Uniunea Europeana - viziune de ansamblu

Uniunea Europeana - viziune de ansamblu

Uniunea Europeana constituie in prezent o superputere economica, insa nu‑si poate atinge scopul declarat de lider al competitivitatii, in ciuda faptului ca este cel mai mare bloc comercial.

Uniunea Europeana se confrunta cu mari dificultati in 'maximizarea influentei sale' in stabilirea regulilor noii ordini mondiale impuse de procesul globalizarii, adica al interconditionarii sferei economice interne si externe.

Statele membre beneficiaza de pe urma protectionismului Uniunii Europene, ca instrument de gestionare a interdependentelor economice, conferind organelor comunitare dreptul de administrare a tuturor aspectelor legate de relatiile comerciale cu tertii, dar, in acelasi timp, pastrandu‑si controlul asupra propriilor interese prin necesitatea intrunirii unanimitatii de decizie.

Acest fapt a generat numeroase conflicte institutionale intre organele comunitare si statele membre.

Principiul de baza pe care s‑a construit Europa moderna l‑a constituit subordonarea proceselor economice unui scop fundamental politic: unificarea tarilor occidentale. Drumul constructiei Uniunii Europene a fost presarat cu permanente cautari ale echilibrului intre liberalism si protectionism.

Incepand cu Tratatul de la Roma, care definea scopul politic al CE in termeni destul de vagi, ca 'unificare a europenilor', beneficiile economice ale integrarii au fost sacrificate in favoarea beneficiilor politice, mai ales daca avem in vedere largirile de mai tarziu ale CE/UE care s‑au facut pe considerente geopolitice si militare.

Beneficiile economice ale integrarii au fost sacrificate in favoarea beneficiilor politice ale Uniunii Europene privita ca entitate juridica. Aceasta explica politica comerciala protectionista care necesita costuri economice mari pentru statele membre.

Pentru estimarea costurilor pe care le induce protectionismul european, se porneste de la analiza sectoarelor cele mai protejate, care constituie sursa celor mai ridicate costuri interne si, totodata, a celor mai mari tensiuni comerciale internationale si intracomunitare.

Faptul ca integrarea economica a fost prioritara la inceput, a fost clar stabilit de cele trei scopuri principale ale Tratatului de la Roma:

1) O uniune vamala, prin care urmau sa fie eliminate toate barierele tarifare sau de alta natura din calea dezvoltarii schimburilor comerciale dintre membrii CEE, obtinerea unui acord cu privire la stabilirea unui tarif extern comun, astfel incat toate bunurile importate de CEE sa fie supuse acelorasi taxe. De asemenea, stabilirea unei politici comerciale comune fata de tarile terte;

2) O piata europeana unica (sau comuna), in cadrul careia sa se promoveze libera circulatie a persoanelor, a capitalului, a bunurilor si serviciilor. In acest scop, statele membre au trebuit sa puna bazele unei politici in domeniul concurentei prin minimizarea si chiar eliminarea ajutorului de stat catre industria nationala pentru a se evita distorsiunile economice, prin desfiintarea monopolurilor si a cartelurilor industriale si prin armonizarea diferitelor lor standarde de protectie sociala si de sanatate;

3) O politica agricola comuna, prin care sa li se asigure fermierilor un pret garantat pentru productia obtinuta, sa fie stabilite piete de desfacere pentru produsele agricole si sa fie asigurate proviziile de hrana necesare.

Din cele mentionate pana aici, putem desprinde cateva concluzii:

In prima sa perioada de existenta, CEE s‑a concentrat pe aspectele cantitative pur economice:

- reconstruirea economiilor tarilor Europei Occidentale,

- convenirea unei uniuni vamale,

- edificarea unei piete unice care sa reuseasca sa promoveze interesele europene, dar, in acelasi timp sa o faca mai deschisa, mai profitabila si mai competitiva in plan international.

Cu timpul insa, ca urmare a diversitatii problemelor aparute, Comunitatea a inceput treptat sa se reorienteze spre aspectele calitative si spre crearea unui mecanism care sa permita transferul de resurse catre acele zone ale Comunitatii care se confrunta cu cele mai mari dificultati si blocaje.

Rezultatul a fost conceperea unor politici comune pe linia cresterii nivelului de trai al popoarelor Europei: politica regionala, politica sociala, politica de protectie a mediului.

Uniunea Europeana este exemplul cel mai evoluat de integrare regionala din lume, in care statele componente, in loc doar sa colaboreze asupra unor chestiuni de interes reciproc, ele au conferit putere unor sisteme decizionale care functioneaza deasupra sistemului statal.

Uniunea Europeana prezinta caracteristici de functionare ale doua sisteme: sistemul confederal si sistemul federal.

Caracteristicile sistemului confederal

1) Puterea este detinuta de state independente. Guvernul central isi deriva autoritatea de la state si nu detine autoritate directa asupra cetatenilor;

2) Cetatenii statelor membre nu se raporteaza direct la nici o institutie a Uniunii Europene, cu exceptia Parlamentului (pe care il aleg), ci acestea se raporteaza la cetateni, in principal prin guvernele nationale;

3) Statele membre inca detin identitati diferite, detin propriile sisteme de legi, pot semna tratate bilaterale cu alte state, pot actiona unilateral in majoritatea domeniilor de politica externa;

4) Nu exista un sistem fiscal european generalizat. Uniunea Europeana colecteaza fonduri partial din contributii si taxe vamale, dar majoritatea impozitelor sunt colectate de autoritatile nationale;

5) Nu exista un sistem european militar sau de aparare decat in cadrul NATO, unde fiecare stat aduce un aport aparte.

Totusi, Uniunea Europeana prezinta si caracteristici ale unui sistem federal:

1) Puterea se imparte intre guvernul central si state. Ambele niveluri isi obtin autoritatea de la cetateni si exercita autoritate direct asupra lor;

2) Detine un sistem complex de tratate si legi care sunt uniform aplicabile in intreaga Uniune Europeana, la care sunt supuse toate statele membre si toti cetatenii acestora si care sunt interpretate si protejate de Curtea Europeana de Justitie;

3) In anumite domenii ‑ comertul intraeuropean, mediul, agricultura si politica sociala ‑ legea Uniunii Europene are intaietate fata de legea nationala;

4) Parlamentul European capata puteri din ce in ce mai mari in procesul de elaborare a legilor europene, in dauna parlamentelor nationale;

5) Bugetul Uniunii Europene, desi inca redus in comparatie cu bugetele nationale, acorda, totusi, institutiilor Uniunii Europene un element de independenta financiara;

6) Comisia Europeana, ca autoritate executiva, are competenta de a exercita controlul privind respectarea legislatiei europene atat de catre statele membre cat si de catre agentii economici;

7) Prin lansarea monedei Euro, politica monetara a fost tranferata de la bancile centrale nationale la Banca Central Europeana.