Tratatul constitutional

Tratatul constitutional

Tratatul care instituie Constitutia Europeana (TCE), in mod obisnuit denumit Constitutia Europeana, este un tratat international care are ca scop creearea unei Constitutii pentru Uniunea Europeana. Acest Tratat a fost semnat in 2004 de catre reprezentanti ai Statelor Membre, dar doua dintre acestea l-au respins ulterior prin referendum. Principalele sale scopuri au fost inlocuirea suprapunerilor existente in actualele tratate care alcatuiesc actuala 'constitutie' a Uniunii, sa dea o formula comprehensiva drepturilor omului pe teritoriul UE, si sa fluentizeze procesul de luare a deciziilor in actuala organizatie de 25 de State Membre. TCE a fost semnat de catre reprezentanti ai Statelor Membre pe 29 Octombrie 2004, si a fost supus procesului de ratificare de catre Statele Membre pana cand, in 2005, votantii francezi (29 Mai) si olandezi (1 Iunie) l-au respins in cursul referendumurilor. Esecul inregistrat de constitutie in a castiga sprijinul popular in aceste doua tari a facut ca si alte tari sa amane sau sa opreasca procedura de ratificare, iar actualmente viitorul Constitutiei este foarte incert. Daca ar fi fost ratificat, Tratatul ar fi intrat in vigoare pe 1 Noiembrie 2006.

In urma respingerii prin referendum, in Franta si in Olanda, in 2005, si a perioadei de reflexie de doi ani, pe 23 iunie 2007, sefii de stat sau de guvern, reuniti in Consiliu European, au decis convocarea unei noi conferinte interguvernamentale, in vederea elaborarii unui Tratat de reforma, pana la sfarsitul anului

In decembrie 2001, la Consiliul European de la Laeken, sefii de stat sau de guvern din statele membre

ale UE au decis convocarea unei "Conventii Europene" care sa reuneasca principalele parti ce s-ar

putea implica in dezbaterea pe tema viitorului Europei. Rolul acestei Conventii Europene era sa

intocmeasca un document care sa fie punctul de plecare pentru o Conferinta Interguvernamentala care

sa aduca amendamente Tratatelor Europene existente ("Declaratia de la Laeken"1 din 15 decembrie

Era pentru prima data cand modificarea Tratatelor era pregatita de o adunare atat de mare si diversa

precum Conventia Europeana.

Conventia Europeana, prezidata de catre Valéry Giscard d'Estaing, si-a inceput activitatea pe

28 februarie 2002. Era alcatuita din 105 membri (si 102 membri supleanti), cuprinzand: 1 presedinte,

2 vice-presedinti, 2 reprezentanti ai Comisiei Europene, 15 reprezentanti ai sefilor de stat sau de guvern

din Statele Membre, 13 reprezentanti ai sefilor de stat sau de guvern din statele candidate, 30 de

reprezentanti ai parlamentelor nationale ale Statelor Membre, 26 de reprezentanti ai parlamentelor

nationale ale statelor candidate si 16 membri ai Parlamentului European (PE). Astfel, 72 dintre membrii

Conventiei, cu alte cuvinte majoritatea, erau membri alesi ai parlamentelor nationale sau ai PE.

Dezbaterile Conventiei au fost, de asemenea, supravegheate de 15 observatori, reprezentand:

Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic si Social, partenerii sociali europeni si Ombudsmanul

European. Toate sesiunile Conventiei au fost deschise publicului si toate documentele oficiale au fost

publicate, in special pe Internet. Au fost infiintate numeroase grupuri de lucru si Conventia a organizat

ample consultari cu organizatii reprezentand societatea civila (sindicate, patronate, organizatii

neguvernamentale, mediile academice, etc).

Dupa o munca de 16 luni, Conventia Europeana a ajuns la un consens asupra unui proiect de

Constitutie Europeana (pe 13 iunie si 10 iulie 2003).

Acest proiect a fost inaintat spre dezbatere unei Conferinte Interguvernamentale, alcatuita din

reprezentanti ai guvernelor Statele Membre de la vremea respectiva si "viitoarele state membre"2. Sefii

de stat sau de guvern au ajuns la un acord referitor la textul Tratatului constitutional la Conferinta

Interguvernamentala din 17-18 iunie 2004.

Textul a fost apoi tradus in toate limbile oficiale3 si semnat de catre sefii de stat sau de guvern pe

29 octombrie 2004

I.

CE ESTE O CONSTITUTIE?

O Constitutie este un text care contine normele fundamentale ale unui stat sau ale unui grup de state. Acestenorme constituie raspunsul la mai multe intrebari, precum: Cum functioneaza institutiile? Cum sunt impartite puterile? Ce mijloace pot fi folosite pentru a implementa politici publice? Care sunt valorile care conteaza?

Care sunt drepturile fundamentale ale cetatenilor?

Constitutia Europeana este, in acelasi timp, un tratat, subiect de drept international, si o Constitutie, continand elemente de natura constitutionala.

II. DE CE O CONSTITUTIE EUROPEANA?

Constitutia Europeana este o etapa importanta in constructia europeana. Este intocmita pentru a face fata provocarilor Europei de maine: o Europa alcatuita din 27 de State Membre si 480 milioane locuitori, o Europa democratica, transparenta, eficienta care lucreaza in folosul tuturor europenilor.

Constitutia Europeana inlocuieste principalele Tratate existente cu un singur text.

III. DE CE O CONSTITUTIE EUROPEANA CAND APROAPE TOATE STATELE MEMBRE AU DEJA O CONSTITUTIE?

- Constitutia Europeana nu inlocuieste constitutiile care exista deja in majoritatea tarilor europene, ci

coexista cu acestea, avand propria justificare si fiind autonoma.

- Constitutia Europeana defineste domeniile de competenta ale Uniunii Europene.

- Europa are, de asemenea, un sistem institutional separat (Parlamentul European, Consiliul de Ministri,

Comisia Europeana, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, etc.).

- Constitutia Europeana se aplica intregii Uniuni Europene.

IV. CE CUPRINDE CONSTITUTIA?

Constitutia Europeana este alcatuita din 4 parti:

- Prima parte defineste valorile, obiectivele, prerogativele, procesul de luare a deciziilor si institutiile

Uniunii Europene. In aceasta parte sunt descrise si simbolurile, cetatenia, modul de viata democratic

si resursele financiare ale Uniunii.

- Partea a doua contine " Carta Drepturilor Fundamentale".

- Partea a treia descrie modul de functionare politicile, precum si activitatile interne si externe ale

Uniunii Europene.

- Partea a patra contine prevederi generale si finale, inclusiv procedurile pentru adoptarea sau

revizuirea Constitutiei.

Nou! Incepand de acum, orice Stat Membru poate sa se retraga din UE oricand doreste.

V. CE OFERA CONSTITUTIA CETATENILOR?

- Garantarea respectarii anumitor valori si a unui model european de societate.

Respectarea demnitatii umane, a libertatii, democratiei, egalitatii, a statului de drept si a drepturilor omului.

O societate fondata pe pluralism, nediscriminare, toleranta, justitie, solidaritate si drepturi egale pentru femei si barbati.

Numai statele care respecta acest valori pot deveni membre ale Uniunii Europene si pot fi luate masuri

impotriva Statelor Membre care nu le respecta.

- Libertati fundamentale.

Libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si capitalului, precum si libertate de stabilire.

Nediscriminare legata de nationalitate.

Doar Statele Membre care respecta aceste valori pot deveni membre ale UE.

De asemenea, se pot lua masuri impotriva oricarui Stat Membru care nu reuseste sa le respecte

- Cetatenie europeana.

"Orice cetatean al unui Stat Membru va fi un cetatean al Uniunii"

Aceasta cetatenie este complementara cetateniei nationale si nu o inlocuieste pe aceasta. Confera drepturi suplimentare: dreptul de a se deplasa si de a locui liber oriunde pe teritoriul Uniunii, dreptul de a vota si de a candida la alegerile pentru Parlamentul European si la alegerile locale in tara de rezidenta, protectie diplomatica si consulara in state terte, dreptul de a trimite petitii Parlamentului European, dreptul de a se adresa Ombudsmanului European si, de asemenea, de a se adresa institutiilor si organismelor consultative ale Uniunii in oricare din limbile Constitutiei si dreptul de a obtine un raspuns in aceeasi limba.

O Carta a drepturilor fundamentale.

Carta garanteaza respectarea demnitatii umane, a dreptului la viata, interzicerea torturii si a tratamentului inuman si degradant, dreptul la libertate si la securitate, respectarea vietii private si a vietii de familie, libertatea de gandire, de constiinta si libertatea religioasa, libertatea de exprimare si informare, dreptul la educatie, libertatea de a desfasura o activitate comerciala, dreptul de proprietate, egalitate in fata legii, respectarea diversitatii culturale, religioase si lingvistice, egalitatea intre femei si barbati, integrarea persoanelor cu dizabilitati, dreptul de a se adresa justitiei si dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare etc.

"Constitutia noastra se numeste democratie pentru ca puterea nu este in mainile unei minoritati, ci de partea majoritatii".(Tucidide II, 37)

- Solidaritate sporita

Daca un Stat Membru este victima unui atac terorist sau al unui dezastru natural sau provocat de oameni, Uniunea si statele sale membre vor actiona impreuna in spiritul solidaritatii - chiar cu mijloace militare daca este nevoie - pentru a ajuta statul respectiv.

- Imbunatatirea vietii democratice a Uniunii:

Institutiile europene au obligatii noi cu privire la consultarea societatii civile, la transparenta si deschidere in procesul de adoptare a deciziilor si accesul la documente.

Nou! Este introdus dreptul la initiativa al cetatenilor (daca cel putin 1 milion de cetateni, ai unui

anumit numar de State Membre doresc acest lucru, Comisia poate fi convinsa sa inainteze o

propunere care sa respecte dorintele acelor cetateni).

- Obiective comune:

▪ pace si bunastare;

▪ libertate, securitate si justitie;

▪ dezvoltare durabila;

▪ imbinarea factorilor economici cu cei sociali si ecologici;

▪ progres stiintific si tehnic;

▪ justitie si protectie sociala;

▪ protectia drepturilor copilului;

▪ coeziune economica, sociala si teritoriala si solidaritate intre Statele Membre;

▪ diversitate culturala si lingvistica;

▪ pastrarea si potentarea patrimoniului cultural al Europei.

"Noi nu formam o coalitie de state, noi unim popoarele". (Jean Monnet, 30 aprilie 1952)

VI. IN CE DOMENII?

Constitutia clasifica si enumera clar competentele Uniunii Europene. Constitutia indica domeniile in care Uniunea Europeana poate actiona singura (competenta exclusiva), cele in care Uniunea Europeana poate actiona alaturi de Statele Membre (competenta partajata) si ariile in care Uniunea Europeana poate actiona numai subsidiar, fara a fi posibila armonizarea (actiuni de sprijin, de coordonare sau de completare).

Uniunea are, de asemenea, competente de coordonare a politicilor economice si de ocupare a fortei de

munca ale Statelor Membre, precum si de a elabora si de a implementa politica externa si de securitate

comuna, care include politica comuna in domeniul apararii.

- Competenta exclusiva - domenii:

▪ uniunea vamala;

▪ concurenta (legat de piata unica);

▪ politica monetara a statelor care au adoptat euro;

▪ conservarea resurselor biologice marine;

▪ politica comerciala comuna.

- Competenta partajata - domenii:

▪ anumite aspecte ale politicii sociale;

▪ coeziune economica, sociala si teritoriala;

▪ agricultura si pescuit;

▪ protectia mediului;

▪ protectia consumatorilor;

▪ transporturi;

▪ retele transeuropene;

▪ energie;

▪ spatiul de libertate, securitate si justitie;

▪ anumite aspecte ale sanatatii publice;

▪ anumite aspecte ale cercetarii, dezvoltarii tehnologice si spatiului;

▪ anumite aspecte ale cooperarii pentru dezvoltare si ale ajutorului umanitar.

- Actiuni de sprijin, de coordonare sau de completare - domenii:

▪ protectia sanatatii umane;

▪ industrie;

▪ cultura;

▪ turism;

▪ educatie, tineret, sport si pregatire profesionala;

▪ protectia civila;

▪ cooperare administrativa.

Constitutia Europeana consolideaza politica regionala a Uniunii, o politica bazata pe solidaritate si pe

apropierea de cetatean. Ea promoveaza "coeziunea economica, sociala si teritoriala si solidaritatea intre Statele Membre". Prin Constitutie, acesta devine un obiectiv fundamental al Uniunii Europene. Aceasta inseamna ca beneficiile solidaritatii Uniunii Europene, si, in special, ale asistentei financiare a Uniunii Europene, sunt disponibile pentru toate regiunile dezavantajate sau aflate in dificultate, lucru care nu se intampla in trecut.

Procesul decizional

. S-a convenit asupra unui nou sistem de majoritate calificata: 55% dintre statele membre reprezentand 65% din populatie;
. Majoritatea calificata in Consiliul de Ministri se aplica pentru alte 20 de domenii existente si alte 20 nou create;
. Adoptarea in comun a legilor si legilor cadru europene de catre Parlamentul European si Consiliu devine norma (procedura legislativa ordinara);
. Sunt create cateva clauze pasarela pentru facilitarea extinderii ulterioare a aplicarii votului cu majoritate calificata si trecerea la procedura legislativa ordinara;
. De acum inainte, atat Parlamentul European cat si Consiliul de Ministri sunt obligate sa tina sedinte publice cand analizeaza si adopta o propunere legislativa (transparenta procedurilocr).

In prezent, Comisia se consulta cu toate Statele Membre inainte de a face o propunere (in cele din urma, Statele Membre vor trebui sa voteze in Consiliu), iar guvernele Statelor Membre au aproape intotdeauna majoritate in parlamentele lor natioanale. Astfel, faptul ca o propunere ar fi formal trimisa parlamentelor nationale schimba putine lucruri. Mai mult, obiectiile parlamentelor nationale nu au forta juridica reala potrivit Constitutiei. Comisia trebuie doar sa "revizuiasca" propunerea.