezonabila, sa evolueze spre atingerea acestor obiective.
• Tratatul de la Maastricht a stabilit ca 'pilonii' care sa sprijine constructia europeana sa fie, pe langa Uniunea economica si monetara, si politica externa si de securitate comuna, plus coordonarea politicii in domeniul afacerilor interne si justitiei.

Important: un nou membru plin al Uniunii Europene trebuie sa preia toate realizarile comunitatii economice din cei peste 40 de ani de integrare europeana, sa preia in primul rand ceea ce se cunoaste sub denumirea de 'acquis communautaire', cu cele patru libertati de miscare: a marfurilor, serviciilor, persoanelor si capitalului.

4.2. Pregatirea aderarii. Strategia de preaderare - continut si evolutie

Ideea elaborarii strategiei pentru pregatirea tarilor asociate din Europa Centrala si de Est in vederea aderarii s-a acceptat cu ocazia summit-ului de la Essen, din decembrie 1994.

Strategia de preaderare a fost elaborata intr-un proces evolutiv, fiind posibil de evidentiat doua etape:

I. Etapa Mai 1995- iulie 1997: Cartea Alba; Agenda 2000;

Cartea Alba - strategie de preaderare (mai 1995): face trimitere la instrumentele necesare aplicarii Acordurilor de asociere, la dezvoltarea unui dialog permanent prin atragerea tarilor asociate la activitati ale institutiilor europene si la solutionarea unor chestiuni de interes comun, la finantarea unor proiecte prin intermediul Phare; - Strategia urma a se aplica tuturor tarilor asociate, toate fiind potential eligibile pentru aderare (detalii despre prioritatile strategiei in: M. Birsan, Integrarea econ . .., vol. II, cap IV).

Agenda 2000 (iulie 1997) - evalueaza problemele de rezolvat pentru UE insasi (crestere economica, sporirea competitivitatii, a ocuparii fortei de munca, modernizarea politicilor , reforma a institutiilor sale - tinand seama de extinderea spre Estul Europei):

• stabileste principiile care se vor afla la baza viitoarelor negocieri privind aderarea (statutul noilor membri va decurge din acquis-ul asimilat de acestia in momentul aderarii - ideea de acces la negocieri 'in valuri';
• procesul de punere in aplicare si intarire a regulilor Pietei Unice va continua dupa aderare;
• nu vor fi admise derogari de la reguli;
• principiul evaluarii periodice a candidatilor (vezi si: https://europa.eu.int/comm/agenda2000/overview/en/agenda.htm)

Prima evaluare a stadiului de pregatire atins de cele zece tari candidate:

• Comisia hotaraste ca negocierile de aderare sa inceapa, in primavara anului 1998, cu un prim grup - Ungaria, Polonia, Estonia, Cehia, Slovenia, plus Cipru.
• Nevoia de intarire a pregatirilor pentru largirea UE prin formularea unui Parteneriat pentru Aderare, care sa aduca intr-un singur cadru toate modalitatile de asistenta oferite acestor tari, dublat de un Program National de adoptare a 'acquis'-ului comunitar.

Instrumente financiare:

• Phare: 30% din fonduri sa fie orientate spre ceea ce se numeste 'constructie institutionala'(structuri institutionale care sa puna in aplicare legislatia; resurse umane; abilitati de management); 70% va conntinua sa fie directionata spre investitii (infrastructura; in masuri de coeziune economica si sociala, similar celor din Fondurile de Dezvoltare Regionala si din Fondul Social European).

Noi instrumente financiare:

• ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession), care va finanta obiective privind infrastructura in domeniul mediului si al transporturilor, pentru a le alinia la standardele comunitare;
• SAPARD (the Special Accession Programme for Agriculture and Development), pentru proiecte privind ajustari in sectorul agricol si rural in vederea aplicarii unor reglementari comunitare referitoare la Politica Agricola Comuna.
• Co-finantare Phare si institutii financiare cum sunt: Banca Europeana pentru Investitii, Banca Europeana pentru Dezvoltare, Banca Nordica pentru Investitii etc.

II. Etapa Dec. 1997 - dec. 1999:

• Reuniunea Consiliului European de la Luxembourg din decembrie.1997;
• Parteneriatul pentru aderare.
• Programe nationale de preluare a acquis-ului.
• Rapoarte ale Comisiei privind evaluarea fiecarui candidat.
• Negocieri cu primul grup de candidati.
• Reuniunea Consiliului European De la Helsinki din decembrie 1999.

Consiliul European din 12-13 decembrie 1997 de la Luxembourg a decis sa lansaze procesul de extindere.

Important

• negocierile pentru aderare sa aiba loc cu toate tarile asociate;
• evaluarea sa aiba loc pe baza aplicarii acelorasi criterii;
• aderarea sa se faca in functie de nivelul si gradul de pregatire al fiecarui candidat;
• evaluari periodice sa stabileasca unde se afla, sub acest aspect, fiecare tara asociata si care sunt domeniile in care progresul nu este inca suficient pentru aderare;
• procesul de extindere va fi flexibil, cu mai multe viteze, iar principiul diferentierii va fi aplicat 'fiecare tara va merge in ritmul sau, va fi evaluata pe baza propiilor merite si va adera atunci cand va fi, in cele din urma, capabila sa indeplineasca toate obligatiile de membru';
• toate tarile se vor afla pe picior de egalitate, dar vor fi acceptate pe baza meritelor individuale; aceasta inseamna ca aderarea va fi graduala.

Ce include procesul de aderare?

• o strategie intarita de pre-aderare;
• negocieri de aderare;
• screening'-ul (examinarea situatiei) legislatiei UE;
• procedura de reconsiderare (Rapoarte periodice, care evalueaza situatia fiecarei tari candidate).

Negocierile de aderare cu primul grup de tari au inceput oficial la 31 Martie 1998.

Trei rapoarte de evaluare asupra candidatilor (oct. 1998, oct. 1999 si nov.2000) au fost deja elaborate si publicate.

Consiliului European din decembrie 1999 de la Helsinki a hotarat inceperea in februarie 2000 a celui de al 'doilea val' de negocieri, cu Bulgaria, Letonia, Lituania, Slovacia si Romania. Aceasta este o decizie pe care o putem numi istorica, deoarece reprezinta concretizarea in practica a demersurilor privind unificarea europeana.

Important

- tarile care se afla in proces de negociere privind aderarea se bucura, pe de o parte, de o evaluare impreuna cu delegatia UE a stadiului in care se afla preluarea acquis-ului comunitar de catre respectiva tara candidata, pe de alta parte, de gasirea in comun a solutiilor si modalitatilor pentru a grabi acest proces, inclusiv printr-un sprijin financiar substantial din partea Uniunii Europene;

- efortul principal pentru a reusi sa atinga nivelul necesar pentru aderare trebuie sa-l faca tarile candidate;

- Uniunea Europeana si-a dat seama ca depasirea gravelor probleme economice cu care se confrunta aceste tari nu se poate face fara un sprijin si mai substantial din partea sa;

- deplasarea vizibila de la o atitudine constatatoare si critica, insotita de un anumit sprijin financiar, la o abordare in termeni de parteneriat, cu marirea sprijinului si cu gestionarea mai buna a resurselor;

- Uniunea Europeana nu a renuntat la conditionalitate privind aderarea tarilor din Centrul si Estul Europei, dar este decisa sa le ajute sa asimileze cat mai mult, inca din aceasta faza, a ceea ce este necesar pentru a intra, in primul rand, in regulile mecanismului Piatei Interne.

Pentru tarile candidate, urmatoarele aspecte trebuie sa fie pe deplin intelese:

- mai intai, un minimum de conditii de indeplinit este necesar inainte de orice discutie despre aderare. La ce se refera?

- un anumit grad de integrare economica reala si la un anumit nivel al indicatorilor 'gradului de pregatire' (explicatia in: Birsan, vol. II, cap. IV);

- accesul nu poate fi decat un proces gradual, insotit de un ajustari corespunzatoare, pentru a se apropia tot mai mult de conditiile necesare unei cat mai bune functionari a intregului sistem.

Constatari

- Integrarea Europei de Rasarit necesita un efort de 'adaptare' la un nou mediu pentru ambele parti.

- Cum poate fi facilitat acest proces pentru tarile candidate la aderare in Uniunea Europeana; cum poate fi marit ritmul ajustarilor economice in tarile foste comuniste? Cu alte cuvinte, intrebarea este daca procesul de reducere a decalajului fata de tarile UE si de apropiere de nivelul indicatorilor de convergenta se realizeaza mai usor atunci cand tara respectiva se afla in interiorul Uniunii, intr-o anumita formula de aderare, avand posibilitatea de a 'invata' regulile jocului de la un partener mai avansat, sau este recomandabil sa ramana afara sine die?

4.3. Tratatul de la Nisa: decembrie 2000

Clarifica anumite chestiuni decurgand din Tratatul de la Amsterdam:

• directia reformei institutionale;
• extinderea, care va deveni posibila, dupa ce tratatul va fi ratificat (2002).

Principalele decizii se refera la:

- Luarea masurilor importante cu tripla majoritate: voturi in Consiliu, majoritatea absoluta a statelor si 62% din populatie; Decizia devine astfel mai reprezentativa prin numarul populatiei, dar si mai complexa/mai putin transparenta.

- Reponderea voturilor in Consiliul de Ministri: tarile mari au un numar egal de voturi, dar conteaza diferit prin numarul populatiei.

- Numarul comisarilor este 1 pentru fiecare tara (din 2005, tarile mari pierd cate un comisar).

- Luarea deciziilor prin unanimitate se mentine pentru un numar important de domenii (comertul cu anumite servicii, controlul la frontierele externe, numirea presedintelui comisiei etc.); Se mentine dreptul de veto in chestiuni care se refera la impozitare (ex. Impozitele privind mediul), imigrari, securitate sociala, comertul cu servicii culturale si audio-vizual, alocarea fondurilor de coeziune.

- Se introduce procedura 'cartonasului galben' (cu 4/5 voturi in Consiliul de Ministri) pentru a sanctiona o tara care incalca principiile fundamentale ale EU.

- S-a stabilit o agenda pentru viitoare reforme. Dezbateri asupra: viitorului Uniunii Europene; Delimitarea puterilor intre UE si statele membre; Statutul Cartei Drepturilor Fundamentale; simplificarea tratatelor; Rolul parlamentelor nationale in cadrul arhitecturii europene.

Conferinta Interguvernamentala din 2004 va examina trei mari probleme:

1. extinderea UE: prioritatea cheie a Uniunii;
2. reformele politicilor de integrare;
3. Viitorul UE.

5. UE si Romania

5.1. Evolutia cadrului juridic: etape in relatiile dintre Romania si UE

I. Inainte de 1990

Acorduri bilaterale cu tari vestice, in anii 60:

• Incepand cu 1 ianuarie 1974, Romania a fost inclusa printre beneficiarii de preferinte vamale, asa-numitul SGP (Sistem Generalizat de Preferinte Vamale).
• Doua acorduri sectoriale - asupra textilelor si a otelului - au fost incheiate in 1978.
• Primul acord comercial bilateral intre o tara comunista si CE, in 1980.

Intre 1990 - 1999:

• Acordul de comert si cooperare incheiat in oct. 1990 - acord din 'prima generatie'. Acord comercial de tip ne-preferential: acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate, a unor concesii tarifare, inlaturarea restrictiilor cantitative etc. pe baza de reciprocitate.
• La 1 februarie 1993, a fost semnat Acordul de asociere a Romaniei la Uniunea Europeana, numit si Acord European, intrat in vigoare la 1 Febr. 1995. De la aceasta data, Romania a devenit tara asociata la UE.
• Acordul European este un acord mixt:
1. aspecte economice si comerciale;
2. dialog politic si cooperare culturala.

• Acordul Interimar asupra Comertului si al Aspectelor legate de Comert - se refera la crearea unei zone comerciale libere pentru produsele industriale, in cca 10 ani. Scopul: integrarea graduala a economiei Romaniei in economia Comunitatii Europene.
• La 22 iunie 1995, Romania a depus cererea oficiala de aderare la UE. Importanta aderarii, din punct de vedere politic si economic. Din punct de vedere politic: aderarea va intari democratia. Din punct de vedere economic, mai mult comert si investitii directe de capital

5.2. Relatiile economice

Comertul exterior al Romaniei inregistreaza o dependenta crescanda fata de piata UE. Statistica schimburilor pentru perioada 1990-1999 arata urmatoarele:

• Ponderea exporturilor catre UE in GDP a crescut de la 4,81% in 1990 la 21,4% in 1999.
• Romania a inregistrat un deficit cronic de cca 1,5 miliarde dolari in fiecare an.
• Ponderea exporturilor catre UE in total exporturi a crescut de la 31,9% in 1990 la 65,5% in 1999, iar ponderea importurilor de la 20% la 60,4%.
• Structura exporturilor: majoritatea exporturilor o reprezinta bunuri semi-fabricate, cu valoarea adaugata scazuta.
• Importurile sunt concentrate pe cateva grupe de bunuri.
• Zona de comert liber cu UE va aduce beneficii, dar si costuri (presiunea puternica a concurentei asupra intreprinderilor nerestructurate, rezultand somaj sau chiar lichidare).
• Intrarea in Piata Interna presupune preluarea intregului 'acquis' comunitar - peste 40 de ani de legislatie comunitara.

Investitiile directe de capital provenind din Uniunea Europeana

Literatura asupra rolului IDC a subliniat clar influenta benefica pe care o au transferul de tehnologie si de management asupra imbunatatirii calitatii produselor, a reducerii costurilor, a concurentei si stimularii fortelor pietei pe care le induc investitiile directe de capital.

Motive de atractie pentru a investi in Romania?

- cadru politic nou - insuficient;
- accesul investitorilor straini la procesul de privatizare;
- cadrul legislativ care ofera investitorilor straini garantii, drepturi si anumite stimulente, inclusiv accesul la proprietate asupra pamantului atunci cand aceasta vizeaza activitatea economica a investitorilor;
- garantarea dreptului de transferare a profitului, dupa plata obligatiilor legale;
- cu o populatie de aproape 23 milioane locuitori, potentialul pietei este unul dintre cele mai importante din regiune;
- zona libera cu privire la produsele industriale care se creeaza pana in anul 2003 in relatiile dintre Romania si Uniunea Europeana, conform Acordului de asociere;
- participarea Romaniei la CEFTA mareste potentialul pietei libere pentru investitorii straini;
- varietatea resurselor naturale (petrol, gaz natural, minerale, sare, lemn, pamant fertil, potential turistic etc.);
- forta de munca inca ieftina, desi calificata;
- grad bun de cunoastere a limbilor straine, considerat ca fiind in general mai bun decat in multe tari din zona (Deloitte Touche Tohmatsu International, 1995);
- pozitia geografica poate favoriza intretaierea unor drumuri comerciale, necesitand noi investitii, in special in zonele comerciale libere din cadrul porturilor maritime.

Puncte slabe sau motive de retinere pentru investitori:

- Climatul pentru afaceri si investitii nu este total pozitiv din cauza conditiilor specifice din economia de tranzitie a Romaniei.
- Cadrul juridic nu are stabilitatea necesara unor decizii de investitii pe termen lung.
- Stabilitatea macroeconomica a fost permanent subminata de restructurarea economica lenta.
- Nivelul nesatisfacator al infrastructurii poate influenta negativ decizia de a investi.
- Sistemul bancar este inca fragil.
- Birocratia si ambiguitatea anumitor reglementari descurajeaza investitorii.
- Mentalitatea gresita a multor persoane asupra a ceea ce inseamna economia de piata.
- Absenta unor deprinderi de management, lipsa de experienta si de practica in afaceri in conditii de concurenta, lipsa de comunicare in relatiile cu partenerii straini sunt si acestea bariere pentru investitii.
- Scaderea puterii de cumparare a populatiei, lipsa unor cercetari serioase de piata si mai ales gradul redus de adaptabilitate/flexibilitate in special in firmele proprietate de stat.
- Volumul net al investitiilor directe a sporit treptat in perioada 1991-1997, marimea acestora este inca mica in comparatie cu alte tari din zona si, in mod sigur, foarte departe de asteptari si de nevoi.

5.3. Gradul de pregatire pentru aderare

Problema esentiala care se pune in cazul oricarui candidat la aderarea la UE se refera la indeplinirea conditiilor de aderare, asa cum au fost acestea formulate la Copenhaga. Aceste conditii nu se modifica pentru a raspunde situatiei unuia sau altuia dintre candidati si nici nu se admit, dupa cum am aratat, derogari, ci doar masuri tranzitorii.

Indicatori ai 'gradului de pregatire':

• stabilitatea macroeconomica;
• progresul realizat pe calea tranzitiei catre economia de piata;
• masura in care veniturile tarii respective depind de taxele vamale;
• masura in care tara respectiva a asimilat legislatia Pietei Interne, asa cum, de altminteri, s-a prevazut prin Cartea Alba privind strategia de preaderare.

Remarci:

• este un sistem de indicatori pentru caracterizarea variatelor aspecte care exprima componente ale procesului de integrare economica sau 'sensibilitatea' fata de efectele integrarii;
• unii dintre acesti indicatori exprima mai mult decat o pregatire pentru acces la Piata Interna: sunt indicatori ai gradului avansat de pregatire pentru aderare.

Metodologic, aprecieri asupra gradului de pregatire pentru aderare a candidatilor se fac in functie de indeplinirea criteriilor economice prevazute la Copenhaga, ceea ce gasim in Agenda 2000 si in Rapoartele anuale din 1998, 1999 si 2000 ale Comisiei, fie apeland la indicatorii mentionati.

Cu privire la continutul si starea celor patru indicatori, evolutia si starea actuala se prezinta astfel (detalii, in M. Birsan, Integrarea economica, vol. II):

A) Stabilitatea macroeconomica

Masura in care s-a realizat o stabilizare macroeconomica se reflecta in evolutia indicatorilor cunoscuti: ritmul de crestere economica, ritmul inflatiei, rata somajului, situatia bugetului, a balantei comerciale, a rezervelor valutare, evolutia datoriei externe si a cursului valutar.

In conditiile Romaniei, evolutia principalilor indicatori macro-economici in perioada 1990-1998 se prezinta dupa cum urmeaza:

Indicatorii macroeconomici in perioada 1990 - 1998:

Surse: Comisia Nationala pentru Statistica; Business Central Europe; I.M.F., World Economic Outlook, May 1997; Economic Europenne No. 2, Fevr. 1996; E.I.U., Romania 1997-1998; BNR, Buletin trimestrial nr. 4/1998; *Calcule proprii.

Comentarii

• Pentru comentarii asupra datelor din tabel, a se vedea bibliografia (Birsan, vol. II)
• Datele pentru 1999 si, partial, pentru 2000, vor fi completate si comentate, din surse recente, in orele de sinteza.

B) Progresul tranzitiei la economia de piata:

Aspecte de urmarit:

• liberalizarea preturilor;
• privatizarea si contributia sectorului privat;
• procesul de restructurare;
• politica in domeniul concurentei;
• politica comerciala;
• reforma financiara, monetara si fiscala, reforma legislativa.

C) Veniturile din taxele vamale - importanta pentru buget

Care este semnificatia?

• O data cu crearea unei zone de comert liber intre tara asociata si Uniunea Europeana, comertul va fi total liberalizat, iar tara asociata nu mai poate conta pe venituri la buget din taxele vamale la importuri din Uniunea Europeana.
• Pe de alta parte, veniturile mari din taxele vamale exprima si un grad scazut de liberalizare a importurilor din UE si insuficienta adaptare la concurenta externa in cazul deschiderii bruste a pietei.

Situatia in cazul Romaniei:

Veniturile din taxele vamale reprezinta doar 7-8% din totalul veniturilor bugetului, ceea ce nu reprezinta o mare piedica pentru intrarea de bunuri straine si pentru adaptarea graduala a firmelor romanesti la concurenta externa.

Care sunt, in acest caz, problemele?

• slabiciunile structurii economiei romanesti, insuficienta putere de concurenta a multor produse romanesti, mai ales a celor agricole (vezi, urmarea liberalizarii importurilor de produse agricole in baza participarii Romaniei la CEFTA);
• Piata Interna presupune ca marfurile romanesti sa corespunda normelor si standardelor europene ceea ce, cel putin deocamdata, este cazul unui numar relativ limitat de marfuri;
• puterea de cumparare scazuta a populatiei Romaniei.

D) Preluarea 'acquis-ului' comunitar:

La ce se refera acquis-ul comunitar?

• la intreg cadrul juridic in baza caruia s-a realizat procesul de integrare european: Tratate (CECO, CEE, EURATOM) plus legislatia (Directive) pe baza careia s-a format si functioneaza Piata Interna, cu cele patru libertati de miscare: a marfurilor, serviciilor, capitalului si a persoanelor;
• asimilarea a patruzeci de ani de legislatie europeana si punerea ei in practica;
• tarile candidate, inclusiv Romania, trebuie sa faca ceea ce se numeste armonizare legislativa: ajustarea legislatiei existente la legislatia existenta in UE sau preluarea ca atare a legislatiei UE, acolo unde nu exista reglementari proprii.

Situatia Romaniei:

• Romania a facut progrese importante in armonizarea legislativa.
• Toate noile legi si reglementari se elaboreaza obligatoriu in concordanta cu legislatia Uniunii Europene in respectivul domeniu.
• Totusi, inca mai este mult de facut pentru ca principiile legislatiei comunitare sa fie bine puse in legislatie si mai ales in practica.
• Romania are nevoie de structuri si institutii corespunzatoare.
• Anumite prevederi existente in Cartea Alba pot crea dificultati, daca mediul economic si social nu sunt pregatite pentru punerea lor in aplicare.

Concluzii partiale:

a) Stabilitatea macroeconomica a fost si este in continuare extrem de fragila, nefiind sustinuta de restructurare si modernizare economica.
b) Tranzitia la economia de piata, desi a inregistrat anumite progrese, a fost extrem de lenta. Economia romaneasca nu este o economie de piata functionala (vezi, in acest sens, si opinia Comisiei UE din Raportul asupra Romaniei 2000) astfel incat sa permita o alocare a resurselor prin intermediul fortelor pietei.
c) Desi veniturile din taxele vamale nu au o pondere mare in veniturile bugetului, aceasta nu inseamna ca economia este pe deplin pregatita sa faca fata concurentei existente in Piata Interna a UE.
d) S-a inregistrat un progres insemnat in armonizarea legislatiei, dar aplicarea acesteia in practica presupune, mai ales in anumite domenii, costuri pe care, fara un substantial sprijin financiar extern, economia romaneasca nu le poate acoperi.

Perspectivele aderarii:

a) Aderarea la componenta Piata Interna a UE, in aceste conditii, poate avea loc numai dupa o perioada medie de 5-7 ani, in care sa se inregistreze o relansare economica, o anumita crestere a PIB, in care investitiile directe de capital si exporturile sa devina motoare ale cresterii, in care sa continue reducerea nivelului inflatiei si stabilizarea, pe aceasta baza, a cursului monedei nationale. Conditia este, asa cum a rezultat din cele deja prezentate, sa fie grabita privatizarea si restructurarea economiei si sa continue punerea in practica, chiar mai hotarat, a strategiei de preaderare, asa cum apare aceasta in Cartea Alba, in Agenda 2000 si in documentele Comisiei Europene care cuprind rezultatele evaluarilor periodice si prioritatile pe termen scurt si mediu formulate pe baza acestor evaluari.
b) Romania a inceput, in martie 2000, procesul de negociere graduala asupra capitolelor care vizeaza Piata Interna.

5.4. Uniunea Monetara - o optiune pe termen lung

Criteriile de la Maastricht - semnificatia in contextul aderarii

• Nu sunt, in mod explicit, conditii de admitere in Uniunea Europeana, ci vizeaza conditiile de indeplinit de catre tarile aflate deja in interiorul uniunii.
• Chiar daca marimea anumitor indicatori de convergenta cum sunt ponderea deficitului bugetar in PIB sau ponderea datoriei publice in PIB nu depasesc nivelul prevazut prin Tratatul de la Maastricht, aceasta nu inseamna o adevarata convergenta economica.
• Este nerealist sa se considere ca ele pot fi conditii de indeplinit pe termen scurt sau mediu de catre tari care abia construiesc un sistem economic de piata.
• Cu toate acestea, criteriile de convergenta trebuie luate in considerare daca avem in vedere ca tarile asociate si-au exprimat dorinta de a fi, in viitor, mai mult decat simpli parteneri comerciali ai Uniunii Europene, participanti la o zona de comert liber sau chiar la Piata Interna a Uniunii Europene.
• Criteriile de la Maastricht nu sunt un scop in sine, ci expresia unei economii de piata functionale si a unui bun management al acesteia. Atingerea unui asemenea nivel cere fara indoiala o lunga perioada de exercitiu in respectarea regulilor economiei de piata.
• Convergenta economica nu poate fi inteleasa ca un fel de uniformitate, ci ca o situatie care evita ca anumiti parteneri sa fie dezavantajati prin aplicarea unei anumite politici.
• Reglementarile Pietei Interne, ca de altfel si cele care vizeaza participarea la Uniunea economica si monetara, nu raman neschimbate, ci, pe baza constatarilor din practica integrarii, se ajusteaza mereu. Aceasta inseamna, totodata, sporirea exigentelor si fata de calitatea de nou membru, sporirea eforturilor pe care trebuie sa le faca solicitantii la aderare pentru a raspunde acestor exigente.