SECURITATEA NATIONALA

SECURITATEA NATIONALA

Conceptul de securitate (in sensul de securitate nationala sau internationala) este relativ nou, chiar daca din toate timpurile a existat preocuparea pentru gasirea unor mecanisme prin care sa se realizeze prezervarea identitatii statelor.

Conceptul de securitate si elementele sale componente au suferit de-a lungul timpului modificari mai mult sau mai putin importante, in raport de schimbarile care au avut loc pe plan international. In general, securitatea si conceptele sale corelative au pornit de la situatia obiectiva potrivit careia in lume exista o pluralitate de state care, in anumite conditii, ar putea permite asigurarea existentei fiecarui stat, precum si a ansamblului acestora.

In istoria relatiilor internationale, conceptiile politico-militare si strategice au avut, in general, la baza, ideea fortei, considerandu-se ca pacea si securitatea, ca, de altfel, insasi supravietuirea statelor, depind de puterea militara, economica, demografica si puterea aliatilor lor. In acest context au aparut concepte precum "echilibrul de forte", "descurajarea", "neutralitatea", "coexistenta pasnica", "nealinierea", iar mai de curand, "securitatea colectiva", "securitatea comuna", "securitatea democratica", "securitatea multidimensionala" etc.

Fara a face o trecere in revista a multitudinii de efinitii care au

fost sau sunt date securitatii la modul comun, putem spune ca prin

securitate intelegem acea situatie in care se gaseste un stat, care-i permite

sa se afle la adapost de o eventuala agresiune, sa-si prezerve valorile

fundamentale si sa-si promoveze interesele.

Dificultatea definirii acceptabile a securitatii este determinata de

o serie de factori cum ar fi:

. securitatea este in primul rand o problema de perceptie. Acest

element subiectiv inerent politicii de securitate determina o goana

frenetica a tuturor statelor dupa securitate, rezultatul fiind de fapt

contrar. Vezi dilema securitatii formulata de John Hertz (1950).

Demersurile statelor pentru satisfacerea propriilor nevoi de securitate

lipsite de intentii agresive conduc la o crestere a insecuritatii pentru

alte state, care le interpreteaza ca pe potentiale amenintari, desi aceste

demersuri au un caracter pur defensiv;

. securitatea este un concept relational care presupune o ajustare

permanenta a unui set de parametri interni la conditiile mediului international,

un proces cu o dinamica variabila, orientat spre prezervarea

spatiului si valorilor;

. securitatea este stare si proces in acelasi timp, in functie de

faptul daca o privim in sincronie sau diacronie;

. securitatea este o problema de cunoastere care trebuie tratata

intr-o maniera stiintifica, desi conceptul este utilizat preponderent

politic. Depasind cadrul strict al domeniului militar, in care riscurile si

amenintarile sunt mai usor de evaluat, exista si alte tipuri de riscuri si

amenintari neconventionale, de factura noua, care, daca nu sunt

percepute si evaluate corespunzator, pot avea consecinte dintre cele

mai nefaste (vezi 11 septembrie 2001);

. securitatea este un concept multidimensional, incorporand elemente

militare, politico-diplomatice, economico-financiare, ecologice,

societale etc. Aceste elemente nu actioneaza neaparat independent

unul de altul, ci, de regula, interdependent.

Din aceste considerente, abordarea conceptuala a securitatii trebuie

facuta din perspectiva sistemica, in care securitatea trebuie vazuta

ca o stare de echilibru dinamic a unui anumit sistem, in care au loc

diverse procese organizante si dezorganizante.

De asemenea, in definirea securitatii trebuie utilizate o serie de criterii cum ar fi: centralitatea valorilor, momentul si intensitatea amenintarilor,

natura politica a securitatii ca obiectiv al statului etc.

Exista mai multe paliere ale securitatii: subnational (individul

fiind ultimul nivel), national si international.