Stabilirea principalelor repere istorice contemporane ale conceptului de cooperare si uniune la nivel european

Stabilirea principalelor repere istorice contemporane ale conceptului de cooperare si uniune la nivel european

ITEMI URMARITI:

1. Perioada Interbelica si cele patru proiecte de unificare europeana;

- Perspectiva romaneasca asupra Europei si a Europei unite.

2. "Marele Desen" pus in aplicare post cea de-a doua conflagratie mondiala;

In perioada interbelica au aparut mai multe versiuni de proiecte de unificare europeana:

cea mai concreta si mai creatoare - versiunea de unificare culturala, de formare a unei Republici fara frontiere, a artelor si a creatiei;

proiecte de emancipare nationala, ca cel promovat de liderul cehoslovac Th. Masaryk;

proiecte de hegemonie austro-ungara, ca in mult-dezbatutul proiect de Mitteleuropa promovat de Fr. Naumann;

proiecte de unitate a Europei in fata presiunilor americane sau rusesti, cel mai adesea cu pronuntata tenta economica.

In centrul lor, de multe ori, s-a impus opozitia intre cele doua conceptii de organizare a viitoarei Europe unite:

a)     o simpla cooperare care sa menajeze suveranitatile statale existente;

b)     o depasire a suveranitatilor printr-un proces de unificare, de "integrare".

Una dintre personalitatile cele mai cunoscute care sustin in aceasta perioada proiecte de asemenea integrare a fost si contele Richard Coudenhove-Kalergi. El publica, in 1922, la Viena, manifestul Paneuropa: "Problema Europei se reduce la 2 cuvinte: unificare sau prabusire". Organizatia propusa urma sa se numeasca Statele Federale ale Europei, iar un rol important in promovarea ideilor sale l-a jucat si revista Paneuropa, al carui prim numar, redactat in mai multe limbi europene de circulatie a aparut in mai 1924. Alaturi de Kalergi, trebuie amintit si danezul Christian Frederick Heerfordt (1871-1953), care publica, in 1924, un eseu intitulat Europa Communis, ce preconiza un viitor stat federal european astfel denumit.

Pentru cei care erau direct implicati in politica acelei perioade, prima varianta era cea considerata de baza in realizarea noului proiect european. Astfel, Europa pe care o intrezareste omul politic francez radical Edouard Herriot (1872-1957), in 1930, se bazeaza pe stabilirea unei intelegeri europene in cadrul Societatii Natiunilor, o organizatie regionala menita sa imite deja creata Uniune pan-americana, avand propriile sale conferinte periodizate si propriul sau secretariat permanent.

Insa problemele din ce in ce mai vizibile legate de sfera economicului cereau gasirea de solutii grabnice. Unele dintre ele au avut influenta aparte asupra procesului si ideii de unificare continentala.

Perioada postbelica

Apoi, incetul cu incetul, trecand prin experienta traumatizanta a razboiului, noi dimensiuni ale cooperarii europene si nu numai incepeau sa fie aplicate si in practica.

Primul pas a fost facut de britanici. La 19 septembrie 1946, la Zurich, Winston Chuchill, tinea un discurs prin care invita toate tarile europene, dar, in primul rand pe Franta si Germania, sa se indrepte catre crearea unor asa-numite State Unite ale Europei.

La 5 iunie 1947, la Harvard, generalul Marshall, Secretar de Stat american, tinea celebrul discurs in care erau prezentate liniile de ansamblu ale proiectului care, de atunci, a intrat in istorie sub numele sau: Planul Marshall de reconstructie a Europei.

Ca un prim pas, unele state europene hotarasc sa-si uneasca fortele in domeniul miliar. Si astfel au luat fiinta Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.), creata prin semnarea tratatului de la Bruxelles, 17 martie 1948 si N.A.T.O., la 4 aprilie 1949.

Organizatia Europeana pentru Cooperare Economica - OECE - (16 aprilie 1948) a constituit acel cadru multilateral de negociere, de lucru intre statele vest-europene.

De la infiintarea Consiliului Europei, in urma congresului de la Londra, din 4 mai, aceasta institutie a reprezentat un soi de compromis intre cele doua tendinte. Puterile de decizie au fost incredintate unui Comitet de Ministri, instanta superioara din care fac parte reprezentantii guvernelor statelor membre. Iar dimensiunea federala a prins contur odata cu intrarea in actiune a Adunarii Parlamentare Consultative, organism compus, incepand din 1951, "din reprezentanti ai fiecarui stat membru, alesi de parlamentul sau sau desemnati printr-o procedura stabilita de acesta".

Consiliul Europei devenea astfel un cadru de dialog, de cooperare, dar si de elaborare de norme comune in domeniile de care nu se ocupau deloc sau prea putin celelalte institutii europene. Mai exact, exclus de la problemele ce vizeaza politica, apararea si economia, Consiliul Europei se afirma pe terenul politicii sociale, al sanatatii, al mediului si al culturii, punand la punct texte cadru, conventii pe care statele membre ale Consiliului le pot semna si ratifica (de ex., codul european al securitatii sociale, conventiile de drept civil si de drept comercial, etc.).

2. De la Comunitatea Europeana la Uniunea Europeana

Cronologic, putem departaja cel putin patru pasi majori in crearea acestei noi Europe, cu adevarat unite:

a.      perioada preliminarilor (1950-1958);

b.     perioada Comunitatii celor Sase (1959-1972);

c.      perioada largirii si a primirii de noi membri (1973-1986);

d.     perioada Uniunii Europene (post 1987).

a) Perioada preliminariilor (1950-1958)

Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului

La sfarsitul razboiului, Germania reprezenta o pozitie cheie din dubla perspectiva - amenintare, chiar si ca tara infranta, din prisma francezilor; posibil, bastion impotriva comunismului - dinspre americani. In calitatea de ministru al afacerilor externe al Frantei, in mult discutata de atunci Declaratie din 9 mai 1950, Robert Schuman[1] sustinea renasterea Europei, preconizand aparitia unei "Europe solide unita si puternica, o Europa unde nivelul de viata se va ridica gratie unificarii productiilor si largirii pietelor, ceea ce va duce la scaderea preturilor."

Pornind de la aceasta idee cadru, planul Monnet[2]-Schuman stabilea ca siderurgia germana - gratie preocuparilor S.U.A. - se reface in forta, in timp ce industria franceza parea sa ramana in urma - alta solutie decat infiintarea unei C.E.C.O. nu parea mai indicata. Cancelarul german K. Adenauer a primit cu entuziasm propunerea, deoarece, pentru a re-integra R.F.G.-ul in Occident, nimic nu putea fi omis sau respins. Marea Britanie, invitata sa se alature Comunitatii, a refuzat insa. A aparut astfel, la 18 aprilie 1951, prima Europa a Celor Sase. Se introducea astfel notiunea de supranationalitate; respectiv, statele isi transferau competentele (in domeniul, e adevarat, limitat, al carbunelui si otelului, dar era un prim pas!) unei singure entitati, dotata cu un mecanism de decizie si gestionare, sub forma unei Inalte Autoritati.

Comunitatea Europeana a Apararii

Planul Pleven al C.E.A. (24 oct. 1950) de infiintare a unei armate supra-nationale a fost semnat la 27 mai 1952 de catre Franta, Germania, Italia si tarile Benelux-ului. Insa, in Franta, proiectul a starnit o violenta dezbatere. Astfel ca, la 30 aug. 1954, Adunarea Nationala franceza a refuzat sa-l ratifice.

Comunitatea economica europeana

La mai putin de un an de la abandonarea C.E.A., constructia europeana era relansata prin conferinta de la Messina (1-3 iunie 1955). La 25 martie 1957, se semnau la Roma doua tratate care puneau bazele noii cooperari, ele intrand in vigoare anul urmator, la 1 ianuarie 1958: Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom) si Comunitatea Economica Europeana.

Se definea astfel cel de-al doilea model comunitar, mult mai bine structurat decat primul, incarnat de C.E.C.O.

b) Perioada clasica a Comunitatii celor Sase (1959-1972)

Perspectiva economica

Anii 1960 au fost caracterizati de o crestere economica puternica. Incepand cu 1962, s-a initiat o politica agricola comuna (P.A.C.). Un pas important in realizarea efectiva a unei unitati, cel putin la acel nivel al Eruopei Occidentale, se va materializa odata cu 9 august 1961, cand Marea Britanie isi va depune candidatura pentru intrarea in Piata Comuna.

Perspectiva politica

Considerentul politic a reprezentat un subiect foarte discutat si disputat. Proiectul lansat - planul Fouchet, noiembrie 1961. Ideea sa - construirea unei uniuni de state care ar reprezenta o personalitate politica europeana, mai ales in fata protectoratului american, a reprezentat inca de la inceput o directie sortita esecului.

Criza scaunului gol

Conform calendarului prevazut prin textul Tratatului, C.E.E. trebuia sa intre, odata cu data de 1 ianuarie 1966, in faza finala de instaurare a uniunii vamale. Pe fundalul unor modificari la sistemul de votare, s-a interpus nemultumirea Frantei. Aparea astfel criza din 30 iunie 1965, care a avut ca rezultat neparticiparea Frantei la sedintele de la Bruxelles. La 20 ianuarie 1966, cei Sase, reuniti la Luxembourg, au adoptat asa-numitul "Compromis" - ce reprezenta constatarea unui dezacord, care ii satisfacea pe fiecare in parte. Textul stipula, in ceea ce privea deciziile luate pe baza principiului majoritatii, ca, in cazul cand erau in joc interese foarte mari ale unuia sau mai multor state membre, Consiliul se va stradui sa ajunga la un acord care sa tina seama de doleantele tuturor. Totusi, si acesta reprezenta in fond divergenta, delegatia franceza estima ca, intr-o asemenea situatie, "discutia trebuie continuata pana cand se ajunge la un acord unanim".

Consecinta esentiala a "Compromisului" a rezidat in faptul ca, pana la semnarea actului unic (1986), principiul unanimitatii a ramas regula in adoptarea deciziilor comunitare (cu exceptia cheltuielilor bugetare).

La inceputul anilor 1970, aderarea Angliei - impreuna cu Irlanda si Danemarca (Norvegia refuzand participarea, printr-un referendum, 26 septembrie 1972) nu mai reprezenta doar o utopie.

SUBIECTE

Tipuri de proiecte de uniune europeana in perioada interbelica.

Proiectul Paneuropa.

Proiecte de unificare europeana in perioada postbelica. Prezentare generala.

OECE

CECO

Perioada clasica a Comunitatii celor Sase

Criza scaunului gol. Alte crize ale Comunitatii Europene.

TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Care era numele proiectului de unificare europeana gandit de contele Condenhove-Kalergi:

a)     Marele Desen;

b)     Paneuropa;

c)     Piata Comuna.

2. Stabiliti gradul de adevar si relatia existenta intre cele doua tipuri de enunturi: "Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei are doar rol consultativ; a dezvoltat si o putere de initiativa de-a lungul timpului."

a) ambele sunt adevarate; intre ele exista o relatie de cauzalitate;

b) ambele sunt adevarate; intre ele nu exista o relatie de cauzalitate;

c) ambele sunt neadevarate; intre ele nu exista o relatie de cauzalitate;

d) prima este adevarata, a doua falsa; intre ele exista relatie de cauzalitate;

e) prima este falsa, a doua adevarata; intre ele exista relatie de cauzalitate.

REZOLVARI

Raspuns b)

Raspuns a)