Proiectarea si simularea afacerilor economice

Subiecte afaceri

1.Partenerii in afaceri si criterii de alegere a acestora. Pentru ca o afacere sa poata sa ia nastere si sa se dezvolte, cei care o realizeaza trebuie sa fie dintre cei mai inventivi si mai bine pregatiti. Partenerii, care pot interveni intr-o afacere sunt: asociatii - acestia trebuie sa aibe calitatile:- coeficient ridicat de inteligenta, care le da posibilitatea de a emite judecati corecte intr-un mediu complex, adeseori chiar contradictoriu;- asimilarea cu usurinta de cunostinte noi; - adaptarea rapida la situatii dificile si neprevazute. creditorii - care intervin in situatia in care propriile resurse financiare ale intreprinzatorului nu sunt suficiente; furnizorii - care trebuie sa satisfaca doua exigente majore: pretul si calitatea produselor/serviciilor oferite; alti colaboratori ocazionali, specialisti in diverse domenii. Cand are loc alegerea partenerului de afacere trebuie avute in vedere mai multe criterii, cum ar fi: obiectul afacerii - acesta poate fi ales in functie de cerinte regionale, nationale sau internationale; deontologia afacerii - in sensul ca orice partener trebuie sa tina cont pe langa interesele personale si de interesele celorlalti; disponibilitatile financiare - proprii si atrase; riscurile afacerii; comunicarea dintre parteneri. Cei ce se asociaza pentru a incepe o afacere cauta fie sa aiba calitati asemanatoare fie sa gaseasca la celalalt calitati pe care el le poseda intr-o mai mica masura.

2. Evaluarea oportunitatilor de afaceri(faze si erori). Procesul de evaluarea a oportunitatilor de afaceri cuprinde 2 faze: 1) evaluarea informala , care are ca scop formarea unei imagini generale privind ideea de afaceri, pentru a constata daca merita sa i se acorde atentie in continuare.2) evaluarea formala, care presupune o analiza mai detaliata a ideii de afacere, prin care se determina potentialul ei de dezvoltare si sansa de reusita (studiu de fezabilitate, plan de afaceri).Erori care se fac in evaluarea oportunitatilor: subiectivismul; cercetarea superficiala a pietei; neintelegerea corespunzatoare a dificultatilor tehnice; estimari financiare optimiste; ignorarea aspectelor legale.

3. Metode de intrare in afaceri. Intreprinzatorul are 2 metode principale de intrare in afaceri: initierea unei afaceri proprii si cumpararea unei afaceri existente; la care se mai adauga una derivata din cumparare- franchising-ul. Initierea unei afaceri este cea mai buna metoda de lansare in afaceri si uneori singura posibila, in cazul unui produs sau serviciu complet nou. Avantaje: flexibilitatea la conditiile concrete; lipsa erorilor precedente, crearea de locuri de munca, costul mai scazut; Dezavantaje: risc ridicat, rezistenta consumatorilor, raspunsul agresiv al concurentilor, efort prelungit, birocratie. Cumpararea unei afaceri existente prezinta avantaje: continuitatea, amplasament corespunzator, relatii cu furnizorii stabilite, personal calificat, finantare mai accesibila, posibilitatea cumpararii la un pret de chilipir, dezav: imagine nefavorabila, echipamente invechite, stocuri mari, dificultati cu personalul, amplasament necorespunzator, dificultatea introducerii schimbarilor, supraevaluarea afacerii.

4. Etapele activitatii de evaluare a unei afaceri. 1.etapa de pregatire - consta in contractarea lucrarii cu un evaluator. Stabilirea evaluatorului se face prin licitatie, daca acesta este din exteriorul societatii. Dupa obtinerea informatiilor preliminare, evaluatorul intocmeste un raport preliminar, care este punctul de plecare in realizarea unei analize diagnostic a intreprinderii, pentru a identifica punctele tari si slabe, modalitatile de redresare si crestere a performantelor. 2.analiza diagnostic a intreprinderii - stabileste indicatorii privitori la evolutia trecuta a intreprinderii, starea actuala si perspectivele. Analiza diagnostic cuprinde:diagnosticul juridic -investigarea aspectelor privind legalitatea activitatii intreprinderii. diagnosticul tehnic -expertiza cladirilor si utilajelor, a posibilitatilor intreprinderii de a-si asigura utilitatile. diagnosticul economico-financiar - evidentiaza performantele economice ale intreprinderii. diagnosticul comercial - are in vedere studiul pietei, segmentul detinut de intreprindere, perioade cu vanzari max.si minime, sezonalitatea productiei. diagnosticul mgerial si al resurselor umane -are scop cunoasterea evolutiei volumului si structurii fortei de munca si eficienta utilizarii ei. 3.evaluarea propriu-zisa - prin mai multe metode: met patrimoniale - sunt metode de conceptie statistica, contabile, activul fiind privit ca un patrimoniu calculat prin insumarea tuturor valorilor ce il compun.; metoda capitalurilor permanente necesare exploatarii; met. bazate pe randament pleaca de la urmatoarele principii: capacitatea intreprinderii de a produce profit intr-un anumit interval de timp; estimarea rezultatelor la care se poate astepta un cumparator, luand in considerare starea existenta si viitoare a intreprinderii; conditia ca rata profitului estimat sa depaseasca rata dobanzii la creditele acordate pe perioada luata in considerare; folosirea procedeului actualizarii, prin care o suma platibila sau incasabila in viitor este adusa la valoarea actuala. Met. comparative sau combinate - sunt puternic legate de cerintele pietei, de cerere si of. si pot fi: met. de evaluare dupa cifra de afaceri medie anuala din ultimii 3 ani, corectata cu un coeficient care tine cont de tipul de activitate, evaluarea dupa suprafata detinuta, unde valoarea suprafetei spatiului e corectata cu un coeficient stabilit in functie de tipul unitatii, amplasament, evaluarea pe baza capitalului combinat cu profitul.

5. Studiul de fezabilitate: definitie, structura. Studiul de fezabilitate este un mijloc de a ajunge la decizia de a investi. Necesitatea unui studiu de fezabilitate apare in cazul infiintarii unei noi intreprinderi, extinderii unei intreprinderi existente, privatizarii unei intreprinderi. Studiile de fezabilitate sunt initiate de banci de dezvoltare, de guverne, de institutii guvernamentale, de firme particulare. Ele sunt realizate de firme specializate (institute de cercetare si proiectare) si de banci (in special de bancile de investitii).Un studiu de fezabilitate este de fapt un complex de teste, dupa cum urmeaza:testul de fezabilitate generala; a vanzarii cantitatii de produse previzionate; de marketing; umana a personalului; teste de fezabilitate specifice fiecarei oportunitati de afaceri. Structura studiului de fezabilitate cuprinde: introducerea, unde sunt incluse datele de identificare a intreprinderii; stabilirea capacitatii pietei si a producatorului; evaluarea resurselor materiale; procedeele tehnologice; organizarea intreprinderii; costurile directe si indirecte; forta de munca; graficul de realizarea a proiectului (data livrarii, data probelor, data punerii in functiune); analiza financiara si economica a proiectului.

6. Planul de afaceri: definire, obiective, caracteristici.

PA e un instrument decizional dinamic, destinat cresterii eficientei activitatii intreprinderii ca si prezentarii, tuturor celor interesati, a perspectivelor de dezvoltare a acesteia. Alan West definea planul de af. ca un mod sistematic de abordare a problemelor viitoare cu care e posibil sa se confrunte firma si de depasire a acestora

Obiectivele planului de afaceri tinte care trebuie atinse de intreprindere intr-un anumit orizont de timp. In functie de nivelul ierarhic caruia ii este destinat planul de afaceri, obiectivele pot fi fundamentale sau derivate. De identificarea corecta a obiectivelor depinde in mare masura succesul planului de afaceri. Pentru a fi utile, obiectivele planului de afaceri trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie cuantificabile - rezultatele sa fie masurabile; sa fie realiste; sa fie fundamentate; sa fie compatibile intre ele; sa fie consecvente - sa nu se modifice tot timpul. Caracteristicile planului de afaceri sunt: conciziunea - informatiile sunt sistematizate in 30-40 de pagini, dar nu in detrimentul furnizarii informatiilor necesare; claritatea - stilul de redactare trebuie sa fie simplu si direct, cu recomandarea ca datele numerice sa fie prezentate in anexe; organizarea - se impune o asemenea structurare a materialelor incat sa permita cititorului o parcurgere usoara a lucrarii si anexelor, din care sa reiasa punctele cheie ale planului; prezentarea - trebuie sa fie sobra, paginile sa fie numerotate, iar aspectul sa fie ingrijit.

7. Structura planului de afaceri. Nu exista un model unic al planului de afaceri, forma sa diferind in functie de: adresabilitate - daca e adresat mediului intern sau extern; tipul afacerii - daca e vorba de infiintarea sau dezvoltarea unei intreprinderi; cerintele specifice ale finatatorilor/intreprinzatorilor. Restrans un plan de afaceri cuprinde: prezentarea afacerii; planul de marketing; datele financiare. Complet, planul de afaceri are componentele: scrisoarea explicativa in care se arata scopul pentru care s-a intocmit acest document; rezumatul planului ; planul de afacere propiru-zis; anexele. Continutul cadru al planului de afaceri: Cap.1 - sinteza planului de afaceri - in care se prezinta obiectivele afacerii si serveste la evaluarea initiala a planului de catre banci sau investitori. Cap.2 - datele de identificare a ag ec: denumirea firmei; forma juridica; inregistrarea la Registrul Comertului; adresa, telefon, fax, e-mail; obiect de activitate inscris in statut; natura capitalului (de stat sau privat); structura actionariatului. Cap. 3 - descrierea activitatii curente - scurt istoric, produse fabricate si procesul tehnologic. Cap. 4 - definirea pietei actuale -Cuprinde:dinamica si structura cererii; descrierea clientilor si a ponderii lor in totalul cererii; rata cresterii cererii; prezentarea concurentei; tendintele de dezvoltare in ramura respectiva; estimarea segmentului de piata pe care firma intentioneaza sa-l ocupe sau sa-l dezvolte si evolutia acestuia pe urmatori ani (de regula, 5 ani).Cap. 5 - descrierea produselor care urmeaza a fi fabricate. Cap.6 - furnizorii de materii prime si de utilitati. Cap. 7 - managementul si resursele umane, unde se specifica: managementul general; strategiile si obiectivele conducerii intreprinderii; structura organizatorica; necesarul de forta de munca; Cap. 8 - distributia produsului cuprinde:strategia de mk si de distributie a marfii; pretul de vanzare, calitatea produsului; estimarea veniturilor din vanzari; estimarea cheltuielilor de distributie. Cap. 9 - costul investitiei si planul de finantare, care prevede:cheltuielile ocazionate; se identifica modalitatile de finantare; se intocmeste si planul de rambursare a creditului primit pentru finantare. Cap. 10 - analiza economico-financiara -presupune identificarea variantei optime de configuratie a proiectului din punct de vedere financiar.

8. Monitorizarea si revizuirea planului de afaceri. Monitorizarea = procesul de comparare a obiectivelor propuse cu realitatea; poate fi de mai multe feluri: monitorizare prospectiva, care la randul ei este strategica si preventiva si care urmareste asigurarea concordantei intre obiectivele strategice si resursele potentiale ale firmei; monitorizare concomitenta, care are loc odata cu derularea operatiunilor supuse controlului pentru a se asigura concordanta intre masurile care se iau si programul avut in vedere pentru perioada respectiva inlaturandu-se activitatile neeficiente sau anumite abateri; monitorizarea posta faptica vizeaza perioada incheiata si are ca scop luarea de masuri pentru corectarea abaterilor de la programul initial ca si de perfectionare a activitatii. Monitorizarea are urmatoarele functii: de constatare, de prevedere, de evaluare si diagnosticare, de reglare a discordantelor si educativa. Revizuirea planului de afaceri. Pe parcursul derularii unei afaceri pot aparea situatii neprevazute, care pot afecta pozitiv sau negativ derularea afacerii si care pot fi: modificari ale regimului impozitelor; modificari in acordarea unor facilitati (scutiri de taxe); noi reglementari in domeniul tarifelor vamale; schimbari in sistemul de salarizare; cauze de forta majora. In cazul aparitiei unor astfel de situatii este necesara evaluarea consecintelor lor in functie de care se poate lua decizia elaborarii unor noi strategii sau chiar a unui nou plan.

9. Prefinantarea exporturilor.

Presupune acordarea de credite exportatorului in scopul finantarii productiei. Aceste credite se acorda de obicei pentru perioada cuprinsa intre lansarea comenzii si livrarea marfii. Prefinantarea se practica in situatia comenzilor de valori mari, care necesita din partea exportatorilor mobilizarea unor mijloace tehnice si financiare considerabile inainte de incasarea contravalorii exporturilor. Creditele de prefinantare a exporturilor sunt destinate sa permita exportatorilor angajarea cheltuielilor pentru aprovizionare, proiectare si productie. Acestea se realizeaza prin: avansul in cont curent acordat de importator exportatorului prin intermediul bancilor, in proportie de 10-15 % din valoarea exportului. El trebuie precedat de primirea de catre importator a unei scrisori de garantie bancare de restituire a avansului; creditul bancar direct - este remis direct de catre banca in contul curent al exportatorului. Acesta poate acoperi, de regula, 90 % din valoarea exportului. In baza contractului de export, exportatorul incheie un contract de credit cu banca sa sau, pentru exporturile in tari cu grad ridicat de risc comercial, cu o banca specializata. Contractul de credit preia conditiile din contractul extern privind durata, rata dobanzii, perioada de gratie. Exportatorul transfera garantiile primite bancii care ii acorda creditul. Creditele pot fi revolving (cu revolvare anuala) sau specializate pentru finantarea unor exporturi complexe, de valoare mare; creditul de prospectare - se acorda de banci specializate si are scopul de a acoperi o parte din cheltuielile angajate de exportator pentru gasirea de noi piete de desfacere. Pentru situatia in care prospectarea nu este urmata de contractare, exportatorul depune o garantie de restituire a creditului in valoare de 70 % din valoarea creditului.

10. Credite de finantare pe termen scurt. Finantarea pe termen scurt e acordata de catre o banca din tara exportatorului si are in vedere creantele cu o perioada de scadenta mai mica de un an pentru asigurarea resurselor financiare necesare derularii activitatii curente in perioada cuprinsa intre livrarea marfii si incasarea contravalorii acesteia. Dintre creditele de export fac parte: creditul in descoperit de cont, are la baza o intelegere, intre banca si client, intelegere prin care clientul poate utiliza din contul lui curent sume de bani, in limita unui plafon stabilit, chiar daca nu mai sunt disponibilitati in cont. Data rambursarii depinde de tipul de marfa si de practica bancara in domeniu. creditul in cont curent (overdraft) - se acorda clientilor cu bonitate corespunzatoare si presupune acceptul bancii de acoperire a unui decalaj, pe termen de cateva zile, intre sumele exigibile la plata si disponibilul din cont. Se utilizeaza frecvent pentru plata cambiilor domiciliate la banca exportatorului si a cecurilor pentru care provizionul nu este inca constituit. creditul pentru capital circulant permanent - apare atunci cand datoriile pe termen scurt si fondurile proprii sunt insuficiente pentru satisfacerea necesitatii de capital circulant al unei firme; credite speciale - sunt utilizate in imprejurari speciale, care genereaza cheltuieli noi altele decat cele obisnuite ale agentului economic; linii de credit - sunt aranjamente pe care o banca din tara exportatorului le incheie cu una sau mai multe banci din tara importatorului, cu avizul bancii centrale, prin intermediul carora sunt finantati importatorii locali. Creditele in valuta sunt restituite de bancile din tara importatorilor, care isi recupereaza banii de la importatori. Tipuri de linii de credit: linie de credit sezonier - facilitate de creditare folosita atunci cand finantarea este necesara pentru a sprijini cresterea temporara a activelor circulante; linie de credit revolving - necesara atunci cand capitalul circulant nu este suficient pentru a finanta activele circulante; facilitate care asigura mijloacele banesti necesare pentru a finanta o parte din costurile de exploatare ce ar fi trebuit sa fie acoperite din fondurile proprii; acordarea de avansuri in valuta pe baza documentelor care atesta livrarea marfurilor catre importator - o tehnica de finantare care permite si protectia impotriva riscului valutar; creditul de scont, reprezentand un mijloc de finantare a activelor circulante. Acest tip de credit presupune ca la vanzarea pe credit sa fie emis si un titlu de credit prin care importatorul este obligat sa plateasca contravaloarea marfurilor la scadenta. Creditul de scont este acordat exportatorilor care se adreseaza bancii pentru incasarea contravalorii titlului de credit inainte de scadenta. creditul de accept este o tehnica asemanatoare unui credit de scont. Costul creditului de accept cuprinde taxa scontului si un comision de acceptare. Acesta are doua forme: credit de accept in favoarea exportatorului - consta in incheierea unui contract de export dupa care, daca partenerul de contract nu accepta utilizarea titlurilor de credit, exportatorul in calitate de tragator, solicita bancii sale acceptarea unei cambii, (cambie bleu). Dupa acceptarea acesteia, exportatorul isi poate incasa partial, in avans, contravaloarea marfii, fie direct de la banca ce a acceptat cambia, fie de la o lata banca, prin scontarea ei; credit de accept in favoarea importatorului - apare in situatia in care banca acceptanta accepta cambii trase in favoarea importatorului, destinate sa achite exportatorul care este clientul ei. Astfel exportatorul este platit la vedere, iar importatorul ramane debitor fata de banca acceptanta, suportand costul creditului de accept. creditul prin cesiunea de creante este necesar exportatorului pentru acoperirea unor obligatii contractuale. El mobilizeaza in avans sumelor necesare de la o banca, transferand acesteia creanta sa asupra importatorului prin cesionarea unui document financiar cum ar fi acreditivul de export. Pe baza acestuia, banca va acorda un credit exportatorului pana la incasarea creantelor de la importator. Cesionarea creantelor se realizeaza la o valoare mica, marja bancii creditoare diminuand suma incasata de exportator. credite pe baza de warant - o forma a avansului pe baza unui titlu de proprietate negociabil asupra marfii, titlu ce poate fi scontat.

11. Tehnici clasice de finantare pe termen mediu si lung

Finantarea pe termen mediu si lung se refera la imprumuturile a caror durata de rambursare e de 1-5 ani (termen mediu) si peste 5 ani (termen lung). Creditul sindicalizat - prin care un grup de banci pune la dispozitia solicitantului fonduri pe termen mediu sau lung la o rata de referinta de tip IBOR (Interbank Offered Rate - Libor, Euribor). Cererea de creditare este adresata de exportator bancii sale, care apoi ia legatura cu alte banci. Grupul are o banca leader si un colectiv de management care ia deciziile. In Romania creditul sindicalizat e utilizat pentru finantarea unor investitii si activitati curente, in special in industria energetica pentru plata importurilor de materii prime.Avantajele creditului sindicalizat: ptr agentii economici:finantarea atat a activitatii curente cat si a investitiilor; creditele se acorda atat pe obiect, cu scadente fixe, cat si sub forma liniilor de finantare; creditele se acorda pe termen mediu si lung (25 ani) cu perioade de gratie; creditele se acorda in mai multe valute, in functie de necesitati; pt bancile participante:- diminuarea riscului de credit; posibilitatea garantarii de catre terte banci a creditelor la care subscriu bancile din sindicat; dreptul individual al fiecarei banci din sindicat de a da in judecata clientul; obtinerea de venituri din finantarea partiala a unor proiecte pe care singure nu le-ar fi putut finanta. Tipologia creditelor sindicalizate: term loan - comporta 3 faze: cea de tragere, perioada de gratie si faza de rambursare; creditele revolving - in care tragerile si rambursarile se opereaza la dorinta beneficiarului pe toata durata imprumutului. Eurocreditul - este o varianta a creditului sindicalizat. Finantarea este acordata de un consortiu de banci sub conducerea unui grup de coordonare, de regula din tara beneficiarului, care actioneaza ca mandatar si care va purta responsabilitatea intregii operatiuni. Eurocreditul este obtinut de pe piata financiara internationala fiind denominat in alta moneda decat cea a tarii de emisiune. Creditul pentru investitii - utilizat pentru achizitii de instalatii, utilaje, echipamente, mobilier pentru birouri, masini si alte active fixe, altele decat bunurile imobiliare. Graficul de rambursare pentru un astfel de credit este de minim 5 ani, iar plata ratelor de rambursare se face lunar, trimestrial, semestrial sau cu o alta regularitate. Creditul ipotecar - utilizat pentru finantarea achizitiilor de terenuri si cladiri. Pentru ca acest credit solicita costuri de finantare foarte mari, el se ramburseaza de-a lungul unei perioade de minimum 15 ani, iar platile se fac de regula lunar, urmand un grafic de amortizare bine definit, el cuprinzand atat dobanda ce se reduce cu fiecare luna cat si ratele de rambursare in crestere. Creditele pentru investitii si cele ipotecare reprezinta cele mai importante forme de finantare a activelor fixe. Finantarea prin emisiuni de obligatiuni straine - cea mai frecvent folosita si cea mai flexibila tehnica de finantare la nivel international; Transformarea creantelor in titluri negociabile pe piata; Creditul furnizor - este acordat direct de exportator importatorului sub forma de marfa cu plata la termen. Este un credit pe termen mediu si este platibil prin cambii sau bilete la ordin pe care exportatorul le sconteaza la livrare, ramanand dator fata de banca unde le-a scontat pana la scadenta. Creditul cumparator - presupune acordarea unui imprumut "direct" cumparatorului de catre o banca din tara vanzatorului in scopul platii imediate a contravalorii marfii importate. Cand cumparatorul este dintr-o tara in tranzitie, banca exportatorului acorda creditul prin intermediul bancii cumparatorului, relatia directa transformandu-se intr-o finantare prin linii de credit externe. Finantarea se realizeaza prin institutii specializate. Creditele paralele - Mecanismul de derulare este simplu, cele doua credite ruland in paralel, in aceleasi conditii, pentru sume echivalente. Ele sunt purtatoare de dobanzi. Aceste dobanzi se negociaza direct intre parteneri, urmarindu-se acoperirea diferentelor din modificarea in timp a cursului valutar. Creditul back to back - este asemanator creditului paralel cu deosebirea ca nu mai presupune negocierea ratelor de dobanda ci se racordeaza la mecanismul de creditare al pietei financiare. Cofinantarea - este o tehnica relativ recenta de finantare pe termen lung. Aceasta vizeaza proiectele de anvergura favorizand exporturile tarilor in curs de dezvoltare spre cele dezvoltate.

12. Leasing-ul international -tehnica speciala de finantare.

Leasing-ul = tehnica de comert si de finantare cu bunuri mobiliare si imobiliare, avand la baza un contract de locatie acordata de societati financiare specializate, de institutii financiare sau direct de producatori unor intreprinderi sau persoane fizice, care la expirarea contractului au drept la tripla optiune: sa cumpere produsul la valoarea reziduala, sa prelungeasca contractul de leasing sau sa inceteze operatiunea. Astfel, partile care participa la operatiunea de leasing sunt: furnizorul, societatea de leasing si beneficiarul. Leasing-ul are la baza doua contracte: unul intre furnizor si societatea de leasing (vanzare-cumparare) si altul intre societatea de leasing si beneficiar (locatiune). Se utilizeaza pentru achizitionarea unor bunuri pentru care firma nu dispune de suficiente fonduri proprii sau bunuri necesare numai pentru anumite perioade. Caracteristici ale leasing-ului: disocierea dreptului de proprietate de cel de posesiune; riscul nu este unul de productie, ci unul de proprietate de bunuri; utilizatorii au latitudinea de a-si alege bunurile si furnizorii; societatea de leasing sprijina activitatea utilizatorului prin activitati de intretinere, reparatii, service; tripla optiune, pe care utilizatorul si-o poate exprima la expirarea contractului de leasing; ratele de leasing nu se stabilesc in mod arbitrar (vanzarea in rate) ci tin cont de viata economica a produsului. Tipuri in functie de modul de calcul al ratei de leasing: leasing financiar - in perioada primei inchirieri se realizeaza intregul pret al bunului inclusiv costurile auxiliare si eventual un beneficiu. Se incheie pentru perioada de baza, care e mai scurta decat durata de folosinta a bunului, nu poate fi reziliat de nici una din parti si riscurile economico-financiare sunt transferate in mod hotarator asupra clientului. Poate avea 2 variante: leasing cu plata integrala - ratele cuprind cheltuielile de productie, cele comerciale, cheltuielile suplimentare, dobanda si beneficiul; cu plata partiala - ratele cuprind numai o parte din cheltuieli, dobanda si beneficiu urmand ca la sfarsitul perioadei de inchiriere sa se stabileasca o valoare reziduala, pe care o va achita numai utilizatorul care doreste sa devina proprietarul bunului. leasing operational (functional) - in perioada de baza se realizeaza numai o parte din pretul bunului. Accentul cade pe serviciile furnizate de soc.de leasing. Ea isi asuma riscurile uzurii morale si raspunde de furnizarea pieselor de schimb, efectuarea reparatiilor, asigurarea bunului si plata taxelor si impozite. E reziliabil la cererea beneficiarului. Ambele parti au dreptul sa prelungeasca durata inchirierii, in mod tacit.

13. Factoringul-tehnica speciala de finantare.

Are la baza o intelegere contractuala in care o institutie bancara specializata (factorul) se obliga fata de exportator (aderent) sa-i recupereze creantele de la importatorii sai, iar exportatorul cedeaza acesteia, cu titlu de gaj sau de vanzare, creantele rezultate din vanzare. Tehnica e utilizata pt exporturile de bunuri de consum, utilaje, unde livrarea se face regulat acelorasi clienti pt o perioada mai mare de timp. El poate imbraca diferite forme: dupa sfera de cuprindere poate fi: partial sau total; dupa modalitatea de preluare si administrare a creantelor: factoring cu plata in avans (factoringul clasic - old line factoring). In acest caz costul finantarii include comisionul, dobanda sau comisionul de finantare (stabilit de obicei in raport cu LIBOR) si garantia; factoring cu plata la scadenta (maturity factoring) - factorul percepe, pentru activitatea prestata, un comision de factoring. Prin operatiunile de factoring, aderentul transfera asupra factorului riscul de insolvabilitate al clientilor sai, riscul de trezorerie precum si pe cel valutar.

14. Forfetarea: definire, asemanari si deosebiri fata de scontare.

Forfetarea presupune transmiterea creantelor provenite din operatiunile de comert exterior efectuate cu plata la termen, unei institutii financiare specializate, care efectueaza plata imediat urmand a recupera contravaloarea acestora la scadenta, de la debitorul importator. Din punct de vedere juridic, scontarea si forfetarea se aseamana prin faptul ca ambele presupun transmiterea instrumentului prin andosare; Deosebirea este marcata de faptul ca, in cazul scontarii, noul beneficiar (banca de scont) isi conserva dreptul de regres impotriva tragatorului/beneficiarului, pe cand in cazul forfetarii, forfetistul renunta la acest drept. Din punct de vedere economic, cea mai importanta asemanare intre cele doua operatiuni o constituie scopul acestora, si anume refinantarea exportului. Deosebirile de natura economica sunt: forfetarea se realizeaza de catre institutii specializate din cateva tari: Elvetia, Anglia, Germania, pe cand scontarea este realizata de un numar mare de banci comerciale din aproape toate tarile; forfetarea implica atragerea de fonduri de pe piata eurodevizelor, pe cand scontarea se face din fondurile proprii ale bancilor sau pe baza celor obtinute din reescontare; termenul pentru care se efectueaza forfetarea este mediu sau lung, pe cand scontarea implica termene scurte; taxa de forfetare este influentata de nivelul dobanzii pe piata eurodevizelor, de nivelul garantiilor de plata, de durata creditului, de valuta de plata, de tipul de marfa vandut precum si de tara si firma importatoare, in timp ce taxa de scont este influentata de nivelul taxei de rescont (a taxei oficiale a scontului). Astfel nivelul taxei de forfetare se stabileste prin negocieri intre forfetist si beneficiarul cambiei. Acest mod de stabilire a taxei este redat in limba franceza prin expresia "a forfait" care a fost preluata si in alte limbi: germana - "forfaiterung", engleza - "forfait financing".

15. Etapele derularii exportului si importului direct si indirect

Etape in cazul exportului direct (efectuat de producatori): pana la livrarea marfii (proiectarea produsului; finantarea productiei de export pe toata perioada ciclului de fabricatie; aprovizionarea cu materii prime; asigurarea cu tehnologii, echipamente si forta de munca; producerea marfii; intocmirea documentatiei tehnice; controlul tehnic de calitate; ambalarea si marcarea ambalajului; vamuirea si asigurarea marfii, in functie de conditia de livrare cf INCOTERMS); obligatia de livrare a marfii sub aspectul: cantitativ, calitativ, temporal, al locului de trecere a riscurilor si costurilor; transferul dreptului de proprietate catre cumparator; incasarea contravalorii marfii prin depunerea la banca a documentelor care atesta livrarea marfii: licenta de export, factura externa, documentul de transport, polita de asigurare, certificatul de calitate, lista de colisaj (packing list), certificatul de origine, certificatul de sanatate, certificatul fito-sanitar; operatiuni post-livrare: asistenta tehnica, service, garantie, rezolvarea reclamatiilor, rezolvarea litigiilor , incasarea penalizarilor, urmarirea comportamentului marfurilor livrate. Etape in cazul exportului indirect (prin intermediar- comisionar, agent, distribuitor, consignatar, reprezentant) la acestea se mai adauga: incheierea in prealabil a contractului intre intermediar si producatorul intern; obligatia de livrare a marfii de catre producatorul intern; incasarea contravalorii marfii de catre intermediar si transferul acesteia catre producatorul intern mai putin comisionul. Etape in cazul importului direct (efectuat de beneficiarii marfii): obligatia de a plati contravaloarea marfii sub aspectul: cantitativ, calitativ, temporal, al locului ; obligatia de preluare a marfii in functie de conditia de livrare ; activitatea post-livrare: receptia marfi, montajul, probele, punerea in functiune, rezolvarea reclamatiilor si litigiilor, procurarea pieselor de schimb, asigurarea service-ului. Etape in cazul importului indirect se mai adauga: incheierea in prealabil a contractului de intermediere cu beneficiarul intern; obligatia de a plati contravaloarea marfii catre exportator; obligatia de a plati comisionul intermediarului.

16. Derularea afacerilor pe Internet

Afacerile electronice desemneaza toata activitatea comerciala care are loc prin calculatoare legate in retea ca si tranzactiile comerciale incheiate pe Internet prin telefon sau fax, sistemele de plati si de operatiuni bancare, comertul cu bunuri si servicii si sistemele electronice de aprovizionare si de reconstituire a stocurilor. Societatile se pot conecta la Internet putand astfel cumpara, vinde si stabili legaturi cu oamenii si resursele cele mai utile, adica cu proprii angajati, cu furnizorii, clientii, conturile bancare, serviciile de informare a creditului, sursele de informare asupra pietei. In derularea afacerilor pe Internet, plata se face prin intermediul card-urilor de debit si de credit, cecurilor electronice, portmoneelor electronice. Dintre afacerile pe Internet pot fi mentionate: licitatia electronica (e-auction); magazinul universal electronic (e-mall); magazinul electronic (e-shop); prestari de servicii electronice (e-service providing); achizitia publica electronica (e-procurement); publicitate; tranzactii de bursa si cu obligatiuni. Etapele derularii unei afaceri pe Internet: stabilirea obiectivelor; identificarea cailor de actiune, a surselor de finantare, a tehnicilor si modalitatilor de realizare; evaluarea performantelor. Avantajele comertului electronic: pentru comerciant: noi canale de distributie, mai multi clienti, vanzari mai mari catre clientii existenti; cheltuieli reduse cu activitatea de marketing, cu operarea si inventarierea; marje de profit ridicate deoarece dispar costurile de regie ale magazinelor fizice, dispar intermediarii si scad costurile de distributie; flexibilitate in modificarea frecventa a ofertei; crearea unor baze de date prin natura interactiva a Internetului, care ajuta la determinarea profilului comercial al clientilor si implicit la modificarea caracteristicilor ofertei in functie de acestia. pentru client: usurinta obtinerii informatiilor, optiuni multiple; satisfactie crescuta prin servicii de calitate; accesul la produse si servicii 24 de ore din 24: situl web poate fi accesat de oriunde, oricand. Dezavantajele comertului electronic: pentru comerciant: sunt prea multe afaceri desfasurate on-line pentru cererea existenta - in ciuda previziunilor optimiste de acum cativa ani, un studiu recent arata ca numai 1,1 % din vanzarile cu amanuntul la nivel mondial sunt efectuate on-line; o problema fundamentala o constituie logistica preluarii marfurilor de la producatori si distribuirea la consumatorul final (in acest domeniu se dovedeste ca o intreprindere virtuala pura, fara niciun fel de active fizice, nu este deocamdata intru totul viabila); in perioadele de varf (sarbatori), firmele nu pot garanta respectarea termenului de livrare solicitat, fiind depasite de numarul mare al comenzilor pe web; magaziile si centrele de distributie traditionale nu permit ambalarea si livrarea pe pachete individuale. pentru client: costurile de expediere reprezinta un obstacol in convingerea consumatorilor de a cumpara pe Internet; clientii sunt inca reticenti in ceea ce priveste confidentialitatea datelor personale si securitatea platilor electronice. Nesiguranta acestui tip de comert s-a redus odata cu elaborarea "standardelor privind siguranta tranzactiilor electronice" (3D Secure).

17. Expedierea maritima

Organizarea exp.in conditiile CFR, CIF, DES si DEQ se face de vanzator. Etape: a).Primirea instructiunilor de expediere de la importator parvin exportatorului prin intermediul acreditivului sau prin corespondenta, in timp util, a.i. exportatorul sa aibe posibilitatea de a livra marfa chiar din prima zi a perioadei de livrare convenita in contract. Acest timp va trebui mentionat in mod expres in contract. Tot in contract trebuie prevazut ca netrimiterea in cadrul termenului prevazut a instructiunilor de expediere provoaca intarzierea livrarii cu un nr egal de zile. In caz extrem, netrimiterea instructiunilor poate pune exportatorul in imposibilitatea de a-si indeplini obligatia de livrare a marfii. Instructiunile contin un minim de informatii care sa permita efectuarea livrarii in conditii normale: destinatarul marfii (nominal, la ordin); portul de incarcare; de descarcare; de transbordare; adresa agentului destinatarului din portul de descarcare "Notify"; nr de exemplare in care se emite conosamentul; eventuale mentiuni pe conosament. b).Angajarea navei sau a spatiului necesar pe o nava - se face direct cu un armator sau printr-un navlositor sau brocker (Navlomar). Acesta incheie cu producatorul un contract de prestari servicii si cu armatorul un contract de inchiriere (navlosire) numit: Booking note - la navele de linie; Charter party - la navele neregulate (tramp) - nava + echipaj; Bare boat charter - la navele tramp - nava fara echipaj. c).Aducerea marfii in portul de incarcare. Vanzatorul solicita societatilor de exploatare portuara acceptul portuar. In cererea de accept portuar se mentioneaza: partida de marfa; producatorul si adresa acestuia; statia de cale ferata de expediere; numele navei pe care se va incarca marfa; data probabila a sosirii navei (Expected Time of Arrival - ETA). Acceptul portuar specifica: dana unde se incarca marfa; magazia unde se depoziteaza marfa; linia de garaj. Dupa obtinerea acceptului se face vamuirea marfii inainte de incarcarea ei pe camion/vagon printr-un comisionar vamal. In port marfa este preluata de operatorul portuar, care il deserveste pe exportator si care se va ocupa de incarcarea marfii pe nava. Marfa este insotita si de documentele stabilite in contractul extern. d).Incarcarea marfii pe nava si obtinerea conosamentului - dupa sosirea navei in port aceasta este trasa la dana si comandantul elibereaza operatorului portuar un "liber de incarcare" (Notice of readiness) adica nava este gata de incarcare. Apoi, comandantul verifica marfa si documentele si impreuna cu navlositorul intocmeste planul de incarcare (cargo plan). Se face incarcarea si comandantul elibereaza ordinul de imbarcare (Mate's receipt - recipisa primului ofiter) adica dovada preluarii marfii, document care sta la baza intocmirii conosamentului (Bill of Lading) intre comandant si reprezentantul vinzatorului. Formularul este tiparit de fiecare companie de navigatie si contine:denumirea marfii; cantitatea marfii; denumirea si adresa incarcatorului; denumirea si adresa destinatarului; "Notify"; numele navei; portul de incarcare; portul de descarcare; navlul; conditia de livrare; clauze de transport; nr.de originale si copii; locul si data emiterii. Functiile conosamentului: dovada pentru vanzator ca marfa a fost incarcata sau preluata pentru incarcare pentru a putea incasa contravaloarea marfurilor; document de transport; document de proprietate asupra marfurilor cu caracter negociabil; instrument de credit necesar pentru finantarea contractului de vanzare-cumparare. Conosamentul trebuie sa fie curat adica sa nu mentioneze ca marfa sau ambalajul nu sunt in buna stare sau sa aiba stersaturi/modificari necertificate. Trebuie sa fie semnat de comandantul navei sau de agentul acestuia. Conosamentul nu trebuie sa fie imbatrinit. Dupa incarcare se intocmeste manifestul vamal de incarcare care este un document statistic fiind preyentat la descarcare autoritatilor vamale impreuna cu o copie a B/L. e).Avizarea in timp util a cumparatorului asupra livrarii marfii - se face prin fax, telex sau telegrama si cuprinde elementele esentiale ale livrarii: data expedierii, numele navei, denumirea marfii, numar de colete, port de incarcare, descarcare, transbordare. Organizarea expedierii in conditiile de livrare FAS si FOB. Se face de catre cumparator si are etapele: Mentionarea in contractul de vinzare-cumparare a datei la care vinzatorul este obligat sa aduca marfa in port; Incheierea contractului de navlosire (transport) a navei asigurand prezenta acesteia in portul de incarcare la data la care vanzatorul va disponibiliza marfa; Informarea vanzatorului asupra numelui navei si a datei aproximative a sosirii in port pe baza careia vanzatorul indeplineste formalitatile de aducere a marfii in portul de incarcare; Urmeaza celelalte etape de la expedierea CFR, CIF, DES, DEQ.

18. Expedierea fluviala.

Etape: primirea marfurilor de catre caraus in vederea transportarii lor, se face in baza cererii expeditorului in care se mentioneaza: data la care marfa va fi pusa la dispozitia carausului; felul si cantitatea de marfa ce va fi incarcata; locul de incarcare si descarcare; denumirea si adresa expeditorului; denumirea,adresa destinatarului; numele si adresa agentului expeditorului, care urmeaza sa fie avizat despre momentul in care nava va fi gata pentru incarcare sau remorcare. Cererile pot fi facute in scris sau verbal, cele verbale si cele telegrafice urmand a fi confirmate in scris. Carausul este obligat, ca in termen de 3 zile de la primirea cererii sa o confirme sau sa o refuze. La confirmarea cererii transportatorul are dreptul sa faca unele modificari. Cererea se considera refuzata daca transportatorul nu a raspuns in termenul de 3 zile. intocmirea documentelor de transport. Acestea sunt: scrisoarea de trasura fluviala - este intocmita de expeditor si este stampilata de intreprinderea de navigatie. Ea face dovada contractului de transport. Originalul scrisorii de trasura insoteste marfurile pana la destinatie unde este predat destinatarului impreuna cu marfa, iar expeditorul marfii primeste duplicatul scrisorii de trasura, conosamentul intocmit de organizatia de transport pe baza ordinului de incarcare semnat de expeditor in cel putin doua exemplare, din care unul insoteste marfa, iar celalalt parvine expeditorului pentru depunerea la banca. Daca transportatorul elibereaza conosamentul in mai multe exemplare, atunci dupa ce marfa a fost eliberata in baza unuia dintre exemplare, celelalte exemplare isi pierd valabilitatea. Expeditorul raspunde fata de transportator si fata de terte persoane pentru daunele survenite din cauza datelor eronate inscrise in scrisoarea de trasura fluviala sau in ordinul de incarcare. Expeditorul e obligat ca in termen de cel putin 24 ore inainte de inceperea incarcarii sa puna la dispozitia transportatorului documentele cerute de regulile portuare, vamale, sanitare, purtand raspunderea fata de el pentru daunele survenite din cauza intarzierii transmiterii documentelor precum si pentru erorile si lipsurile ce le-ar contine. incarcarea marfii si avizarea destinatarului ca aceasta a fost expediata.

19. Epedierea marfii cu vagoane complete

Etape: Primirea de catre vanzator, in timp util, a instructiunilor de expediere de la cumparator, care contin: numele si adrsa destinatarul marfii; statia de destinatie (linia de garaj); documentele ce trebuie sa insoteasca marfa; date despre formalitatile de vamuire la destinatie; numarul abruf-ului atunci cand instructiunile nu provin de la cumparator ci de la o casa de expeditii. Transmiterea datelor statiei de cale ferata pentru intocmirea scrisorii de trasura feroviara CIM (Convention Internationale des Marchandises). In Romania singurul operator avizat sa intocmeasca scrisori de trasura feroviare internationale este S.C. ROMTRANS S.A. Datele care servesc organizarii expedierii sunt: denumirea, greutatea si volumul marfii, ambalajul, conditia de livrarea (de francare), numele si adresa exportatorului si destinatarului, statia de destinatie, documentele ce trebuie anexate la scrisoarea de trasura. Obtinerea vagoanelor de la statia de cale ferata - se face printr-o cerere scrisa in care se mentioneaza numarul si tipul de vagoane necesare (acoperite, platforme, cisterne) in functie de marfa expediata. Incarcarea marfii in vagon - se face in incinta intreprinderii sau la gara. Vagoanele goale sunt tinute la dispozitia incarcatorilor pana la limita termenului de incarcare tarifar dupa care sunt retrase de calea ferata. Incarcatorul este raspunzator de starea in care ajunge marfa la destinatie. Cantitatea incarcata peste limita admisa poate fi descarcata pe parcurs in orice punct unde se constata acest lucru si se percep si amenzi. Sigilarea vagonului - se face de catre incarcator. Eventual se face si vama inainte. Daca la destinatie sunt constatate lipsuri sau avarii si sigiliile sunt intacte vina o suporta incarcatorul; daca sigiliile sunt violate sau vagonul este accidentat, vina o suporta carausul. Perfectarea scrisorii de trasura feroviara si a specificatiei marfii, care furnizeaza detaliile necesare vamuirii, preluarii marfii de catre calea ferata si receptionarii acesteia la destinatie. Pentru fiecare vagon se elibereaza o scrisoare de trasura in 7 exemplare: originalul - insoteste marfa si se elibereaza destinatarului; foaia de expediere - alcatuita din atatea file cate tari sunt participante la transport si serveste la decontarea intre caile ferate; avizul si adeverinta de primire a marfii de catre destinatar - insotesc marfa pe drum si constituie documentele de primire a marfii de catre destinatar; duplicatul - ramane la predator care il depune la banca; copia - ramane la statia de expediere; expl. 6 si 7 ramin la calea ferata, care le utilizeaza in functie de solicitari. Prezentarea setului de CIM + documentele de export la statia de cale ferata, care aplica pe acestea o stampila dreptunghiulara cu denumirea statiei, cu data incheierii contractului de transport si cu data livrarii marfii. Daca la destinatie lipseste vreun doc.de export, e vina exportatorului ca nu l-a predat nu a caii ferate ca nu l-a solicitat. Exportatorul raspunde si de continutul documentelor. Avizarea expedierii marfii-se face in 24ore prin fax/telex.

20. Expedierea marfii cu vagoane colective(consolidate de grupaj).

Pentru cantitati de marfa nevagonabile (sub 3 tone) caile ferate ofera vagoane de coletarie care prezinta urmatoarele dezavantaje: cost mai ridicat decat in vagoane complete; durata mai mare a transportului; transbordari dese, deci risc de avariere a marfii, intarzieri si rataciri pe parcurs. In aceasta situatie marfa poate fi trimisa unei case de expeditii internationale care se ocupa de expedierea cu vagoane colective (de grupaj).

Etape: primirea instructiunilor de expediere de la importator si transmiterea acestora casei de expeditie cu mentiunea "vagon colectiv"; livrarea marfii de catre exportator casei de expeditii internationale ; receptia marfii in punctele de formare a vagoanelor colective si eliberarea predatorului a FCR (Forward Certificate of Reception) - document de receptionare si a FCT (Forward Certificate of Transport) - Certificat de transport in care se trece si numarul vagonului colectiv. Copiile acestor documente se ataseaza la originalul scrisorii de trasura care insoteste vagonul pe parcurs. Pe baza lor, corespondentul casei de expeditie va distribui marfurile la destinatari. Originalul acestor documente poate fi depus la banca pentru incasarea contravalorii marfii. In cazul companiilor de transport membre FIATA (Federatia Internationala a Tranzitarilor si Asimilatii lor) pentru FCR si FCT se folosesc formulare FIATA care tin locul de scrisori de trasura internationale la incasarea marfii Decontarea livrarii cu vagon colectiv se face de regula de exportator; Expedierea vagoanelor colective catre corespondentul casei de expeditii din tara de desrinatie. In cazul marfurilor vinculate se dau instructiuni ca marfa sa nu fie eliberata decat daca cumparatorul dovedeste ca a platit marfa.

21.Expedierea rutiera.Etape:

Incarcarea marfii la sediul vanzatorului unde trebuie sa se prezinte si vamesul. Daca mijlocul de transport a fost trimis de cumparator, acesta trebuie sa-l avizeze in timp util pe vanzator despre data de expeditie.

Completarea scrisorii de trasura internationale rutiere CMR (Convention au contrat de transports internationaux des marchandises par route) - in comun de catre caraus si expeditor. CMR nu este negociabil si se completeaza in 5 exemplare: unul pentru expeditor (il prezinta la banca pentru incasare), unul pentru caraus, unul pentru destinatar si alte doua folosite de caraus in diverse scopuri.

Incheierea contractului de transport rutier se face prin semnarea si stampilarea scrisorii de trasura. Pe drum daunele sunt suportate de sofer daca la ssosire sigiliile sunt intacte

Avizarea asupra expedierii marfii - in 24 ore

Livrarea pe cale rutiera se face sub acoperirea Carnetului TIR care permite trecerea prin punctele de frontiera de intrare/iesire ale tarilor membre Uniunii Internationale a Transportatorilor Rutieri (IRU) de la Geneva, fara controale vamale si elimina depunerea de garantii vamale la intrarea in tara de tranzit. Deci, formalitatile vamale de export si de import se indeplinesc numai la cele doua capete ale parcursului. Carnetul TIR are rol de document vamal nu de transport. Organele vamale de la intrarea si iesirea din fiecare tara rup cate un volet din carnetul TIR si regasirea celor doua volete la vama de intrare confirma tranzitarea in regula a tarii respective. Ultimul volet se rupe la destinatie unde se rup sigiliile si se face vama la import. Dupa folosire carausul rutier inapoiaza cotorul carnetului TIR la Asociatia Garanta Nationala care i-a eliberat carnetul si aceasta la IRU Geneva.

22. Expedierea aeriana

Contractul international de transport aerian de marfuri dintr-o tara in alta se manifesta sub forma Scrisorii de transport aerian AWB (Air Way Bill). Se intocmeste in 3 exemplare originale si mai multe copii: pt transportator; ptr destinatar; pt expeditor - pentru a fi negociat. In scopul reducerii cheltuielilor de transport aerian se apeleaza la traficul consolidat = gruparea mai multor expedieri pe aeroportul de plecare pentru un singur aeroport de destinatie si pentru un singur destinatar. Traficul consolidat se face intre case de expeditii internationale. Documentele de transport se intocmesc de casa de expeditie din tara de plecare si se numesc MAWB (Master Air Way Bill), Manifestul de consolidare si HAWB (House Air Way Bill) prin care, la destinatie casa de expeditii imparte marfurile fiecarui cumparator.

23.Asigurarea marfurilor in transportul maritim

Obligatia exportatorului de a asigura marfa rezulta doar in cazul clauzei CIF, conform careia vanzatorul trebuie sa incheie o asigurare uzuala. In aceasta asigurare obligatorie nu sunt incluse riscurile de furt, curgere, spargere, contact cu alte marfuri. Suma asigurata este in valuta contractului si poate contine valoarea bunului potrivit facturii sau, in lipsa acesteia, valoarea de piata a bunului la locul de expediere in momentul incheierii asigurarii + costul transportului si alte cheltuieli legate de transportul marfurilor si necuprinse in factura + cheltuieli si taxe vamale + supraasigurare de 10 % din valoarea bunului. Polita trebuie sa acopere numai marfa specificata in conosament. In practica internationala se recurge adesea la aprecierea comuna, a valorii bunurilor asigurate; politele astfel intocmite se numesc polite evaluate. In cazul politelor neevaluate, in situatie de sinistru, trebuie dovedita de catre asigurat valoarea bunului pe baza de factura, conosament, extras de cont. Marfa trebuie asigurata de la livrarea in depozitul de expediere pana la intrarea ei in depozitul primitorului. Exportatorul are obligatia de a transmite polita de asigurare importatorului, in caz de nerespectare cumparatorul fiind in drept sa refuze marfa pe acest motiv, chiar daca marfa a ajuns cu bine la destinatie. In cazul conditiilor de livrare FAS, FOB, CFR, DES si DEQ partile contractante vor incheia asigurari pe numele lor pentru portiunea de transport pe care suporta riscurile. Adesea firmele romanesti recurg la serviciile unor companii specializate (de shipping), care actioneaza in calitate de mandatari atat la import cat si la export. Agentii economici solicita asigurarea marfurilor prin intermediul avizelor de asigurare tipizate, care cuprind elementele necesare incheierii asigurarii si anume: marfa ambalajul, suma asigurata, mijlocul de transport, ruta, data expedierii, conditiile de asigurare. Aceste avize, care indeplinesc si functia de decont de prime, ajung la societatile de asigurari prin intermediul companiilor de shipping, care incheie contractul de asigurare in numele agentilor economici. Decontarea primelor de asigurare se realizeaza tot prin intermediul companiilor de shipping, plata urmand sa se faca de catre asigurat in 10 zile de la data primirii decontului. Asigurarea incarcaturii pe timpul transportului nu are o limita de timp operand potrivit uzantelor internationale pe principiul transportului de la depozit la depozit. Cele mai raspandite conditii de asigurare in transportul maritim international sunt: Conditia de asigurare "A" (AR - All Risks) - e cea mai cuprinzatoare acoperind toate riscurile de pierdere si avariere a bunului asigurat, cu exceptia urmatoarelor riscuri (comune si celorlalte conditii de asigurare "B" si "C"): riscuri de razboi (conflicte militare); riscuri de greve (conflicte sociale); comportarea necorespunzatoare voita a asiguratului; pierderile uzuale in greutate sau volum ale marfurilor; uzura normala a bunului; ambalarea necorespunzatoare a bunului; vicii ascunse; pierderea voiajului; insolvabilitatea sau neindeplinirea obligatiilor financiare catre proprietarii, navlositorii sau operatorii navei;contaminarea radioactiva. Conditia de asigurare "B" (WPA - With Particular Average) - acopera, cu exceptia excluderilor enumerate la conditia "A", pierderea si avaria bunului asigurat cauzate de: incendiu sau explozie; esuarea, coliziunea, scufundarea sau rasturnarea navei; luarea marfii de valuri peste bord; descarcarea marfii intr-un port de refugiu; cutremur, eruptie vulcanica sau trasnet; intrarea apei in nava, container sau loc de depozitare; caderea peste bord a unui colet in timpul incarcarii/descarcarii. Conditia de asigurare "C" (FPA - Free of Particular Average) are o sfera mai ingusta decat "B" excluzand: luarea marfii de valuri peste bord; cutremur, eruptie vulcanica sau trasnet; intrarea apei in nava, container sau loc de depozitare; caderea peste bord a unui colet in timpul incarcarii/descarcarii. Conditiile de asigurare A, B si C au o aplicare identica, cu adaptarile corespunzatoare si la transportul terestru, fluvial si aerian.

24.Asigurarea marfurilor in timpul trasportului terestru si aerian.

In transportul terestru obligatia exportatorului de a asigura marfa rezulta doar in cazul clauzei CIP, care prevede obtinerea de catre vanzator, pe cheltuiala sa, a asigurarii marfii si transmiterea politei de asigurare cumparatorului. Perioada de acoperire trebuie sa fie cea in care sunt suportate riscurile de la predarea marfii in custodia carausului. In situatia nepreluarii marfii de catre cumparator, perioada de asigurare va fi 15 zile dupa sosirea la destinatie. Asigurarea minima trebuie sa acopere pretul CIP prevazut in contract plus 10 % si va fi efectuata in valuta contractului. In transportul terestru exista: Riscuri acoperite de conditiile generale de asigurare contra unei prime obisnuite. In aceasta categorie sunt cuprinse pierderile totale sau partiale datorate: deraparii sau rasturnarii autovehiculului; coliziunii sau contactului cu un alt vehicul sau un alt obiect exterior; incendiului sau exploziei; prabusirii podurilor, cladirilor sau tunelelor; caderii arborilor; ruperii de diguri, baraje sau conducte de apa; avalanselor, trasnetelor, inundatiilor, cicloanelor, eruptiilor vulcanice sau cutremurelor. Riscuri asigurate prin conditii speciale contra unei prime suplimentare. In cazul transportului terestru, urmatoarele riscuri sunt excluse de la acoperirea prin asigurare: viciile proprii ale marfii (uzura datorata proprietatilor fizico-chimice ale marfii); ambalarea necorespunzatoare; amenzi, confiscari, puneri sub sechestru, contrabanda, comert prohibit sau clandestin; intarzierea in expedierea sau primirea marfii; diferenta de curs valutar; instructiuni gresite sau insuficiente date carausului; riscul atomic. In cazul conditiilor de livrare EXW, FCA, CPT, DAF, DDU, DDP partile contractante vor incheia asigurari pe numele lor pentru portiunea de transport pe care suporta riscurile.

In transportul aerian. Conditia de livrare folosita in mod obisnuit in aceasta modalitate de transport este FCA, ceea ce implica obligatia vanzatorului de a livra marfa unui caraus desemnat de cumparator, fara obligatia de a incheia un contract de asigurare. Companiile de aviatie incheie asigurari de raspundere civila pentru marfurile transportate. Conform INCOTERMS 2000, in cazul in care carausul nu preia marfa in grija sa, cumparatorul suporta toate riscurile de pierdere si avariere a marfii de la data convenita sau de la expirarea perioadei stabilite pentru livrare. Conform conditiilor generale, prin asigurarea de raspundere civila se acorda despagubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de despagubiri si cheltuieli de judecata privind: pierderea, avarierea sau distrugerea marfurilor transportate; cheltuieli necesare, facute la un nivel scazut, pentru salvarea marfurilor transportate sau pentru micsorarea pagubelor, prevenirea extinderii pagubelor sau stabilirea cauzelor si cuantumului acestora. Prin conditii speciale, contra unei prime suplimentare, in asigurare pot fi cuprinse si riscuri speciale: razboi, greve, tulburari civile. Raspunderea pentru marfurile transportate este asigurata de compania aeriana la sumele declarate de asigurat, in limitele prevazute de legislatia din Romania, de conventiile internationale la care tara noastra este parte sau de acordurile incheiate de asigurat cu partenerii externi.

25.Etapele Procedurii Vamale

Procedura vamala cuprinde: Pregatirea marfii pentru vamuire, care presupune prezentarea marfii, oferind autoritatii vamale posibilitatea de a stabilii concordanta dintre marfurile in cauza si documentele insotitoare; Intocmirea Declaratiei Vamale in Detaliu. Orice tipografie o poate edita, dar trebuie sa fie inscris pe document numele acesteia deoarece orice greseala este considerata delict penal. Daca tipografia a omis o rubrica, vinovat este comerciantul. Declaratia Vamala in Detaliu poate fi prezentata in forma scrisa sau utilizand un procedeu informatic agreat de organul vamal. Declaratia Vamala in Detaliu se intocmeste de catre agentul economic (importator sau exportator) sau o persoana juridica autorizata (comisionarul in vama). Declaratia vamala in detaliu poate fi:a) declaratie vamala primara - formular utilizat pentru declararea in detaliu a bunurilor incadrate la un singur cod tarifar;b) declaratie vamala complementara - formular utilizat impreuna cu declaratia vamala primara, pentru declararea mai multor bunuri care se incadreaza la coduri tarifare diferite.Declaratia vamala in detaliu se compune, de regula, dintr-un set de 8 exemplare consecutive. Pe declaratia vamala in detaliu semnatura si stampila declarantului sau a comisionarului in vama, se aplica manual conferindu-i acesteia caracter original si autentic. Pe exemplarul destinat biroului vamal, Declaratia vamala in detaliu nu trebuie sa aiba stersaturi sau modificari. Stabilirea regimului vamal in baza caruia vor fi calculate taxele vamale ce urmeaza a fi platite si controalele ce vor fi efectuate. Regimurile vamale pot fi definitive si suspensive. Validarea declaratiei vamale, care presupune parcurgerea urmatoarelor etape: controlul documentar, controlul fizic al marfurilor, verificarea calculului impozitarii, achitarea taxelor si drepturilor vamale. Dupa incheierea operatiunii de vamuire si parcurgerea tuturor procedurilor prevazute de aceasta, autoritatea vamala acorda "liber de vama", pentru marfurile supuse vamuirii.

26. Vamuirea marfurilor la importul si exportul definitiv

Importul marfurilor in regim vamal de import definitiv, presupune obligativitatea efectuarii integrale a procedurii de vamuire si plata taxelor vamale, inaintea acordarii liberului de vama, care se permita astfel introducerea marfurilor in productie si/sau consum. Pentru importurile definitive Declaratia vamala in detaliu se completeaza pe baza urmatoarelor documente: factura originala (daca valoarea facturii nu include si valoarea transportului se solicita carausului factura originala de transport), certificatul de inregistrare, contul bancar al agentului economic, documentul de transport, carnetul TIR, carnetul ATA, certificatul EUR1, specificatia marfurilor, declaratia de valoare in vama. Valoarea in vama este determinata prin aplicarea articolului VII al GATT. Baza de calcul o constituie pretul de import, conform facturii externe, la care se adauga cheltuielile de transport, incarcare, descarcare, manipulare, asigurare si altele pe parcurs extern. Taxa vamala se exprima in procente, si care se aplica la valoarea in vama declarata a marfurilor, transformata in lei pe baza cursului agreat de Banca Nationala in fiecare zi de joi. Alaturi de taxa vamala se vor calcula accizele si comisionul vamal, TVA, stabilindu-se suma totala datorata de agentul economic. Noul Cod vamal introduce si posibilitatea determinarii valorii in vama pe baza pretului folosit in oricare din vanzarile succesive anterioare, inclusiv in prima vanzare. Marfurile se declara la import folosind codul TARIR (detalierea nomenclaturii marfurilor de la 8 la 10 cifre), iar la export codul tarifar de 8 cifre si, atunci cand este cazul, codurile aditionale TARIR care corespund masurilor netarifare aplicabile la export (ex.: necesitatea prezentarii unei licente de export). Vamuirea marfurilor la exportul definitiv.Regimul vamal de export se aplica marfurilor care parasesc teritoriul Romaniei si care sunt destinate sa ramana definitiv in afara acesteia. Pentru vamuirea marfurilor la export, intocmirea declaratiei vamale reclama existenta urmatoarelor documente: factura externa in original (cu acelasi continut ca la import); specificarea marfii; documentul de transport; declaratia de conformitate reprezentata prin certificate, atesta faptul ca marfurile un prezinta risc toxicologic si ecologic. In aceste cazuri, declaratia vamala este semnata de organele care au efectuat controalele de specialitate; certificat fito-sanitar sau sanitar veterinar, pentru produsele de origine animala sau vegetala, in scopul de a garanta ca nu exista nici un pericol de transmitere a bolilor. Autoritatile vamale efectueaza controlul o data cu efectuarea controlului marfii, la incarcare. Art. 83 din Codul vamal specifica faptul ca la exportul de marfuri nu se incaseaza taxe vamale. Operatorul economic prezinta la vama setul de documente pentru export si Declaratia vamala de export, care sunt semnate si stampilate de vama, acordandu-se " liber de vama". Declaratia vamala de export este inregistrata in Registrul unic al vamii. Lucratorul vamal semneaza si stampileaza, totodata, si celelalte documente.

27. Regimuri vamale suspensive.

Acestea sunt operatiuni cu titlu temporar, care au drept efect suspendarea platii drepturilor vamale de import. Regimurile vamale suspensive sunt urmatoarele: Tranzitul vamal. Marfurile in tranzit circula cu suspendarea aplicarii taxelor vamale si a altor taxe, precum si cu neaplicarea masurilor de politica comerciala. Tranzitul imbraca mai multe aspecte: - cand sunt mai multe puncte de descarcare, iar marfurile circula sub acoperirea carnetului TIR, situatie in care la ultimul loc de descarcare se inchide carnetul TIR. Acest regim este justificat de interesul general pentru asigurarea fluiditatii si operativitatii traficului international de marfuri; - cand se transporta marfuri nevamuite de la frontiera, porturi maritime sau fluviale, aeroporturi la o vama de interior, unde se va efectua vamuirea cu plata efectiva a drepturile vamale; - cand se transporta marfuri vamuite de la o vama de interior la o vama de frontiera. Regimul vamal de tranzit se desfasoara sub acoperirea declaratiei vamale de tranzit si se incheie atunci cand marfurile si documentele insotitoare sunt prezentate la biroul vamal de destinatie. Titularul regimului vamal de tranzit este transportatorul marfurilor. La noi in tara, termenul maxim de tranzit este de 45 zile. Antrepozitul vamal. Tinand seama de practicile comertului international, destinatia finala a marfurilor introduse intr-o tara nu este cunoscuta din momentul trecerii frontierei. Antrepozitul vamal inseamna locul aprobat de autoritatea vamala, aflat sub controlul acesteia, in care marfurile pot fi depozitate pe un termen stabilit fara plata taxelor vamale. Antrepozitul vamal poate fi solicitat in urmatoarele situatii: - in cazul marfurilor destinate reexportului; - in cazul marfurilor destinate importului definitiv, din momentul trecerii frontierei pana in momentul introducerii acestora in circuitul economic; - in cazul marfurilor pentru care s-au intocmit formalitatile vamale de export, dar din motive determinate de conditiile contractuale sau de transport, expedierea din tara nu poate fi efectuata imediat dupa acordarea liberului de vama. Perfectionarea activa. Regimul de perfectionare activa consta in supunerea marfurilor la una sau mai multe operatiuni de transformare sau prelucrare. Se poate realiza in doua sisteme: - perfectionarea activa cu suspendarea drepturilor de import (decontul justificativ trebuie depus conform noului Cod vamal in termen de 30 zile, fata de 15 zile in vechea legislatie); -perfectionarea activa cu restituirea drepturilor de import. Autorizatia de perfectionare activa se elibereaza in 3 ex.: 1 ex. la solicitant, 1 ex. la Directia Regionala Vamala, care a emis autorizatia si 1 ex. la biroul vamal teritorial. La incheierea regimului de perfectionare activa, declaratia vamala de incheiere lichideaza in totalitate declaratiile vamale de plasare a marfurilor sub regim, numai in cazul in care au fost respectate ratele de randament si numai daca toate produsele compensatoare rezultate (inclusiv cele secundare: deseuri, resturi tehnologice si rebuturi) au fost exportate. In caz contrar, pentru acestea se datoreaza drepturi de import si, dupa caz, dobanzi compensatorii. Perfectionarea pasiva. Perfectionarea pasiva permite exportul temporar de marfuri in afara teritoriului tarii, in vederea supunerii acestora unor operatiuni de transformare sau prelucrare si ulterior a importului produselor rezultate cu exonerarea totala sau partiala a drepturilor de import. Autoritatea vamala fixeaza termenul in care produsele compensatoare vor fi importate. Marfurile ce pot fi plasate sub acest regim sunt marfuri supuse la o operatiune de prelucrare cum ar fi: montare, asamblare, transformare, reparare, reconditionare. Admiterea temporara. Sub acest regim intra marfurile care sunt importate, cu exonerarea totala sau partiala a drepturilor de import, cu scopul de a fi reexportate, cum ar fi bunurile destinate a fi prezentate la targuri, expozitii si congrese internationale, orice material necesar unei persoane pentru a-si realiza meseria intr-o alta tara, ambalajele care se returneaza, paletii, containerele, suporturile necesare prezentarii marfurilor, aparatele si sculele necesare in fabricarea unor marfuri in strainatate, mostrele, mijloacele de transport. Operatiunile de leasing reprezinta o forma particulara a regimului de admitere temporara. Transformarea sub control vamal. Aprobarea de transformare sub control vamal se acorda de autoritatile vamale, la cererea persoanei care efectueaza operatiunea. In Romania, termenul de valabilitate al autorizatiei este de max. 2 ani. Pe masura ce marfurile sunt transformate, titularul autorizatiei este obligat sa solicite pentru acestea un alt regim vamal. Sub control vamal se pot efectua urmatoarele transformari: transformarea in mostre; reducerea la starea de deseuri sau resturi; distrugerea sau denaturarea; recuperarea de parti sau elemente; remedierea unor avarii suferite; manipulari uzuale.

28. Vamuire la domiciliu

Procedura de vamuire la domiciliu - permite ca plasarea marfurilor sub regim vamal sa se faca la sediul persoanei care declara marfurile sau in alte locuri desemnate de autoritatea vamala. Pentru a fi autorizati, expeditorii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de autorizare: au angajat cu contract individual de munca, pe perioada nedeterminata un expert vamal; in situatiile in care expeditorii agreati au operatiuni de export, avand ca destinatie, Uniunea Europeana, tarile membre AELS, CEFTA si Turcia; in anul calendaristic anterior autorizarii, au realizat o valoare a exportului de minimum zece milioane de dolari, sau un numar de minimum 200 declaratii vamale de export, depuse la biroul vamal de plecare; au organizate evidente proprii intr-o forma agreata de autoritatea vamala; nu au comis incalcari grave sau repetate ale legislatiei vamale; nu inregistreaza debite fata de autoritatea vamala, in momentul depunerii cererii de autorizare; dispun de amplasamente, echipamente si personal - necesare manipularii marfurilor. Procedura de vamuire la domiciliu la export cuprinde urmatoarele etape: constituirea unui depozit banesc la dispozitia biroului vamal de plecare, pentru asigurarea platii tarifului de utilizare a sistemului automat de prelucrare a declaratiei vamale in detaliu, corespunzator numarului de declaratii vamale pre-autentificate, solicitate intr-o perioada de justificare; obtinerea declaratiilor pre-autentificate si a sigiliilor; evidenta declaratiilor pre-autentificate; completarea declaratiilor pre-autentificate; sigilarea mijlocului de transport; justificarea utilizarii declaratiilor vamale pre-autentificate si a sigiliilor. Declaratiile vamale pre-autentificate si sigiliile se predau pe baza procesului verbal de predare-primire. In momentul exportului, expeditorul agreat completeaza declaratia vamala pre-autentificata.

Etapele proceduriide vamuire la domiciliu pentru operatiunile de import si perfectionarea activa. Constituirea unui depozit banesc anticipat, la dispozitia biroului vamal de domiciliere, care sa asigure plata datoriei vamale, precum si plata tarifului de utilizare a sistemului automat de prelucrare a declaratiei vamale in detaliu; Obtinerea declaratiilor vamale pre-autentificate; Dirijarea marfurilor la sediul beneficiarului procedurii; Avizarea biroului vamal de domiciliu privind sosirea marfurilor; Descarcarea si inregistrarea marfurilor in evidentele beneficiarului procedurii; Declararea marfurilor la biroul vamal de domiciliu; Justificarea utilizarii declaratiilor vamale pre-autentificate la biroul vamal de domiciliu; Incheierea regimului vamal de perfectionare activa la biroul vamal de domiciliu, in cazul regimului de perfectionare activa. Noul Cod Vamal simplifica operatiile de vamuire, favorizand in primul rand agentii economici autorizati, parteneri ai vamii si firme de incredere. Agentii economici considerati "agenti economici cu bonitate" nu vor mai fi controlati. Printre alte facilitati se numara si posibilitatea ca agentii economici autorizati sa plateasca obligatiile vamale periodic, si nu la fiecare transport. Agentii economici autorizati vor putea inregistra direct marfa in contabilitate, fara a mai avea nevoie de declaratii vamale. O alta facilitate prevazuta in noile prevederi se refera la faptul ca autoritatea vamala poate acorda dispensa de la notificarea vamii privind sosirea/plecarea marfurilor, ceea ce va permite aplicarea procedurii de vamuire la domiciliu non-stop.

29. Plata prin utilizarea CEC

Cecul este un ordin scris, neconditionat, dat de catre o persoana (tragator, emitent) unei banci (tras) de a plati o suma de bani, la vedere, unei terte persoane (beneficiar). In cazul cecului este absolut necesara existenta unui disponibil (provizion) in contul tragatorului, respectiv o suma de bani suficient de mare ca sa poata acoperi valoarea cecurilor emise si din care banca urmeaza a efectua platile ordonate prin cec. Emiterea cecului fara acoperire constituie infractiune. In Romania, pentru a fi valabil, cecul trebuie sa contina mentiunile obligatorii cuprinse in Legea nr.59/1934, modificata prin Legea nr.83/1994, si anume: denumirea de cec (in limba inscrisului), ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani, moneda in care trebuie efectuata plata, data si locul emiterii, denumirea bancii care trebuie sa plateasca, locul platii, semnatura tragatorului. Avand in vedere ca plata prin cec este des folosita in afacerile internationale, este necesar ca cei care accepta acest tip de plata, pentru a contracara riscul de neplata, sa ia in considerare urmatoarele aspecte:

sa verifice atent cecul atat din punct de vedere al aspectului exterior cat si al continutului. Cecul trebuie sa prezinte anumite elemente de siguranta, cum ar fi: serie si numar distincte pentru fiecare formular, elemente de desen in culori fluorescente care pot fi detectate cu ultraviolete si care nu pot fi reproduse prin copiatoare alb-negru sau color, fibre invizibile cu reflexie albastra, verde si rosie, tratarea chimica a hartiei si imprimarea cu cerneluri rezistente la apa si la agenti chimici, un element secret de securitate specific fiecarei banci, microtext, banda rezervata procesarii automate.

sa solicite actul de identitate al platitorului pt a inscrie pe spatele cecului datele de identificare ale acestuia

sa depuna imediat cecul la banca. In principiu plata cecului se face la vedere. In realitate, termenul de plata al cecului depus in 48 ore de la primire este de: 8 zile daca cecul este emis si platit in aceeasi tara, 20 zile daca cecul este emis si platit pe acelasi continent si 70 zile daca cecul este emis si platit pe continente diferite. In Romania, conform reglementarilor in vigoare, termenul de plata al cecului este de 8 zile, daca acesta este emis si platit in aceeasi localitate si de 15 zile, daca este emis si platit in alte localitati. Daca termenul de depunere a expirat, cecul nu poate fi utilizat, dar creanta nu se stinge deoarece termenul de prescriptie este de trei ani;

sa anunte politia in cazul in care banca nu accepta cecul la plata deoarece a fost declarat pierdut sau furat;

sa ia in considerare posibilitatea emiterii cecului fara acoperire, fapt care duce la refuzul bancii de a efectua plata. In aceasta situatie mai exista sansa ca sa se crediteze contul tragatorului sau ca acesta sa plateasca direct;

sa solicite avalizarea cecului de catre o banca de prim rang.

30. Cambia si biletul la ordin. Definitie, elemente

Cambia (trata) este un titlu de credit pe termen scurt utilizat ca instrument de plata prin care un creditor (tragator) da dispozitie debitorului sau (tras) sa plateasca o anumita suma unui tert (beneficiar), la o anumita data si intr-un loc stabilit, fara a indica operatiunea care a generat creanta. Pentru ca o cambie sa fie valida din punct de vedere al conditiilor de fond este obligatoriu ca aceasta sa fie semnata de persoane cu capacitate juridica, sa stea la baza unei operatiuni efective si licite. In practica, exista o mare diversitate in redactarea textului, ceea ce este comun insa tuturor acestor inscrisuri sunt elementele esentiale pe care le contin. Pentru a fi valabila in Romania, cambia trebuie sa contina mentiunile obligatorii cuprinse in Legea nr. 58/1934 modificata prin Legea nr. 83/1994: denumirea de cambie, ordinul de a plati, suma determinata de plata, moneda (dobanzile), data emiterii, numele complet si adresa trasului, beneficiarului, tragatorului precum si semnatura acestuia autografa. Alaturi de aceste elemente de forma, absolut obligatorii pentru ca o cambie sa fie valida, se inscriu si alte elemente care pot aparea pe cambie, dupa cum pot sa nu fie mentionate, fara a afecta valabilitatea titlului. In aceasta categorie se inscriu: locul emiterii, scadenta, locul efectuarii platii.

Biletul la ordin este un inscris prin care emitentul isi ia angajamentul neconditionat de a plati la o anumita data, o suma determinata beneficiarului sau celui care este posesorul legitim al instrumentului.

In comparatie cu cambia, emitentul biletului la ordin cumuleaza functiile tragatorului si ale trasului reprezentand o promisiune de plata si nu un mandat de plata. Regulile referitoare la plata, scadenta, protestul si regresul cambiei sunt aplicabile si biletului la ordin. Totusi, acceptarea biletului la ordin nu se admite deoarece emitentul are aceleasi obligatii ca si cel care accepta o cambie. Elementele biletului la ordin sunt: denumirea de bilet la ordin exprimata in limba de redactare a inscrisului; locul si data emiterii; promisiunea de a plati ("voi plati"); suma de plata in cifre si litere si moneda platii; scadenta - daca lipseste se considera "la vedere"; locul platii - daca nu este mentionat se considera a fi domiciliul semnatarului (emitentului); numele si adresa beneficiarului;- semnatura autografa a emitentului. In Romania, standardul de continut al biletului la ordin este cuprins in Legea nr. 58/1934 modificata prin Legea nr. 83/1994).

32. Card : definitie, functie, mecanism

Plata prin card. Cardurile, din ce in ce mai raspandite ca instrumente de plata, se prezinta ca dreptunghiuri de plastic (85 x 55 mm) pe care sunt mentionate: denumirea, logo-ul, holograma si codul (patru cifre) emitentului, numele destinatarului, numarul contului si data expirarii valabilitatii acestuia. Functiile cardurilor sunt:- functia de retragere de fonduri (cash card);- functia de plata (debit card);- functia de credit (credit card);- functia de garantie (cheque guaranted card) - daca posesorul cardului nu plateste va plati emitentul acestuia;- functii multiple: servicii de calatorie, de asigurare, de asistenta medicala etc. Mecanismul platii prin intermediul cardului comporta mai multe etape: -semnarea contractului aderent, incheiat intre consumator si emitentul cardului; -deschiderea contului personal al consumatorului; -semnarea contractului furnizor, incheiat intre emitent si comerciantul care accepta sa fie platit prin acest mecanism. Pentru operatiunea de acceptare, comerciantul percepe un comision de acceptare. Emitentii (bancile) pun la dispozitia comerciantilor acceptanti cititoare de carduri, formulare de documente de vanzare, centralizatoare, liste cu carduri interzise la plata. -deschiderea contului personal al comerciantului;-eliberarea cardului;-utilizarea cardului pentru plata sau retragere de numerar. Semnarea de catre consumator a facturii comerciantului reprezinta ordinul de plata adresat bancii emitente de a plati comerciantului. -decontarea documentelor. Autorizarea decontarii se face de catre centrele de autorizare din banci.

33. Plata prin instrumente de plata cu acces la distanta.

Electronic banking (e-banking), care se adreseaza firmelor ce pot avea legatura cu banca prin intermediul unui computer. Acest sistem permite firmelor vizualizarea situatiei conturilor curente deschise la banca cu care sunt in contact si operarea, prin propriul computer, in aceste conturi. Astfel se pot realiza plati atat in tara cat si in strainatate fara a fi necesara deplasarea utilizatorului la banca. Internet banking, care se adreseaza clientilor unei banci ale caror computere au acces la Internet. In conceptul programului, accesul este asigurat non-stop (24 ore din 24 si in toate zilele anului). Se pot transmite operatiuni de tranzactionare in lei si in valuta, transferuri valutare si alte operatiuni de retail privind cardurile de credit/debit. Mobile banking (m-banking) permite efectuarea unor operatiuni intre clienti si banca lor prin intermediul telefonului mobil. Acest sistem este rapid, sigur, eficient si permite accesul la informatiile bancare non-stop si de la distanta. Informatiile apar afisate pe ecranul telefonului mobil sub forma de mesaje, care sunt stocate timp de 3 zile dand astfel posibilitatea utilizatorului de a le citi si in situatia descarcarii acumulatorului sau iesirii din aria de acoperire a retelei de telefonie mobila.

34. Plata prin acreditiv documentar

Acreditivul documentar este un document emis de banca (banca emitenta sau ordonatoare), din ordinul unui client al sau (importatorul sau ordonatorul acreditivului), prin care banca se angajeaza: sa plateasca o anumita suma unei terte persoane (exportatorul sau beneficiarul acreditivului) daca acesta a facut dovada, cu documente, ca si-a indeplinit obligatiile contractuale (a livrat marfa); sa accepte si sa plateasca cambii trase asupra sa de beneficiarul acreditivului; sa autorizeze o alta banca sa efectueze operatiunile de mai sus. Aceasta modalitate de plata prezinta cel mai mare grad de siguranta deoarece angajamentul ferm de plata asumat de o banca constituie o garantie pentru exportator ca va fi platit dupa ce va face livrarea marfurilor. In acelasi timp, prin termenii si conditiile precizate in acreditiv, importatorul are siguranta ca banca nu va plati decat daca aceste precizari sunt strict respectate in documentele prezentate de exportator. Siguranta sporita oferita de plata prin acreditivul documentar se repercuteaza asupra costurilor care sunt mai mari decat la celelalte modalitati de plata. Bancile percep comisioane mai mari pentru ca isi angajeaza propriile fonduri si au responsabilitatea controlului documentelor prezentate pentru incasare.

35. Plata prin scrisoare de credit comerciala.

Scrisoarea de credit comerciala constituie o forma a creditului documentar si este utilizata cu precadere ca modalitate de plata in Anglia, Japonia, S.U.A. si alte tari cu influenta anglo-saxona. Ea reprezinta o modalitate de plata prin care banca emitenta se angajeaza, in mod irevocabil, fata de exportator, sa efectueze plata, cu respectarea conditiilor din cuprinsul scrisorii. Fata de acreditivul documentar, scris.credit.com prezinta anumite particularitati: este intotdeauna domiciliata in strainatate; este intotdeauna utilizata prin cambii trase de exportator (beneficiarul acreditivului) asupra bancii emitente; este intotdeauna adresata exportatorului.

36. Plata prin incasso documentar

Incasso documentar este o modalitate de plata care consta in faptul ca importatorul accepta plata documentelor remise de catre exportator prin intermediul bancilor celor doi parteneri. Spre deosebire de plata prin acreditiv documentar, decontarea prin incasso este relativ simpla, ieftina, dar negarantata bancar. Marfa este livrata pe adresa cumparatorului fara nici o garantie de plata. Incasso-ul confera, teoretic cel putin, o anumita certitudine partenerilor privind indeplinirea obligatiei de plata. Protectia exportatorului, care a expediat deja marfa, consta in faptul ca importatorul nu poate sa obtina titlul de proprietate asupra marfurilor decat in momentul platii/acceptarii la plata a documentelor, cand intra in posesia acestora. Raman insa o serie de riscuri care port interveni pana la incasarea contravalorii marfii. Pentru atenuarea si chiar evitarea riscurilor privind platile prin incasso se pot lua masuri cum ar fi: - practicarea acestei modalitati de plata numai intre parteneri de incredere; - mentionarea in contract a unei clauze de garantare: scrisoare de garantie bancara pentru plata la incasso; - vincularea marfii, adica expedierea acesteia pe numele unui tert din strainatate (casa de expeditie, depozit general sau banca corespondenta a bancii exportatorului - cu acordul prealabil al acesteia) cu instructiuni precise de a nu elibera marfurile decat pe baza dovezii ca importatorul a achitat marfa. In aceasta situatie se mentine riscul de nepreluare a marfii daca importatorul nu mai este interesat de aceasta; - includerea in pretul marfii a unei marje acoperitoare, echivalenta cu dobanda pe perioada estimata de intarziere a platii; - inserarea in contract a penalitatilor pentru intarzierea la plata; - derularea in paralel de contracte cu alti parteneri in asa fel incat, in situatii de intarziere la plata sau neplata a marfii, aceasta sa poata fi redirijata catre alte destinatii; - solicitarea de catre exportator a unei plati in avans, marimea acesteia fiind calculata sa acopere eventualele cheltuieli de depozitare si redirijare a marfii; - livrarea marfii in transe; - mentionarea, in mod expres, de catre exportator, in ordinul de incasare ca platile partiale sunt interzise.

37. Plata prin ordin de plata

Ordinul de plata reprezinta dispozitia data de o persoana(ordonator) unei banci de a plati o suma determinata in favoarea unei alte persoane (beneficiar) in vederea stingerii unei obligatii banesti provenind dintr-o relatie directa existenta intre ordonator si beneficiar. Revocabilitatea este o trasatura fundamentala a ordinului de plata. Aceasta consta in faptul ca ordonatorul isi poate retrage sau modifica instructiunile de plata date bancii sale, pana in momentul creditarii contului beneficiarului. In cazul unui ordin de plata, provizionul (depozitul) bancar este obligatoriu - aceasta presupune obligatia ordonatorului ca, odata cu emiterea ordinului de plata, sa creeze bancii si sursa de fonduri necesare fie prin blocarea sumei respective din contul sau bancar, fie printr-un credit bancar acordat de banca in acest scop in contul ordonatorului. In Romania, platile externe se fac prin intermediul formularului care poarta denumirea de Dispozitie de plata externa (DPE).

38. Scrisorile de garantie bancare

Garantia bancara este un angajament irevocabil, asumat in scris, de o banca (banca garanta), in favoarea unei persoane, denumita beneficiarul garantiei, de a plati acestuia o suma de bani, in cazul in care o alta persoana, denumita ordonator, in contul careia se emite garantia, nu a onorat o anumita obligatie asumata printr-un contract sau a onorat-o defectuos fata de beneficiarul garantiei. In tara noastra garantia bancara este cel mai adesea denumita scrisoare de garantie bancara. Elemente: Partile implicate sunt: ordonatorul , beneficiarul garantiei, banca garanta . Ordonatorul si beneficiarul sunt prezentati cu toate datele de identificare (nume, prenume, oras, tara) de obicei in partea de inceput a textului. Banca garanta este mentionata in antetul scrisorii de garantie bancara, in cadrul formulei de angajament si, in final, sub forma semnaturii autografe ce insoteste numele acesteia. Obiectul garantiei reprezinta natura obligatiei contractuale garantate. Obiect al garantiei poate fi orice obligatie asumata prin contractul comercial. Valoarea garantiei reprezinta suma de bani, mentionata in cifre si litere cu precizarea monedei, pe care banca garanta se obliga sa o plateasca beneficiarului garantiei. Suma trebuie sa fie fixa si nu determinabila, luandu-se in calcul si posibilitatea platii unor dobanzi. Formula de angajament a bancii este fraza prin care banca garanta se obliga la plata in favoarea beneficiarului garantiei. Formula de angajament trebuie sa fie clara, fara echivoc. Clauza de garantare prin care se abordeaza corelat si simultan desemnarea expresa a garantului si beneficiarului garantiei, suma garantata si descrierea conditiilor in care beneficiarul poate solicita executarea garantiei. Conditiile si modul de executare a garantiei - din acest punct de vedere garantiile bancare pot fi: neconditionate, dau posibilitatea executarii platii la prima si simpla cerere, formulata in scris, prin care se precizeaza ca ordonatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate; conditionate, in textul carora se face precizare ca plata se va face numai pe baza unor dovezi scrise. Intrarea in vigoare e mentionata sub forma datei si locului emiterii garantiei. Aceasta data este stabilita clar in functie de momentul producerii actului generator de creanta. Valabilitatea es perioada de timp in care beneficiarul garantiei poate cere executarea acesteia. Termenul de valabilitate este precizat, printr-o data calendaristica certa si expira la sediul bancii garante. Termenul de valabilitate se stabileste in raport cu obiectul garantiei si trebuie sa fie mai mare cu aproximativ 15-45 de zile, interval necesar beneficiarului sa intocmeasca anumite formalitati si pentru timpul necesar executarii garantiei, inclusiv timpul de curier. Incetarea obligatiei de plata a bancii garante are loc atunci cand garantia expira si nu s-a primit cererea de plata din partea beneficiarului, cand garantia este anulata prin restituirea originalului bancii garante si cand garantia este anulata prin forta legii avandu-se in vedere sechestrul, frauda sau reaua credinta dovedita. Clauza de legislatie priveste legea care guverneaza garantia in caz de litigiu. E stabilita de banca garanta in conformitate cu jurisdictia locului unde a fost emisa garantia. Clauza de reducere se refera la diminuarea automata a obligatiilor bancii garante proportional cu platile efectuate in contul garantiei respective. Clauza de identificare prin care banca garanta solicita ca cererea de executare si doc. justificative sa-i parvina prin canal bancar, insotite de declaratia bancii respective, prin care sa certifice ca semnaturile ce figureaza pe documentele remise sunt autentice. Aplicabilitatea Regulilor Uniforme cu exceptia a ceea ce s-a precizat altfel in garantie. Semnatura autografa si numele bancii garante.

39. Tipuri de scrisori de garantie

Garantii bancare emise in favoarea importatorilor: garantia de participare la licitatie. Obiectul garantiei il constituie dreptul organizatorului de a o executa in cazul in care ofertantul isi retrage sau modifica oferta inainte de adjudecare, in cazul in care ofertantul, castigand licitatia, refuza sa semneze contractul sau, incheind contractul, refuza sa ofere o garantie de buna executie a acestuia. Suma astfel incasata este destinata sa acopere diferenta de pret dintre ofertantul castigator si al doilea clasat, costurile determinate de organizarea unei noi licitatii sau eventualele daune provocate de beneficiarul garantiei pentru intarzierea contractului comercial propus a fi incheiat dupa adjudecare. Valoarea garantie poate fi exprimata procentual (intre 2 si 10 % din valoarea ofertei) sau in valoare absoluta. Importatorii mentioneaza in caietul de sarcini un model pentru scrisoarea de garantie de participare la licitatie, alteori continutul acesteia este lasat la voia ofertantului sau a bancii garante. Valabilitatea acestui tip de garantie corespunde in general termenului de valabilitate a ofertei tinand cont de termenul de evaluare a ofertelor si de adjudecare a castigatorului licitatiei. garantia de buna executie. Obiectul acestei garantii il constituie obligatia vanzatorului de a livra intocmai, din punct de vedere cantitativ si calitativ, marfa convenita si efectuarea livrarilor conform termenelor de livrare stabilite in contract. Valoarea garantiei se precizeaza in contractul de baza ca procent (5-20 %) din valoarea marfurilor sau prestatiei. Acest tip de garantie se emite inainte de inceperea derularii contractului comercial si are valabilitatea pana la receptia definitiva a marfii sau prestatiei. garantia de buna functionare sau de buna executie tehnica. Acest tip de garantie constituie o varianta a garantiei de buna executie. Obiectul garantiei il constituie acoperirea riscului cumparatorului dupa livrarea marfii, ca urmare a neindeplinirii sau a indeplinirii defectuoase a obligatiilor asumate de vanzator privind: remedierea defectiunilor constatate, inlocuirea totala sau partiala a marfii care nu corespunde parametrilor calitativi stabiliti prin contract, efectuarea service-ului pe perioada garantiei tehnice etc. Valoarea garantiei este de regula de 5-20 % din valoarea marfii sau a prestatiei. Valabilitatea garantiei difera in functie de specificul marfii. In cazul in care partile contractante prevad prelungirea perioadei de garantie tehnica contractuala, angajamentul bancii garante se poate prelungi in mod corespunzator. Suma obtinuta prin executarea garantiei este utilizata de importator pentru remedierea defectiunilor pe cont propriu. garantia de restituire a avansului. Obiectul garantiei il constituie acoperirea riscurilor cumparatorului de nerestituire a platilor in avans in cazul incetarii relatiilor contractuale sau neexecutarii contractului din vina vanzatorului. Valoarea garantiei este egala cu suma platita in avans si este completata cu obligatia platii unei dobanzi pe perioada dintre momentul platii avansului si momentul restituirii acestuia. Valabilitatea garantiei se intinde, de regula, pana la indeplinirea obligatiei de livrare. Garantii bancare emise in favoarea exportatorilor. garantia de efectuare a platii. Obiectul garantiei il constituie acoperirea obligatiilor cumparatorului de a plati pretul contractului, stabilit drept contravaloare a marfurilor sau prestatiilor primite. Valoarea garantiei este egala cu contravaloarea marfurilor sau prestatiei exportatorului. Valabilitatea este corelata cu termenul de livrare la care se adauga un numar de zile necesare pentru demersurile de executare a garantiei. garantia de plata la incasso. Obiectul garantiei il constituie acoperirea riscului de neplata la incasso, banca emitenta obligandu-se la plata, in cazul in care importatorul refuza sa plateasca. Valoarea este egala cu valoarea contractului sau cu valoarea unei transe, in cazul livrarilor partiale. Valabilitatea este fixata la un numar de zile de la data depunerii de catre exportator a documentelor de plata la incasso. garantia pentru plata efectelor de comert. Obiectul garantiei il reprezinta angajamentul bancii garante de a onora la scadenta atat cambii trase de exportator asupra importatorului, cat si bilete la ordin emise de importator in favoarea exportatorului. Valoarea este egala cu suma indicata plus dobanda prevazute in textul efectului de comert. Valabilitatea se situeaza la un numar de zile de la scadenta efectului de comert. garantia de aval. Obiectul garantiei consta in asumarea obligatiei bancii garante ca va avaliza efectele de comert acceptate de tras. Valoarea este egala cu suma indicata in textul efectului de comert. Valabilitatea dureaza pana in momentul avalizarii de catre garant a efectului de comert. garantia de plata a ratelor scadente. Obiectul garantiei il reprezinta posibilitatea pe care o are exportatorul de a solicita direct bancii garante plata la termenul convenit a fiecarei rate scadente prin prezentarea unui titlu de credit. Valoarea este egala cu suma creditului si a dobanzilor aferente. Valabilitatea este determinata la un numar de zile de la scadenta ultimei rate. garantia de deschidere a acreditivului documentar Obiectul garantiei de deschidere a acreditivului documentar il reprezinta substituirea temporara a acreditivului documentar in cazul in care importatorul, din diferite considerente, intarzie deschiderea acestuia sau inlocuirea acreditivului documentar, in situatia in care importatorul nu il mai deschide. In aceasta situatie exportatorul prezinta documentele care atesta livrarea marfii bancii garante, iar daca acestea sunt in buna regula, banca garanta efectueaza plata. Valoarea si valabilitatea sunt identice cu cele prevazute in contract privitor la valoarea si valabilitatea acreditivului. garantia de admisie temporara. Obiectul garantiei il constituie asigurarea administratiei vamale ca banca garanta va plati taxele vamale aferente intrarii marfurilor in tara importatorului, in cazul in care ordonatorul nu procedeaza la returnarea lor in tara de origine sau la casarea acestora. Valoarea se ridica la nivelul potential al taxelor vamale potrivit incadrarii marfurilor respective conform tarifului vamal din tara importatoare. Valabilitatea se intinde pana dupa momentul desemnat pentru scoaterea din evidentele vamale a marfurilor respective (adica dupa inapoierea marfurilor in tara de origine, dupa inchiderea expozitiei sau targului, dupa terminarea lucrarilor de constructii-montaj, dupa prelucrarea produselor in lohn. garantia de compensatie pentru export prealabil. Obiectul garantiei il constituie angajamentul bancii garante de a plati contravaloarea marfurilor primului exportator, livrate in vederea compensarii, in cazul in care partenerul de contract nu-si indeplineste angajamentul ca, intr-un anumit termen, sa livreze marfurile in compensare. Valoarea este egala cu contravaloarea marfurilor ce vor fi livrate primele, la care se pot adauga penalitati pentru intarzieri in livrare. Valabilitatea este stabilita la un numar de zile de la termenul de livrare al celui de-al doilea exportator. garantia pentru exportul in consignatie.Obiectul garantiei il constituie angajamentul bancii garante de a plati contravaloarea marfurilor aflate in consignatie, in cazul in care consignatarul nu-si indeplineste angajamentul ca, intr-un anumit termen, sa vanda marfurile si sa restituie consignantului contravaloarea acestora sau sa restituie marfa nevanduta. Valoarea este egala cu valoarea contractului de consignatie. Valabilitatea incepe odata cu expedierea marfurilor si este stabilita in functie de timpul prevazut in contract.

40. Garantii reale.

Depozitul bancar Este o garantie materiala directa, data de debitor creditorului sau, din propriul patrimoniu si ofera avantajele simplitatii deosebite si a vitezei de executare. Partenerii unui contract comercial convin ca, in contul operatiunii care formeaza obiectul contractului respectiv, garantarea platii sa se faca prin constituirea unui depozit, indicandu-se suma si moneda la o banca desemnata expres. Principalul dezavantaj al depozitului bancar, ca sursa de garantare, rezida in faptul ca presupune o imobilizare de fonduri din partea debitorului. Din aceste considerente se utilizeaza pentru garantarea intr-o anumita proportie a obligatiei de plata (depozitul bancar stand-by) sau pentru sume mici. Ipoteca. consta dintr-un drept real accesoriu asupra unui imobil al debitorului. Garantarea prin ipoteca consta in aceea ca, daca la scadenta, debitorul nu achita contravaloarea marfurilor sau a creditelor primite, a caror plata a fost garantata printr-un imobil din propriul patrimoniu, creditorul poate solicita vanzarea imobilului pentru ca din suma obtinuta sa-si acopere creanta. In practica internationala, apelul la ipoteca se face mai ales in cazul creditelor furnizor si este preferata deoarece are cost mai mic decat in cazul scrisorilor de garantie bancara si o procedura simpla cu acces rapid la garantare. In tranzactiile internationale, ipoteca reprezinta o garantie pentru creditor, numai daca aceasta intruneste anumite cerinte: 1.valoarea bunului ipotecat este cel putin egala cu valoarea creantei - de obicei se prefera bunuri cu o valoare mai mare fata de creditul acordat, deoarece asupra unui bun se pot institui mai multe ipoteci; 2. bunul ipotecat sa-si pastreze valoarea in timp mai ales in situatia creditelor pe termen mediu si lung (3 - 8 ani). 3.bunul ipotecat trebuie sa fie asigurat la o societate de asigurari, iar polita de asigurare sa fie emisa la ordinul beneficiarului ipotecii. 4.ipoteca sa fie de rangul I - prioritatea rangului se determina prin prioritatea datei la care a fost inscrisa ipoteca. 5.cunoasterea legislatiei in materie din tara in care este situat imobilul ipotecat pentru a nu se incalca regulile de procedura; 6.bunul ipotecat sa reprezinte o valoare liber utilizabila de catre beneficiar, in sensul ca acesta sa nu intampine obstructii legale in ceea ce priveste recuperarea fondurilor determinate de schimbul valutar si de transferul valutar al sumelor in strainatate. 7.cunoasterea reglementarilor privind dreptul de proprietate al strainilor asupra bunurilor imobile din tara debitorului, avand in vedere ca legislatiile din diverse tari pot interzice strainilor sa detina proprietati pe teritoriul lor. 8.Actul autentic de ipotecare se inregistreaza la registrul de bunuri imobiliare sau funciare din tara debitorului si este dat beneficiarului acesteia, care il pastreaza pana cand debitorul se achita de obligatii, in caz contrar beneficiarul initiaza procedura de executare silita constand in initierea demersului la notariat/judecatorie, anuntarea licitatiei, adjudecarea ofertelor si, eventual, organizarea unei noi licitatii. Gajul. Spre deosebire de ipoteca, gajul presupune remiterea de catre debitor creditorului a unui bun (sau a unor documente, titluri care reprezinta bunul respectiv) care, in cazul in care datoria nu va fi achitata la scadenta, va fi vandut si din valoarea obtinuta se va acoperi datoria. Alaturi de gajul cu deposedare exista si gajul fara deposedare, cum ar fi gajul vanzatorului de autovehicule, gajul hotelier, gajul fondului de comert, warantul asupra marfurilor aflate in stoc la debitor, gajul asupra echipamentului industrial. Adesea pentru a asigura o garantare suplimentara, exportatorii intaresc gajul cu o ipoteca. Riscurile pentru creditor, ca si la ipoteca, sunt legate de constanta valorii in timp a bunului gajat, de rapiditatea transformarii lui in bani lichizi, de aspectele privind schimbul si transferul valutar. Contractul de gaj se inregistreaza la autoritatea locala autorizata in tara debitorului. In Romania aceste contracte se inregistreaza la notariatul din raza de domiciliu a debitorului, unde se retine un exemplar in "mapa actelor de amanet". Prin inregistrare, actul devine opozabil fata de terti in caz de executare silita. Se poate utiliza drept gaj orice bun mobil, corporal sau incorporal cu conditia de a se afla in circuitul civil. In practica de comert international drept gaj sunt utilizate: - titlurile de credit (cambia si biletul la ordin) - se gajeaza prin gir "valoare in garantie"; - creantele si drepturile incorporabile (acreditive documentare irevocabile, contracte de export) care se gajeaza prin cesiune; - hartiile de valoare (obligatiuni si actiuni); - bunurile mobile corporale - se pot gaja direct prin transmiterea bunului efectiv catre creditor sau prin transmiterea unui titlu ce reprezinta marfa. Garantia reala mobiliara. Contractul de garantie reala mobiliara este contractul prin care debitorul constituie o garantie reala asupra unui bun mobil, prin care asigura executarea unei obligatii fata de creditor. Acest tip de contract are multe similitudini cu contractul de gaj, dar domeniul de aplicare al acestei reglementari este mult mai larg. Dreptul real de garantie al creditorului este opozabil tertilor numai prin indeplinirea formalitatii de publicitate. De regula, conditia publicitatii se considera indeplinita din momentul inscrierii avizului de garantie reala la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare si are valabilitate 5 ani. Pe toata durata contractului de garantie reala mobiliara debitorul are dreptul sa administreze bunul si sa dispuna de el in orice mod fiind obligat sa intretina bunul ca un bun proprietar. Creditorul este indreptatit sa verifice bunul afectat garantiei si daca debitorul nu-si indeplineste obligatia garantata, are dreptul sa intre in posesia bunului si sa il vanda. Rezervarea dreptului de proprietate. Clauza contractuala prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de proprietate asupra marfii pana in momentul in care debitorul isi achita toate ratele scadente. Aceasta forma de garantare este utilizata cel mai des in cazul creditelor furnizor pe termen scurt si mediu (1-5 ani).