Sisteme electorale. Recrutarea personalului politic

Sisteme electorale.     Recrutarea personalului politic

Sistemul electoral este o modalitate matematica de a transforma voturile in mandate. Numele sistemului electoral (uninominal sau plurinominal) este determinat de numarul de mandate care se atribuie in circumscriptiile electorale.

Tipul de sistem electoral influenteaza sistemul de partide, cat si participarea politica. Sistemul electoral influenteaza constituirea sistemului de partide, care, la randul sau, determina caracteristicile si stabilitatea guvernelor.

1 Sistemul majoritar

Scrutinul uninominal in unu sau doua tururi - este acel scrutin in care pentru fiecare circumscriptie exista un singur mandat pus in joc si fiecare alegator dispune de un singur vot. Este declarat ales cel care intruneste cel mai mare numar de voturi dintre candidati.

Este un sistem simplu, deoarece lupta politica se da intre mai multi competitori, individual, in circumscriptii electorale mici. Are castig de cauza cel care are o aderenta politica mai mare in circumscriptia electorala respectiva si care obtine cele mai multe voturi.

Avantaje:

asigura cea mai stransa legatura intre ales si alegator. Alegatorul nu e obligat sa opteze pentru un reprezentant pe care nu si-l doreste.

este un sistem simplu si presupune o intelegere mai buna a procesului electoral din partea cetatenilor. In acest sistem, o circumscriptie electorala desemneaza un singur reprezentant, toate operatiunile de alegere se desfasoara la nivelul circumscriptiei electorale, iar rolul alegatorilor este mai mare in desemnarea reprezentantilor sai.

la nivel national, sistemul majoritar asigura o majoritate parlamentara stabila si este un tip de scrutin favorabil tarilor care au un sistem bipartid

sunt excluse coalitiile si coalizarile de mai multe partide pentru realizarea unei coalitii majoritare la guvernare si nu mai apar lupte intestine in cadrul coalitiilor de guvernamant

in cazul in care cel ales pe lista unui partid paraseste partidul care l-a propulsat, politicianul nu mai reprezinta interesele alegatorilor, iar sanctiunea din partea electoratului va veni la urmatoarele alegeri, cand respectivul nu va mai putea candida in circumscriptia respectiva, sau, daca o va face, nu va mai fi ales

sistemul majoritar este un sistem care avantajeaza partidele mari in democratiile bipartide. In schimb, in democratiile pluripartidiste, sistemul majoritar avantajeaza partidele mici, care la nivel local sunt mai bine reprezentate prin lideri locali foarte puternici si bine cunoscuti de catre alegatori. Sistemul poate avantaja candidati independenti, numai ca, o data ajunsi in Parlament, independentii sunt lipsiti de sprijin politic pentru programul lor.

sistemul majoritar este un mijloc de combatere a absenteismului: la nivel local, prin depunerea unor candidaturi din partea acelor persoane cunoscut de alegatori se realizeaza o mai mare prezenta din partea cetatenilor la vot, deoarece sunt interesati mai mult ca acela pe care il doresc sa-i reprezinte si sa castige alegerile. In majoritatea statelor lumii, prezenta alegatorilor la urne este mai mare la alegerile locale si mai scazuta la alegerile parlamentare; explicatia ar fi aceea ca pe cetatean il intereseaza mai mult alegerea celui de care depinde bunul mers al lucrurilor in circumscriptia sa (comuna, oras, municipiu), decat alegerea celor de la conducerea statului, care ii sunt mai indepartati.

Dezavantaje:

sistemul majoritar nu corespunde pluralismului. In cazul in care avem mai multe partide, scrutinul uninominal ar putea duce la situatia in care in Parlament sa ajunga membrii mai multor partide si sa nu se poata ajunge la o intelegere cu privire la programul de guvernare, parlamentul ar fi lipsit atunci de o majoritate parlamentara care sa impune programul de guvernare.

micsoreaza caracterul politic al Parlamentului: Parlamentul rezultat prin scrutinul uninominal devine mai mult un corp de elite locale sau regionale.

poate dezavantaja partidele de masa, deoarece este mai bine sa ai un avantaj usor in mai multe circumscriptii decat un avantaj major in doar cateva circumscriptii

se pierd voturi de catre partidele de pe locul II, deoarece iese invingator cel care a obtinut cele mai multe voturi. Acesta va lua tot, iar ceilalti, indiferent de procentajul obtinut, nu vor obtine nimic.

implica cheltuieli mai mari din partea candidatilor pentru sustinerea campaniei electorale. Sistemul uninominal majoritar ii favorizeaza pe cei care suporta cheltuieli uriase; intra astfel in politica acei oameni care au forta financiara si nu sunt dispusi la compromisuri.

In cazul scrutinului majoritar uninominal cu un singur tur, este ales cel care a obtinut mai multe voturi (majoritate simpla), indiferent de majoritatea obtinuta in alegeri. Astfel, numai partidele al caror candidat este plasat primul primeste locul in Parlament, iar celelalte partide nu primesc nimic. Se amplifica victoria partidului invingator si se exclude reprezentarea celorlalti in Parlament. In SUA si in Marea Britanie se practica sistemul majoritar relativ intr-un singur tur, pentru alegerea parlamentarilor si are ca rezultat bipartidismul. In Franta functioneaza sistemul majoritar cu prag de 12,5% intr-un singur tur, iar rezultatul este multipartidismul.

In cazul scrutinului majoritar uninominal cu doua tururi, alegerea se desfasoara astfel: primul tur, in care conditia pentru ca un candidat sa fie ales este aceea de a obtine majoritate absoluta a voturilor (51%); al doilea tur, in care pentru a fi ales candidatul trebuie sa obtina majoritate simpla. Al doilea tur se desfasoara doar daca in primul tur nici un candidat nu a obtinut majoritatea absoluta a voturilor. (cazul alegerilor locale in Romania pentru alegerea primarilor satelor, comunelor sau oraselor, sau cazul alegerilor presedintelui tarii)

Scrutinul de lista in unu sau doua tururi - este acel sistem in care alegatorii voteaza o lista de candidati propusi de fiecare partid sau coalitie, si nu un anumit candidat. Alegatorii voteaza partidul, lista cu cei propusi de partid, si nu omul pe care si-l doresc sa-i reprezinte. Esential este programul electoral al partidului.

Avantaje:

conduce la realizarea unei majoritati parlamentare stabile si omogene. Castigarea alegerilor de catre un partid ii da dreptul acestuia sa-si impuna programul politic si de a avea o majoritate stabila in Parlament. Alegerea in Parlament a unor persoane care au fost propuse pe listele electorale de catre partid face ca majoritatea parlamentara obtinuta sa fie si omogena, deoarece se presupune ca alegerea facuta de catre partid este una buna si benefica realizarii programului sau.

sistemul majoritar de lista ar putea avantaja partidele mici daca numarul circumscriptiilor ar fi mai mare, dar aceasta presupune si cheltuieli mai mari

este specific sistemelor bipartide, astfel putandu-se realiza o reprezentare mai larga a cetatenilor in Parlament. In democratiile cu sistem pluripartid, sistemul majoritar cu scrutin de lista nu ar fi benefic, deoarece s-ar diminua reprezentativitatea populara la nivelul Parlamentului. De exemplu: avem cinci partide si castiga alegerile partidul care a obtinut in alegeri 40% din voturi - cel mai mare numar - in dauna celorlalte, care, desi luate individual, au obtinut un rezultat mai slab in alegeri, iar luate per total au obtinut majoritatea voturilor - 60%.

sistemul majoritar de lista avantajeaza partidele mari. Partidele mici sunt nevoite sa se alieze pentru a spera la obtinerea mandatelor. Aliantele sunt, de regula temporare si subrede; dupa alegeri, de cele mai multe ori se destrama.

Sistemul majoritar pe liste intr-un singur tur este specific alegerii presedintelui SUA. Cetatenii americani trebuie sa aleaga lista de electori propusa de un partid sau altul si in fiecare stat federat este castigatoare lista de electori care a obtinut din primul tur cele mai multe voturi, chiar daca nu a obtinut majoritatea voturilor. Numarul de electori de pe lista este egal cu numarul de reprezentanti trimis de statul respectiv in Camera Reprezentantilor, astfel ca numarul de electori va fi mai mare sau mai mic de la stat la stat, in functie de numarul de locuitori. Numarul de electori este proportional cu numarul de locuitori al respectivului stat. La nivel national se va aduna in Colegiul Electoral numarul de electori de pe listele castigatoare de electori si va castiga alegerile candidatul cu cei mai multi electori, intrucat, ca principiu, electorii au mandatul imperativ de a-l alege ca presedinte pe cel pe listele caruia s-au aflat la alegeri.

Alegerile prezidentiale in SUA au loc o data la 4 ani, in prima zi de luni din noiembrie. Colegiul Electoral ales se va intruni in prima zi de miercuri dupa a doua zi de marti din decembrie pentru a-l alege pe presedinte, dar din ziua aflarii rezultatelor votului se stie cine va fi urmatorul presedinte SUA.

Regula pentru scrutinul de lista o constituie listele blocate: alegatorul nu poate face nici o modificare in listele electorale propuse de partide. Acest sistem cunoaste si doua cazuri aparte, care dau dreptul alegatorului sa modifice ordinea candidatilor pe lista sau sa alcatuiasca chiar el o lista, luand nume de candidati de pe mai multe liste:

a)    votul preferential - permite alegatorului sa modifice lista candidatilor propusi de catre partide sau coalitii prin schimbarea ordinii numelor de pe aceasta lista. Aceasta modalitate de vot nu schimba sistemul, deoarece alegatorul fie daca voteaza lista asa cum este ea, fie daca o voteaza schimband ordinea numelor, tot partidul cu care voteaza va castiga. Din aceste schimbari se poate afla doar optiunea electoratului cu privire la persoanele din partidul cu care voteaza.

b)    panasajul (aplicat in Grecia intre 1864-1923 si in alegerile din 1928, 1933, 1952) - ofera posibilitatea alegatorului sa voteze o lista pe care a conceput-o singur prin inscrierea in acea lista a unor nume luate de pe mai multe liste cu candidati depuse de diverse formatiuni politice. Este o modalitate mai greoaie si presupune o cultura electorala mai bogata din partea alegatorilor, dar are avantajul de a desemna acele persoane dorite de catre alegatori.

2 Sistemul reprezentarii proportionale

Permite reprezentarea in Parlament atat a majoritatii, cat si a minoritatii si face posibila exprimarea nu numai a optiunilor politice, dar si a celor religioase, etnice, profesionale. Mandatele parlamentare se impart candidatilor proportional cu voturile obtinute in alegeri, incat exista un raport direct proportional intre mandatele obtinute de fiecare partid politic si voturile pe care alegatorii le-au dar acestor partide.

Reprezentarea proportionala implica folosirea listelor de candidati, lansate de fiecare partid in parte, incat prin acest mod de vot se cunoaste aderenta pe care o are fiecare partid in randul alegatorilor. Electorii voteaza o lista, iar lista exprima programul partidului care a intocmit lista.

Atribuirea mandatelor se face proportional cu numarul de voturi obtinute de catre partidele care participa la alegeri. Sistemul reprezentarii proportionale ofera o reprezentare pe cat posibil a cat mai multor opinii ale alegatorilor la un moment dat.

Principalul procedeu de atribuire a mandatelor:

Coeficientul electoral - exprima numarul de voturi necesar pentru obtinerea unui mandat. Acest coeficient electoral poate fi stabilit anterior alegerilor printr-o lege, dar este o procedura riscanta, deoarece se pot ivi probleme la atribuirea mandatelor sau coeficientul poate fi stabilit dupa numararea voturilor intr-o circumscriptie electorala.

Coeficientul electoral este rezultatul impartirii numarului de voturi valabil exprimate intr-o circumscriptie la numarul de mandate atribuit circumscriptiei respective. La coeficientul electoral se imparte numarul de voturi exprimate pentru fiecare lista si de cate ori se cuprinde coeficientul in acest numar, atatea mandate se atribuie listei. In cazul independentilor, ei trebuie sa obtina un numar de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral pentru a obtine un mandat.

Prin aceasta operatiune se atribuie doar o parte din mandate, deoarece raman mandate neatribuite, cat si voturi neutilizate. Atribuirea restului de mandate si utilizarea restului de voturi (numite resturi electorale) se realizeaza prin anumite metode: metoda celor mai mari resturi (metoda Hamilton, care se aplica pentru alegerea consiliilor locale in Romania in circumscriptiile locale comune, orase, judete), metoda celor mai mari medii (metoda Jefferson, care se aplica la alegerile parlamentare din Romania ) si metoda d'Hondt. Avantajele acestui sistem sunt ca mandatele se distribuie dintr-o data si nu raman resturi electorale.

Avantajele reprezentarii proportionale:

conduce la aparitia unui Parlament care reprezinta destul de fidel cetatenii

duce la aparitia multipartidismului si permite reprezentarea in Parlament a tuturor opiniilor, intereselor si optiunilor in raport cu forta lor in electorat

permite reprezentarea minoritatilor in Parlament

duce la un raport just intre procentul voturilor obtinute si mandatele parlamentare atribuite

da prioritate programelor si platformelor politice si mai putin personalitatii/notorietatii sau promisiunilor anumitor candidati

se impune prin rigurozitatea calculelor matematice in impartirea voturilor.

Dezavantaje:

presupune ruperea legaturii intre alesi si alegatori, electorii votand o lista de persoane cu un program stabilit de partid, si nu o persoana anume

impartirea voturilor si atribuirea mandatelor presupune calcule si operatiuni la nivel national si local mai dificil de inteles de catre alegatori.

3 Sistemele mixte

Sunt o imbinare a sistemului majoritar cu cel a reprezentarii proportionale si completeaza mutual lipsurile celor doua sisteme:

Sistemul inrudirilor (folosit in Franta la alegerile din 1951 si 1956) - este o modificare a sistemului proportional, in sensul ca mai multe liste cu candidati propusi in alegerile dintr-o circumscriptie se declara inrudite (au aceleasi obiective sau programe), iar voturile lor obtinute in alegeri se aduna. Daca o lista sau o inrudire de lista obtine majoritatea absoluta a voturilor, aceasta obtine toate locurile din circumscriptia respectiva, urmand ca repartizarea locurilor intre listele inrudite sa se faca dupa metoda celei mai mari medii.

Sistemul este o combinatie intre sistemul majoritar, in care cel ce obtine majoritatea voturilor ia totul, iar ceilalti nimic, si sistemul reprezentarii proportionale.

Sistemul prin compensare (folosit in alegerile parlamentare din Italia in 1994) - este un sistem mixt care imbina scrutinul uninominal si scrutinul proportional: numarul de mandate initial este egal 50%, dar impartirea mandatelor se face in functie de rezultat: daca un partid obtine prin vot majoritar mai mult decat proportional, cei care au fost alesi uninominal majoritar, se scad de pe listele de partide. (Un sistem asemanator este folosit astazi in desemnarea reprezentantilor natiunii in legislativele din Japonia, Coreea de Sud, Rusia). Trei sferturi dintre parlamentari sunt alese prin scrutin uninominal cu un singur tur, iar celalalt sfert este atribuit dupa sistemul reprezentarii proportionale (In Italia: 75% - alesi in circumscriptii majoritare, 25% - alesi proportional; in Ungaria 66% sunt alesi proportional si 33% - majoritar). In cazul alegerilor pentru Senat, in cazul Italiei, alegatorul are un singur vot, iar fiecare candidat din scrutinul uninominal se regaseste si pe lista partidului sau, care participa la vot in cadrul scrutinului proportional. Daca acesta este ales, voturile sale sunt scazute din totalul obtinut de lista partidului sau, aceasta inaintea impartirii locurilor prin sistemul proportional: astfel ca, daca un partid politic are mai multi alesi prin scrutinul uninominal, partidul nu va beneficia de multe locuri prin scrutinul proportional. In cazul alegerilor pentru a doua Camera legislativa a Italiei, lucrurile sunt mai complicate deoarece fiecare alegator dispune de doua voturi: unul pentru desemnarea unui candidat pe baza scrutinului uninominal si celalalt vot este dat uneia din listele partidelor care participa la alegeri. Sistemul se aseamana foarte mult cu sistemul german al buletinului dublu.

Sistemul german al buletinului dublu - dispunand de doua voturi, unul proportional si altul majoritar uninominal, alegatorul isi poate manifesta sprijinul pentru interese specifice, dar poate, cu ajutorul votului majoritar, sa sustina si curentele majoritare. Cazul Germaniei este acela al unui sistem mixt echilibrat, in care 50% dintre alesi sunt desemnati prin reprezentare proportionala, iar 50% prin vot majoritar.

Multipartidismul specific Europei nu este reflectarea exclusiva a sistemelor electorale, chiar daca in Uniunea Europeana sistemul proportional este dominant, 11 din cele 15 state aplicand variante ale modelului reprezentarii proportionale, ci dezvaluie traditii istorice, specificitati sociale si aspecte culturale care contribuie la constituirea unui sistem de partide.

Maurice Duverger considera ca "scrutinul majoritar intr-un tur tinde spre dualismul partidelor (bipartidism), iar scrutinul majoritar in doua tururi sau reprezentarea proportionala tinde spre multipartidism". Pentru Duverger variabila independenta - sistemul electoral, iar variabila dependenta - sistemul de partide (bipartid sau multipartid).