Strategia Europeana de Ocupare a Fortei de Munca

Strategia Europeana de Ocupare a Fortei de Munca

Strategia europeana de ocupare a fortei de munca" a fost adoptata odata cu introducerea, in Tratatul de la Amsterdam (1997), a capitolului referitor la ocuparea fortei de munca (Titlul VIII). Strategia are drept scop combaterea somajului la nivelul UE si a fost conceputa ca instrument principal de trasare si coordonare a prioritatilor comunitare in aceasta directie, prioritati ce vor fi adresate de fiecare SM in parte. Astfel spus, rolul acestei strategii este de a coordona, la nivel comunitar, politicile de ocupare ale SM. Initial elaborata ca strategie de cinci ani, aceasta a fost supusa unei evaluari intermediare in 2000 si unei evaluari a impactului in 2002. In functie de prioritatile identificate, strategia este structurata pe patru piloni, fiecare reprezentand un domeniu de actiune a carui dezvoltare contribuie la o mai buna ocupare a fortei de munca la nivel comunitar:

angajabilitatea - ce reprezinta o noua cultura in sfera ocuparii fortei de munca si se refera la abilitatea de a fi angajat, contribuind la combaterea somajului in randul tinerilor si la combaterea somajului pe termen lung;

- antreprenoriatul - ce promoveaza crearea de noi locuri de munca prin incurajarea

dezvoltarii locale;

adaptabilitatea - ce are in vedere modernizarea organizarii muncii si promovarea

contractelor de munca flexibile;

asigurarea de sanse egale - se refera in special la adoptarea de masuri speciale pentru femei, in scopul reconcilierii vietii profesionale cu viata personala.

Modul de functionare a strategiei este structurat pe mai multe etape, dupa cum urmeaza:

1) stabilirea unor "Directii in ocuparea fortei de munca" (Employment Guidelines),

document elaborat anual si avand la baza o propunere a Comisiei Europene ce este discutata si aprobata de Consiliul European (Consiliul de Ministri);

2) elaborarea unor "Planuri nationale de actiune"(National Action Plans) de fiecare SM in parte, ce descriu modul de aplicare a elementelor documentului anterior la nivelul SM respectiv;

3) elaborarea, de catre Comisie si Consiliu, a unui "Raport comun asupra ocuparii"

(Joint Employment Report) ce are la baza planurile nationale de actiune;

4) trasarea de recomandari specifice pentru fiecare SM (recomandari ale Consiliului, pe baza propunerilor Comisiei).

Metoda pe baza careia se desfasoara acest proces de coordonare a politicilor de ocupare a fortei de munca este o metoda initiata in cadrul Strategiei de ocupare si cunoscuta ca "metoda deschisa de coordonare". Principiile ce sustin aceasta metoda sunt:

principiul subsidiaritatii, ce consta in stabilirea/impartirea responsabilitatii intre nivelul comunitar si cel national prin stabilirea obiectivelor la nivel comunitar si responsabilizarea SM in privinta implementarii masurilor de actiune adoptate, pentru realizarea acestora la nivel national;

principiul convergentei, ce consta in urmarirea obiectivelor comune prin actiuni corelate;

managementul pe baza de obiective, ce se refera la monitorizarea si evaluarea progresului prin stabilirea de indicatori comuni pentru toate SM;

monitorizarea pe tara, ce consta in elaborarea de rapoarte ce inregistreaza progresul si identifica posibilele bune practici la nivel de SM;

abordarea integrata, ce presupune extinderea Directiilor politicilor pietei muncii in sfera altor politici (sociale, educationale, antreprenoriale, regionale si de impozitare).

Rezultatul evaluarilor din 2000 si 2002 au aratat progrese in directia crearii unui cadru integrat al politicilor nationale, cresterii transparentei politicilor de ocupare si a numarului de actori implicati (atat la nivel comunitar, cat si la nivelul SM). De asemenea, au fost identificate aspectele sensibile ale politicilor de ocupare si trasate prioritatile perioadei urmatoare. Astfel, daca la nivelul realizarilor se poate vorbi de progresul politicilor nationale in domeniu si de schimbarea perceptei asupra conceptului de ocupare si corelarea acestuia cu educatia continua, de promovarea egalitatii de gen si de eficacitatea metodei deschise de coordonare, nu a fost neglijata nici identificarea prioritatilor si directiilor de dezvoltare pentru perioada urmatoare. Temele identificate pentru reforma Strategiei de ocupare a fortei de munca sunt:

a) stabilirea de obiective clare,

b) simplificarea Directiilor de ocupare (fara a ii reduce insa eficacitatea),

c) intarirea rolului parteneriatului social in aplicarea strategiei si d) cresterea coerentei si complementaritatii cu alte procese comunitare.