Analiza timpului de munca ca dimensiune, utilizare si impact in performantele economico-financiare ale firmei

Analiza timpului de munca ca dimensiune, utilizare si impact in performantele economico-financiare ale firmei

Timpul de munca reprezinta o dimensiune concludenta privind resursele umane necesare realizarii obiectivelor activitatii firmei. Disfunctionalitatile in utilizarea completa a acestuia daca nu sunt compensate prin randament, au un puternic impact asupra performantelor economico-financiare ale firmei. De aceea, in analiza diagnostic a resurselor umane, folosirea timpului de munca trebuie sa formeze un cadran important.

Într-o forma sintetizatoare folosirea timpului de munca poate fi relevata cu ajutorul gradului de utilizare a:

- timpului calendaristic;

- timpului maxim disponibil;

ambele pe total personal, pe categorii cu grupare cel putin in: productiv, de conducere si de administratie.

Pentru exemplificare se utilizeaza datele din tabelul urmator:

Tabelul 6.3

Pe baza situatiei prezentate putem determina:

1. gradul de programare a fondului calendaristic (Gc):

2. gradul de utilizare a timpului calendaristic (G):

3. gradul de utilizare a timpului maxim disponibil (Gmax):

4. gradul timpului neutilizat (Gn):

respectiv

Se retine faptul ca gradul de programare a fondului de timp calendaristic este identic, ceea ce denota ca:

in activitatea firmei n-au intervenit schimbari care sa reclame si utilizarea zilelor nelucratoare;

nu a fost necesara marirea numarului de schimburi.

Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil la nivelul intregului personal a inregistrat o crestere de la 94,65% in P_n-1 la 96,80% in P_n ceea ce confirma micsorarea timpului neutilizat pe un salariat cu 40 de ore. Ca valoare in sine se poate considera relativ normala, deoarece majoritatea cauzelor sunt justificate.

Desi in economia libera, probabilitatea absenteismului uman si a unor stari de conflicte de munca individuale si colective nu este exclusa, este necesar de examinat cauzele si frecventa lor dat fiind necesitatea maximei armonizari a intereselor cu repercusiuni asupra performantelor economico-financiare ale firmei. Se apreciaza ca pentru diferite studii aprofundate, corelatii, informatiile pot fi structurate pe oricare grupare a personalului. În esenta, scopul este stabilirea dimensiunii timpului neutilizat si al cauzelor care l-au generat in vederea actiunii pentru reducerea lui si marirea in consecinta a cantitatii factorului munca.

Timpul neutilizat poate fi convertit in principalii indicatori ai performantei economico-financiare a firmei cu ajutorul relatiilor:

1. influenta asupra cifrei de afaceri:

sau

unde: -numarul mediu de ore neutilizate pe un salariat;

2. influenta asupra valorii adaugate:

sau

3. influenta asupra sumei profitului aferent cifrei de afaceri:

4.eficienta cheltuielilor fixe-cheltuieli fixe la 1000 lei cifra de

afaceri:

5. eficienta activelor din exploatare:

pe baza cifrei de afaceri:

pe baza valorii adaugate:

pe baza profitului aferent cifrei de afaceri:

6. eficienta mijloacelor fixe:

pe baza cifrei de afaceri:

pe baza valorii adaugate:

pe baza profitului aferent cifrei de afaceri:

7. eficienta activelor circulante de exploatare:

pe baza cifrei de afaceri:

pe baza valorii adaugate:

pe baza profitului aferent cifrei de afaceri:

8. eficienta capitalurilor:

pe baza cifrei de afaceri:

pe baza valorii adaugate:

pe baza profitului aferent cifrei de afaceri:

9. sistemul de echilibre financiare;

10. gradul de autofinantare si remunerare a capitalurilor prin premisa lor-profitul.

În diagnosticul gestiunii resurselor umane si conexat cu folosirea timpului de munca si impactul acestuia in performantele economico-financiare ale firmei, este necesar ca intr-un cadru distinct sa se examineze starile conflictuale din punct de vedere al tipurilor, dimensiunilor, cauzelor si consecintelor economico-financiare. În acest sens, ca tipuri se au in vedere cele colective-sub forma grevelor si cele individuale-sub forma diferitelor litigii care pot ajunge si in instantele judecatoresti.

De exemplu, pentru conflictele colective prezinta interes indicatorii:

Tabelul 6.4

Se retine faptul ca numarul conflictelor colective este in descrestere, iar grevele generale in ultimii doi ani n-au avut loc.

Indiferent de forma si dimensiunea conflictului de munca, este important ca structurile ce realizeaza functiunea personal si corespunzator administrativa, sa cunoasca temeinic cauzele si impreuna cu sindicatele sa intreprinda masurile de inlaturare a lor, sa refaca climatul social propice valorificarii cu maxima eficienta a resurselor umane. O asemenea situatie, pe langa efectele directe produse prin timpul de munca asupra unor performante economico-financiare, acrediteaza favorabil firma din punct de vedere social, contribuind la consolidarea fidelitatii salariatilor si cresterea randamentului acestora.