TESTE COMUNICARE IN AFACERI

TESTE COMUNICARE IN AFACERI

1. In evolutia sistemului de comunicare interumana se disting urmatoarele etape:

a) perioada moderna si perioada contemporana;

b) perioada clasica, perioada Evului Mediu si a Renasterii, perioada moderna, perioada contemporana;

c) perioada clasica, perioada moderna, perioada contemporana;

d) perioada antica, perioada moderna, perioada contemporana;

e) perioada antica, perioada Evului Mediu si a Renasterii, perioada moderna, perioada contemporana.

2. Comunicarea prezinta:

a) 1 dimensiune;

b) dubla dimensiune;

c) 3 dimensiuni;

d) 5 dimensiuni;

e) 4 dimensiuni.

3. Comunicarea reprezinta transmitere de informatii deoarece:

a) presupune informarea intr-un singur sens;

b) presupune informarea in dublu sens;

c) are caracter subiectiv;

d) are caracter obiectiv;

e) are caracter subiectiv dar si obiectiv.

4. Comunicarea inseamna:

a) o relatie;

b) o situatie comunicationala;

c) o transmitere de informatii, o relatie si o situatie;

d) o instiintare;

e) o transmitere de informatii.

5. Comunicarea are un caracter dinamic deoarece:

a) o data transmis mesajul, el nu mai poate fi oprit;

b) comunicarea odata initiata are o anumita evolutie;

c) difera de la parteneri la parteneri;

d) in situatii de criza, devine mai rapida si cu o sfera mai mare de cuprindere;

e) nu are caracter dinamic.

6. Comunicarea are un caracter ireversibil deoarece:

a) difera de la parteneri la parteneri;

b) comunicarea odata initiata are o anumita evolutie;

c) are un ritm mai rapid si o mai mare cuprindere;

d) o data transmis mesajul, el nu mai poate fi oprit in drumul lui catre destinatar;

e) nu are caracter ireversibil.

7. Metacomunicarea reprezinta:

a) actiuni verbale si nonverbale;

b) ceea ce se intelege dincolo de cuvinte;

c) comunicarea cu propriul eu;

d) actiuni paraverbale;

e) actiuni nonverbale.

8. Prin intracomunicare se intelege:

a) ceea ce se intelege dincolo de cuvinte;

b) actiuni verbale si nonverbale;

c) comunicarea cu propriul eu;

d) actiuni paraverbale.

e) actiuni nonverbale.

9. Comunicarea a fost definita ca "un proces prin care un emitator transmite informatii

receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte" de catre:

a) Wiener;

b) Buhler;

c) Jakobson;

d) Bateson;

e) Johari.

10. Cel care a utilizat pentru prima data in istorie termenii de emitator, mesaj si receptor a fost:

a) Shannon si Weaver;

b) Jakobson;

c) Johari;

d) Buhler;

e) Bateson.

11. Printre elementele componente ale schemei Shannon-Weaver se numara:

a) emitent, receptor, mesaj, canal;

b) emitent, receptor;

c) emitent, mesaj, codificare,canal, decodificare, receptor;

d) emitent, receptor, referent, mesaj, canal, cod;

e)emitent, receptor, mesaj.

12. Printre reprezentantii Scolii de la Palo Alto se numara:

a) Morris;

b) Beavin;

c) Weaver;

d) Watzlawick;

e) Buhler.

13. Elementele procesului de comunicare sunt:

a) emitator, receptor, canal de transmitere, cod, feed-back;

b) emitator, receptor, mesaj;

c) mesaj, canal, cod, feed-back;

d) emitator, receptor;

e)emitator, receptor, feed-back.

14. Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului:

a) verbal;

b) paraverbal;

c) verbal si nonverbal;

d) verbal, nonverbal si paraverbal;

e) nonverbal.

15. Limbajul verbal reprezinta:

a) gesturi, mimica;

b) tonalitatea si inflexiunea vocii, ritmul de vorbire, ticurile verbale;

c) limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor;

d) gesturi, mimica si tonalitatea vocii;

e) toate cele de mai sus;

16. Limbajul nonverbal reprezinta:

a) gesturi, mimica;

b) limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor;

c) tonalitatea si inflexiunea vocii, ritmul de vorbire, ticurile verbale;

d) gesturi, mimica si tonalitatea vocii;

e) toate cele de mai sus.

17. Limbajul paraverbal reprezinta:

a) pozitia corpului;

b) limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor;

c) gesturi, mimica;

d) tonalitatea si inflexiunea vocii, ritmul de vorbire, ticurile verbale;

e) gesturi, mimica si tonalitatea vocii.

18. In cadrul procesului de comunicare realizat de fiecare individ, ordinea importantei este:

a) limbajul verbal, limbajul nonverbal, limbajul paraverbal;

b) limbajul nonverbal, limbajul paraverbal, limbajul verbal;

c) limbajul paraverbal, limbajul nonverbal, limbajul verbal;

d) limbajul verbal, limbajul paraverbal, limbajul nonverbal;

e) nu exista o ordine.

19. Procesul de verificare a mesajelor, a intelegerii corecte a semnificatiei lor reprezinta:

a) bariere de limbaj;

b) codificare;

c) feed-back;

d) decodificare;

e) gate-keeper.

20. Canalele de comunicare sunt:

a) formale;

b) neformale;

c) paraformale;

d) formale si neformale;

e) formale si paraformale.

21. In procesul de comunicare pot exista bariere:

a) fizice, de limbaj;

b) de limbaj, de mediu, de conceptie, datorate pozitiei emitatorului si receptorului;

c) de comportament, de limbaj;

d) de conceptie, de comportament, datorate pozitiei emitatorului si receptorului;

e) nu exista bariere.

22. Faptul ca aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane reprezinta:

a) bariera de mediu;

b) bariera de conceptie;

c) bariera de limbaj;

d) bariera datorata pozitiei emitatorului si receptorului;

e) nu reprezinta bariera in comunicare.

23. Diferenta de pregatire si experienta intre emitator si receptor poate constitui:

a) bariera de limbaj;

b) bariera de mediu;

c) bariera de conceptie;

d) bariera datorata pozitiei emitatorului si receptorului;

e) nu este bariera de comunicare.

24. Starea emotionala a receptorului poate deforma ceea ce aude de la emitator, aceasta reprezentand:

a) bariera de mediu;

b) bariera de limbaj;

c) bariera de conceptie;

d) bariera datorata pozitiei emitatorului si receptorului;

e) nu este bariera de comunicare.

25. Dificultatile de exprimare si utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze pot

constitui:

a) bariere de pozitie a emitatorului si receptorului;

b) bariere de mediu;

c) bariere de conceptie;

d) bariere de limbaj;

e) nu constituie bariere de comunicare.

26. Receptivitatea mesajului poate fi influentata de idei preconcepute ca bariere:

a) de mediu;

b) de limbaj;

c) de pozitie a emitatorului si receptorului;

d) de conceptie;

e) nici una din cele de mai sus.

27. Climatul de munca necorespunzator poate fi considerat:

a) bariera de limbaj;

b) bariera de mediu;

c) bariera de conceptie;

d) bariera datorata pozitiei emitatorului si receptorului;

e) nu este bariera de comunicare.

28. Folosirea de suporti informationali necorespunzatori poate fi considerata bariera:

a) de mediu;

b) de limbaj;

c) de pozitie a emitatorului si receptorului;

d) de conceptie;

e) nici una din cele de mai sus.

29. Imaginea despre sine a emitatorului sau receptorului precum si imaginea despre interlocutor poate constitui:

a) bariera de limbaj;

b) bariera de mediu;

c) bariera datorata pozitiei emitatorului si receptorului;

d) bariera de conceptie;

e) nici una din cele de mai sus.

30. O situatie de comunicare diferit caracterizata de catre emitator si receptor poate reprezenta:

a) bariera de limbaj;

b) bariera de mediu;

c) bariera de conceptie;

d) bariera datorata pozitiei emitatorului si receptorului;

e) nu este bariera de comunicare.

31. Sentimentele si intentiile cu care interlocutorii participa la comunicare pot fi:

a) bariera de limbaj;

b) bariera de mediu;

c) bariera datorata pozitiei emitatorului si receptorului;

d) bariera de conceptie;

e) nici una din cele de mai sus.

32. Exprimarea cu stangacie a mesajului de catre emitator poate constitui:

a) bariera de limbaj;

b) bariera de mediu;

c) bariera de conceptie;

d) bariera datorata pozitiei emitatorului si receptorului;

e) nu este bariera de comunicare.

33. Lipsa de atentie in receptarea mesajului sau lipsa de interes a receptorului fata de mesaj poate fi:

a) bariera de mediu;

b) bariera de conceptie;

c) bariera de limbaj;

d) bariera datorata pozitiei emitatorului si receptorului;

e) nu reprezinta bariera in comunicare.

34. Existenta presupunerilor sau concluziile grabite asupra mesajului pot constitui:

a) bariera de limbaj;

b) bariera de mediu;

c) bariera datorata pozitiei emitatorului si receptorului;

d) bariera de conceptie;

e) nici una din cele de mai sus.

35. Rutina in procesul de comunicare poate fi considerata:

a) bariera de mediu;

b) bariera de conceptie;

c) bariera de limbaj;

d) bariera datorata pozitiei emitatorului si receptorului;

e) nu reprezinta bariera in comunicare.

36. Dupa modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului exista:

a) comunicare imprimata, comunicare inregistrata, comunicare directa, comunicare

indirecta;

b) comunicare ascendenta, comunicare descendenta;

c) comunicare directa, comunicare indirecta;

d) comunicare interpersonala, comunicare intrapersonala, comunicare de grup;

e) comunicare ascendenta, comunicare descendenta, comunicare directa, comunicare

indirecta.

37. In functie de modul de realizare a procesului de comunicare intre indivizii unei organizatii poate exista:

a) comunicare imprimata, comunicare inregistrata, comunicare directa, comunicare

indirecta;

b) comunicare ascendenta, comunicare descendenta;

c) comunicare directa, comunicare indirecta;

d) comunicare interpersonala, comunicare intrapersonala, comunicare de grup;

e) comunicare ascendenta, comunicare descendenta, comunicare directa, comunicare

indirecta.

38. Dupa natura activitatii economice desfasurate se intalneste:

a) comunicare imprimata, comunicare inregistrata, comunicare directa;

b) comunicare comerciala, comunicare financiara, comunicare economica;

c) comunicare comerciala, comunicare interna, comunicare financiara, comunicare

institutionala;

d) comunicare comerciala, comunicare institutionala;

e) comunicare comerciala, comunicare financiara;

39. In functie de numarul participantilor si tipul de relatie dintre ei exista:

a) comunicare interpersonala, comunicare de grup, comunicare de masa;

b) comunicare intrapersonala, comunicare interpersonala, comunicare de grup;

c) comunicare interpersonala, comunicare de grup, comunicare de masa, comunicare

publica;

d) comunicare intrapersonala, comunicare interpersonala, comunicare de grup,

comunicare publica, comunicare de masa;

e) comunicare interpersonala, comunicare de grup, comunicare publica, comunicare de

masa.

40. Comunicarea indirecta cuprinde:

a) comunicarea imprimata, comunicarea inregistrata;

b) comunicarea imprimata, comunicarea inregistrata, comunicarea prin fir;

c) comunicarea inregistrata, comunicarea prin fir, comunicarea radiofonica;

d) comunicarea imprimata, comunicarea inregistrata, comunicarea radiofonica;

e) comunicarea imprimata, comunicarea inregistrata, comunicarea prin fir, comunicarea

radiofonica.

41. Comunicarea comerciala este constituita din:

a) informarea personalului, publicitate, marketing direct, promovare, relatii publice;

b) publicitate, marketing direct, promovare, relatii publice;

c) marketing direct;

d) informarea personalului, relatii publice;

e) publicitate, promovare;

42. Comunicarea interna cuprinde:

a) actiuni de informare a personalului, actiuni de facilitare a circulatiei informatiei,

actiuni de implicare si dinamizare a personalului;

b) promovare, relatii publice, actiuni de informare a personalului, actiuni de facilitare a circulatiei informatiei, actiuni de implicare si dinamizare a personalului;

c) promovare, actiuni de informare a personalului, actiuni de implicare si dinamizare a personalului;

d) relatii publice, actiuni de informare a personalului, actiuni de facilitare a circulatiei informatiei;

e) actiuni de informare a personalului, actiuni de implicare si dinamizare a personalului.

43. Comunicarea interpersonala presupune:

a) persuadarea interlocutorului, autocunoasterea, descoperirea lumii exterioare;

b) autocunoasterea, descoperirea lumii exterioare, stabilirea si mentinerea de relatii

semnificative cu alte persoane, ajutorarea semenilor;

c) persuadarea interlocutorului, autocunoasterea, stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu alte persoane, ajutorarea semenilor, jocul si distractia;

d) persuadarea interlocutorului, autocunoasterea, descoperirea lumii exterioare, stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu alte persoane;

e) persuadarea interlocutorului, autocunoasterea, descoperirea lumii exterioare,

stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu alte persoane, ajutorarea semenilor, jocul si

distractia.

44. Comunicarea publica se bazeaza pe urmatoarele teorii:

a) teoria actionala, teoria tranzactionala;

b) teoria actionala, teoria interactionala, teoria tranzactionala;

c) teoria interactionala, teoria tranzactionala;

d) teoria relationala, teoria actionala, teoria tranzactionala;

e) teoria actionala, teoria relationala, teoria tranzactionala.

45. Comportamentul comunicational este determinat de urmatoarele nevoi

interpersonale:

a) nevoia de control, nevoia de afectiune;

b) nevoia de autocunoastere;

c) nevoia de ajutorare a semenilor;

d) nevoia de incluziune, nevoia de control, nevoia de afectiune;

e) nevoia de control, nevoia de ajutorare si nevoia de afectiune.

46. Parametrii care pot fi ajustati pe parcursul comunicarii sunt:

a) vocali;

b) vocali, vizuali, de continut;

c) vizuali si vocali;

d) de continut;

e) nu se ajusteaza nici un parametru.

47. Gestionarea informatiei si a relatiilor cu parteneri de tipul actionarilor, presei

financiare, bancilor, analistilor financiari apartine:

a) comunicarea comerciala;

b) comunicarea interna;

c) comunicarea financiara;

d) comunicarea business-to-business;

e) comunicarea institutionala.

48. Promovarea imaginii firmei tine de:

a) comunicarea comerciala;

b) comunicarea interna;

c) comunicarea financiara;

d) comunicarea business-to-business;

e) comunicarea institutionala.

49. Gate-keeper-ul este specific:

a) comunicarii interpersonale;

b) comunicarii intrapersonale;

c) comunicarii de masa;

d) comunicarii publice;

e) comunicarii de grup;

50. Retroactiunea este:

a) o conexiune inversa;

b) o trasatura specifica comunicarii interpersonale;

c) o trasatura specifica comunicarii intrapersonale;

d) nu are legatura cu procesul de comunicare;

e) o tehnica de comunicare specifica grupurilor profesionale.

51. Comunicarea in afaceri ca forma a comunicarii interpersonale reprezinta:

a) un fenomen;

b) un proces de transmitere a unui mesaj;

c) o sarcina de indeplinit;

d) o activitate in cadrul unei organizatii;

e) o legatura intre oameni.

52. Comunicarea de afaceri se desfasoara:

a) numai in cadrul organizatiilor formale;

b) numai intre organizatii formale;

c) in cadrul organizatiilor formale si intre organizatii formale;

d) intre persoane apartinand mediului de afaceri;

e) in institutiile publice.

53. Comunicarea in afaceri are urmatoarele caracteristici:

a) caracter predominant pragmatic, adaptarea mesajului in functie de auditoriu;

b) preocuparea pentru eficienta, adaptarea mesajului in functie de auditoriu, preocuparea pentru promovarea propriei imagini;

c) caracter predominant pragmatic, preocuparea pentru promovarea propriei imagini;

d) caracter predominant pragmatic, preocupare pentru eficienta, adaptarea mesajului in

functie de auditoriu, preocuparea pentru promovarea propriei imagini;

e) caracter predominant pragmatic, preocupare pentru eficienta, preocuparea pentru

promovarea propriei imagini.

54. Comunicarea poate apare pentru transmiterea ordinelor in vederea evaluarii modului in care sunt realizate si executate sarcinile determinand astfel:

a) preocuparea pentru eficienta procesului de comunicare;

b) caracterul predominant pragmatic al procesului de comunicare;

c) adaptarea mesajului in functie de auditoriu;

d) preocuparea pentru promovarea propriei imagini;

e) nici una din cele de mai sus.

55. Rezolvarea problemelor aparute in desfasurarea actiunii de comunicare cu un consum cat mai redus de resurse reprezinta

a) caracterul pragmatic;

b) adaptarea mesajului in functie de auditoriu;

c) preocuparea pentru promovarea propriei imagini;

d) eficienta comunicarii;

e) eficacitatea comunicarii.

56. Sarcina de a concepe un mesaj usor de inteles reprezinta:

a) caracterul pragmatic;

b) adaptarea mesajului in functie de auditoriu;

c) preocuparea pentru promovarea propriei imagini;

d) eficienta comunicarii;

e) eficacitatea comunicarii.

57. Modul de structurare a mesajului transmis, usor de inteles reprezinta:

a) caracterul pragmatic;

b) adaptarea mesajului in functie de auditoriu;

c) preocuparea pentru promovarea propriei imagini;

d) eficienta comunicarii;

e) eficacitatea comunicarii.

58. Eficienta comunicarii este reprezentata de:

a) capacitatea persoanei de a sti cum trebuie actionat si ce trebuie facut pentru a realiza

prin comunicare ceea ce isi propune;

b) posibilitatea omului de afaceri de a transmite mesaje cu un consum minim de resurse;

c) caracterul predominant pragmatic, determinat de urmarirea unor scopuri practice;

d) adaptarea mesajului in functie de auditoriu;

e) preocuparea pentru promovarea propriei imagini.

59. Eficacitatea comunicarii este reprezentata de:

a) posibilitatea omului de afaceri de a transmite mesaje cu un consum minim de resurse;

b) caracterul predominant pragmatic, determinat de urmarirea unor scopuri practice;

c) capacitatea persoanei de a sti cum trebuie actionat si ce trebuie facut pentru a realiza

prin comunicare ceea ce isi propune;

d) adaptarea mesajului in functie de auditoriu;

e) preocuparea pentru promovarea propriei imagini.

60. Totalitatea standardelor, normelor, regulilor, traditiilor si valorilor impartasite de membrii organizatiei in procesul muncii lor reprezinta:

a) managementul organizatiei;

b) cultura personalului organizatiei;

c) cultura organizationala;

d) comportamentul personalului organizatiei;

e) mediul organizational.

61. Cultura puterii reprezinta:

a) sectoare puternic specializate, grad inalt de standardizare si formalizare;

b) un control centralizat in care deciziile se iau ca rezultat al puterii si influentei;

c) aducerea impreuna a resurselor umane, materiale si financiare

d) cultura ce se focalizeaza in jurul individului, bazandu-se pe calitatile si performantele

sale;

e) comportamentul personalului organizatiei.

62. Cultura rolului reprezinta:

a) cultura ce se focalizeaza in jurul individului, bazandu-se pe calitatile si performantele

sale;

b) aducerea impreuna a resurselor umane, materiale si financiare

c) sectoare puternic specializate, grad inalt de standardizare si formalizare;

d) un control centralizat in care deciziile se iau ca rezultat al puterii si influentei;

e) comportamentul personalului organizatiei.

63. Cultura sarcinii reprezinta:

a) sectoare puternic specializate, grad inalt de standardizare si formalizare;

b) un control centralizat in care deciziile se iau ca rezultat al puterii si influentei;

c) aducerea impreuna a resurselor umane, materiale si financiare

d) cultura ce se focalizeaza in jurul individului, bazandu-se pe calitatile si performantele

sale;

e) comportamentul personalului organizatiei.

64. Cultura persoanei reprezinta:

a) sectoare puternic specializate, grad inalt de standardizare si formalizare;

b) aducerea impreuna a resurselor umane, materiale si financiare

c) comportamentul personalului organizatiei.

d) cultura ce se focalizeaza in jurul individului, bazandu-se pe calitatile si performantele

sale;

e) un control centralizat in care deciziile se iau ca rezultat al puterii si influentei;

65. Cultura puterii se intalneste in cadrul:

a) organizatia formala clasica;

b) organizatiile mici, in unele sindicate, in organizatii politice;

c) echipelor care au de indeplinit un anumit proiect sau obiectiv;

d) organizatiilor subordonate individului;

e) institutiilor publice.

66. Cultura rolului se intalneste in cadrul:

a) organizatiile mici, in unele sindicate, in organizatii politice;

b) organizatia formala clasica;

c) echipelor care au de indeplinit un anumit proiect sau obiectiv;

d) organizatiilor subordonate individului;

e) institutii publice.

67. Cultura sarcinii se intalneste in cadrul:

a) organizatiile mici, in unele sindicate, in organizatii politice;

b) organizatia formala clasica;

c) echipelor care au de indeplinit un anumit proiect sau obiectiv;

d) organizatiilor subordonate individului;

e) institutiilor publice.

68. Cultura persoanei se intalneste in cadrul:

a) organizatiile mici, in unele sindicate, in organizatii politice;

b) organizatia formala clasica;

c) echipelor care au de indeplinit un anumit proiect sau obiectiv;

d) organizatiilor subordonate individului;

e) institutiilor publice.

69. Canalele formale fac parte integranta din structura organizationala a intreprinderii si:

a) se structureaza in mod spontan, neorganizat, intre angajatii unei intreprinderi;

b) permit facilitarea indeplinirii sarcinilor prin prescrierea si controlul circulatiei

mesajelor in randul personalului angajat;

c) exercita un control centralizat al deciziilor;

d) dezvolta sentimentul valorii angajatului sporindu-i motivatia si satisfactia muncii;

e) coordoneaza mai usor si mai prompt activitatile intre grupurile de persoane.

70. Canalele informale presupun:

a) facilitarea indeplinirii sarcinilor prin prescrierea si controlul circulatiei mesajelor in randul personalului angajat;

b) exercitarea unui control centralizat al deciziilor;

c) structurarea in mod spontan, neorganizat, intre angajatii unei intreprinderi;

d) dezvoltarea sentimentului valorii angajatului sporindu-i motivatia si satisfactia

muncii;

e) coordoneaza mai usor si mai prompt activitatile intre grupurile de persoane.

71. Forma de realizare a canalului de comunicare in care mai multe persoane obtin informatii din aceeasi sursa reprezinta:

a) reteaua comasata;

b) reteaua secventiala;

c) reteaua liniara reciproca;

d) reteaua echipa;

e) reteaua stea.

72. Forma de organizare in succesiune a unor canale unilaterale de comunicare in care o persoana obtine informatii de la cea de dinaintea sa si le trimite mai departe e reprezentata de:

a) reteaua liniara reciproca;

b) reteaua secventiala;

c) reteaua echipa;

d) reteaua stea;

e) reteaua comasata.

73. Forma de organizare in succesiune de canale, intre persoanele ce compun o

organizatie, de jos in sus si de sus in jos dar si la acelasi nivel ierarhic intre specialisti, este:

a) reteaua comasata

b) reteaua secventiala;

c) reteaua liniara reciproca;

d) reteaua echipa;

e) reteaua stea.

74. Interactiunea in care fiecare membru este reciproc interdependent si comunica cu

fiecare alt membru formeaza:

a) reteaua comasata

b) reteaua secventiala;

c) reteaua liniara reciproca;

d) reteaua echipa;

e) reteaua stea.

75. Partenerii externi organizatiei cu care se stabilesc relatii de comunicare sunt:

a) partenerii sociali, partenerii economici;

b) partenerii financiari, partenerii sociali, partenerii politici, partenerii economici;

c) partenerii sociali, partenerii politici, partenerii economici;

d) partenerii financiari, partenerii politici, partenerii economici;

e) partenerii politici, partenerii economici.

76. Partenerii financiari sunt:

a) bancile, bursele, societatile de asigurari si alte institutii financiare;

b) reprezentantii comunitatii locale, nationale si chiar internationale;

c) autoritatile publice locale si puterea centrala;

d) furnizorii, cumparatorii si concurentii;

e) salariatii organizatiei.

77. Partenerii sociali sunt:

a) bancile, bursele, societatile de asigurari si alte institutii financiare;

b) reprezentantii comunitatii locale, nationale si chiar internationale;

c) autoritatile publice locale si puterea centrala;

d) furnizorii, cumparatorii si concurentii;

e) salariatii organizatiei.

78. Partenerii politici sunt:

a) bancile, bursele, societatile de asigurari si alte institutii financiare;

b) reprezentantii comunitatii locale, nationale si chiar internationale;

c) autoritatile publice locale si puterea centrala;

d) furnizorii, cumparatorii si concurentii;

e) salariatii organizatiei.

79. Partenerii economici sunt reprezentati de:

a) bancile, bursele, societatile de asigurari si alte institutii financiare;

b) reprezentantii comunitatii locale, nationale si chiar internationale;

c) autoritatile publice locale si puterea centrala;

d) furnizorii, cumparatorii si concurentii;

e) salariatii organizatiei.

80. Realizarea unei comunicari eficiente intre oameni presupune:

a) ascultarea, anticiparea, credibilitatea, respectarea identitatii fiecaruia;

b) schimbul, existenta vointei de a comunica, comunicarea in toate sensurile,

respectarea identitatii fiecaruia;

c) ascultarea, schimbul, anticiparea, existenta vointei de a comunica, credibilitatea,

comunicarea in toate sensurile,respectarea identitatii fiecaruia;

d) ascultarea, schimbul, anticiparea, credibilitatea, comunicarea in toate sensurile;

e) ascultarea, anticiparea, existenta vointei de a comunica, comunicarea in toate

sensurile, respectarea identitatii fiecaruia;

81. Ascultarea presupune:

a) capacitatea individului de a asculta bine inainte de a vorbi;

b) schimbul de idei, puncte de vedere si construirea de mesaje pornindu-se de la aceste schimburi;

c) capacitatea intreprinderii de a anticipa contextul care va exista la un anumit moment;

d) existenta unei vointe veritabile de a comunica a echipei de conducere a organizatiei, cu riscurile implicate;

e) informatiile emise trebuie sa fie adevarate.

82. Schimbul reprezinta:

a) capacitatea individului de a asculta bine inainte de a vorbi;

b) schimbul de idei, puncte de vedere si construirea de mesaje pornindu-se de la aceste schimburi;

c) capacitatea intreprinderii de a anticipa contextul care va exista la un anumit moment;

d) existenta unei vointe veritabile de a comunica a echipei de conducere a organizatiei, cu riscurile implicate;

e) informatiile emise trebuie sa fie adevarate.

83. Anticiparea reprezinta:

a) capacitatea individului de a asculta bine inainte de a vorbi;

b) schimbul de idei, puncte de vedere si construirea de mesaje pornindu-se de la aceste schimburi;

c) capacitatea intreprinderii de a anticipa contextul care va exista la un anumit moment;

d) existenta unei vointe veritabile de a comunica a echipei de conducere a organizatiei, cu riscurile implicate;

e) informatiile emise trebuie sa fie adevarate.

84. Existenta vointei de a comunica are in vedere:

a) capacitatea individului de a asculta bine inainte de a vorbi;

b) schimbul de idei, puncte de vedere si construirea de mesaje pornindu-se de la aceste schimburi;

c) capacitatea intreprinderii de a anticipa contextul care va exista la un anumit moment;

d) existenta unei vointe veritabile de a comunica a echipei de conducere a organizatiei,

cu riscurile implicate;

e) informatiile emise trebuie sa fie adevarate.

85. Credibilitatea presupune:

a) capacitatea individului de a asculta bine inainte de a vorbi;

b) schimbul de idei, puncte de vedere si construirea de mesaje pornindu-se de la aceste schimburi;

c) capacitatea intreprinderii de a anticipa contextul care va exista la un anumit moment;

d) existenta unei vointe veritabile de a comunica a echipei de conducere a organizatiei, cu riscurile implicate;

e) informatiile emise trebuie sa fie adevarate.

86. Comunicarea in toate sensurile reprezinta:

a) capacitatea individului de a asculta bine inainte de a vorbi;

b) schimbul de idei, puncte de vedere si construirea de mesaje pornindu-se de la aceste schimburi;

c) posibilitatea schimburilor verticale ascendente si descendente, precum si orizontale;

d) existenta unei vointe veritabile de a comunica a echipei de conducere a organizatiei, cu riscurile implicate;

e) informatiile emise trebuie sa fie adevarate.

87. Respectarea identitatii fiecaruia are in vedere:

a) capacitatea individului de a asculta bine inainte de a vorbi;

b) schimbul de idei, puncte de vedere si construirea de mesaje pornindu-se de la aceste

schimburi;

c) perceptia celorlalti fata de identitatea proprie a unui individ sau grup;

d) existenta unei vointe veritabile de a comunica a echipei de conducere a organizatiei,

cu riscurile implicate;

e) informatiile emise trebuie sa fie adevarate.

88. Prin "exces de informare" se intelege:

a) volum mare de feed-back-uri;

b) flux informational ce depaseste capacitatea normala de informare si de prelucrare a informatiilor;

c) informatii mai putine decat capacitatea normala de informare;

d) incapacitatea de a da feed-back;

e) nu exista exces de informare.

89. Prin "deficit de informatie" se intelege:

a) volum mare de feed-back-uri;

b) flux informational ce depaseste capacitatea normala de informare si de prelucrare a informatiilor;

c) informatii mai putine decat capacitatea normala de informare;

d) incapacitatea de a da feed-back;

e) nu exista deficit de informatie.

90. Cultura intreprinderii este difuzata prin intermediul comunicarii:

a) de intreprindere;

b) organizationale;

c) generice;

d) referentiale;

e) publice.

91. Comunicarea interpersonala in care sunt angajati doi indivizi este:

a) comunicarea orala in cadrul grupului;

b) comunicarea in fata publicului;

c) comunicarea orala de la persoana la persoana;

d) comunicarea interna;

e) comunicarea ierarhica.

92. Comunicarea in cadrul organizatiei pe grupuri si echipe, cu structura si durata de functionare permanenta sau temporara este:

a) comunicarea in fata publicului;

b) comunicarea in cadrul grupului;

c) comunicarea orala de la persoana la persoana;

d) comunicarea interna;

e) comunicarea ierarhica

93. Comunicarea in care reprezentantii organizatiei sunt pusi in postura de a se adresa unui auditoriu mai larg reprezinta:

a) comunicarea in cadrul grupului;

b) comunicarea orala de la persoana la persoana;

c) comunicarea in fata publicului;

d) comunicarea interna;

e) comunicarea ierarhica

94. Stilul rece apare atunci cand:

a) comunicarea este unidirectionala, emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta;

b) comunicarea se bazeaza pe reguli si proceduri standard, mesajul fiind bine pregatit in prealabil;

c) comunicarea presupune ca discutiile sa se desfasoare liber, fara reguli si proceduri

stricte;

d) partenerii sau colegii de serviciu au o conversatie libera;

e) conversatia are loc intre persoane foarte apropiate.

95. Stilul formal se intalneste atunci cand:

a) comunicarea este unidirectionala, emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta;

b) comunicarea se bazeaza pe reguli si proceduri standard, mesajul fiind bine pregatit in prealabil;

c) comunicarea presupune ca discutiile sa se desfasoare liber, fara reguli si proceduri

stricte;

d) partenerii sau colegii de serviciu au o conversatie libera;

e) conversatia are loc intre persoane foarte apropiate.

96. Stilul consultativ-informational apare atunci cand:

a) comunicarea este unidirectionala, emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta;

b) comunicarea se bazeaza pe reguli si proceduri standard, mesajul fiind bine pregatit in prealabil;

c) comunicarea presupune ca discutiile sa se desfasoare liber, fara reguli si proceduri

stricte;

d) partenerii sau colegii de serviciu au o conversatie libera;

e) conversatia are loc intre persoane foarte apropiate.

97. Stilul cotidian se intalneste atunci cand:

a) comunicarea este unidirectionala, emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta;

b) comunicarea se bazeaza pe reguli si proceduri standard, mesajul fiind bine pregatit in prealabil;

c) comunicarea presupune ca discutiile sa se desfasoare liber, fara reguli si proceduri

stricte;

d) partenerii sau colegii de serviciu au o conversatie libera;

e) conversatia are loc intre persoane foarte apropiate.

98. Stilul intim se foloseste atunci cand:

a) comunicarea este unidirectionala, emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta;

b) comunicarea se bazeaza pe reguli si proceduri standard, mesajul fiind bine pregatit in prealabil;

c) comunicarea presupune ca discutiile sa se desfasoare liber, fara reguli si proceduri

stricte;

d) partenerii sau colegii de serviciu au o conversatie libera;

e) conversatia are loc intre persoane foarte apropiate.

99. Stilul solemn apare atunci cand:

a) comunicarea este unidirectionala, emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta;

b) comunicarea se bazeaza pe reguli si proceduri standard, mesajul fiind bine pregatit in prealabil;

c) se folosesc formule, cuvinte sau moduri de adresare menite a conferi enuntarii o nota

de ceremonie;

d) exista o mare bogatie de sensuri la care se apeleaza si pe care le foloseste;

e) se apeleaza la formele de deductie si de inductie ale rationamentelor.

100. Stilul beletristic se foloseste atunci cand:

a) comunicarea este unidirectionala, emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta;

b) comunicarea se bazeaza pe reguli si proceduri standard, mesajul fiind bine pregatit in prealabil;

c) se folosesc formule, cuvinte sau moduri de adresare menite a conferi enuntarii o nota

de ceremonie;

d) se apeleaza la formele de deductie si de inductie ale rationamentelor;

e) comunicarea prezinta o mare bogatie de sensuri.

101. Stilul stiintific apare atunci cand:

a) comunicarea este unidirectionala, emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta

b) comunicarea se bazeaza pe reguli si proceduri standard, mesajul fiind bine pregatit in prealabil;

c) se apeleaza la formele de deductie si de inductie ale rationamentelor;

d) in procesul comunicarii se apeleaza la formele de deductie si de inductie ale

rationamentelor;

e) comunicarea prezinta o mare bogatie de sensuri.

102. Stilul administrativ se foloseste atunci cand:

a) comunicarea este unidirectionala, emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta;

b) se folosesc formule, cuvinte sau moduri de adresare menite a conferi enuntarii o nota

de ceremonie;

c) exista formule sintactice cliseu, cu ajutorul carora se efectueaza o comunicare

specifica institutiilor;

d)

e) se apeleaza la formele de deductie si de inductie ale rationamentelor.

103. Stilul publicistic apare atunci cand:

a) comunicarea este unidirectionala, emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta;

b) exista formule sintactice cliseu, cu ajutorul carora se efectueaza o comunicare

specifica institutiilor;

c) se apeleaza la formele de deductie si de inductie ale rationamentelor;

d) comunicarea abordeaza o mare varietate tematica, dar se pune accentul pe informatie

mai mult decat pe forma de prezentare, urmarind informarea auditoriului;

e) se folosesc formule, cuvinte sau moduri de adresare menite a conferi enuntarii o nota

de ceremonie;

104. Stilul de comunicare manageriala apare cand:

a) comunicarea este unidirectionala, emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate primi feed-back de la acesta;

b) se apeleaza la formele de deductie si de inductie ale rationamentelor;

c) mesajul managerului cauta sa aiba un impact puternic asupra auditoriului;

d) se folosesc formule, cuvinte sau moduri de adresare menite a conferi enuntari o nota

de ceremonie;

e) exista formule sintactice cliseu, cu ajutorul carora se efectueaza o comunicare

specifica institutiilor.

105. Empatia este calitatea comunicarii de afaceri care se refera la:

a) c) cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in care sunt abordate etapele comunicarii;

b) trasatura comunicarii de a avea un mesaj clar si usor de inteles;

c) capacitatea persoanei de a privi lucrurile prin ochii celuilalt, de a simti ceea ce simte

celalalt;

d) modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact

intentiile autorului;

e) folosirea numai a cuvintelor admise e vocabularul limbii literare.

106. Calitatea gandirii in cazul comunicarii de afaceri care se refera la:

a) capacitatea persoanei de a privi lucrurile prin ochii celuilalt, de a simti ceea ce simte

celalalt;

b) trasatura comunicarii de a avea un mesaj clar si usor de inteles;

c) cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in

care sunt abordate etapele comunicarii;

d) modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact

intentiile autorului;

e) folosirea numai a cuvintelor admise e vocabularul limbii literare.

107. Claritatea limbajului comunicarii de afaceri are in vedere:

a) trasatura comunicarii de a avea un mesaj clar si usor de inteles;

b) capacitatea persoanei de a privi lucrurile prin ochii celuilalt, de a simti ceea ce simte

celalalt;

c) cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in

care sunt abordate etapele comunicarii;

d) modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact

intentiile autorului;

e) folosirea numai a cuvintelor admise e vocabularul limbii literare.

108. Proprietatea in cazul comunicarii orale de afaceri se refera la:

a) folosirea numai a cuvintelor admise e vocabularul limbii literare;

b) modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact

intentiile autorului;

c) trasatura comunicarii de a avea un mesaj clar si usor de inteles;

d) capacitatea persoanei de a privi lucrurile prin ochii celuilalt, de a simti ceea ce simte

celalalt;

e) cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in

care sunt abordate etapele comunicarii;

109. Puritatea comunicarii orale de afaceri are in vedere:

a) trasatura comunicarii de a avea un mesaj clar si usor de inteles;

b) capacitatea persoanei de a privi lucrurile prin ochii celuilalt, de a simti ceea ce simte

celalalt;

c) folosirea numai a cuvintelor admise e vocabularul limbii literare;

d) cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in

care sunt abordate etapele comunicarii;

e) modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact

intentiile autorului.

110. Precizia comunicarii orale de afaceri se refera la:

a) trasatura comunicarii de a avea un mesaj clar si usor de inteles;

b) folosirea numai a cuvintelor admise e vocabularul limbii literare

c) capacitatea persoanei de a privi lucrurile prin ochii celuilalt, de a simti ceea ce simte

celalalt;

d) cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in

care sunt abordate etapele comunicarii;

e) utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru intelegerea comunicarii.

111. Concizia comunicarii orale are in vedere:

a) folosirea numai a cuvintelor admise e vocabularul limbii literare

b) trasatura comunicarii de a avea un mesaj clar si usor de inteles;

c) capacitatea persoanei de a privi lucrurile prin ochii celuilalt, de a simti ceea ce simte

celalalt;

d) exprimarea concentrata pe subiectul de comunicat, fara divagatii suplimentare si

neavenite;

e) cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in

care sunt abordate etapele comunicarii;

112. Naturaletea in cadrul comunicarii orale de afaceri reprezinta:

a) trasatura comunicarii de a avea un mesaj clar si usor de inteles;

b) cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in

care sunt abordate etapele comunicarii;

c) atitudinea adecvata fata de interlocutor pe parcursul comunicarii;

d) obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii

capabile sa provoace reprezentari conforme cu intentia vorbitorului;

e) folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un mod indirect ganduri,

sentimente, idei.

113. Demnitatea in cadrul comunicarii orale se refera la:

a) cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in

care sunt abordate etapele comunicarii;

b) utilizarea in exprimare numai a cuvintelor sau expresiilor care nu aduc atingere

moralei;

c) atitudinea adecvata fata de interlocutor pe parcursul comunicarii;

d) obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii

capabile sa provoace reprezentari conforme cu intentia vorbitorului;

e) folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un mod indirect ganduri, sentimente, idei.

114. Armonia in comunicarea orala de afaceri are in vedere:

a) utilizarea in exprimare numai a cuvintelor sau expresiilor care nu aduc atingere

moralei;

b) cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in

care sunt abordate etapele comunicarii;

c) atitudinea adecvata fata de interlocutor pe parcursul comunicarii;

d) obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace reprezentari conforme cu intentia vorbitorului;

e) folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un mod indirect ganduri, sentimente, idei.

115. Finetea in cazul comunicarii orale de afaceri presupune:

a) utilizarea in exprimare numai a cuvintelor sau expresiilor care nu aduc atingere

moralei;

b) cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in

care sunt abordate etapele comunicarii;

c) atitudinea adecvata fata de interlocutor pe parcursul comunicarii;

d) obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace reprezentari conforme cu intentia vorbitorului;

e) folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un mod indirect ganduri, sentimente, idei.

116. Monologul este o forma de comunicare orala:

a) care presupune o adresare directa, publica in care cel care sustine o comunicare evita

sa enunte propriile judecati de valoare;

b) in care emitentul nu implica receptorul;

c) care angajeaza in mod explicit personalitatea, opiniile, sistemul de valori ale celui care vorbeste, care isi transmite opiniile cu privire la subiect;

d) in care se face o decodificare, o dezvaluire, o prezentare, apeland la un tip sau altul de limbaj;

e) care presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unor puncte de vedere si a unor

idei inedite, care exprima un moment sau o situatie cruciala.

117. Conferinta este forma de comunicare orala:

a) in care emitentul nu implica receptorul;

b) care presupune o adresare directa, publica in care cel care sustine o comunicare evita

sa enunte propriile judecati de valoare;

c) care angajeaza in mod explicit personalitatea, opiniile, sistemul de valori ale celui care vorbeste, care isi transmite opiniile cu privire la subiect;

d) in care se face o decodificare, o dezvaluire, o prezentare, apeland la un tip sau altul de limbaj;

e) care presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unor puncte de vedere si a unor

idei inedite, care exprima un moment sau o situatie cruciala.

118. Expunerea reprezinta forma de comunicare orala:

a) in care se face o decodificare, o dezvaluire, o prezentare, apeland la un tip sau altul de limbaj;

b) care presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unor puncte de vedere si a unor

idei inedite, care exprima un moment sau o situatie cruciala;

c) care angajeaza in mod explicit personalitatea, opiniile, sistemul de valori ale celui care vorbeste, care isi transmite opiniile cu privire la subiect;

d) in care emitentul nu implica receptorul;

e) care presupune o adresare directa, publica in care cel care sustine o comunicare evita

sa enunte propriile judecati de valoare.

119. Prelegerea este forma comunicarii orale:

a) care presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unor puncte de vedere si a unor

idei inedite, care exprima un moment sau o situatie cruciala;

b) in care publicul care asista a avut posibilitatea sa sistematizeze informatii, fapte evenimente anterioare angajarii acestui tip de comunicare;

c) in care emitentul nu implica receptorul;

d) care presupune o adresare directa, publica in care cel care sustine o comunicare evita

sa enunte propriile judecati de valoare;

e) in care se face o decodificare, o dezvaluire, o prezentare, apeland la un tip sau altul de

limbaj.

120. Relatarea ca forma a comunicarii orale are in vedere:

a) care presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unor puncte de vedere si a unor

idei inedite, care exprima un moment sau o situatie cruciala;

b) in care se face o decodificare, o dezvaluire, o prezentare, apeland la un tip sau altul de limbaj;

c) care presupune o adresare directa, publica in care cel care sustine o comunicare evita

sa enunte propriile judecati de valoare;

d) in care publicul care asista a avut posibilitatea sa sistematizeze informatii, fapte evenimente anterioare angajarii acestui tip de comunicare;

e) in care emitentul nu implica receptorul.

121. Discursul este forma de comunicare orala:

a) care presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unor puncte de vedere si a unor

idei inedite, care exprima un moment sau o situatie cruciala;

b) in care publicul care asista a avut posibilitatea sa sistematizeze informatii, fapte evenimente anterioare angajarii acestui tip de comunicare;

c) in care emitentul nu implica receptorul;

d) care presupune o adresare directa, publica in care cel care sustine o comunicare evita

sa enunte propriile judecati de valoare;

e) in care se face o decodificare, o dezvaluire, o prezentare, apeland la un tip sau altul de limbaj.

122. Toastul reprezinta:

a) o interventie din partea unui vorbitor intr-un context comunicational avand drept scop

ilustrarea unui punct de vedere;

b) o rostire angajata cu prilejul unor evenimente deosebite;

c) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative;

d) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee;

e) o adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt

reduse sau chiar anulate.

123. Alocutiunea este ca forma de comunicare:

a) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee;

b) o interventie din partea unui vorbitor intr-un context comunicational avand drept scop

ilustrarea unui punct de vedere;

c) o adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt

reduse sau chiar anulate;

d) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative;

e) o rostire angajata cu prilejul unor evenimente deosebite.

124. Povestirea este din punct de vedere al comunicarii orale:

a) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee;

b) o forma de comunicare in care se folosesc cele mai variate modalitati facandu-se apel

la imaginatie, sentimente, emotii si cunostinte anterioare;

c) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative;

d) o interventie din partea unui vorbitor intr-un context comunicational avand drept scop

ilustrarea unui punct de vedere;

e) o rostire angajata cu prilejul unor evenimente deosebite.

125. Pledoaria reprezinta ca forma de comunicare orala:

a) o adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt

reduse sau chiar anulate.

b) o rostire angajata cu prilejul unor evenimente deosebite;

c) o interventie din partea unui vorbitor care prezinta si sustine un punct de vedere

propriu;

d) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative;

e) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee.

126. Predica este:

a) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative;

b) o interventie din partea unui vorbitor care prezinta si sustine un punct de vedere

propriu;

c) o rostire angajata cu prilejul unor evenimente deosebite;

d) o adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt

reduse sau chiar anulate;

e) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee.

127. Interventia din punct de vedere a comunicarii orale este:

a) o adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt

reduse sau chiar anulate;

b) o interventie din partea unui vorbitor care prezinta si sustine un punct de vedere

propriu;

c) situatia in care emitatorul vine in sprijinul unor idei ale unui alt participant la

discutie;

d) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative;

e) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee.

128. Interpelarea in comunicarea orala este:

a) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee;

b) situatia in care cineva, aflat in postura de distribuitor de informatie cere unor anumite

surse o mai buna precizare in anumite probleme;

c) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative;

d) o adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt

reduse sau chiar anulate;

e) situatia in care emitatorul vine in sprijinul unor idei ale unui alt participant la discutie.

129. Dialogul din punct de vedere al comunicarii orale reprezinta:

a) acea comunicare in cadrul careia mesajele se schimba intre participanti, fiecare fiind

pe rand emitator si receptor;

b) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative;

c) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee;

d) o adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt

reduse sau chiar anulate;

e) situatia in care emitatorul vine in sprijinul unor idei ale unui alt participant la discutie.

130. Dezbaterea ca forma a comunicarii orale este:

a) situatia in care emitatorul vine in sprijinul unor idei ale unui alt participant la

discutie;

b) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative;

c) situatia in care cineva, aflat in postura de distribuitor de informatie cere unor anumite

surse o mai buna precizare in anumite probleme;

d) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee

e) o adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt

reduse sau chiar anulate.

131. Seminarul in cazul comunicarii orale este:

a) situatia in care emitatorul vine in sprijinul unor idei ale unui alt participant la

discutie;

b) forma de comunicare dialogala care implica seriase structuri evaluative;

c) situatia in care cineva, aflat in postura de distribuitor de informatie cere unor anumite

surse o mai buna precizare in anumite probleme;

d) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee;

e) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative.

132. Interviul din punct de vedere al comunicarii orale reprezinta:

a) situatia in care emitatorul vine in sprijinul unor idei ale unui alt participant la

discutie;

b) forma de comunicare dialogala care implica seriase structuri evaluative;

c) o forma rigida a dialogului, in are rolurile de emitent si receptor nu se schimba fiind

folosit ca mijloc de obtinere de informatii despre cineva;

d) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee;

e) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative.

133. Colocviul reprezinta din punct de vedere al comunicarii orale:

a) situatia in care emitatorul vine in sprijinul unor idei ale unui alt participant la

discutie;

b) o forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o idee;

c) forma de comunicare dialogala care implica seriase structuri evaluative;

d) o forma rigida a dialogului, in are rolurile de emitent si receptor nu se schimba fiind

folosit ca mijloc de obtinere de informatii despre cineva;

e) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative.

134. Volumul vocii este reglat in functie de:

a) distanta;

b) conditiile de zgomot;

c) distanta si conditiile de zgomot;

d) respiratie;

e) marimea auditoriului.

135. Tonul vocii este influentat de:

a) marimea auditoriului;

b) distanta;

c) conditiile de zgomot;

d) atasarea de subiect, implicarea in expunere si dorinta de a convinge;

e) nu este influentat de nici un factor.

136. Dictia reprezinta:

a) modul in care sunt prezentate mesajele;

b) modul in care sunt prezentate cuvintele;

c) modul de adresare;

d) modul de ascultare a mesajelor;

e) modul de realizare a feed-back-ului.

137. Ritmul vorbirii poate influenta:

a) claritatea sunetelor;

b) semnificatia mesajului;

c) claritatea sunetelor si semnificatia mesajului;

d) continutul mesajului;

e) nu influenteaza in nici un fel.

138. Timbrul vocii:

a) este dat de inflexiunea "sus-jos" a vocii;

b) tradeaza sentimentele de moment;

c) este dat de inflexiunea "sus-jos" a vocii si adesea tradeaza sentimentele de moment;

d) distorsioneaza mesajul;

e) nu se modifica.

139. Intrebarile inchise sunt:

a) intrebari cu o singura optiune de raspuns;

b) intrebari cu mai multe optiuni de raspuns;

c) intrebari cu o singura optiune de raspuns sau cu mai multe optiuni de raspuns, dar

care reclama raspunsuri formate dintr-un cuvant sau doua;

d) intrebari care solicita raspunsuri lungi;

e) intrebari care solicita variante de raspuns.

140. Intrebarile deschise sunt:

a) intrebari cu o singura optiune de raspuns;

b) intrebari cu mai multe optiuni de raspuns;

c) intrebari cu o singura optiune de raspuns sau cu mai multe optiuni de raspuns, dar

care reclama raspunsuri formate dintr-un cuvant sau doua;

d) intrebari care solicita raspunsuri lungi;

e) intrebari care solicita variante de raspuns.

141. Ascultarea activa inseamna:

a) a comunica emitentului feed-back-ul mesajului sau;

b) a comunica emitentului ce inseamna pentru noi mesajul sau;

c) a interpreta mesajele verbale;

d) a interpreta mesajele non-verbale;

e) nu exista ascultare activa.

142. Ascultarea activa a mesajelor non-verbale are in vedere:

a) a comunica emitentului ce inseamna pentru noi mesajul sau;

b) a interpreta mesajele non-verbale;

c) a interpreta mesajele verbale;

d) a comunica emitentului feed-back-ul mesajului sau;

e) nu exista ascultare activa a mesajelor non-verbale.

143. Tonul vocii reprezinta un element specific limbajului:

a) trupului;

b) verbal;

c) paraverbal;

d) analogic;

e) nonverbal.

144. Sedinta este o forma de comunicare:

a) in fata publicului;

b) in cadrul grupului;

c) de la persoana la persoana;

d) organizationala;

e) cu parteneri externi.

145. Prezentarea este o forma de comunicare specifica:

a) in cadrul grupului;

b) de la persoana la persoana;

c) comunicarii in fata publicului;

d) organizationala;

e) cu parteneri externi.

146. Comunicarea orala in cadrul organizatiei se desfasoara:

a) individual;

b) in echipa;

c) in fata publicului;

d) individual, in echipa sau in fata publicului;

e) nu exista comunicare in cadrul organizatiei.

147. Stilul in care mesajul managerului cauta sa aiba un impact puternic asupra

auditoriului, urmarind eficienta si eficacitatea mesajului, angajarea la rezolvarea problemelor, dirijarea spre anumite scopuri este:

a) stilul solemn;

b) stilul de comunicare manageriala;

c) stilul administrativ;

d) stilul rece;

e) stilul formal.

148. Stilul care abordeaza o mare varietate tematica dar care pune accentul pe

informatie mai mult decat pe forma de prezentare, urmarind informarea auditoriului este specific:

a) stilului rece;

b) stilului formal;

c) stilului publicistic;

d) stilului solemn;

e) stilului administrativ.

149. Stilul functional care are ca element definitoriu prezenta unor formule sintactice

cliseu, cu ajutorul carora se efectueaza o comunicare specifica institutiilor este caracteristic:

a) stilului rece;

b) stilului formal;

c) stilului publicistic;

d) stilului solemn;

e) stilului administrativ.

150. In procesul comunicarii se apeleaza la formele de deductie si de inductie ale

rationamentelor, ignorandu-se sensibilitatea si imaginatia, acestea fiind caracteristice pentru:

a) stilul beletristic;

b) stilul stiintific;

c) stilul publicistic

d) stilul solemn;

e) stilul administrativ.

151. Stilul comunicarii orale care consta in marea bogatie de sensuri la care apeleaza si pe care le foloseste incercand sa abordeze dictionarul unei limbi in exhaustivitatea sa este:

a) stilul publicistic;

b) stilul solemn;

c) stilul stiintific;

d) stilul beletristic;

e) stilul formal.

152. Stilul de comunicare orala care are ca trasatura specifica cautarea minutioasa a acelor formule, cuvinte sau moduri de adresare, menite a conferi enuntarii o nota de ceremonie, solicitata in imprejurari deosebite este reprezentat de:

a) stilul publicistic;

b) stilul stiintific;

c) stilul solemn;

d) stilul administrativ;

e) stilul formal.

153. Conversatia intre doua persoane apropiate in care mesajele contin nu numai fapte si opinii ci exprima si sentimentele si trairile sufletesti ale vorbitorilor este dominata de:

a) stilul beletristic;

b) stilul intim;

c) stilul formal;

d) stilul rece;

e) stilul cotidian.

154. Stilul in care limbajul este relaxat, se recurge uneori la argou sau la coduri

cunoscute doar de participanti este:

a) stilul cotidian;

b) stilul intim;

c) stilul formal;

d) stilul beletristic;

e) stilul publicistic.

155. Discutiile desfasurate liber, fara a se supune unor reguli si proceduri stricte sunt caracteristice:

a) stilului consultativ-informational;

b) stilului formal;

c) stilului publicistic;

d) stilului cotidian;

e) stilului administrativ.

156. Comunicarea orala care se bazeaza pe reguli si proceduri standard, mesajul fiind bine pregatit in prealabil este caracterizata de:

a) stilul cotidian;

b) stilul solemn;

c) stilul formal;

d) stilul administrativ;

e) stilul publicistic.

157. Comunicarea unidirectionala in care emitatorul nu cunoaste auditoriul si nu poate

primi feed-back-ul este caracterizata de:

a) stilul cotidian;

b) stilul rece;

c) stilul solemn;

d) stilul formal;

e) stilul administrativ.

158. Care este lungimea optima a frazei in comunicarea de afaceri?

a) 10 cuvinte;

b) 30 cuvinte;

c) maxim 22 cuvinte;

d) 50 cuvinte;

e) maxim 100 cuvinte.

159. Capacitatea persoanei de a privi lucrurile prin ochii celuilalt, de a simti ceea ce simte celalalt reprezinta:

a) claritatea limbajului;

b) empatia;

c) calitatea gandirii;

d) proprietatea;

e) concizia.

160. Comunicarea trebuie sa aiba la baza un mesaj clar si usor de inteles, aceasta fiind:

a) empatia;

b) claritatea limbajului;

c) calitatea gandirii;

d) proprietatea;

e) concizia.

161. Cunoasterea subiectului abordat, detinerea unui vocabular bogat precum si modul in care sunt abordate etapele comunicarii reprezinta:

a) empatia;

b) calitatea gandirii;

c) concizia;

d) claritatea limbajului;

e) precizia.

162.Modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact

intentiile autorului defineste:

a) concizia;

b) proprietatea;

29

c) precizia;

d) demnitatea;

e) claritatea limbajului.

163. Folosirea doar a cuvintelor admise de vocabularul limbii literare reprezinta:

a) precizia;

b) proprietatea;

c) puritatea;

d) claritatea limbajului;

e) concizia.

164. Utilizarea in comunicarea orala numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru intelegerea comunicarii defineste:

a) claritatea limbajului;

b) calitatea gandirii;

c) proprietatea;

d) precizia;

e) concizia.

165. Exprimarea concentrata pe subiectul de comunicat, fara divagatii suplimentare si neavenite, in cadrul comunicarii orale reprezinta:

a) proprietatea;

b) concizia;

c) precizia;

d) claritatea limbajului;

e) calitatea gandirii.

166. Pe parcursul comunicarii, o atitudine adecvata fata de interlocutor reprezinta:

a) finetea;

b) armonia;

c) naturaletea;

d) demnitatea;

e) empatia.

167. Utilizarea in exprimarea orala numai a cuvintelor sau a expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviinte reprezinta:

a) empatia;

b) demnitatea;

c) naturaletea;

d) armonia;

e) finetea.

168. Folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un mod indirect

gandurile, sentimentele, ideile defineste:

a) empatia;

b) armonia;

c) demnitatea;

d) finetea;

e) naturaletea.

169. Obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace auditorului reprezentari conforme cu intentia vorbitorului este dat de:

a) empatie;

b) naturalete;

c) armonie;

d) finete;

e) demnitate.

170. Forma comunicarii in care emitentul nu implica receptorul dar exista feed-back se

numeste:

a) conferinta;

b) monologul;

c) expunerea;

d) prelegerea;

e) discursul.

171. Adresarea directa, publica in care cel care sustine comunicarea evita sa enunte

propriile judecati de valoare rezumandu-se sa le prezinte cu fidelitate doar pe cele ale autorilor despre care vorbeste reprezinta:

a) monologul;

b) expunerea;

c) prelegerea;

d) conferinta;

e) discursul.

172. Forma de discurs care angajeaza in mod explicit personalitatea, opiniile, sistemul de valori ale celui care vorbeste poarta denumirea de:

a) monolog;

b) conferinta;

c) expunere;

d) prelegere;

e) discurs.

173. Situatia comunicativa in care publicul care asista a avut posibilitatea sa

sistematizeze informatii, fapte, evenimente anterioare angajarii acestui tip de comunicare reprezinta:

a) expunerea;

b) prelegerea;

c) conferinta;

d) monologul;

e) discursul.

174. Forma de comunicare in care se face o decodificare, o dezvaluire, o prezentare,

apeland la un tip sau altul de limbaj, a unei realitati obiective poarta denumirea de:

a) expunere;

b) prelegere;

c) relatare;

d) discurs;

e) conferinta.

175. Forma de comunicare orala care presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unor puncte de vedere si a unor idei inedite, care exprima un moment sau o situatie cruciala in evolutia domeniului respectiv este:

a) expunerea;

b) prelegerea;

c) conferinta;

d) discursul;

e) relatarea.

176. Rostirea angajata cu prilejul unor evenimente deosebite poarta denumirea de:

a) discurs;

b) toast;

c) expunere;

d) prelegere;

e) relatare.

177. Interventia din partea unui vorbitor intr-un context comunicational avand drept scop ilustrarea unui punct de vedere reprezinta:

a) discursul;

b) alocutiunea;

c) expunerea;

d) prelegerea;

e) pledoaria.

178. Forma comunicarii in care se folosesc cele mai variate modalitati facandu-se appel la imaginatie, sentimente, emotii, cunostinte anterioare este:

a) alocutiunea;

b) prelegerea;

c) povestirea;

d) dialogul;

e) dezbaterea.

179. Interventia din partea unui vorbitor intr-un context comunicational avand drept scop prezentarea si sustinerea unui punct de vedere propriu se defineste ca:

a) alocutiune;

b) prelegere;

c) dezbatere;

d) pledoarie;

e) interpelare.

180. Tipul de adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt reduse sau chiar anulate reprezinta:

a) alocutiunea;

b) povestirea;

c) pledoaria;

d) predica;

e) discursul.

181. Situatia in care emitatorul vine in sprijinul unor idei ale unui alt participant la discutie, acesta din urma declarandu-si fie tacit, acordul cu mesajul enuntat este definita ca fiind:

a) interventia;

b) alocutiunea;

c) pledoaria;

d) predica;

e) dezbaterea.

182. Situatia in care cineva, aflat in postura de distribuitor de informatie cere unor anumite surse o mai buna precizare in anumite probleme, pe anumite domenii este:

a) pledoaria;

b) alocutiunea;

c) predica;

d) dialogul;

e) interpelarea.

183. Comunicarea in cadrul careia mesajele se schimba intre participanti, fiecare fiind pe rand emitator si receptor se defineste ca:

a) povestire;

b) dialog;

c) alocutiune;

d) pledoarie;

e) interpelare.

184. Forma comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative este:

a) dialogul;

b) pledoaria;

c) dezbaterea;

d) alocutiunea;

e) predica.

185. Forma de comunicare dialogala care implica serioase structuri evaluative este:

a) dialogul;

b) pledoaria;

c) dezbaterea;

d) seminarul;

e) alocutiunea.

186. Forma rigida a dialogului, in care rolurile de emitent si receptor nu se schimba fiind folosit ca mijloc de obtinere de informatii despre cineva este reprezentata de:

a) dialogul;

b) interviul;

c) dezbaterea;

d) seminarul;

e) alocutiunea.

187. Forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o anumita idee, in baza unei discutii, pe un anumit subiect poarta denumirea de:

a) interviu;

b) dialog;

c) colocviu;

d) seminar;

e) dezbatere.

188. Alocutiunea este o interventie din partea unui vorbitor intr-un context

comunicational care nu trebuie sa depaseasca:

a) 30 minute;

b) 10 minute;

c) 5 minute;

d) 20 minute;

e) o ora.

189. Conferinta cu preopinenti este:

a) situatia in care emitatorul vine in sprijinul unor idei ale unui alt participant la discutie;

b) situatia in care cineva, aflat in postura de distribuitor de informatie cere unor anumite

surse o mai buna precizare in anumite probleme;

c) acea forma de adresare in care mai multi conferentiari pot prezenta idei opuse pe

aceeasi tema;

d) o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative;

e) o adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt

reduse sau chiar anulate.

190. Caracterul pragmatic al unei scrieri de afaceri este dat de:

a) modul in care autorul planifica, codifica si transmite mesajele esentiale;

b) inscrisurile se intocmesc in legatura cu indeplinirea unor sarcini de munca;

c) exista o abordare sistemica, deschisa si sincera a principalelor activitati, de colectarea

faptelor pana la transmiterea informatiilor;

d) lipsa abilitatii de a scrie corect poate deveni un handicap pentru orice angajat

afectand comunicarea si propria imagine;

e) modul de redactare al scrierii de afaceri.

191. Caracterul obiectiv al scrierii de afaceri deriva din:

a) modul in care autorul planifica, codifica si transmite mesajele esentiale;

b) inscrisurile se intocmesc in legatura cu indeplinirea unor sarcini de munca;

c) exista o abordare sistemica, deschisa si sincera a principalelor activitati, de colectarea

faptelor pana la transmiterea informatiilor;

d) lipsa abilitatii de a scrie corect poate deveni un handicap pentru orice angajat

afectand comunicarea si propria imagine;

e) modul de redactare al scrierii de afaceri.

192. Accesibilitatea scrierii de afaceri este data de:

a) modul in care autorul planifica, codifica si transmite mesajele esentiale;

b) inscrisurile se intocmesc in legatura cu indeplinirea unor sarcini de munca;

c) exista o abordare sistemica, deschisa si sincera a principalelor activitati, de colectarea

faptelor pana la transmiterea informatiilor;

d) lipsa abilitatii de a scrie corect poate deveni un handicap pentru orice angajat

afectand comunicarea si propria imagine;

e) modul de redactare al scrierii de afaceri.

193. Preocuparea pentru asigurarea accesibilitatii rezida din:

a) modul in care autorul planifica, codifica si transmite mesajele esentiale;

b) inscrisurile se intocmesc in legatura cu indeplinirea unor sarcini de munca;

c) exista o abordare sistemica, deschisa si sincera a principalelor activitati, de colectarea faptelor pana la transmiterea informatiilor;

d) lipsa abilitatii de a scrie corect poate deveni un handicap pentru orice angajat

afectand comunicarea si propria imagine;

e) modul de redactare al scrierii de afaceri.

194. Brosura generala:

a) nu tine de relatiile publice;

b) trebuie sa reuseasca sa acopere lipsa de informatii a mediilor financiare despre tot

ceea ce nu inseamna informatie financiara propriu-zisa;

c) are ca obiectiv prezentarea intreprinderii, continand informatii despre obiectivele

acesteia, realizarile, politica sa;

d) are ca obiectiv recrutarea de personal;

e) permite atragerea atentiei asupra intreprinderii direct sau indirect.

195. Brosura destinata mediilor financiare:

a) nu tine de relatiile publice;

b) trebuie sa reuseasca sa acopere lipsa de informatii a mediilor financiare despre tot

ceea ce nu inseamna informatie financiara propriu-zisa;

c) are ca obiectiv prezentarea intreprinderii, continand informatii despre obiectivele

acesteia, realizarile, politica sa;

d) are ca obiectiv recrutarea de personal;

e) permite atragerea atentiei asupra intreprinderii direct sau indirect.

196. Brosura destinata consumatorilor:

a) nu tine de relatiile publice;

b) trebuie sa reuseasca sa acopere lipsa de informatii a mediilor financiare despre tot

ceea ce nu inseamna informatie financiara propriu-zisa;

c) are ca obiectiv prezentarea intreprinderii, continand informatii despre obiectivele

acesteia, realizarile, politica sa;

d) are ca obiectiv recrutarea de personal;

e) permite atragerea atentiei asupra intreprinderii direct sau indirect.

197. Raportul este o forma de prezentare:

a) care se realizeaza de regula in cadrul unei organizatii si care are in vedere un anumit

subiect ce trebuie cunoscut si de alte persoane pentru a-si indeplini in mod corespunzator sarcinile de munca;

b) de mica dimensiune care prezinta interes pentru destinatar, legat de sarcinile sale de

munca;

c) este justificata o actiune, o schimbare de procedura, un eveniment pe baza unor

argumente pertinente;

d) care informeaza asupra stadiului indeplinirii unei anumite activitati sau asupra rezultatelor acesteia;

e) care analizeaza si interpreteaza faptele relevante legate de o anumita situatie,

eveniment sau proces;

198. Raportul de justificare este o forma de prezentare:

a) care se realizeaza de regula in cadrul unei organizatii si care are in vedere un anumit

subiect ce trebuie cunoscut si de alte persoane pentru a-si indeplini in mod corespunzator sarcinile de munca;

b) de mica dimensiune care prezinta interes pentru destinatar, legat de sarcinile sale de

munca;

c) este justificata o actiune, o schimbare de procedura, un eveniment pe baza unor

argumente pertinente;

d) care informeaza asupra stadiului indeplinirii unei anumite activitati sau asupra rezultatelor acesteia;

e) care analizeaza si interpreteaza faptele relevante legate de o anumita situatie,

eveniment sau proces.

199. Raportul de activitate este o forma de prezentare:

a) care se realizeaza de regula in cadrul unei organizatii si care are in vedere un anumit

subiect ce trebuie cunoscut si de alte persoane pentru a-si indeplini in mod corespunzator sarcinile de munca;

b) de mica dimensiune care prezinta interes pentru destinatar, legat de sarcinile sale de

munca;

c) este justificata o actiune, o schimbare de procedura, un eveniment pe baza unor

argumente pertinente;

d) care informeaza asupra stadiului indeplinirii unei anumite activitati sau asupra rezultatelor acesteia;

e) care analizeaza si interpreteaza faptele relevante legate de o anumita situatie,

eveniment sau proces.

200. Raportul de analiza este o forma de prezentare:

a) care se realizeaza de regula in cadrul unei organizatii si care are in vedere un anumit

subiect ce trebuie cunoscut si de alte persoane pentru a-si indeplini in mod corespunzator sarcinile de munca;

b) de mica dimensiune care prezinta interes pentru destinatar, legat de sarcinile sale de

munca;

c) este justificata o actiune, o schimbare de procedura, un eveniment pe baza unor

argumente pertinente;

d) care informeaza asupra stadiului indeplinirii unei anumite activitati sau asupra rezultatelor acesteia;

e) care analizeaza si interpreteaza faptele relevante legate de o anumita situatie,

eveniment sau proces.

201. Introducerea in cadrul raportului este partea care:

a) prezinta cele mai importante probleme aflate in discutie;

b) mentioneaza termenii de referinta si trecerea in revista a problemelor ce vor fi

abordate in ordinea in care sunt prezentate in rapoarte;

c) cuprinde continutul raportului structurat pe sectiuni si subsectiuni care poarta fiecare

un titlu distinct;

d) informeaza asupra stadiului indeplinirii unei anumite activitati sau asupra rezultatelor acesteia;

e) analizeaza si interpreteaza faptele relevante legate de o anumita situatie, eveniment sau proces.

202. Corpul raportului este partea care:

a) prezinta cele mai importante probleme aflate in discutie;

b) mentioneaza termenii de referinta si trecerea in revista a problemelor ce vor fi

abordate in ordinea in care sunt prezentate in rapoarte;

c) cuprinde continutul raportului structurat pe sectiuni si subsectiuni care poarta fiecare

un titlu distinct;

d) informeaza asupra stadiului indeplinirii unei anumite activitati sau asupra rezultatelor acesteia;

e) analizeaza si interpreteaza faptele relevante legate de o anumita situatie, eveniment sau proces.

203. Partile formale de baza ale raportului sunt:

a) introducerea, corpul raportului, concluziile;

b) introducerea, corpul raportului, concluziile, propunerile sau recomandarile;

c) corpul raportului, concluziile, propunerile sau recomandarile;

d) introducerea, corpul raportului, propunerile sau recomandarile;

e) corpul raportului, concluziile.

204. Proportia in care folosim limbajul verbal si non-verbal este:

a) 38% cuvinte, 7% paralimbaj, 55% alte elemente de limbaj non-verbal;

b) 7% cuvinte, 38% paralimbaj, 55% alte elemente de limbaj non-verbal;

c) 38% cuvinte, 55% paralimbaj, 7% alte elemente de limbaj non-verbal;

d) 7% cuvinte, 55% paralimbaj, 38% alte elemente de limbaj non-verbal;

e) 55% cuvinte, 38% paralimbaj, 7% alte elemente de limbaj non-verbal.

205. Limbajul corpului contribuie la comunicare prin:

a) expresia fetei, aspectul general, forma si pozitia corpului;

b) expresia fetei, gesturi, aspectul general, forma si pozitia corpului;

c) gesturi, forma si pozitia corpului, comunicarea tactila;

d) expresia fetei, gesturi, aspectul general, forma si pozitia corpului, comunicarea

tactila;

e) expresia fetei, gesturi, aspectul general.

206. Comunicarea non-verbala estetica:

a) se bazeaza pe ceea ce receptionam prin intermediul simturilor vazului, auzului,

mirosului, tactil si gustativ;

b) are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistica si comunica diferite

emotii artistice;

c) se bazeaza pe folosirea steagurilor, insignelor, uniformelor etc.;

d) se bazeaza pe folosirea diverselor simboluri legate de religie;

e) se bazeaza pe folosirea diverselor simboluri legate de statutul social.

207. Comunicarea non-verbala senzoriala:

a) se bazeaza pe ceea ce receptionam prin intermediul simturilor vazului, auzului,

mirosului, tactil si gustativ;

b) are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistica si comunica diferite

emotii artistice;

c) se bazeaza pe folosirea steagurilor, insignelor, uniformelor etc.;

d) se bazeaza pe folosirea diverselor simboluri legate de religie;

e) se bazeaza pe folosirea diverselor simboluri legate de statutul social.

208. Comunicarea non-verbala bazata pe folosirea insemnelor:

a) se bazeaza pe ceea ce receptionam prin intermediul simturilor vazului, auzului,

mirosului, tactil si gustativ;

b) are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistica si comunica diferite

emotii artistice;

c) se bazeaza pe folosirea steagurilor, insignelor, uniformelor etc.;

d) se bazeaza pe folosirea diverselor simboluri legate de religie;

e) se bazeaza pe folosirea diverselor simboluri legate de statutul social.

209. Limbajele non-verbale care insotesc comunicarea scrisa sunt legate de:

a) aspectul grafic al foii;

b) structura scrierii;

c) formatul scrierii;

d) aspectul grafic al foii, structura si formatul scrierii;

e) nu exista limbaj non-verbal.

210. Comunicarea prin expresia fetei include:

a) mimica;

b) zambetul;

c) privirea;

d) mimica, zambetul, privirea;

e) nu exista comunicare prin expresia fetei.

211. Mimica reprezinta comunicarea prin expresia fetei prin intermediul urmatoarelor caracteristici:

a) incruntare, ridicarea sprancenelor, incretirea nasului, tuguierea buzelor;

b) gama larga de stari, de la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism sau jena;

c) contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii;

d) privirea intr-un triunghi format pe fruntea celeilalte persoane;

e) privirea indreptata sub nivelul ochilor celeilalte persoane, in triunghiul ochi-buze.

212. Zambetul reprezinta comunicarea prin expresia fetei prin intermediul urmatoarelor caracteristici:

a) incruntare, ridicarea sprancenelor, incretirea nasului, tuguierea buzelor;

b) gama larga de stari, de la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism sau jena;

c) contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii;

d) privirea intr-un triunghi format pe fruntea celeilalte persoane;

e) privirea indreptata sub nivelul ochilor celeilalte persoane, in triunghiul ochi-buze.

213. Privirea reprezinta comunicarea prin expresia fetei prin intermediul urmatoarelor caracteristici:

a) incruntare, ridicarea sprancenelor, incretirea nasului, tuguierea buzelor;

b) gama larga de stari, de la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism sau jena;

c) contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii;

d) privirea intr-un triunghi format pe fruntea celeilalte persoane;

e) privirea indreptata sub nivelul ochilor celeilalte persoane, in triunghiul ochi-buze.

214. Privirea oficiala este:

a) privirea intr-un triunghi format pe fruntea celeilalte persoane;

b) privirea indreptata sub nivelul ochilor celeilalte persoane, in triunghiul ochi-buze;

c) privirea intr-un triunghi ochi-centrul pieptului sau chiar mai jos;

d) folosita pentru exprimarea interesului sau ostilitatii si atitudinii critice;

e) contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii.

215. Privirea de anturaj este:

a) privirea intr-un triunghi format pe fruntea celeilalte persoane;

b) privirea indreptata sub nivelul ochilor celeilalte persoane, in triunghiul ochi-buze;

c) privirea intr-un triunghi ochi-centrul pieptului sau chiar mai jos;

d) folosita pentru exprimarea interesului sau ostilitatii si atitudinii critice;

e) contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii.

216. Privirea intima este:

a) privirea intr-un triunghi format pe fruntea celeilalte persoane;

b) privirea indreptata sub nivelul ochilor celeilalte persoane, in triunghiul ochi-buze;

c) privirea intr-un triunghi ochi-centrul pieptului sau chiar mai jos;

d) folosita pentru exprimarea interesului sau ostilitatii si atitudinii critice;

e) contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii.

217. Privirea laterala este:

a) privirea intr-un triunghi format pe fruntea celeilalte persoane;

b) privirea indreptata sub nivelul ochilor celeilalte persoane, in triunghiul ochi-buze;

c) privirea intr-un triunghi ochi-centrul pieptului sau chiar mai jos;

d) folosita pentru exprimarea interesului sau ostilitatii si atitudinii critice;

e) contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii.

218. Miscarea corpului are in vedere comunicarea prin:

a) gesturi;

b) pozitia corpului;

c) modul de miscare a corpului;

d) gesturi, pozitia corpului, modul de miscare a corpului;

e) nu exista comunicare prin intermediul miscarii corpului.

219. Miscarile laterale ale managerului:

a) sunt vizibile la darea mainii;

b) managerul isi extinde mainile direct in fata cand da mana, iar cand vorbeste se

inclina;

c) in timp ce da mana, managerul se va desfasura pe verticala, iar la asezarea pe scaun se va aduna si va tine bratele in jos;

d) influenteaza in sens negativ comunicarea;

e) nu exista asemenea miscari.

220. Miscarile fata-spate ale managerului:

a) sunt vizibile la darea mainii;

b) managerul isi extinde mainile direct in fata cand da mana, iar cand vorbeste se

inclina;

c) in timp ce da mana, managerul se va desfasura pe verticala, iar la asezarea pe scaun se va aduna si va tine bratele in jos;

d) influenteaza in sens negativ comunicarea;

e) nu exista asemenea miscari.

221. Miscarile verticale ale managerului:

a) sunt vizibile la darea mainii;

b) managerul isi extinde mainile direct in fata cand da mana, iar cand vorbeste se

inclina;

c) in timp ce da mana, managerul se va desfasura pe verticala, iar la asezarea pe scaun se va aduna si va tine bratele in jos;

d) influenteaza in sens negativ comunicarea;

e) nu exista asemenea miscari.

222. Gesturile reprezinta:

a) limbajul trupului ce prezinta mai multe intelesuri;

b) miscarile corpului intr-o anumita cultura;

c) metode de dominare sau de intimidare;

d) metoda de impunere a autoritatii;

e) nu influenteaza comunicarea.

223. Palma intoarsa in sus simbolizeaza:

a) supunere;

b) autoritate imediata;

c) bata simbolica cu care vorbitorul il ameninta pe ascultator pentru a-l supune;

d) o forma de salut;

e) nu simbolizeaza nimic.

224. Palma intoarsa in jos simbolizeaza:

a) supunere;

b) autoritate imediata;

c) bata simbolica cu care vorbitorul il ameninta pe ascultator pentru a-l supune;

d) o forma de salut;

e) nu simbolizeaza nimic.

225. Strangerea de mana simbolizeaza:

a) supunere;

b) autoritate imediata;

c) bata simbolica cu care vorbitorul il ameninta pe ascultator pentru a-l supune;

d) o forma de salut;

e) nu simbolizeaza nimic.

226. Palma inchisa cu degetul aratator intins simbolizeaza:

a) supunere;

b) autoritate imediata;

c) bata simbolica cu care vorbitorul il ameninta pe ascultator pentru a-l supune;

d) o forma de salut;

e) nu simbolizeaza nimic.

227. Prezenta personala comunica prin intermediul:

a) formei corpului;

b) a imbracamintei;

c) a mirosului;

d) a bijuteriilor si a altor accesorii vestimentare;

e) formei corpului, a imbracamintei, a mirosului, a bijuteriilor si a altor accesorii

vestimentare.

228. Comunicarea tactila se manifesta prin:

a) frecventa atingerii;

b) modul de a da mana;

c) modul de imbratisare;

d) frecventa atingerii, modul de a da mana, modul de imbratisare etc.;

e) nu exista comunicare tactila.

229. Spatiul personal reprezinta:

a) spatiul ocupat de o persoana;

b) spatiul aerian din jurul corpului;

c) spatiul necesar pentru comunicarea interpersonala;

d) spatiul necesar comunicarii intrapersonale;

e) nu exista asemenea spatiu.

230. Zona intima este:

a) distanta impusa de statutul social;

b) zona in care pot patrunde doar cei apropiati emotional;

c) distanta pe care o pastram fata de altii la intalniri oficiale, ceremonii sociale si

intalniri prietenesti;

d) distanta pe care o pastram fata de necunoscuti, fata de noul angajat si fata de cei pe care nu ii cunoastem prea bine;

e) distanta corespunzatoare de fiecare data cand ne adresam unui grup mare de oameni.

231. Zona personala este:

a) distanta impusa de statutul social;

b) zona in care pot patrunde doar cei apropiati emotional;

c) distanta pe care o pastram fata de altii la intalniri oficiale, ceremonii sociale si

intalniri prietenesti;

d) distanta pe care o pastram fata de necunoscuti, fata de noul angajat si fata de cei pe care nu ii cunoastem prea bine;

e) distanta corespunzatoare de fiecare data cand ne adresam unui grup mare de oameni.

232. Zona sociala este:

a) distanta impusa de statutul social;

b) zona in care pot patrunde doar cei apropiati emotional;

c) distanta pe care o pastram fata de altii la intalniri oficiale, ceremonii sociale si

intalniri prietenesti;

d) distanta pe care o pastram fata de necunoscuti, fata de noul angajat si fata de cei pe care nu ii cunoastem prea bine;

e) distanta corespunzatoare de fiecare data cand ne adresam unui grup mare de oameni.

233. Zona publica este:

a) distanta impusa de statutul social;

b) zona in care pot patrunde doar cei apropiati emotional;

c) distanta pe care o pastram fata de altii la intalniri oficiale, ceremonii sociale si intalniri prietenesti;

d) distanta pe care o pastram fata de necunoscuti, fata de noul angajat si fata de cei pe care nu ii cunoastem prea bine;

e) distanta corespunzatoare de fiecare data cand ne adresam unui grup mare de oameni.

234. Comunicarea directa, descrisa semnifica faptul ca:

a) exista o relatie de prietenie si incredere iar scaunele sunt aranjate fata in fata;

b) poate fi interpusa o masa;

c) interactiunea nu a fost dorita de persoana respectiva;

d) nu exista spatiu suficient pentru partenerii comunicarii;

e) exista diferente de statut social.

235. Comunicarea formala intre interlocutori semnifica faptul ca:

a) exista o relatie de prietenie si incredere iar scaunele sunt aranjate fata in fata;

b) poate fi interpusa o masa;

c) interactiunea nu a fost dorita de persoana respectiva;

d) nu exista spatiu suficient pentru partenerii comunicarii;

e) exista diferente de statut social.

236. Asezarea laterala fata de interlocutor semnifica faptul ca:

a) exista o relatie de prietenie si incredere iar scaunele sunt aranjate fata in fata;

b) poate fi interpusa o masa;

c) interactiunea nu a fost dorita de persoana respectiva;

d) nu exista spatiu suficient pentru partenerii comunicarii;

e) exista diferente de statut social.

237. Culorile calde afecteaza comunicarea astfel:

a) stimuleaza comunicarea;

b) inhiba comunicarea;

c) distrag atentia;

d) nu influenteaza comunicarea;

e) amana comunicarea.

238. Culorile reci afecteaza comunicarea astfel:

a) stimuleaza comunicarea;

b) inhiba comunicarea;

c) distrag atentia;

d) nu influenteaza comunicarea;

e) amana comunicarea.

239. Limbajul timpului are in vedere:

a) precizia timpului;

b) lipsa timpului;

c) timpul ca simbol pentru reperarea activitatilor;

d) precizia timpului, lipsa timpului, timpul ca simbol pentru reperarea activitatilor;

e) utilizarea rationala a timpului.

240. Precizia timpului se traduce prin:

a) punctualitatea comunica atitudinea fata de interlocutor sau fata de activitatea

respectiva;

b) relatia de comunicare pozitiva care se dezvolta proportional cu frecventa

interactiunii;

c) ritmul zilnic al activitatilor, anotimpurile, sarbatorile, ritualurile;

d) comunicarea respectului si interesului;

e) utilizarea rationala a timpului.

241. Lipsa timpului are in vedere:

a) punctualitatea comunica atitudinea fata de interlocutor sau fata de activitatea

respectiva;

b) relatia de comunicare pozitiva care se dezvolta proportional cu frecventa

interactiunii;

c) ritmul zilnic al activitatilor, anotimpurile, sarbatorile, ritualurile;

d) comunicarea respectului si interesului;

e) utilizarea rationala a timpului.

242. Timpul ca simbol pentru repetarea activitatilor este reprezentat de:

a) punctualitatea comunica atitudinea fata de interlocutor sau fata de activitatea

respectiva;

b) relatia de comunicare pozitiva care se dezvolta proportional cu frecventa

interactiunii;

c) ritmul zilnic al activitatilor, anotimpurile, sarbatorile, ritualurile;

d) comunicarea respectului si interesului;

e) utilizarea rationala a timpului.

243. Calitatile vocii sunt:

a) controlul miscarii buzelor, articularea cuvintelor, ritmul, rezonanta vocii, viteza de

vorbire;

b) ras, plans, soptit, oftat;

c) intensitate, inaltime, extensia vocii;

d) pauzele, ii, aa, mm, aa;

e) tacerea.

244. Caracteristicile vocale sunt:

a) controlul miscarii buzelor, articularea cuvintelor, ritmul, rezonanta vocii, viteza de

vorbire;

b) ras, plans, soptit, oftat;

c) intensitate, inaltime, extensia vocii;

d) pauzele, ii, aa, mm, aa;

e) tacerea.

245. Parametrii vocali sunt:

a) controlul miscarii buzelor, articularea cuvintelor, ritmul, rezonanta vocii, viteza de

vorbire;

b) ras, plans, soptit, oftat;

c) intensitate, inaltime, extensia vocii;

d) pauzele, ii, aa, mm, aa;

e) tacerea.

246. Separatorii vocali sunt:

a) controlul miscarii buzelor, articularea cuvintelor, ritmul, rezonanta vocii, viteza de

vorbire;

b) ras, plans, soptit, oftat;

c) intensitate, inaltime, extensia vocii;

d) pauzele, ii, aa, mm, aa;

e) tacerea.

247. Distanta de 15 - 46 cm este caracteristica:

a) zonei intime;

b) zonei personale;

c) zonei publice;

d) zonei sociale;

e) zonei economice.

248. Distanta pe care o pastram fata de altii la intalniri oficiale, ceremonii sociale si intalniri prietenesti este caracteristica:

a) zonei intime;

b) zonei personale;

c) zonei publice;

d) zonei sociale;

e) zonei economice.

249. Distanta pe care o pastram fata de necunoscuti, fata de noul angajat si fata de cei pe car nu-i cunoastem prea bine este caracteristica:

a) zonei intime;

b) zonei personale;

c) zonei publice;

d) zonei sociale;

e) zonei economice.

250. Distanta de peste 3,60 m atunci cand ne adresam unui grup mare de oameni este caracteristica:

a) zonei intime;

b) zonei personale;

c) zonei sociale;

d) zonei economice;

e) zonei publice.