RelaTia POLITICA-ECONOMIE

RelaTia POLITICA-ECONOMIE

Trebuie sa remarcam faptul ca raportul politic-economic apare frecvent tratat ca interactiune intre doua categorii de factori ce sunt sau pot deveni, fiecare cauza si efect.

Pe de o parte este evident ca aspecte cum sunt resursele naturale de care dispune un stat sau nivelul dezvoltarii sale economice (si modul de dezvoltare) poate influenta decisiv politica interna si relatiile politice si externe.

Pe de alta parte, deciziile adoptate de institutiile guvernarii in probleme de genul: dezvoltarea sectorului privat sau/si de stat, subventionarea unor domenii, declararea razboiului sau incheierea pacii, controlul asupra circulatiei persoanelor sau bunurilor pot induce efecte majore pe plan economic.

Sa exemplificam cu anumite probleme abordate in perimetrul SUA, unde se acorda o mare atentie interactiunii dintre fortele politice si cele economice. Este vorba in special de cercetarea efectelor economice asupra alegerilor la nivel national. Concluzia degajata este aceea ca, atunci cand voteaza, cetatenii recompenseaza sau dezaproba, deci, sanctioneaza oamenii politici pentru performantele sau insuccesele lor in plan economic. Aceasta inseamna ca starea economica, cel putin in anul alegerilor, are consecinte importante, favorabile sau nu, asupra sanselor de re-alegere a celor aflati la guvernare.

Puterea politica exercitata de lumea afacerilor (clasa economica), mai ales de marile firme particulare, asupra clasei politice este un alt subiect de controverse in politologia contemporana.

Adeptii pluralismului apreciaza ca lumea afacerilor este o categorie cu interese specifice, care actioneaza in paralel cu alte categorii, fara sa aiba nici un privilegiu. Criticii pluralismului trateaza lumea afacerilor, a business-ului ca pe un fel de 'guvern particular', care se bucura de o pozitie privilegiata in viata politica, exercitand o influenta dominanta asupra politicii de stat.

Are credit tot mai mare si ideea ca factorul economic va avea un rol tot mai mare in relatiile internationale. Acesta este si punctul de vedere sustinut de Francis Fukuyama - politolog american, care, in vara anului 1989, intr-un articol celebru, afirma 'sfarsitul istoriei' in sensul de sfarsit al confruntarilor ideologice, ca urmare a universalizarii democratiei de tip occidental. Articolul sau anticipa colapsul comunismului, angajand cele mai ample si puternice dezbateri din epoca postbelica. Din perspectiva raportului dintre politica si economie este interesanta aprecierea sa: 'activitatea economica va avea o importanta mult mai mare in politica mondiala. intr-adevar intelesul termenului de 'mare putere' se va baza intr-o tot mai mare masura pe criteriul economic, mai curand decat pe cel militar, teritoriul sau alt barometru mai traditional al puterii'.

tinand seama de aceste idei dar si de modul particular in care se produce tranzitia in Europa Centrala si de Est se poate aprecia ca starea economica, fara sa determine automat viata politica, o poate influenta in mare masura (precaritatea economicului fiind generatoare de tensiuni si instabilitate in plan politic). La limita, cei ce detin puterea economico-financiara exercita o influenta considerabila asupra puterii politice. Confruntarile politice in care sunt implicate, alaturi de partide si unele grupuri de interes, de presiune sunt inspirate si intretinute de interese economice diferite, opuse.

In acelasi timp, in virtutea caracterului de globalitate a politicului, acesta are un rol de importanta majora, mai cu seama in perioadele de transformari profunde in cadrul unei comunitati: acela de a elabora strategia dezvoltarii economice (si nu numai). Prin urmare, o componenta de baza a politicii este elaborarea si aplicarea politicii economice. Problemele economice-obiective si mijloace de colaborare- detinand, de regula, o pondere semnificativa in programele politice ale partidelor. De remarcat ca aceste programe si, in general ideologiile politice, se diferentiaza in prezent nu atat pe baza unor principii abstracte, ci mai ales in functie de atitudinea fata de anumite aspecte ce tin preponderent de sfera economico-sociala.