SOCIAL-DEMOCRATIA

SOCIAL-DEMOCRATIA

Social-democratia reprezinta doctrina politica privind organizarea si conducerea democratica a societatii, avand la baza principiile egalitatii si dreptatii sociale, ale promovarii intereselor producatorilor de valori materiale si spirituale, ale protectiei sociale a cetatenilor defavorizati, prin limitarea puterii claselor sociale avute, indeosebi a monopolurilor.

Geneza doctrinei politice social- democrate are la baza, pe de o parte, ideea socialistilor utopici, iar pe de alta parte, ideile marxiste din a doua jumatate a secolului trecut. Ideile socialismului utopic au aparut odata cu manifestarea relatiilor de productie capitaliste, care, desi marcau un element de progres pe calea dezvoltarii societatii, generau, totusi, in mod inevitabil si inegalitati sociale. Ca o reactie la aceasta realitate, apar in domeniul gandirii social-politice idei egalitariste cunoscute sub numele de socialism utopic. Termenul de utopic s - a impus, mai ales, de la titlul lucrarii lui Thomas Morus, " Utopia", cuvant provenit din limba greaca, insemnand ceva fara loc, nicaieri, adica ceva care nu poate sa existe in realitate. De aceea, in limbajul obisnuit, termenul utopic inseamna irealizabil, iar in legatura cu ideile social-politice promovate de socialismul utopic ele se refera la o constructie imaginara, himerica, a unei societati viitoare.

Ca lucrari de debut ale socialismului utopic, amintim "Utopia" lui Thomas Morus si "Cetatea Soarelui" a lui Tommasso Campanella, in care se imagineaza o societate in care relatiile sociale bazate pe proprietatea privata vor fi inlocuite cu relatii bazate pe proprietatea obsteasca, care elimina exploatarea omului de catre om si in care munca devine obligatorie pentru toti membrii societatii, iar repartitia bunurilor se realizeaza dupa necesitati considerate moderate, aproape austere.

Ideile socialismului utopic si-au gasit in continuare noi teoreticeni precum Jean Meslier, Mobely, Mably, Babeuf, din secolul al XVIII-lea, care concepeau egalitarismul in mod rudimentar, vizand uniformizarea vietii sociale si introducand, in afara de termenului de socialism, si pe cel de comunism.

In prima jumatate a secolului al XIX-lea apar o serie de teoreticeni de marca ai socialismului utopic: Saint - Simon, Charles Fourier ( Franta), Robert Owen ( Anglia) si Theodor Diamant (Romania) care, pe langa prezentarea teoretica a socialismului utopic, au recurs la experimente practice asa cum au fost falansterele, care in opinia initiatorilor lor erau colonii de munca model in care se muncea si se traia in spiritul acestor idei.

Trebuie mentionat ca anumite idei ale socialismului utopic persista si astazi in diferite tari, mai ales in cele subdezvoltate. Social-democratia s-a inspirat nu numai de la socialismul utopic, ci si de la ideile socialiste ale lui Marx si Engels, idei considerate ca apartinand socialismului stiintific. Marx si Engels considerau ca inevitabila pieirea capitalismului si inlocuirea acestuia cu o noua societate, cea socialista, reclamata de legile obiective ale dezvoltarii sociale, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si lipsita de exploatare.[1] Marx si Engels fiind germani, primul partid social democrat s-a constituit in Germania (Partidul Socialist din Germania), la sfarsitul deceniului al saptelea al secolului trecut, ca in scurt timp sa ia fiinta astfel de partide in tot restul Europei. In Romania, primul partid cu orientare social-democrata s-a infiintat in 1893.

In prima etapa a dezvoltarii sale (1875-1919), social-democratia reprezenta orientarea primordiala in miscarea muncitoreasca, asumandu-si, dupa constituirea Internationalei a Doua (1889), chiar rolul conducator. Spre inceputul secolului al XX-lea se contureaza o tendinta schismatica, care pornea din Germania, organizatia politica a proletariatului scindandu-se intr-o orientare radicala, stangista, care promoveaza exclusiv revolutia drept mijloc de instaurare a unui stat muncitoresc si apoi, al unei societati comuniste mondiale, (orientare preluata si exacerbata de bolsevicii rusi in special) si o tendinta reformista, datorata in special impactului cu ideile lui Cohen, Bernstein si Kaustky, ganditori care incearca sa puna in acord neokantianismul cu marxismul, sub auspicii etnice, avansand proiectele unui socialism etic, mai democrat. Ulterior, scindarea devine ireversibila in plan organizatoric, stanga muncitoreasca devenind comunista si creandu-si propria internationala (a III-a), in vreme ce partidele social-democrate isi reconstituie, in 1919, Internationala a II-a, care, in 1923, va fuziona si cu Comunitatea Internationala de Munca a partidelor centriste.

Lupta impotriva fascismului unea vremelnic in anii '30, sub forma Fronturilor Populare, miscarea muncitoreasca; ruptura ramane insa ireparabila. Dupa razboi, miscarea social-democrata isi creeaza propriile organe internationale consultative (Biroul Socialist de Informatie si Corelatie, in 1946, Comitetul Consultativ Socialist International, in 1947), spre a-si reface, in 1951, Organizatia Internationala sub denunirea de Internationala Socialista, forma in care exista si astazi.[2]

Reeditand un proiect mai vechi, Congresul de la Frankfurt de constituire a Internationalei Socialiste din 1951, statueaza scopurile acestei organizatii in documentul programatic intitulat "Cu privire la scopurile si sarcinile socialismului democratic". Acest document a fost completat la Reuniunea de la Oslo din 1962, cu programul "Lumea de azi - perspectiva socialista". Ideile principale ale acestui prim program socialist sunt:

accentuarea conceptiei reformiste privind dezvoltarea sociala si

abandonarea revolutiei socialiste si a doctrinei marxist-leniniste, considerata drept motor unic al progresului;

edificarea unei economii mixte;

conceptia predominant morala asupra democratiei;

realizarea statului social al bunastarii generale.[3]

In prezent, dupa prabusirea sistemului totalitar comunist din tarile est-

europene, sistem care nu intotdeauna a fost evaluat suficient de critic de catre social-democratie, doctrina social-democrata a intrat intr-o noua faza, in care s-a renuntat la ideea oranduirii socialiste si se pune accent pe principiile statului de drept, pe protectia sociala a cetatenilor.

In zilele noastre, in Europa Occidentala, precum si in alte tari ale lumii, social-democratia reprezinta una din principalele doctrine politice, ca alternativa viabila de organizare si conducere democratica a societatii.