Reforma PAC denumita "Agenda 2000"

Reforma PAC denumita "Agenda 2000"

1 Factorii care au impus adoptarea noilor masuri de reforma

Dupa anul 2000 au aparut situatii noi, legate de deschiderea negocierilor agricole. Prioritatile sunt urmatoarele:

. impunerea de reguli privind masurile sanitare si fitosanitare, bazate pe fundamente stiintifice si de sanatate publica;

. impunerea unor criterii socio-economice, culturale si ecologice in agricultura si in spatiul rural;

. reducerea taxelor vamale;

. armonizarea "regulilor de origine' nepreferentiale si extinderea lor la domenii comerciale, cum ar fi cele privind "marca produselor' etc.

Comisia Europeana a avut in vedere noile evolutii ale regulilor comerciale si a stabilit o serie de noi orientari:

. ameliorarea competitivitatii agricultorilor europeni pe pietele interne si externe;

. garantarea puritatii produselor alimentare, promovarea calitatii si a compatibilitatii cu exigentele ecologice;

. noi masuri de stabilizare a veniturilor agricultorilor;

. gestiunea mai buna a resurselor naturale si salvarea peisajelor, protectia mediului;

. diversificarea surselor de venituri si crearea de noi locuri de munca pentru agricultori si familiile acestora in spatiul rural;

. extinderea sistemului de ajutoare directe in spatiul rural;

. accentuarea dimensiunilor privind mediul care va avea loc prin ajutoare acordate zonelor defavorizate si printr-o politica rurala mai coerenta;

. orientarea PAC spre nevoile agriculturii familiale, dar care trebuie sa raspunda exigentelor crescande ale pietei si sa se profesionalizeze etc.

Uniunea Europeana se afla in aceasta etapa intr-un proces de tranzitie si extindere fara precedent in istorie, caracterizat prin urmatoarele aspect: existenta spatiului unic, institutii si politici unice, adoptarea monedei unice.

Acest spatiu va fi un competitor redutabil al celuilalt spatiu mondial atlantic-american (America de Nord, America de Sud, America Centrala, care va cuprinde cea mai mare zona de comert liber din lume). Aceste schimbari impun, in mod obiectiv, un nou mod de abordare a Politicii Agricole Comunitare, in contextul intensificarii concurentei pe piata agricola mondiala.

2. Obiectivele si masurile noului pachet de reforma "Agenda 2000"

Dupa anul 1993 s-a reusit aplicarea integrala a principiului unicitatii pietei, s-a armonizat legislatia comunitara si a fost asigurata o mai mare deschidere a pietei comunitare spre exterior. Comisia Europeana a evaluat impactul reformei din 1992 si a analizat noua conjunctura a dezvoltarii agriculturii europene in perspectiva liberalizarii schimburilor internationale de marfuri si a extinderii Uniunii spre Est. In "Documentul Strategiei Agricole" prezentat la reuniunea Consiliului European de Madrid, in decembrie 1995, s-a hotarat elaborarea unei ample analize a PAC, prin luarea in considerare a noii conjuncturi externe si interne.

"Agenda 2000" a fost prezentata Comisiei in iulie 1997, iar la 18 martie 1998 aceasta a prezentat propunerile legislative. Sefii de state sau guverne au aprobat, in martie 1999, la reuniunea de la Berlin, reformele inscrise in "Agenda 2000".

Obiectivul principal al noii reforme este modernizarea politicilor Uniunii

Europene si pregatirea acesteia in vederea liberalizarii pietei si extinderii spre Est.

Agenda 2000 cuprinde propuneri axate pe trei mari directii de actiune:

1. Modernizarea "modelului agricol european

2. Reducerea disparitatilor economice dintre regiunile UE, cu referiri si la tarile candidate la aderare, prin dirijarea Fondurilor structurale spre economiile care au cea mai mare nevoie pentru a se relansa.

3. Asigurarea resurselor bugetare necesare, cu respectarea prioritatilor fixate pentru perioada 2000-2006.

Setul de masuri de reforma a PAC este insotit si de pachetul financiar de sprijin al acesteia. Aceste masuri se bazeaza si pe prevederile acordului de la Marrakech, intrat in vigoare in 1995, care impune o reducere, intr-o perioada de sase ani, a sustinerii agricole interne, protectia la import numai pe baza taxelor vamale, reducerea restitutiilor la export si a exporturilor subventionate. Aceste masuri determina adaptarea, modelului european de agricultura la noile exigente ale pietei si la orientarea accentuata a economiilor moderne spre o dezvoltare durabila.

Modelul european de agricultura este destul de diferit de cel al concurentilor sai; nu se bazeaza pe legile pietei, ci este conceput astfel incat sa asigure pastrarea nivelului si stabilitatea veniturilor agricole. El trebuie sa se transforme, sa indeplineasca mai multe functii si sa promoveze dezvoltarea economica si protectia mediului pentru a prezerva modul european de viata rurala si a proteja peisajele. In acest scop este vital ca agricultura sa se mentina ca un sector economic sanatos si competitiv.

In scopul realizarii unui model european de agricultura, a satisfacerii nevoilor consumatorilor, a pastrarii unui peisaj mai curat, a cresterii competitivitatii agriculturii si a stabilizarii cheltuielilor a fost necesara o noua etapa a reformei PAC. Agenda 2000 aduce modificari esentiale pe termen lung Politicii Agricole Comune. Astfel, agricultura va ramane in continuare "coloana vertebrala' a spatiului rural, dar va dobandi un caracter multifunctional, fiind strans legata de dezvoltarea integrata a zonelor rurale. In noul context, dezvoltarea spatiului rural si protectia mediului sunt abordate interdependent cu dezvoltarea agriculturii si sunt incluse in Politica Agricola Comunitara. In aceste conditii veniturile agricultorilor se vor diversifica, iar forta de munca din mediul rural va fi mai bine utilizata.

Prin aceste masuri Uniunea Europeana adopta un nou mod de abordare a politicii agricole, in speranta ca efectele negative ale liberalizarii pietelor vor fi contracarate de dezvoltarea rurala integrata si ca veniturile agricultorilor se vor stabiliza pe aceasta cale. Aceasta este o alternativa la masurile de reforma a politicii agricole americane, care au un puternic caracter liberal.

Spatiul rural european este total diferit de cel american, din care cauza Politica Agricola Comuna devine interdependenta cu politica de dezvoltare rurala si urmaresc obiective comune:

. stabilizarea pietelor agricole;

. dezvoltarea rurala complexa;

. protectia mediului si a peisajelor;

. adaptarea statelor membre la noile exigente ale dezvoltarii agricole si rurale, intr-o perioada scurta de timp, pentru a putea face fata noii competitii internationale.

Noua etapa a reformei PAC a fost necesara pentru a mentine viabilitatea sectorului agricol comunitar. Abordarea unitara si in perspectiva a politicii agricole si de dezvoltare rurala va permite Uniunii Europene sa faca fata noilor sfidari externe si interne.

Pe plan extern, principalii factori care fac necesara reforma sunt

- conjunctura favorabila a pietei externe, determinata de cresterea cererii de alimente;

- tendintele de liberalizare a pietelor

- largirea spre Est a Uniunii Europene.

Pe plan intern, principalii factori sunt

- riscul crescand al dezechilibrelor pietelor agricole in unele sectoare (cereale, lapte);

- integrarea problemelor privind agromediul in reglementarile PAC;

- necesitatea ca PAC sa raspunda in mai mare masura exigentelor consumatorilor in ceea ce priveste calitatea si securitatea produselor alimentare, in urma semnarii Tratatului de la Amsterdam;

- necesitatea dezvoltarii unor economii rurale puternice;

- necesitatea descentralizarii administrative si a simplificarii legislatiei.

Noul model agricol european va fi unul imbunatatit si adaptat noilor realitati mondiale. Acest model va trebui sa raspunda mai multor cerinte dintre care mai importante sunt:

. Formarea unui sector agricol viabil, competitiv, capabil sa se impuna intr-o pozitie de frunte pe piata mondiala fara a recurge la subventii, si sa produca la standardele cele mai inalte, in conditii de eficienta.

. Promovarea metodelor de productie sanatoase si respectuoase fata de mediu in vederea asigurarii unor produse de calitate si la preturi rezonabile, care sa raspunda preocuparilor consumatorilor in ceea ce priveste securitatea alimentelor si confortului animalelor.

. Practicarea unor sisteme de productie diversificate, inclusiv traditionale, care sa contribuie la dezvoltarea durabila a comunitatilor rurale ale UE

. Dezvoltarea unui sector agricol care sa aduca o contributie esentiala revitalizarea lumii rurale.

. Diversificarea activitatilor economice din zonele rurale pentru crearea de locuri de munca alternative si posibilitati noi de venit pentru agricultori. Aceasta presupune, dezvoltarea multifunctionala a spatiului rural si ameliorarea lui in beneficiul generatiilor viitoare.

. Promovarea unor politici agricole care sa contribuie la cresterea responsabilitatii fata de contribuabilii europeni pentru reducerea costurilor sustinerii agriculturii.

. Promovarea unei politici agricole mai suple si mai simplu de inteles care sa stabileasca clar deciziile ce trebuie luate in comun si deciziile care raman in competenta statelor membre.

Cercetarea agricola constituie unul dintre cele mai importante domenii care sustin reforma PAC si are un rol major in promovarea noului model agricol european. Uniunea Europeana a avut un program pentru perioada 1994-1998 si program-cadru de cercetare aplicata pentru perioada 1998-2002 (programul FAIR).

In programul de cercetare 1998-2002 sunt prevazute doua actiuni principale:

1. Controlul maladiilor infectioase la animale.

2. Agricultura durabila, pescuitul, padurea si dezvoltarea integrata a zonelor rurale.

Programul de cercetare cuprinde urmatoarele domenii:

. Reforma PAC, in special adaptarea sistemelor de productie la noile prevederi.

. Politica calitatii.

. Diversificarea productiei agricole.

. Sanatatea plantelor.

. Sanatatea si confortul animalelor.

. Gestiunea multifunctionala a padurii.

. Dezvoltarea rurala.

Politica Agricola Comunitara are ca obiective principale in perspectiva: promovarea performantei si practicarea unei agriculturi profesionale, dezvoltarea multifunctionala a comunitatilor rurale si protectia mediului natural.

In conditiile largirii spre Est a Uniunii Europene si a continuarii tratativelor in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului, Politica Agricola Comunitara va fi in continuare reformata. Asigurarea unui nivel la fel de ridicat al subventiilor pentru toate cele 27-28 state, previzibil a deveni membre ale Uniunii Europene nu este posibila din cauza restrictiilor bugetare si a excedentelor agricole, care la randul lor nu vor putea fi exportate, intrucat subventionarea exporturilor va fi restransa si eliminata in perspectiva liberalizarii comertului mondial.

Discutarea "dosarului agricol' va provoca cele mai dure negocieri in cadrul OMC, mai ales intre UE si SUA, la care s-au aliat si alte tari exportatoare din America de Nord si de Sud. Atat SUA, cat si UE au vechi traditii in protejarea agricultorilor. Din aceasta cauza se pune accent pe cresterea competitivitatii agriculturii, avandu-se in vedere interesele producatorilor interni si conditiile diferite in care se practica agricultura si se dezvolta comunitatile rurale europene.

Acestor sfidari trebuie sa le faca fata noile state candidate la aderarea la Uniunea Europeana. Pana la momentul aderarii, statele candidate trebuie sa-si restructureze agricultura si sa-si organizeze astfel sectorul agroalimentar incat acesta sa faca fata concurentei comunitare.