STRUCTURA SI FUNCTIILE SISTEMULUI DE PROTECTIE SOCIALA

STRUCTURA SI FUNCTIILE SISTEMULUI DE PROTECTIE SOCIALA

Implicarea statului in economia de piata prin redistribuirea bunastarii este necesara din considerente morale si economice. Necesitatea unui sistem de protectie sociala este probata de istoriografia acestuia de aproximativ un secol in toate statele avansate.

In acest capitol se realizeaza o dezbatere logica pentru a raspunde la urmatoarele intrebari :

. Cat si in ce fel de redistribuie din resursele societatii ?

. Cum se obtin fondurile pentru programele sociale si cum se repartizeaza ele pentru a acoperi nevoile segmentelor sociale vizate ?

1. Structura unui sistem de protectie sociala

Sistemul de protectie sociala are ca obiectiv sustinerea persoanelor, grupurilor sau comunitatilor aflate in situatie de dificultate si care nu pot sa desfasoare (si sa sustina n.a.) prin resurse proprii o viata la standarde minime considerate normale (Elena Zamfir, 1999). Orice sistem de politici sociale este alcatuit din beneficii si servicii sociale. Ansamblul beneficiilor si serviciilor sociale formeaza sistemul de protectie sociala.

Avandu-se in vedere mai multe criterii, beneficiile sociale suporta mai multe clasificari :

. Dupa criteriul bazat pe existenta sau nu a riscului ca baza de acordare a beneficiului, beneficiile sociale sa difeentiaza in :

a) beneficii universale, acordate tuturor cetatenilor ca "bunuri de merit", fara sa se afle intr-o situatie de risc. De exemplu, educatia gratuita si obligatorie.

b) sistemul de securitate sociala, destinat sa raspunda unor nevoi specifice ale unor cetateni aflati in situatii de risc, de vulnerabilitate.

Sistemul de securitate sociala se constituie prin cele doua componente ale sale : sistemul de asigurari sociale si sistemul de asistenta sociala. Acest sistem formeaza o retea de siguranta sau de securitate sociala (safty net) care sa protejeze cetatenii in fata oricarui risc social. Completitudinea si complementaritatea masurilor de asigurari sociale si de asistenta sociala sunt conditii necesare pentru ca nici o persoana sau categorie de cetateni, in nici o situatie, sa nu ramana neprotejata.

. O alta clasificare a beneficiilor sociale se face in functie de natura beneficiului :

a) beneficii in bani

b) beneficii in natura (in bunuri sau servicii).

. O alta clasificare este cea in functie de natura dreptului de a beneficia :

a) beneficiile contributorii sunt acordate doar pe unei contrubutii anterioare a beneficiarului la un fond anume (pensiile, ajutorul de somaj, asigurarile pentru accedentele de munca si in mare parte asigurarile de sanatate sunt beneficii platite doar celor care au contribuit la fondurile respective). Ele se numesc, in general, asigurari sociale si cuantumul contributiei si al beneficiilor este determinat de calcularea riscului de a se produce evenimentul asigurat.

b) beneficiile necontributorii sunt cele acordate fara plata unei contributii prealabile si se acorda de la bugetul de stat, pe baza drepturilor de cetatean, tuturor cetatenilor. Acestea se impart in doua mari diviziuni :

- beneficii universaliste - dreptul de a beneficia este universal, il au toti cetptenii (educatia gratuita, alocatia pentru copii, serviciile medicale de urgenta, care sunt gratuite si sunt considerate bunuri de merit, in sensul ca fiecare cetatean le merita) ;

- asistenta sociala - beneficiul se acorda tuturor indivizilor in situatii de risc pentru care nu au resurse proprii si pe care le probeaza, care le sunt testate (ajutor social - pentru cei saraci, servicii in institutii pentru copii in situatii de risc, diverse forme de ajutorare, a persoanelor cu disabilitati / handicap, servicii de probatiune pentru delicventi, burse sociale pentru studenti, etc.).

. O alta clasificare importanta in operationalizarea teoretica si practica a politicilor in functie de natura dreptului de a beneficia si de natura beneficiului este cea realizata de E. Zamfir in lucrarea "Politici sociale in Romania".

Autoarea afirma ca o prima mare diviziune a mijloacelor de protectie sociala este intre beneficii sociale financiare si servicii sociale.

a) beneficiile sociale financiare cuprind transferurile in bani sau bunuri catre persoanele care prezinta un important deficit de resurse financiare. Cu alte cuvinte, ele un detin capacitatea de a obtine prin efort propriu minimul de resurse financiare necesare unei vieti decente.

Beneficiile sociale financiare sunt de mai multe tipuri :

- beneficiile sociale contributorii (cele din sistemul de asigurari sociale). Acestea iau forma pensiilor, ajutorului de boala, ajutorului de somaj). Acest tip de beneficii, afirma autoarea, "reprezinta un inlocuitor al veniturilor obtinute prin activitatea proprie, in conditiile in care acest lucru nu mai este posibil datorita unor imprejurari ale vietii : varsta, imbolnavire, pierderea locului de munca Aceste beneficii sunt oferite cu stricta conditie a participarii la un fond comun de asigurari sociale in perioadele active ale vietii, fiind proportionale cu marimea acestor contributii la fondul comun". Sistemul beneficiilor sociale contributorii este desemnat prin termenul de asigurari sociale.

- beneficiile sociale non-contributorii sunt acordate celor aflati in nevoie in functie de marimea acestei nevoi, fara obligatia vreunei contributii prealabile. Asemenea beneficii sunt : ajutorul social, alocatiile pentru copii, bursele de studiu, alte compensatii cum sunt gratuitatile sau reducerile / subventiile de preturi (locuinte sociale, transport, bilete la manifestari culturale, subventii pentru chirii, pentru intretinerea locuintei, etc.). sistemul beneficiilor sociale non-contributorii se desemneaza prin termenul de asistenta sociala.

b) serviciile sociale sunt constituite dintr-o gama mare de servicii oferite de colectivitate, in mare masura in afara sistemului economic. Exista trei mari categorii de servicii : invatamantul, sanatate si asistenta sociala.

"Daca beneficiile financiare suplinesc un deficit de resurse financiare ale persoanei, serviciile se adreseaza unui deficit decapacitati. Ele au ca obiect dezvoltarea, corectarea, refacerea capacitatii individuale si colectivitati, pentru o viata normala si autosuficienta" (Elena Zamfir, 1999).

- invatamantul dezvolta capacitatile individuale si colective pentru o viata normala si suficienta.

- sanatatea asigura integritatea capacitatilor fizice, de viata, prevenirea si recuperarea deteriorarii acestor capacitati

- serviciile de asistenta sociala corecteaza, dezvolta, consolideaza sau sustin capacitatile personale si sociale de functionare normala si eficienta intr-un mediu social dat.

2. Dimensiuni ale asistentei sociale in cadrul sistemului de protectie sociala.

Pentru a evita confuziile in abordarea conceptului de asistenta sociala este necesar a se face distinctie, pe de a parte, intre asistenta sociala (in engleza, social work) inteleasa ca profesie, ca disciplina de studiu teoretica ori ca modalitate practica de abordare si rezolvare prin metode si tehnici specifice a unor cazuri sociale, iar pe de alta parte, beneficiile de asistenta sociala (in engleza, social assistance), beneficii financiare necontributorii acordate in special pe baza testarii mijloacelor / veniturilor (ajutor social - venit minim garantat, ajutoare de urgenta, burse sociale, etc.) si servicii de asistenta sociala.

Serviciile de asistenta sociala sprijina persoanele si comunitatile sa rezolve problemele complexe si dificile care survin in cursul vietii si pentru care capacitatile existente nu sunt suficiente ; sustin refacerea capacitatilor deteriorate, sustin functionarea acceptabila a acestora in conditii de viata dificile. Suportul social al persoanelor aflate in dificultate nu se face numai prin transferul de resurse financiare (bani sau bunuri) ci si prin serviciide asistenta sociala. Argumentul este, ca situatia de dificultate, inclusiv cea de saracie, nu se datoreaza exclusiv lipsei de resurse financiare, ci si lipsei de capacitati personale si colective de a face fata problemelor vietii.

Asistenta sociala in general reprezinta in mare masura un tip de terapie sociala. Afirmatia se confirma deoarece obiectivul serviciilor de asistenta sociala este " refacerea si dezvoltarea capacitatilor persoanelor, familiilor, colectivitatii de a intelege natura problemelor cu care se confrunta, de a identifica solutiile constructive si de a-si dezvolta capacitatile personale si colective de a rezolva aceste probleme". (Elena Zamfir, 1999).

Serviciile sociale se constituie in doua forme relativ distincte :

. servicii de asistenta sociala in mediul natural de viata (in familie, acasa, la scoala, la locul de munca).

. servicii in institutii de asistenta sociala, oferind, in cazuri extreme, un loc special protejat pentru persoanele care nu pot temporar sau permanent sa traiasca intr-un mediu social natural. Institutiile de asistenta sociala sunt centrele de asistenta sociala pentru varstnici, case pentru copiii abandonati, institutii pentru copiii sau persoanele cu disabilitati severe, institutii de resocializare a copiilor si adolescentilor cu deviatii comportamentale, etc.

Serviciile de asistenta impreuna cu sistemul de beneficii sociale non-contributorii formeaza sistemul global al asistentei sociale. In sens larg, "asistenta sociala" (social assitance) reprezinta totalitatea mijloacelor utilizate de o colectivitate (transferuri financiare si servicii) de suport pentru persoanele, grupurile si comunitatile aflate in situatii de dificultate si care nu pot sa depaseasca aceasta situatie prin resurse proprii (E. Zamfir, 1999).

In acest context, asistenta sociala are ca sistem de referinta ansamblul institutiilor, programelor, masurilor, activitatilor profesionale de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate si care datorita unor cauze de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata (E. Zamfir, 1999). Obiectivul central al interventiei asistentiei sociale este de a-i sprijini pe cei aflati in nevoie sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, autosuficiente prin dezvoltarea propriilor capacitati si formarea de competente pentru o buna functionare sociala.

Beneficiarii asistentei sociale sunt urmatoarele categorii de persoane :

. familiile sarace

. persoanele lipsite de locuinta, in incapacitate de a o obtine

. copii care traiesc intr-un mediu familial (social adress) abandonati si institutionalizati

. minorii delincventi

. tinerii neintegrati social

. persoanele dependente de drog, alcool

. persoanele abuzate fizic, sexual

. persoanele cu handicap fizic sau mintal

. persoanele cu boli cronice fara sustinatori legali

. persoane batrane neajutorate

. persoanele care au suferit in urma calamitatilor naturale, sociale, persecutii, discriminari de orice tip.

Sistemul asistentei sociale are la baza urmatoarele caracteristici :

- din fondurile bugetare de stat sau din cele obtinute voluntar de la indivizi sau comunitate sunt sprijinite persoanele aflate in nevoie in raport cu necesitatile lor pentru o viata normala

- prestatia din sursele mentionate se face in functie de nevoile existente conform principiului solidaritatii sociale, nefiind conditionata sau dimensionata in raport cu vreo contributie personala anterioara ca in cazul asiguratilor sociale

- sprijinul acordat persoanelor prin sistemul asistentei sociale, de regula nu precizat decat in linii generale prin lege, urmand a fi specificat prin analiza de la caz la caz a situatiilor concrete prin anchete sociale efectuate de specialisti ori prin proceduri de testare a veniturilor (Exceptie fac beneficiile categoriale, cum ar fi alocatia pentru copii, burse sociale pentru studenti, etc.).

Interventiile prin asistenta sociala se poate realiza la urmatoarele nivele :

- la nivelul individului este asistenta personalizata (asistenta sociala, asistenta morala, psihologica pentru persoanele in nevoie : saraci, someri, cei dependenti de drog, cei cu probleme de integrare in munca, victime ale abuzurilor de orice fel, ale discriminarilor sociale, rasiale, etc).

- la nivel interpersonal de grup (consiliere si terapii de familie, ale cuplului, ale grupurilor marginalizate)

- la nivel comunitar interventiile constau in mobilizarea energiilor individuale si colective pentru rezolvarea problemelor comunitatii (conflicte etnice, grupale).

Nu intotdeauna se face o diferentiere in interventiile prin asistenta sociala intre transferul de beneficii financiare non-contributorii si serviciile sociale de asistenta sociala care pot sa-l sustina si uneori chiar sa se intrepatrunda. Serviciile de asistenta sociala intervin in doua tipuri distincte de situatii :

a) situatii exceptionale, de urgenta, care reprezinta momente de dificultate extrema in care se afla persoanele sau comunitatile. In aceste situatii asistenta sociala intervine cu suport inalt focalizat si personalizat. Tipuri de situatii : victime ale dezastrelor naturale sau sociale ; ale parintilor cu probleme de crestere a copiilor ; copii cu dificultati de integrare sociala sau scolara ; copii abandonati sau abuzati ; victime ale unor infractiuni grave ; femei abuzate ; victime ale violentei sau violate ; copii si adolescenti antrenati in actiuni criminale, etc. In asemenea situatii se pot combina trei genuri de resurse :

. resursele financiare de urgenta

. resurse institutionale

. resurse pentru suport profesionalizat.

b) situatii de dificultate cronica dublate de defictul capacitatii de depasire a dificultatilor. Tipuri de situatii : situatii de saracie cu deficit cronic de resurse, copii lipsiti de familie, persoane dependente de drog, persoane eliberate din inchisoare, mame singure, batrani care s-au izolat progresiv si au deficit de capacitati pentru a duce o viata independenta.

Avantajele serviciilor de asistenta sociala sunt :

- ofera un suport social mult mai focalizat pe nevoile efective ale persoanei si mai directionat spre satisfacerea acestora

- asistentul social poate promova o testare inalt personalizata a nevoii prin luare in considerare a componentelor individuale, sociale si familiale spre deosebire de ajutorul social care se bazeaza pe testare administrativ-birocratica

- serviciile de asistenta sociala completeaza transferul de resurse financiare cu recuperarea si dezvoltarea capacitatilor de viata activa

- poate mobiliza o pluralitate de resurse personale si colective, asigura o utilizare eficienta a resurselor

- refac capacitatile de viata autonoma si ofera posibilitati de depasire si evitare a situatiilor de dependenta, asigura reinsertia sociala.

Din perspectiva avantajelor pe care le ofera serviciile de asistenta sociala si transferul de resurse financiare non-contributorii, asitenta sociala, contribuie la dezvoltarea capacitatilor individuale si colective de solutionare constructiva a problemelor socio-umane.

Determinari ale necesitatii extinderii (dezvoltarii) serviciilor de asistenta sociala. Alaturi de celelalte doua servicii sociale (sanatatea si educatia) serviciile de asistenta sociala au crescut ca importanta in contextul societatilor moderne datorita urmatoarelor factori :

- stresul in crestere generat de riscul multiplu pentru asigurarea unei vieti decente (risc individual si colectiv)

- rapida nuclearizare a familiei insotita de disparitia retelei suportive largite, pe de o parte, dar si multiplicarea resurselor sociale care pot sa asigure o bunastare minima.

In prezent si in perspectiva asistenta sociala este vitala pentru prevenirea si combaterea patologiilor sociale in procesul de mentinere si dezvoltare a societatii moderne.

3. Repere pentru strategia de dezvoltare a sistemului serviciilor sociale.

Pana in prezent serviciile sociales-au dezvoltat preponderent in cadrul serviciilorpublice. In continuare este necesara realizarea si sustinerea unei strategii de dezvoltare a serviciilor sociale fundamentate pe urmatoarele principii :

a) Realizarea si sustinerea unor servicii sociale inalt profesionalizate. Acest principiu presupune urmatoarele :

- utilizarea de specialisti cu inalta calificare (asistenti sociali)

- dobandirea calificarii de asistent social prin forme de pregatire inalt elaborate, de regula la nivel universitar

- inlaturarea pe cat posibil a formelor prescurtate de formare profesionala.

b) Existenta unor servicii sociale permanent deschise pentru reconsiderarea procedurilor existente si incorporarea de noi proceduri si cunostiinte in domeniu. Acest principiu presupune urmatoarele :

- deschiderea la perfectionare / schimbare rapida a serviciilor sociale si capacitate de asimilare a noi tehnici

- profesia de asistent social trebuie sa dispuna de o baza stiintifica solida si cu capacitate de reflectie critica si de autodezvoltare

- existenta unor mecanisme specifice pentru difuzarea de noi cunostinte si tehnici de formare profesionala continua

c) Sustinerea serviciilor sociale fundamentale pe raportul realizat in trei dimensiuni : international, national si local. Acest principiu presupune urmatoarele :

- profesia de asistent social trebuie considerata ca o paradigma tehnico-stiintifica mondializata care se concretizeaza intr-un stoc de cunostiinte utilizabile, tehnici de rezolvare a problemelor de asistenta sociala, sistem de valori si standarde universal acceptate

- transmiterea paradigmei tehnico-stiintifice mondializate, foarte dinamica, prin canale profesionale si mai putin prin cele administrative

- existenta unui mecanism de contact profesional cu experienta mondiala

- constituirea de paradigme profesionale nationale in contexte nationale concrete, functie de structuri institutionalizate prorpii si posibilitatilor specifice de rezolvare a problemelor din domeniul asistentei sociale

- patternul national al serviciilor sociale se contureaza pe probleme specifice ale unei tari, avand in vedere prioritati nationale

- standardizarea serviciilor sociale la nivel national pentru a se impune cultural la nivelul colectivitatilor

- exercitarea pe plan local de autoritatile locale a functiilor esentiale pentru stabilirea unor prioritati specifice ale comunitatilor

- corelarea intre acumularea si difuzarea experientei la nivel national si experimentarea si inovarea la nivel local

Subliniem ca respectarea acestui principiu in fundamentarea serviciilor sociale presupune perfectionarea rapida a specialistilor care se realizeaza prin cuprinderea celor trei dimensiuni mentionate, urmandu-se urmatoarele etape :

. inovatie

. experimentare

. difuziune.

De asemenea, ciclul dezvoltarii profesionale trebuie sa cuprinda si conectarea la mediul profesional international si preluarea experientelor pozitive.

d) Combinarea intre prioritati stabilite la nivel national cu prioritati la nivel local, pe fondul unei mondializari / regionalizari tot mai accentuate a sistemului de valori, a problemelor de solutionat si a prioritatilor. Acest principiu presupune urmatoarele :

- activitatea de asistenta sociala se fundamentezaa pe angajamente juridice, politice si morale intr-un context mai larg ; mondial (de pilda conventiile ONU) si regional (de pilda reglementarile europene)

- activitatile de asistenta sociala sunt fundamentate de angajamente juridice, politice si morale ale unei tari, de sistemul de valori promovat national, cat si de angajamente locale prin asumarea de responsabilitati fata de comunitatea locala.

4. Organizarea sistemului de servicii de asistenta sociala

Serviciile sociale, pentru a fi eficiente trebuie sa se dezvolte pe un mix de structuri si responsabilitati locale si nationale.

Organizarea la nivel local, inalt descentralizat, trebuie sa se conexeze intr-un cadru de strategie politica, institutionala si profesionala nationala.

Organizarea servicilor de asistenta sociala trebuie sa se fundamenteze pe principiul teritorialitatii. Acest principiu presupune ca serviciile se bazeaza pe comunitatea locala.

Functionalitatea serviciilor la nivel local intr-un cadru national presupune urmatoarele :

- la nivelul comunitatii locale trebuie sa se realizeze si sa se intretina servicii de asistenta sociala specializate pe langa unitatile locale, sub autoritate locala

- la nivel national serviciile de asistenta sociala presupune :

. realizarea cadrului normativ pentru dezvoltarea serviciilor sociale

. producerea si furnizarea resurselor profesionale

. elaborarea si controlul standardelor minime de calitate

. finantarea partiala a acestor servicii, complementar cu resursele locale.

Organizarea serviciilor de asistenta sociala la nivel local

Dezvoltarea serviciilor sociale de asistenta sociala la nivelul comunitatilor locale se realizeaza in cadrul reformei administratiei publice si locale pe baza Planului de dezvoltare sociala locala.

Autoritatile locale trebuie sa dezvolte planuri de dezvoltare sociala locala care sa cuprinda diagnoza problemelor sociale ale comunitatii locale si modalitatile de actiune pentru solutionarea lor. Pot fi dezvoltate si planuri speciale, ca de exemplu, Planul de actiune in favoarea copiilor, care pare a exista in fiecare judet.

Bugetul social local

Bugetul social local ofera baza financiara a activitatii organismelor locale. Acesta se constituie dintr-un transfer din bugetul national si o parte constituita din resursele locale.

Din bugetul local numai o parte este destinat activitatilor sociale. Acesta parte din bugetul local trebuie completata printr-un transfer de la bugetul national.

Bugetarea trebuie sa aiba la baza o metodologie unitara, explicita, care trebuie sa constea in urmatoarele :

a) Finantarea standard generala (minima de baza)

La nivel national trebuie sa fie stabilit tipul de suport (material, financiar, etc) acordat diferitelor categorii sociale, cat si tipul de servicii generale care pot fi oferite, in raport cu prioritatile nationale si in limitele resurselor existente.

Tipurile de suport si serviciile sociale generale trebuie bugetate in functie de parametrii standard :

- populatie si numar de localitati

- institutii de asistenta sociala si servicii dezvoltate

Transferurile financiare pe categorii de beneficiari stabilite prin lege trebuie considerate ca standarde minime, care pot fi suplimentate de resursele locale.

b) Finantarea suplimentara, in raport cu situatii problematice pe judete si localitatile pe care le cuprind.

In functie de amploarea problemelor sociale locale, diferentiat fata de finantarea minima de baza, se atribuie o alocatie suplimentara, variabila. Pentru acesta se utilizeaza o formula a variatiei problemelor sociale care trebuie sa cuprinda acele componente care sunt local variabile : gradul de saracie, proportia copiilor, a varstnicilor in cadrul populatiei, nivelul somajului, etc. Fiecare dintre aceste criterii va primii un coeficient in raport cu prioritatile stabilite national. Acest mecanism asigura o redistributie a resurselor nationale in functie de gravitatea problemelor sociale.

c) Institutiile de asistenta sociala plasate sub autoritatea locala nu primesc de la bugetul national o finantare speciala, in calitatea lor de institutii.

Finantarea lor se face dupa criterii specifice, tot de la bugetul central, dar ca o parte din transferul "in bloc" catre bugetele locale. Acesta finantare se va realiza in cadrul finantarii suplimentare in functie de amploarea problemelor locale. Organismele locale pot sa identifice alternative mai eficace si posibil mai ieftine. De pilda, pentru a utiliza banii pentru institutiile de copii, acestia pot fi utilizati pentru prevenirea abandonului si institutionalizarii, pentru insertia copiilor in familiile lor naturale sau in familii substitut.

d) Fonduri directionate spre solutionarea unor probleme considerate a fi foarte importante, dar specifice comunitatii respective.

Responsabilitatea utilizarii acestor fonduri revine exclusiv autoritatilor locale. O parte din aceste fonduri poate fi atribuita pentru proiecte specifice, iar o alta parte este decisa discretionar la nivelul autoritatilor locale.

e) Un fond bugetar national care sa sustina inovatia sociala.

La nivel national se poate rezerva un fond special (fond national de dezvoltare sociala) acordat pe baza de competitie nationala intre diferitele proiecte sociale. Fondul incurajeaza initiativele locale si stimuleaza inovatia.

Finantarea acestor proiecte va fi facuta dupa urmatoarele criterii :

- importanta problemei

- originalitatea solutiei propuse

- fezabilitatea proiectului.

Fondurile proprii constituite de judete sau localitati pot fi utilizate pentru rezolvarea unor probleme proprii sau suplimentarea activitatilor de baza finantate de la bugetul national.

Serviciile sociale locale pot mobiliza si alte surse de finantare (donatii, sponsorizari, actiuni de strangere de fonduri), pe care le pot utiliza liber pentru realizarea obiectivelor lor specifice.

Ar fi important ca bugetarea activitatilor de protectie sociala sa fie realizata prin transferuri la nivel local printr-o suma bloc. Intr-o astfel de finantare, responsabilitatea utilizarii acestor transferuri financiare, realizarii obiectivelor fixate national si a respectarii standardelor nationale revine autoritatilor locale. Transferul sumei bloc, nu pe capitole, ofera posibilitatea inititivei locale, gasirii de solutii alternative. Evaluarea utilizarii acestor fonduri nu va fi facuta prin raportare la capitole regid definite, ci la calitatea activitatii desfasurate si la rezultatele obtinute.

Beneficiile sociale individuale stabilite prin lege (pensii, alocatii pentru copii, ajutoare de somaj) vor fi furnizate printr-un sistem national distinct, iar nu prin intermediul bugetului social local.

In continuare, pe baza experientei acumulate si pe masura dezvoltarii mijloacelor institutionale trebuie sa se introduca un nou principiu care sa fundamenteze serviciile sociale de asistenta sociala. Acesta consta in incurajarea serviciilor sociale publice de "a cumpara" servicii de la organizatiile nonguvernamentale. Autoritatile publice nu trebuie sa detina monopolul tuturor serviciilor sociale, ci sa sprijine organizatiile locale sau nationale care pot prelua unele activitati, oferind o finantare totala sau partiala a acestora.