Structurile si institutiile O.S.C.E.

Structurile si institutiile O.S.C.E.

  Reuniunile

  Consiliu ministerial

  Drepturi si obligatii

  Adunarea permanenta

O.S.C.E. a fost si este in mod traditional un forum pentru consultare si negociere intre statele membre. Ea are cateva institutii care negociaza deciziile si obligatiile care sunt apoi impuse statelor prin decizie politica. Redam in paginile care urmeaza principalele institutii, asa cum sunt prezentate acestea in literatura de specialitate.

a. reuniunile la nivel inalt (summit-urile) se desfasoara cu participarea sefilor de state ori de guverne ale tarilor participante. Ele stabilesc prioritatile si asigura orientarea generala la nivel politic. Sefii de state ori de guverne evalueaza situatia in zona O.S.C.E. si asigura liniile directoare de actiune pentru functionarea organizatiei ti a structurilor sale permanente. Intre 1975 si 1999 s-au desfasurat 6 summit-uri ale C.S.C.E.-O.S.C.E..

La reuniunea de la Helsinki (30 iulie-1 august 1975) s-a adoptat "Actul Final de la Helsinki", care a analizat trei aspecte principale: securitatea in Europa, cooperarea in domeniile stiintific si economic si cooperarea in domeniul umanitar. De asemenea, s-au stabilit principiile care ghideaza relatia dintre statele membre, s-au introdus masurile de crestere a increderii in domeniul militar, au fost elaborate metodele prin care statele sa-si rezolve diferendele existente intre ele prin metode pasnice. S-au stabilit bazele cooperarii in domeniile stiintific, al tehnologiilor, al mediului si al activitatilor cu caracter umanitar.

La Summit-ul de la Paris (19-21 noiembrie 1990) a fost adoptata "Carta de la Paris pentru o Noua Europa", care marcheaza in mod oficial sfarsitul razboiului rece si inceputul institutionalizarii C.S.C.E.. A fost semnat Tratatul cu privire la fortele armate conventionale in Europa (C.F.E.) de catre 22 state membre ale C.S.C.E. si s-a stabilit infiintarea Biroului pentru Alegeri Libere la Varsovia, mai tarziu denumit Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului.

La Summit-ul de la Helsinki din 9-10 iulie 1992 a fost adoptat documentul "Sfidarile schimbarii". C.S.C.E. a fost declarata o institutie regionala de securitate in sensul capitolului VIII din Carta O.N.U.; a fost creata institutia inaltului comisar pentru minoritatile nationale, si a fost infiintat Forumul pentru Securitate si Cooperare si Forumul Economic. Ca urmare a crizei din Iugoslavia, acest stat a fost suspendat din C.S.C.E.

La Summit-ul de la Budapesta (5-6 decembrie 1994) a fost adoptat documentul intitulat "Spre un parteneriat adevarat intr-o noua era". A fost schimbata denumirea C.S.C.E. in O.S.C.E., reflectand faptul ca C.S.C.E. nu mai era pur si simplu o conferinta. A fost lansat codul de conduita referitor la aspectele politico-militare ale securitatii.

La Summit-ul de la Lisabona din 2-3 decembrie 1996 a fost adoptata o declaratie de politica generala, "Declaratia de la Lisabona referitoare la modelul cuprinzator de securitate in Europa in secolul XXI"; de asemenea a fost aprobat "Cadrul pentru Controlul armamentului si dezvoltarea unui program al forumului pentru securitate si cooperare".

b. Reuniunile pentru trecere in revista. Aceste reuniuni preced si pregatesc summit-urile. Aici sunt examinate toate activitatile O.S.C.E., precum si fazele sau etapele necesare spre a intari organizatia. Aceste reuniuni sunt de asemenea utilizate spre a finaliza negocierea unor documente, decizii si declaratii care urmeaza a fi adoptate la summit-urile ce urmeaza sa aiba loc. Initial, aceste reuniuni au fost destinate trecerii in revista a modului in care statele pun in aplicare intreaga gama a obligatiilor pe care si le-au asumat. Hotararile acestor reuniuni au fost retinute sub numele de concluzii, care asigurau noi obligatii membrilor. In absenta unor structuri permanente ale C.S.C.E., reuniunile pentru trecerea in revista au reprezentat coloana vertebrala a procesului Helsinki. Datorita unor programe foarte cuprinzatoare si datorita aplicarii regulii consensului, procesul de negociere a devenit foarte incet si anevoios, facand ca durata reuniunilor sa fie foarte lunga. Reuniunea de la Belgrad a durat intre 4 octombrie 1977 si 9 martie 1978. Cea de la Madrid a durat intre 11 noiembrie 1980 si 9 septembrie 1983 iar cea de la Viena intre 4 noiembrie 1988 si 19 ianuarie 1989.

In "Carta de la Paris pentru o Noua Europa" adoptata in 1990 s-a hotarat ca reuniunile pentru trecere in revista sa aiba loc din 2 in 2 ani si sa dureze maximum trei luni.

c. Consiliul Ministerial (initial denumit Consiliul de Ministri). In perioada dintre summit-uri, puterea de decizie in problemele curente apartine Consiliului Ministerial, care este compus din ministrii de externe ai statelor membre. Consiliul ministerial se reuneste cel putin odata pe an, dar nu in anul in care se desfasoara summit-ul, spre a analiza aspectele procesului de securitate relevante pentru O.S.C.E., a analiza si evalua activitatile desfasurate de organizatie, asigurand astfel indeplinirea obiectivelor principale stabilite in cadrul summit-urilor, a lua deciziile curente necesare. Reuniunile Consiliului Ministerial ajuta la mentinerea legaturii dintre deciziile politice luate la summit-uri si functionarea cotidiana a organizatiei. Consiliul Ministerial a fost infiintat prin "Carta de la Paris pentru o Noua Europa", in 1990 sub denumirea de "Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe".

Rolul important al acestei structuri a fost reafirmat atat la Summit-ul de la Helsinki din 1992, cat si la acela de la Budapesta din 1994.

d. Consiliul Superior (initial Consiliul Functionarilor Superiori). Consiliul Superior se reuneste la nivel de directori din ministerele afacerilor externe ale statelor membre. El a fost constituit spre a pregati aplicarea deciziilor luate de Consiliul Ministerial, iar in perioada dintre sesiunile Consiliului Ministerial sa supravegheze, coordoneze si sa exercite managementul problemelor curente ale O.S.C.E.. Ca si Consiliul Ministerial, Consiliul Superior, initial denumit Consiliul Functionarilor Superiori, a fost una dintre institutiile stabilite prin Carta de la Paris, hotarandu-se ca el sa se reuneasca de doua ori pe an la Praga, iar in plus, o data pe an, ca Forum Economic.

Din anul 1997 Consiliul Superior s-a reunit numai ca Forum Economic. In plus fata de reuniunile ordinare, Consiliul Superior se poate reuni, in situatii de urgenta, pe baza asa numitului "Mecanism Berlin". Intre 1991 si 1994 s-au tinut patru reuniuni determinate de situatii de urgenta, generate de crize din fosta Iugoslavie si o reuniune consacrata situatiei din Nagornai-Karabakh.

e. Consiliul Permanent (initial Comitetul Permanent). Are sediul la Viena si este principala structura avand ca activitate de baza desfasurarea consultarilor politice si derularea procesului de luare a deciziilor in toate problemele de competenta O.S.C.E. Este responsabil de desfasurarea activitatilor cotidiene, de rutina, ale organizatiei. Membrii Consiliului Permanent sunt reprezentantii permanenti la O.S.C.E. ai tarilor membre. Ei se reunesc saptamanal la Centrul pentru Congrese Hofburg, din Viena. In afara de aceste reuniuni saptamanale reprezentantii permanenti mai participa si la alte activitati, precum schimburi de opinie, sedinte ale diverselor comitete, intalniri neoficiale. Periodic, Consiliul se reuneste la nivelul directorilor directiilor politice din ministerele afacerilor externe ale tarilor membre.

f. Forumul pentru Cooperare in domeniul Securitatii. Forumul pentru Cooperare in domeniul Securitatii e format din reprezentantii tarilor participante la O.S.C.E., care se reunesc saptamanal la Centrul pentru congrese din Palatul Hofburg din Viena, pentru a negocia si a se consulta in legatura cu masurile vizand intarirea securitatii si stabilitatii in Europa. Obiectivele principale ale forumului sunt: desfasurarea de negocieri asupra controlului armamentelor, dezarmarii si masurilor referitoare la cresterea increderii si securitatii; desfasurarea consultarilor si a cooperarii in probleme legate de securitate; reducerea in continuare a riscului izbucnirii unor conflicte; punerea in aplicare a masurilor asupra carora s-a cazut de acord.

Forumul este in plus responsabil pentru implementarea masurilor de crestere a increderii si securitatii, tinerea reuniunilor anuale referitoare la evaluarea rezultatelor aplicarii deciziilor luate si discutarea si clarificarea informatiilor schimbate intre statele participante la O.S.C.E., precum si de pregatirea unor seminarii referitoare la doctrina militara.

Infiintarea Forumului pentru Cooperare in domeniul Securitatii prin Documentul Final al Summit-ului de la Helsinki din 1992 a largit competenta O.S.C.E. in domeniul controlului armamentelor si al dezarmarii pe baza unui program cuprinzator pentru actiune imediata. La Summit-ul de la Lisabona din 1996 a fost adoptat un nou program cadru referitor la controlul armamentelor.

Procesul de luare a deciziilor. In cadrul O.S.C.E. toate structurile destinate negocierii si luarii deciziilor functioneaza aplicand regula consensului. Consensul este inteles in sensul absentei oricarei obiectii din partea statelor participante la adresa deciziei respective.

Procesul de luare a deciziilor cuprinde trei nivele. Summit-urile reprezinta cel mai inalt nivel de orientare politica si de luare a deciziilor pentru organizatie. Intre summit-uri puterea de luare a hotararilor apartine Consiliului Ministerial care ia masurile necesare pentru ca O.S.C.E. sa actioneze in sensul stabilit prin scopurile si obiectivele politice stabilite la summit-uri. Consiliul Permanent este forumul pentru consultarea periodica pe o baza permanenta si pentru luarea deciziilor ce privesc activitatea cotidiana curenta a O.S.C.E.. Aceasta structura cuprinzand trei nivele ierarhice este completata periodic prin reuniuni specializate, ca de exemplu cele ale Forumului Economic, sau ale Forumului de trecere in revista a celor decise la Summit-uri.

Procesul de luare a deciziilor este coordonat de catre presedintele executiv, care este responsabil de stabilirea programului si organizarea activitatii structurilor functionale ale organizatiei. In anumite circumstante, foarte clar stabilite, deciziile pot fi luate fara aplicarea regulii consensului. Consiliul Ministerial tinut la Praga in ianuarie 1992 a decis ca pot fi luate masurile necesare, fara consimtamantul statului in cauza, in situatia unor incalcari clare si grosolane ale angajamentelor pe care membrii O.S.C.E. si le-au asumat. Aceasta decizie este asa-numitul principiu al "consensului minus unu". Prima aplicare a principiului "consensul minus unu" a urmat imediat, in 1992, in legatura cu conflictul din fosta Iugoslavie si a constat in suspendarea Iugoslaviei compusa din Serbia si Muntenegru din O.S.C.E.. O alta exceptie de la regula consensului este principiul "consens minus doi". Conform acestui nou principiu, adoptat la Consiliul Ministerial de la Stockholm din 1992, Consiliul Ministerial poate recomanda la doua state participante, care se afla in disputa, sa apeleze la consiliere din partea unui tert (stat sau organizatie internationala), indiferent daca cele doua state in cauza au obiectii sau nu in legatura cu decizia respectiva. Pana in prezent aceasta procedura nu a fost inca utilizata.

Pe masura ce Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa a evoluat spre forma institutionalizata reprezentata de organizatie, in cadrul sau s-au dezvoltat mai multe institutii si structuri care permit luarea masurilor necesare implementarii si dezvoltarii masurilor stabilite de statele participante.

Presedintele executiv. Presedintele executiv este investit cu responsabilitatea generala pentru masurile executive si pentru coordonarea activitatilor curente ale O.S.C.E. Aceste responsabilitati includ: coordonarea activitatii structurilor si institutiilor O.S.C.E., reprezentarea organizatiei in exterior, supervizarea activitatilor referitoare la prevenirea conflictelor, managementul crizelor si masurile necesare pentru trecerea de la faza de conflict la cea post conflictuala (respectiv la starea de pace). Postul de presedinte executiv este detinut prin rotatie de unul din ministrii de externe ai statelor membre, acesta schimbandu-se in fiecare an. Presedintele executiv este asistat in indeplinirea obligatiilor si a atributiilor sale de presedintele executiv care l-a precedat, precum si de cel care ii va succeda. Aceste trei persoane oficiale constituie un triumvirat denumit oficial "troika", utilizand un termen rusesc ce se refera, in sensul propriu, la atelajul specific rusesc cu trei cai inhamati in linie. Presedintele executiv formeaza comitete si grupuri de lucru ad hoc si poate numi reprezentanti personali pentru a se ocupa de solutionarea unor crize sau situatii conflictuale. Originea institutiei presedintelui executiv trebuie cautata in Carta de la Paris pentru o Noua Europa, din 1990 care prevede ca ministrul de externe al tarii gazda a lucrarilor O.S.C.E., va prezida Consiliul de Ministri (ulterior denumit Consiliul Ministerial). Documentul Final al Summit-ului de la Helsinki din 1992 a consacrat in mod oficial functia de presedinte executiv.

In ordine cronologica, succesiunea presedintilor executivi este urmatoarea:

Germania - iunie 1991-ianuarie 1992

Cehoslovacia - ianuarie 1992-decembrie 1992

Suedia - decembrie 1992-decembrie 1993

Italia - decembrie 1993-decembrie 1994

Ungaria - decembrie 1994-decembrie 1995

Elvetia - decembrie 1995-decembrie 1996

Danemarca - decembrie 1996-decembrie 1997

Polonia - decembrie 1997-decembrie 1998

Norvegia - decembrie 1998-decembrie 1999

Austria - decembrie 1999-decembrie 2000

Romania - decembrie 2000-decembrie 2001

Secretarul General si Secretariatul. Secretarul General actioneaza in calitate de reprezentant al Presedintelui executiv si il sprijina pe acesta in toate activitatile ce au drept scop indeplinirea obiectivelor organizatiei. Atributiile secretarului general includ:

- managementul structurilor si activitatilor desfasurate de O.S.C.E.;

- pregatirea, impreuna cu presedintele executiv, a reuniunilor organizatiei;

- asigurarea punerii in aplicare a deciziilor luate de O.S.C.E.;

- aducerea la cunostinta opiniei publice si a mass media a politicii si a activitatilor desfasurate de organizatie;

- mentinerea contactului cu alte organizatii internationale;

- in calitate de sef al administratiei O.S.C.E. avizeaza in legatura cu implicatiile financiare ale tuturor proiectelor O.S.C.E. si asigura luarea unor masuri de economie, de personal si de resurse de natura logistica, la nivelul tuturor structurilor si institutiilor componente ori subordonate;

- ia masuri ca toate misiunile si institutiile O.S.C.E. sa actioneze in conformitate cu regulile proprii ale organizatiei;

raporteaza organelor de conducere politica ale O.S.C.E. despre activitatile desfasurate de secretariat si misiunile stabilite de organizatie si pregateste raportul anual al acesteia.

Postul de secretar general a fost infiintat la reuniunea Consiliului O.S.C.E. de la Stockholm in 1992. Secretarul General este numit de catre Consiliul Ministerial pe termen de trei ani.

Secretariatul, sub conducerea secretarului general, asigura sprijinul operational pentru organizatie si are sediul la Viena, fiind asistat de un birou cu sediul la Praga. Atributiile secretariatului implica: sprijinul activitatilor practice, desfasurate in teren de catre O.S.C.E.; mentinerea contactului cu alte organizatii internationale, atat interguvernamentale, cat si neguvernamentale; asigurarea, din punct de vedere tehnic, a desfasurarii tuturor reuniunilor, conferintelor si sedintelor O.S.C.E., inclusiv in ceea ce priveste serviciul de translatie; asigurarea serviciilor administrative, financiare si de personal necesare tuturor structurilor O.S.C.E.

Secretariatul, imediat dupa constituire in 1991, a fost stabilit la Praga si ulterior mutat la Viena, in 1993. Secretariatul O.S.C.E. are in structura sa organizatorica urmatoarele entitati:

Biroul Secretarului General - il sprijina pe secretarul general in indeplinirea atributiilor sale de manager general si administrator. Biroul ofera asistenta in domeniile: sprijin executiv, informatii publice si presa, asistenta juridica si audit intern.

Centrul pentru Prevenirea Conflictelor este responsabil pentru sprijinirea presedintelui executiv in indeplinirea sarcinilor sale specifice in domeniul avertizarii timpurii, al prevenirii conflictelor, managementul crizelor si revenirea la normalitate in faza post-conflictuala, precum si urmarirea zilnica a indeplinirii deciziilor luate la toate nivelurile ierarhice ale organizatiei. Pe baza orientarilor stabilite de secretarul general Centrul pentru Prevenirea Conflictelor asigura asistenta de specialitate atat presedintelui executiv cat si structurilor functionale ale O.S.C.E.. El este insarcinat si cu mentinerea legaturilor cu alte organizatii interguvernamentale si neguvernamentale.

Este de asemenea responsabil de asigurarea personalului necesar si pregatirea corespunzatoare a acestuia pentru toate misiunile din teren ale organizatiei. Tine o evidenta clara a tuturor misiunilor in curs de executie ale O.S.C.E.. Tine de asemenea evidenta schimburilor de informatii in domeniul militar si asigura sistemul de comunicatii necesar organizatiei. Sprijina din punct de vedere tehnic organizarea unor seminarii si mese rotunde.

Departamentul pentru Administratie si Operatii raspunde de politica de personal, de serviciile administrative, de organizarea uniunilor si conferintelor, inclusiv in domeniul translatiei, de activitatea de documentare si protocol, incluzand Biroul din Praga si arhivele organizatiei. Este responsabil de probleme bugetare si financiare si de implementarea informaticii. Asigura sprijinirea actiunilor desfasurate in teren, din toate punctele de vedere, a misiunilor O.S.C.E.

Mediului - actioneaza impreuna cu secretariatul O.S.C.E. in sprijinul presedintelui executiv, fiind abilitat in domeniul activitatilor economice, sociale si de mediu precum si in cel al securitatii.

Secretariatul se compune dintr-un numar de aproximativ 180 de persoane din toate statele organizatiei. Cea mai mare parte a personalului este angajata direct de catre secretariat, o parte insa fiind propusa de catre guvernele statelor membre.

Biroul din Praga al Secretariatului asigura asistenta in domeniul informatiilor publice, adaposteste o parte importanta a arhivelor O.S.C.E. si actioneaza in domeniul diseminarii documentelor si informatiilor oficiale ale O.S.C.E., gazduieste o parte din cercetatorii aflati temporar la sediul organizatiei, asigura asistenta in organizarea reuniunilor tinute la Praga, in special a celor ale Forumului Economic.

Toate activitatile si institutiile O.S.C.E. sunt finantate din contributiile facute de catre statele participante, in concordanta cu o repartitie facuta pe baza deciziei statelor membre. O.S.C.E. utilizeaza aproximativ 250 de persoane salariate (din care 180 in cadrul secretariatului) in cadrul institutiilor proprii. In afara de acestea organizatia utilizeaza mai mult de 2500 de persoane angajate pe o durata determinata, in cadrul misiunilor practice desfasurate in teren. Cea mai mare parte a bugetului O.S.C.E. este destinata indeplinirii misiunilor din teren. Pe masura ce O.S.C.E. si-a dezvoltat capacitatea operationala si bugetul organizatiei a fost marit, de la 289 de milioane de silingi austrieci in 1994 (aproximativ 22,23 milioane dolari S.U.A.) la 1220 miliarde silingi austrieci (93,84 milioane dolari S.U.A.) in 1998. In anul 1997 a fost introdusa o a doua repartitie a contributiilor statelor membre pentru a asigura finantarea proiectelor de amploare ale O.S.C.E. (de exemplu Misiunea in Bosnia-Hertzegovina). De la 1 ianuarie 1999 bugetul O.S.C.E. este exprimat in Euro.

Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului are ca atributii principale:

- promovarea alegerilor democratice, in special prin monitorizarea procesului electoral;

- asigurarea sprijinului practic in consolidarea institutiilor democratice si a drepturilor omului si in intarirea institutiilor societatii civile si a domniei legii;

- contributia la avertizarea timpurie si la prevenirea conflictelor, in special prin monitorizarea aplicarii angajamentelor asumate de state in domeniul drepturilor omului si a altor obligatii referitoare la dimensiunea umana a securitatii regionale.

Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului isi are radacina in Biroul pentru Alegeri Libere infiintat in 1990 prin Carta de la Paris pentru o Noua Europa. In 1992 Consiliul Ministerial al O.S.C.E. a hotarat transformarea acestei institutii conform configuratiei sale actuale.

Inaltul Comisar pentru Minoritati Nationale

O.S.C.E. a creat postul de Inalt Comisar pentru Minoritati Nationale in 1992, prin Actul Final al Summit-ului de la Helsinki, in scopul de a asigura un raspuns adecvat si rapid, tensiunilor etnice care pot sa se transforme intr-un conflict (chiar intr-un conflict armat) intr-o zona din regiunea statelor membre. Inaltul Comisar pentru Minoritatile Nationale functioneaza ca un instrument al diplomatiei preventive: el  identifica si ia  masurile necesare detensionarii unor situatii conflictuale generate de tensiuni interetnice care pot pune in pericol pacea, stabilitatea unor subregiuni si a unor state membre ale organizatiei. Sediul Inaltului Comisar este la Haga, in Olanda.   

Reprezentantul pentru libertatea mass media. Misiunea reprezentantului pentru libertatea mass media este de a acorda asistenta guvernelor statelor membre in domeniul asigurarii unor surse de informare libere, independente si pluraliste pentru opinia publica, ceea ce este esential pentru insasi existenta unei societati libere si deschise, intr-un cuvant pentru modelul democratic al oricarei forme de guvernamant. Spre a-si indeplini sarcina, reprezentantul pentru libertatea mass media este autorizat sa monitorizeze situatia si evolutia acesteia in statele membre si sa solicite guvernelor nationale, sa respecte intru totul principiile si obligatiile specifice O.S.C.E.

Adunarea Parlamentara a O.S.C.E. este constituita din mai mult de 300 de parlamentari din statele participante, avand scopul de a promova implicarea mai activa si mai profunda in procesul pan-european, cu obiectivul declarat de a realiza in viitor o structura interparlamentara. Adunarea Parlamentara are sediul la Copenhaga.

Curtea pentru Conciliere si Arbitraj. Acest organism a fost infiintat prin Conventia referitoare la Conciliere si Arbitraj in cadrul O.S.C.E., semnata in decembrie 1992 si care a intrat in aplicare in decembrie 1994, dupa depunerea a douasprezece instrumente de ratificare de catre statele membre. Ea a fost constituita cu scopul de a gasi o rezolvare disputelor care ii sunt supuse spre analiza de catre statele O.S.C.E.. Procedura de baza este concilierea, dar la nevoie se utilizeaza si arbitrajul. Curtea de Conciliere si Arbitraj prezinta cateva caracteristici unice, ce nu mai sunt intalnite la alte structuri ale O.S.C.E. In primul rand, ea este mai curand o structura adiacenta a O.S.C.E. decat o institutie a acesteia, deoarece la ea nu participa toate statele membre ale organizatiei, ci numai acelea care au depus instrumentele de ratificare si au agreat solutia de a deveni membre ale Curtii si sa contribuie financiar la cheltuielile aferente functionarii acesteia. In al doilea rand, contrar procedurilor standard ale O.S.C.E., dar respectandu-le pe acelea ale tuturor curtilor internationale de justitie, functionarea sa se bazeaza pe un tratat international in forma juridica completa. In al treilea si ultimul rand, Curtea nu este o structura permanenta, ci mai curand o lista de nume de arbitri si persoane cu rol de conciliatori, la care se apeleaza atunci cand o disputa este supusa Curtii, ocazie cu care se constituie o Comisie ad hoc de Conciliere sau un tribunal de arbitraj ad hoc.

Comisia de Conciliere audiaza cazul ridicat in fata sa prin decizia comuna a doua sau mai multe state. Dupa ce trage concluziile necesare in urma audierilor, comisia prezinta un raport partilor implicate, dupa care acestea au la dispozitie treizeci de zile pentru a se hotari daca accepta sau nu concluziile comisiei.

Membrii Curtii sunt personalitati eminente cu o bogata experienta in relatiile internationale si in dreptul international. Partile aflate in disputa au dreptul de a selectiona arbitrii sau conciliatorii aflati pe listele Curtii si mentinuti de registratura acesteia.