SEMNIFICATIA, ORIGINEA SI EVOLUTIA DEMOCRATIEI

SEMNIFICATIA, ORIGINEA SI EVOLUTIA DEMOCRATIEI

1.1. Consideratii generale

In zilele noastre, mai mult ca oricand in istorie, democratia s-a generalizat ca fapt si aspiratie, a devenit un concept magic, panaceu universal, definind parca intreaga existenta sociala, in opozitie cu dictatura sau totalitarismul. Aceasta pentru ca, in fond democratia ni se dezvaluie ca un proces istoric ale carui puncte nodale sunt legate de epoci si transformari revolutionare. Fara razboiul care a dus la intemeierea S.U.A. si fara marea revolutie franceza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea n-am intelege originile democratiei moderne si contemporane, ca si fara revolutiile europene de la 1830 si 1848, fara lupta de emancipare a maselor, fara miscarea de eliberare a popoarelor de sub dominatia coloniala si, bineinteles, fara afirmarea natiunilor si transformarea lor intr-un factor dinamizator al istoriei. Ca urmare, in epocile in care s-au afirmat fortele sociale progresiste, a crescut accesul maselor pe arena istoriei, a sporit rolul acestora, sunt tot atatea momente de instituire si de afirmare ale democratiei. Cu peste opt decenii in urma, cunoscutul fruntas liberal I.G.Duca scria: "Sub ochii nostri se petrec mari prefaceri. Stratificarea vietii sociale se schimba: straturile din adancime se inalta, straturile de la suprafata se lasa in jos.

Prin deplasarile lor se pregateste o alta asezare si lumea se indreapta catre o noua formula de echilibru al factorilor sociali, pe care nu avem pretentia sa o punem aici, dar care, in orice caz, va ingadui si bunei stari materiale sa patrunda mai lesne de la un strat la altul".[1] Tot el nota cu alt prilej: "Democratizarea este un foc care topeste laolalta toate particularitatile, toate interesele proprii si indreapta neamurile cele mai deosebite spre unul si acelasi ideal: cat mai multa dreptate si cat mai multa fericire pentru cat mai multi" .

In consens cu ideile unor asemenea inaintasi, consideram democratia ca un concept cuprinzator ce reflecta si se reflecta in sfera politica, sociala si economica a societatii, o categorie ce se rasfrange in insasi modul de a construi o societate moderna si de a o pune la curent cu solicitarile vremii.

Originea si evolutia conceptiilor despre democratie

Aparitia primelor conceptii si practici democratice dateaza inca din

antichitatea elena, termenul democratie derivand el insusi din grecescul "democratia": demos - popor; kratos - putere, autoritate.

Sensul etimologic al democratiei - cel de guvernare a poporului prin el insusi

- precum si continutul social-politic al acesteia au cunoscut o evolutie continua, in functie de sfera de cuprindere atribuita "poporului", de compozitia grupala a acestuia ca si formele si principiile in care democratia si-a gasit intruchiparea reala in decursul istoriei.

Este cunoscut ca, in conditiile democratiei ateniene, poporul nu era echivalent cu totalitatea populatiei, nici chiar cu ansamblul locuitorilor adulti ai cetatii, ci se reducea la membrii de sex barbatesc ai unei comunitati: cetatenii care alcatuiau la un loc circa o cincime din populatia cetatii. Sclavii, metecii si femeile nu erau considerati cetateni si, deci, nu intrau in discutie in exercitarea democratiei. Cu toate acestea, democratia ateniana a consacrat cateva principii de mare importanta pentru conturarea respectivei forme de guvernamant, a caror valabilitate nu poate fi negata nici in democratiile moderne: egalitatea tuturor cetatenilor in fata legilor, dreptul egal la exprimare libera, precum si dreptul egal de a exercita puterea.

Traditiile democratice ale antichitatii grecesti au fost reinnodate, in alte

conditii istorice, de republicile orasenesti din Evul Mediu. In cadrul acestora, "poporul" se compunea , de fapt, din mestesugarii instariti - burghezii. Avand astfel de antecedente, conceptia despre democratie a fost dezvoltata de filosofii secolului al XVII-lea, in stransa legatura cu cadrul ideologic care a pregatit ascensiunea capitalismului. In acest context politic prind contur si se manifesta principalele doctrine politice, dintre care retin in mod deosebit atentia liberalismul si social-democratia.

In esenta, in optica liberalismului, democratia proclama principiul suveranitatii poporului, exprimat in dreptul sau de a desemna si controla guvernamantul natiunii, care este exercitat, practic, de reprezentantii alesi de popor pe o perioada limitata. Daca democratia antica - aplicabila unor comunitati (orase-cetati) relativ mici - se intemeia in principal pe egalitatea reala a tuturor cetatenilor lor, democratia liberala moderna situeaza pe prim plan ideea de libertate a individului. Chiar si suveranitatea poporului este considerata o suma a libertatilor individuale.

In aceasta viziune, exponenti de frunte ai liberalismului (B.Constant, John Locke, Adam Smith si altii) au conturat un model democratic bazat pe separarea intre sfera publica si cea privata, reflectata in conceptia privind "drepturile omului si ale cetateanului".

Caracteristicile acestei conceptii sunt: emanciparea politica a individului, proclamarea egalitatii tuturor cetatenilor in fata legilor, "egalitatea sanselor" in ce priveste succesul in viata, detinerea si dezvoltarea proprietatii private, garantarea juridica si protejarea acestei proprietati.

O alta conceptie moderna despre democratie, relativ diferita de cea liberala, este promovata de social-democratia europeana.

Aceasta considera ca intre libertate, putere si egalitate trebuie sa existe o stransa legatura, democratia fiind definita ca participarea pe baza egala la hotararile privind distribuirea si folosirea resurselor ce stau la baza optiunilor. Apreciata, deci, ca o sinteza a libertatii si egalitatii, democratiei i-ar reveni menirea sa inlature conditiile care genereaza exploatarea omului de catre om si a popoarelor de catre alte popoare.

Daca liberalii au pus, in mod traditional, accentul pe afirmarea diversitatii indivizilor, pentru a justifica inegalitatea sociala mostenita si sistemul care reproduce aceasta inegalitate, pentru    social-democrati cerinta egalitatii fundamentale de resurse si putere are prioritate absoluta;abia dupa ce vor fi atinse aceleasi forme fundamentale in planul conditiilor de viata, se preconizeaza largirea cadrului exprimarii varietatii individuale.

Un alt criteriu de diferentiere a social-democratiei fata de liberalism, in problema democratiei, consta in postularea extinderii sale si in alte sfere decat cea politica: democratia economica (implicand pluralitatea modelelor economice, a formelor de proprietate), democratia sociala (constand in organizarea sociala a serviciilor de orice fel, sanatate, asistenta sociala, locuinte etc.) democratia culturala.

Precizare: conceptul social-democrat despre democratie, ca si cel liberal se afla in opozitie cu interpretarile si practicile promovate in "democratiile populare" restaurate dupa cel de-al doilea razboi mondial in tarile socialiste. Desi aceste "democratii" si-au revindecat, la randul lor, legitimitatea din autoguvernarea poporului, prin proclamarea "dictaturii proletariatului" drept forma cea mai inalta a democratiei, ele au mentinut si accentuat posibilitatea ingradirilor si incalcarilor de orice fel aduse drepturilor si libertatilor cetatenesti. Reductia ilegitima a poporului la o singura componenta a sa, "proletariatul", in numele caruia s-a infaptuit revolutia socialista, a facut practic din asa-zisa democratie populara, - apoi "muncitoreasca, revolutionara" - paravanul teoretico-ideologic al unei dictaturi, care nu era nimic si de nimeni limitata in actiunile sale.

Nu intamplator aceasta a degenerat intr-un autoritarism totalitar, intr-o dictatura asupra proletariatului si asupra intregului popor. Intre factorii care au facilitat o asemenea evolutie degenerativa pot fi enumerati:

a)      monopolizarea puterii de catre un singur partid care, datorita structurilor sale

strict ierarhizate, a condus la concentrarea tuturor parghiilor vietii politice in mainile sefului partidului si clicii sale;

b)      absenta oricarei opozitii institutionalizate, astfel incat a te opune partidului,

conducerii sale superioare, echivala cu impotrivirea fata de popor;

c)      restrangerea drastica sau chiar anihilarea libertatii de exprimare si de actiune in

favoarea guvernarii absolute a (sefului) partidului s.a.

Astfel de fenomene erau insa prezentate, mistificat, drept "democratice",

intrucat ar fi exprimat, chipurile "vointa poporului" infaptuita prin intermediul partidului sau.[3]