Regimurile nedemocratice

Regimurile nedemocratice

Prima intrebare care se pune este de ce trebuie punctate pe scurt regimurile nedemocratice inainte de analizarea democratiei. In primul rand pentru ca, urmand linia stiintei politice actuale, demersul prin care se realizeaza clasificarile si implicit ierarhizarile trebuie sa fie cat mai putin normative. Si, in al doilea rand, pentru ca, la inceputul anilor 1990, in contradictie cu ceea ce s-a numit "al treilea val de democratizare", numarul regimurilor politice nedemocratice continua sa il depaseasca pe cel al regimurilor democratice.

Daca in urma cu aproape 25 de ani raportul dintre regimurile democratice si cele nedemocratice era de 32 la 92, dupa caderea regimurilor comuniste raportul este de 58 la 71, persistand in lume o mare varietate de regimuri in care drepturile cetatenilor nu au nici o garantie de a fi respectate; in care cei care detin puterea politica isi insusesc functiile nu prin proceduri electorale, ci folosind forta, in care guvernantii exercita puterea intr-o maniera total arbitrara si o pierd, tot prin intermediul fortei.

Samuel Huntington, in lucrarea Al Treilea Val. Democratia la Sfarsitul Secolului al XX-lea¸ prezinta urmatoarea evolutie a democratizarii in lumea moderna:

Huntington a luat in calcul doar statele cu peste un milion de locuitori, constatandu-se variatii atat in ceea ce priveste numarul statelor existente (64 in 1922, 61 in 1942, 111 in 1962, 129 in 1990), dar si multe fluctuatii in privinta ponderii procentuale a regimurilor democratice, nivelul procentual al anului 1922 fiind atins doar in 1990.

Exista un larg consens asupra existentei a doua categorii de regimuri la nivelul regimurilor nedemocratice: regimuri autoritare si regimuri totalitare, avand ca elemente comune:

a. reducerea, pana la eliminare, a pluralismului politic;

b. criteriile de acces la putere si de distribuire a puterii politice sunt bazate pe control si pe recurgerea la folosirea fortei (nu pe alegeri libere, concurentiale si semnificative).

Regimurile autoritare si cele totalitare reprezinta modalitati specifice de reglare a raporturilor de putere intre stat si societate, modalitati puse in aplicare in locuri caracterizate printr-o mai mare sau mai mica stabilitate, in functie de originile si instaurarea lor si de provocarile la care sunt supuse aceste regimuri. Din perspectiva duratei regimurilor politice, este semnificativ a se remarca faptul ca, in unele state, regimul democratic odata instaurat se mentine fara intrerupere, in timp ce un regim autoritare (chiar prelungit precum in Spania si Portugalia) si un regim totalitar nu pot avea durata comparabila cu cea a regimurilor democratice. Analizele istorice dovedesc alte doua aspecte legate de regimurile nedemocratice:

a. regimurile totalitare sunt regimuri fragile si precare, chiar daca in aparenta reprezinta constructii stabile, puternice si opresive;

b. este posibil ca acelasi sistem politic sa treaca printr-o frecventa succesiune de regimuri autoritare, chiar cu unele interludii democratice.

Principalele caracteristice ale oricarui regim totalitar, categorie in care se inscriu nazismul si stalinismul, sunt:

- inscrierea intr-o necesitate istorica;

- omniprezenta ideologiei;

- remodelarea societatii;

- dominatia.

Regimurile autoritare reprezinta sisteme cu pluralism politic limitat, in care clasa politica nu da socoteala pentru faptele savarsite, care nu sunt bazate pe o ideologie clar articulata, dar sunt caracterizate de mentalitati specifice in care nu exista o mobilizare politica la baza si la scara mare, cu exceptia unor momente din dezvoltarea lor, si in care un lider, sau uneori un mic grup, isi exercita puterea in limite slab definite in plan formal, dar in fapt mai degraba previzibile.