Particularitati ale formarii preturilor

PARTICULARITATI ALE FORMARII PRETURILOR IN UNELE RAMURI ALE ECONOMIEI NATIONALE

1. Economia de piata si piata produselor agricole si agroalimentare.

A. Rolul agriculturii in dezvoltarea echilibrata a economiei nationale.

Agricultura a jucat din totdeauna un rol de prima marime in dezvoltarea economiei nationale.

- Prin natura si specificul activitatii pe care o desfasoara, agricultura participa la satisfacerea unor nevoi multiple de ordin economic si social ale tarii. In primul rand, este garantul asigurarii. securitatii alimentare, a independenjei economice a tarii.

- Agricultura arc rol hotarator in cresterea nivelului de trai material al populatiei. Abundenta de produse agricole reprezinta conponenta esentiala a bunastarii populatiei de la orase si sate.

- De nivelul rezultatelor din agricultura depinde nivelul de dezvoltare a ramurilor industriale. Rolul agriculturii in aceasta directie consta in asigurarea materiilor prime pentru industriile prelucratoare - alimentara, usoara si farmaceutica si in participarea crescanda la consumul produselor din ramurile industriale, producatoare de mijloace fixe si circulante pentru agenti economici din mediul rural, ca si a produselor - bunuri de larg consum - furnizate de alte ramuri.

- Prin cantitatea, calitatea si sortimentul produselor pe care le realizeaza, agricultura participa la dezvoltarea schimburilor economice dintre oras si sat, ca si la dezvoltarea schimburilor economice pe plan extern.

- Agricultura ca singura ramura regeneratoare de energie, participa la dezvoltarea potentialului energetic al tarii.

Sunt numai cateva din considerentele care atesta rolul major al acestei ramuri a productiei materiale in cresterea si dezvoltarea economica de ansamblu a tarii. Ele justifica pe deplin inscrierea dezvoltarii agriculturii intre prioritatile de baza, fundamentale ale dezvoltarii actuale si viitoare a economiei nationale, ale programului de strategie si reforma, privind trecerea si infaptuirea economiei de piata.

B. Functiile economice si sociale ale agriculturii.

Agricultura ca ramura a economiei nationale indeplineste multitudine de functii cu caracter economic si social. Din acest punct de vedere, nu poate fi egalata de nici o alta ramura de productie. Aceste functii sunt:

a) Functia primordiala a agriculturii a fost si va ramane aceea de a asigura populatia tarii cu produse alimentare necesare hranei. Nici o alta ramura a economiei nationale nu a putut si nu va putea indeplini aceasta functie Aceasta functie trebuie analizata din trei punete de vedere:cantitativ, calitativ si din punct de vedere sortimental. Agricultura este chemata sa dea populatiei produsele programate de o ratie alimentara stiintifica.

b) Asigurarea materiilor prime necesare industriilor prelucratoare: alimentara, textila si farmaceutica.

c) Participarea exploatatiilor agricole la dezvoltarea pietii interne de produse de larg consum si mijloace de productie fabricate de industrie. Producatorii agricoli sunt consumatori siguri de produse industriale (cererea de produse industriale din partea agriculturii este in crestere, ceea ce da posibilitatea dezvoltarii industriei).

d) Participarea agriculturii la activitatea de comert exterior si la sporirea fondului valutar al tarii.

e) Participarea localitatilor rurale la asigurarea cu forta de munca a industriei, constructiilor si altor ramuri neagricole.

f) Participarea agriculturii la acumularile bugetare strict necesare dezvoltarii si cresterii economice.

g) Agricultura a participat si participa la asigurarea rezervelor de stat pentru situatii extreme.

h) Agricultura, alaturi de silvicultura, prin specificul activitatii pe care o desfasoara, participa la imbunatatiea situatiei ecologice a tarii noastre, la asigurarea unui mediu ambiant nepoluat.

C. Particularitatile productiei agricole si influenta acestora asupra activitatii economice din agricultura.

Spre deosebire de celelalte activitati ale economiei nationale, productia agricola are o multitudine de particularitati, a caror cunoastere este indispensabila pentru organizarea eficienta a activitatii din aceasta ramura. Principalele particularitati ale productiei agricole sunt:

a) existenta pamantului ca principal mijloc de productie, cu o dubla functie: de mijloc de munca si de obiect al muncii.

Ca mijloc de munca, pamantul influenteaza desfasurarea normala a productiei prin intermediul si actiunea proprietatilor sale intrinsece fizice, chimice, mecanice si biologice.

Ca obiect al muncii asupra pamantului se actioneaza cu mijloace de productie necesare mecanice si manuale, toate actionate de catre forta de munca. Pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune pamantul trebuie lucrat cu mijloace cat mai perfectionate, cu randamente sporite in exploatare. Aceste mijloace trebuie actionate de o forta de munca redusa numeric, dar cu un grad ridicat de calificare profesionala.

b) productia agricola este influentata direct sau indirect de actiunea conditiilor naturale, pedoclimatice, actiune care poate fi pozitiva sau negativa. Se impun masuri si actiuni care sa amplifice influentele pozitive si sa diminueze pe cele negative.

c) neconcordanta intre perioada de productie necesara obtinerii produsului finit si timpul de munca cheltuit cu obtinerea acestui produs.

Exemplu: La grau perioada de productie este de 9 luni. Timpul de munca este mult mai mic. O astfel de neconcordanta determina in mod obiectiv caracterul sezonier al productiei agricole, mai ales in sectorul vegetal, care duce la o utilizare nerationala si, incomplecta, atat a mijloacelor de productie, cat si a fortei de munca. Cu cat mijloacele de munca sunt mai perfectionate, cu atat timpul de munca scade, ceea ce duce la o eficienta economica redusa.

Concluzia care se desprinde de aici o constituie necesitatea dezvoltarii complexe a productiei si imbinarea armonioasa a diferitelor ramuri de productie, imbinare care sa atenueze caracterul sezonier al productiei agricole si care sa asigure utilizarea mai buna a fortei de munca si a mijloacelor de productie.

d) in productia agricola, atat in sectorul vegetal, cat si in sectorul animal, pe langa productia principala se obtin insemnate cantitati de produse secundare.

Exemplu: Pe langa boabe de grau, se obtin paie, pleava. Avand in vedere ca produsele secundare care se obtin reprezinta valori, este necesar ca toata productia secundara sa fie valorificata.

g) in productia agricola exista o neconcordanta intre perioada si timpul de alocare a resurselor, cheltuielilor necesare si perioada si timpul cand se recupereaza aceste cheltuieli.

In viticultura si pomicultura, aceasta neconcordanta este mai mare, decat in sectorul culturilor de camp sau in cel legumicol. Aici neconcordanta este de 4-8 ani, functie de specie, perioada in care la cheltuielile de investitii cu infiintarea plantatilor se adauga cheltuielile de intretinere pana la intrarea lor pe rod. Recuperarea cheltuielilor efectuate incepe dupa intrarea in productie a plantatiilor si se esaloneaza pe durata de exploatare, dar situatii similare se intalnesc si in zootehnie.

Pentru a diminua aceasta neconcordanta si pentru a asigura un echilibru intre cheltuieli si recuperarea lor un rol major il are diversificarea structurii culturilor si ramurilor de productie.

g) in agricultura, produsul finit, la unele culturi, intra in aceeasi forma intr-un nou proces de productie a anului urmator. Ca urmare, este necesar sa se urmareasca in permanenta ca toata productia finita, destinata reluarii unui nou ciclu de productie, sa fie de calitate si obtinuta la un cost de productie redus. Aceasta va contribui la sporirea eficientei economice.

Cunoasterea acestor particularitati constituie o necesitate obiectiva pentru organizarea de catre agentii economici din agricultura a unei activitati rationale si eficiente.

D. Particularitatile intreprinderilor agricole.

Procesul agricol are loc in intreprinderi a caror integrare in mediile ecologic, tehnic, economic si social se realizeaza in mod specific. Acest proces asigura transformarea diferitelor forme de substanta si energie (fosila, chimica, biochimica, solara etc.), sub actiunea muncii si a factorilor naturali, precum si prin intermediul organismelor vii, in produse si servicii menite sa satistaca cerintele agroalimentare si de alta natura ale societatii.

Utilizarea, in cadrul procesului agricol, a unor mijloace de munca si obiecte ale muncii diferite fata de industrie, sub raportul naturii si continutului material, deosebeste fundamental productia agricola de cea industriala. In unitatile agricole au loc procese primare si secundare. In cadrul proceselor primare se obtin produse vegetale, folosindu-se ca principal mijloc de productie pamantul in cadrul proceselor secundare se obtin produse animale, prin intermediul organismului animal.

Faptul ca pamantul este principalul mijloc de productie in agricultura, iar plantele si animalele sunt mijloace de productie care transforma energia solara si substantele nutritive din sol in energie potentiala, sub forma produselor vegetale si animale, are implicatii majore in conducerea si organizarea intreprinderii agricole. Complexitatea acestor factori si multitudinea interactiunii lor, pozitia specifica a factorului natural genereaza o mare varietate de forme de organizare a productiei agricole.

Organizarea pe mai multe ramuri a intreprinderilor agricole este o cerinta a utilizarii rationale a tuturor resurselor, dar in special a pamantului, fortei de munca si mijloacelor tehnice. Folosirea rationala a pamantului impune rotatia culturilor si diversificarea produselor in vederea mentinerii si cresterii capacitatii sale productive; neconcordanta dintre timpul de munca si timpul de productie, mai ales in sectorul vegetal, face necesare masuri de organizare a unor activitati care sa elimine sezonalitatea utilizarii resurselor umane si materiale, cu impact pozitiv asupra stabilizarii fortei de munca si cresterii veniturilor.

Integrarea unitatilor agricole in mediul economic si social, in perioada de tranzitie la economia de piata si in perspectiva, necesita gestionarea activitatii acestora de catre managementul de grup sau producatorii individuali, astfel incat potentarea efectelor favorabile produse de factorii naturali si biologi sa stimuleze cresterea productiilor vegetale si animale. Totodata, prin folosirea cu abilitate a parghiilor economice trebuie sa se urmareasca reducerea costurilor de productie, in vederea ieftinirii alimentelor, dar si a realizarii unor venituri echitahile pentru producatorii agricoli.

Desi particularitatile procesului agricol au o mare importanta pentru organizarea si gestiunea unitatilor agricole, totusi piata este cea care-l orienteaza si-l obliga pe agricultor sa se adapteze si sa prevada ce, cat si cum sa produca fata de piata celorlalte bunuri si servicii. Atat oferta de produse agricole cat si cererea de alimente au particularitati, raporturile cerere-oferta sunt influentate de factori limitativi naturali si biologici.

E. Probleme specifice ale formarii preturilor produselor agricole.

Formarea preturilor pe piata concurentiala de produse agricole este rezultatul actiunii unor legi generale ale economiei de schimb cat si a unor legitati specifice

1. Pretul stabilit pe o piata concurentiala la un anumit moment pentru produse agricole de acelasi fel si de aceeasi calitate se vand la acelasi pret, iar acest pret nu poate fi decat pretul unic.

Aceasta regula provine din ceea ce Stanley Jevons a numit legea indiferentei, care are urmatorul enunt: Ori de cate ori cumparatorului ii este absolut indiferent produsul pe care il va cumpara din mai multe produse de acelasi fel si cu acelasi pret, adica nu are nici un motiv sa prefere pe unul celuilalt, nu va consimtiri sa plateasca unul mai scump decat altul. Aceasta lege economica isi gaseste originea in logica de comportament psihologic a cumparatorului. Un ansamblu de combinatii de marimi cantitative a doua produse ce totalizeaza aceeasi suma de bani si care asigura cumparatorului aceleasi satisfactii se reprezinta grafic ca in figura nr. 13 prin izolinii ale indiferentei. Altfel spus, izolinia I₁, de exemplu exprima o combinatie x₁-y₂ si x₃-y₁; izolinia I₂, cu un pret mai ridicat decat I₁ permite combinatia x₂-y₂ si combinatia x₁-y₃; izolinia cu cele mai scumpe combinatii asigura reunirea din acest ansamblu a cantitatilor x₃-y₂ si x₂-y₃. Liniile de indiferenta a preferintelor cumparatorului, I₁-I₃ se deosebesc intre ele prin marimea pretului combinatiilor calitative si cantitative ale produselor x si y exprimand rata de inlocuirea a unei grupe de produse cu alta, sau a unei marimi de cheltuieli cu alta.

Izolinia I₃ care reuneste combinatiile cu cele mai ridicate marimi cantitative ale combinatiilor x-y asigura, totodata, cea mai inalta satisfactie in comparatie cu izolinia I₁.

Figura 13

Liniile de indiferenta a preferintelor cumparatorilor

(dupa Rosovici Alexandru)

2. Pretul unic se stabileste in mod spontan; el este rezultatul oscilatiilor si tatonarilor continue ale cererii si ofertei, excluzand orice interventie din exterior, indeosebi din partea statului. Totdeauna, pretul se stabileste in mod necesar, ceea ce inseamna ca dupa stabilirea conditiilor de vanzare-cumparare de catre parteneri, pretul se degaja cu determinismul unei legi a fizicii - cum se exprima doctrina economica a liberului schimb.

3. Pretul pietei este un pret real si corect atat din punct de vedere moral cat si economic; acest pret corespunde in modul cel mai exact utilitatii pe care o exprima efectuarea schimbului intre cei doi parteneri. Pretul pietii, sau pretul de echilibru al pietei exprima, in esenta, nivelul abundentei sau al penuriei de marfuri si orienteaza producatorii in directia alocarii mijloacelor de investiti pentru sporirea capacitatilor de productie si maximizarea profiturilor in aceasta se manifesta inca odata rolul pe care-l indeplinste oferta si cererea de marfuri pe piata, si anume acela de regulator al productiei.

4. Oscilatiile preturilor pe piata concurentiala se manifesta nu numai in raport cu valoarea marfurilor; ci si cu valoarea insemnelor monetare, cu alte cuvinte, cu gradul de acoperire in aur a banilor, ceea ce, determina cursul valutar la pietele de schimb. Din acest punct de vedere, respectiv prin raportarea pretului la valoarea monedei rezulta actiunea unei alte legi a economiei de schimb si anume: orice modificare in valoarea monedei antreneaza dupa sine o variatie invers proportionala in marimea preturilor. Prin urmare, oscilatia preturilor poate fi determinata de doua categorii de cauze: unele, care actioneaza asupra valorii marfurilor aflate pe piata, celelalte asupra monedei, ca atare.

5. Legile pietei concurentiale prezentate mai sus exceptand situatiile de criza isi gasesc aplicabilitate la o piata limitata in timp si in spatiu; de asemenea ele actioneaza la fel si in formarea pretului acesta stabilindu-se la o anumita cantitate de marfa oferita si la o cerere determinata cantitativ la un moment dat. Legile mentionate au in vedere o reprezentare ideala a situatiei de piata, cazurile cele mai frecvente, care de altfel constituie regula, fiind cele in care oferta este superioara cererii si nu invers. Consecintele ce provin din cresterea sau scaderea preturilor, ca urmare a nepotrivirilor dintre marimea ofertei si marimea cererii, impun producatorilor reconsiderarea marimii ofertei, ceea ce face ca, intr-o perioada mai mare de timp sa se restabileasca echilibrul.

Din aceasta stare fragila se degaja actiunea unei alte legi a economiei de piata, potrivit careia, in cadrul unei perioade mai indelungate de timp pretul marfii tinde sa egaleze oferta la nivelul cererii, sau altfel spus, cererea si oferta manifesta tendinta de a se egaliza ca efect al concurentei, in jurul pretului de echilibru al pietei.

Particularitatile productiei agricole privind factorii de productie, caracterul muncii si al folosirii instrumentelor de lucru, periodicitatea si sezonalitatea productiei fac ca legile economiei de schimb sa actioneze pe piata concurentiala a produselor agricole tinand seama de particularitatile de ramura.

Cererea de produse agricole vegetale si animale se exprima atat de catre consumatori, in vederea alimentatiei de fiecare zi cat si de industria alimentara in scopul procurarii materiilor prime necesare transformarii. De regula, raportul dintre aceste doua categorii de solicitari este de 1/3 la produsele agricole cerute pentru consum in stare proaspata si 2/3 pentru cele destinate prelucrarii in activitatile de aval. Pe masura dezvoltarii industriei de transformare, acest raport creste, in defavoarea consumului direct.

Drumurile paralele dar cu destinatii diferite ale consumului alimentar in stare proaspata si a celui in forma industrializata produc in mod inevitabil discrepante intre marimea cererii si marimea ofertei, miscarea autonoma a acestora facand ca ajustarea marimii celor doua parti ale schimbului, de regula, sa nu coincida.

Intre cauzele care genereaza aceasta situatie, mentionam faptul ca cererea de produse alimentare este rigida, rigiditatea care provine din cerintele firesti ale oamenilor de a-si asigura in fiecare zi alimentele necesare existentei. Odata senzatia de foame saturata, cererea de alimente inceteaza. Analiza de-a lungul unei perioade de timp a marimii acesteia cereri a pus in evidenta oscilatii in plus sau minus, in jurul unui nivel relativ determinat. In cazul in care oferta s-a dovedit inferioara acestui nivel datorita unor productii scazute, preturile au crescut, iar consumatorul a fost nevoit sa plateasca sume de bani din ce in ce mai mari pentru a-si putea asigura alimentele necesare existentei.

Dupa trecerea situatiei de penurie oferta s-a stabilizat, iar cerintele alimentare au putut fi acoperite curent, fara eforturi financiare deosebite; in aceste noi conditii cumparatorul si-a putut orienta disponibilitatile banesti eliberate, spre satisfacerea altor trebuinte - imbracaminte, cultura, sport etc.

Urmarirea si examinarea atenta a acestor manifestari curente ale cererii si ofertei, caracteristice pietei produselor agricole, inclusiv a modului in care populatia isi alcatuieste bugetul de familie, in situatie de penurie alimentara si de abundenta i-au permis economistului german Ernest Engel sa defineasca in anul 1857 actiunea unei legi economice proprii pietei de produse agricole, caruia i-a dat urmatorul enunt: 'de fiecare data cand veniturile populatiei sunt in crestere, cheltuielile acesteia pentru alimentatie sporesc, insa intr-o proportie mai mica decat cea in care au fost majorate veniturile'. Concizia acestui enunt reprezinta sinteza urmatoarelor constatari cu caracter statistic:

- partea din veniturile populatiei repartizata pentru acoperirea cheltuielilor cerute de nevoile alimentare este cu atat mai ridicata cu cat veniturile sunt mai mici;

- partea din veniturile populatiei repartizata pentru imbracaminte, locuinta, incalzire, iluminat se mentine constanta, indiferent de nivelul veniturilor; in cazul veniturilor mai scazute, este alocata totdeauna o parte mai mare pentru imbracaminte decat pentru dotarea locuintei;

- partea din veniturile populatiei repartizata pentru educatie, cultura, distractii, economisire se mareste odata cu majorarea veniturilor.

Examinarea acestor constatari statistice cu privire la bugetele de familie si nivelul de trai al populatiei, referitoare la un teritoriu national si international confirma tendinta de crestere a cerintelor de produse agricole alimentare la acele categorii sociale care, dupa cum se spune 'nu au castigat niciodata atat de mult pentru a putea spune ca s-au saturat pe deplin'. La acest nivel social toate veniturile subiectilor cercetati sau aproape toate, sunt indreptate spre asigurarea celor necesare traiului. La categoriile sociale cu venituri mari, cheltuielile pentru alimentatie, raportate la marimea veniturilor detin in total o pondere scazuta, cu tendinta de continua micsorare a acesteia, pe masura cresterii in continuare a veniturilor.

Actiunea legilor economiei de piata este influentata nu numai de particularitatile cererii ci si de trasaturile caracteristice ale ofertei de produse agricole vegetale si animale. Cauzele le cunoaste fiecare producator. Ele provin din dependenta agriculturii de factori climatici si de anotimp, de caraterul zonal al productiei, ceea ce face ca marimea si calitatea recoltelor sa fie diferita de la un an la altul, precum si teritorial. Incertitudinile din domeniul productiei se transfera in mod inevitabil in cel al schimbului, si ca urmare, oferta prezinta instabilitati calitative si cantitative. Progresul tehnico-stiintific exprimat prin crearea de soiuri de plante mai precoce rezistente la boli, daunatori si intemperii, imbunatatiri funciare, chimizare, mecanizare etc. au marcat importanti pasi in sporirea gradului de stabilitate a productiei, dar nu au putut inlatura pericolele care ameninta fara incetare agricultura. Aceste pericole se regasesc in lipsa de stabilitate a ofertei in comparatie cu cererea care, global se prezinta relativ constanta, saturata. Manifestarea contradictorie a ofertei si a cererii pe piata de produse agricole determina variatii sensibile ale preturilor in procesul de schimb.

Privite in ansamblu fenomenele economice care produc dereglari in raporturile de piata, cauzate de neregularitatile ofertei datorita cauzelor naturale, aduc permanent in actualitate o alta lege caracteristica pietei produselor agricole, enuntata in anul 1696 de precursorul econometriei, englezul Gregory King in felul urmatori 'pe o piata rigida, valoarea totala a unei recolte, exprimata in bani, se micsoreaza cand productia creste si invers', ceea ce inseamna ca, cu cat recolta este mai mica fata de nivelul cererii de produse agricole, cu atat sunt mai mari veniturile producatorilor. Este o consecinta directa a cresterii mai mult decat proportionala a preturilor in comparatie cu marimea cantitatilor de marfuri oferite spre vanzare. King a stabilit relatia de mai sus, dintre cantitatile de grau si pretul graului in felul urmator: 'la o productie mai mica cu 10; 20; 30; 40; 50 %, ii corespunde o crestere a preturilor de 30; 80; 160; 280; 560 %'. Este adevarat ca legea enuntata de King si-a confirmat actiunea in secolul al XVII-lea cand Anglia reprezenta o piata inchisa. Astazi insa, aceasta lege are importanta practica limitata, datorita dezvoltarii comertului international cu cereale.

Piata concurentiala de produse agricole influenteaza modul de actiune al legii cererii si ofertei nu numai in cele doua componente ale sale, ci si in consecintele actiunii acesteia in marimea pretului.

Giffen, economist britanic, a urmarit in secolul trecut, in Anglia bugetele familiilor paupere, cu venituri atat de scazute incat cea mai mare parte a acestora era afectata consumului de paine sau cartofi. Pe baza analizei observatiilor facute timp de mai multi ani, el a ajuns la constatarea ca sporirea pretului acestor alimente de baza in alimentatie nu avea ca efect micsorarea cererii ci, dimpotriva cresterea acesteia. El a remarcat ca pentru a-si putea mentine in alimentatie numarul necesar de calorii, aceasta categorie de consumatori era obligata sa-si micsoreze cererea pentru alte alimente mai scumpe, de exemplu pentru carne, care devenea un timp prohibitiva si sa majoreze cererea la paine si cartofi, alimente care si in conditiile majorarii de pret aveau totusi preturi accesibile bugetului lor.

Corespunzator cercetarilor lor confirmate prin bugetele de familie, Giffen a formulat paradoxul care-i poarta numele, enuntat astfel: 'in conditii date, regula potrivit careia << cresterea pretului unei marfi atrage dupa sine micsorarea cererii acesteia>> ia caracter invers, adica majorarea pretului poate fi insotita de majorarea cererii'.

Pentru alte considerente si la pol opus din punct de vedere social, se afla paradoxul lui Veblen, sau 'Snob - Effect'. Actiunea cunoscuta a legii cererii si ofertei, precum si expresia matematica a formarii pretului, se pot abatea de la regula - potrivit cercetarilor efectuate de Veblen si in alte cazuri. Acesta a aratat ca in randul claselor sociale bogate, 'un mare numar de persoane sporeste volumul cumparaturilor chiar in conditiile unor majorari accentuate a preturilor, nu ca expresie a unor nevoi reale, ci pentru a-si etala avutia, ca efect al snobismului'.

O alta abatere de la regulile cunoscute a fost constatata de I. R. Hicks, economist englez referitor la conditiile reducerii preturilor produselor alimentare de prima necesitate. Analizand modul de manifestare a diferitelor categorii si grupe sociale de consumatori cu prilejul reducerii pretului painii de exemplu, Hicks a constatat ca nu toti cumparatorii isi micsoreaza in mod corespunzator sumele alocate in bugetele lor de f'amilie destinate cumpararii de produse alimentare si in special a piinii. Dimpotriva, observatiile lui au aratat reactii contradictorii din partea consumatorilor, astfel :

- unele grupe sociale ale populatiei, cu venituri mici, au afectat suma economista din reducerea pretului piinii de exemplu cu l0%, pentru a cumpara mai multa piine. Aceasta observatie i-a permis sa stabileasca regula potrivit careia 'micsorarea pretului unui bun cu un coeficient oarecare are ca efect cresterea valorica a cantitatii vandute din acest bun, cu acelasi coeficient';

- la grupele sociale ale populatiei cu venituri mai ridicate unde cererea este saturata la bunul la care a avut loc reducerea de pret, economia rezultata are ca efect cresterea cererii de consum la alte bunuri.

Pina aici au fost examinate principalele particularitati ale actiunii legilor economice pe piata consumatorilor de produse agricole, care o deosebesc de piata produselor industriale. O concluzionare a acestor particularitati permite cateva sublinieri.

O prima observatie se poate face in legatura cu nivelul rigid de manifestare a cererii si cu privire la lipsa de stabilitate in asigurarea marimilor cantitative, calitative si sortimentale ale ofertei ceea ce face ca pe piata produselor agricole ralatiile de schimb sa se desfasoare in mod diferit de cerintele concurentei perfecte. Dar, nu numai atit. Libertatea de negociere a partenerilor, in lipsa oricarei intelegeri prealabile referitoare la conditiile schimbului, apare aproape cu neputinta.

De o parte - se afla oferta care cauta sa fie absorbita cat mai rapid de catre cererea solvabila pentru a se evita perisabilitatea produselor si de a se aduce pe piata produse noi, proaspete; de cealalta parte - este cererea, in curs de a deveni repede saturata si mereu in cautare de produse noi, ca sortiment si calitate.

O alta observatie priveste transparenta.. Piata produselor agricole se dovedeste deficitara si in aceasta cerinta, comparativ cu piata produselor industriale.

Marimea si intensitatea ofertei, ca si posibilitatile de intretinere a acesteia in timp, nu sunt in intregime si permanent cunoscute de partenerii de schimb. De exemplu, oferta de produse agricole proaspete ca volum, sortiment si calitate isi are debutul in zonele cu climat temperat la inceputul lunii februarie si dureaza timp de 8-9 luni, pana la sfirsitul lunii octombrie, in ascendenta continua, pana la un anumit nivel de abundenta si saturare, dupa care scade fara intrerupere pina in apropiere de, venirea iernii.

Sunt de inteles posibilitatile mai restranse de informare, de cunoastere a relatiilor de piata de catre parteneri, ceea ce face ca nici aceasta cerinta a pietii concurentiale sa nu poata fi respectata pe deplin. Ca urmare fluiditatea pietei de produse agricole f'iind mai restransa si concurenta este ingradita. Libertatea de a dobindi orice si oricand de a alege ceea ce doresti este mai restransa pe piata produselor agricole decat in a celor industriale.

Totodata, particularitatile obiectului de schimb fac ca omogenitatea produselor, intalnita in industrie, sa absenteze aici aproape total, heterogenitatea fiind caracteristica produselor agricole. Aceasta particularitate creaza conditiile unei largi diferentieri calitative a produselor, cu schimbari de la o zi la alta, iar la unele produse chiar in cursul aceleiasi zile, precum si posibilitatile unei continue substitutii in alegerea produselor solicitate.

Aceste manifestari ale relatiilor de schimb pe piata concurentiala de produse agricole, subliniaza adevarul continut in afirmatia facuta anterior, potrivit careia, in domeniul agricol cerintele concurentei perfecte se exprima in mod ideal, concurenta ramanand in general imperfecta.

Efectele directe ale acestei particularitati se regasesc in preturi; faptul ca oferta si cererea nu se pot manifesta in asa fel incat prin oscilatii si tatonari continue pretul sa exprime cat mai complet starea de echilibru si valoarea marfurilor, pretul se formeaza, in general, in detrimentul ofertei, respectiv al producatorului agricol.

De asemenea, urmare a transparentei slabe a pietii, datorita deficientelor de informare a participantilor la schimb, preturile se formeaza cea mai mare parte din timp in defavoarea producatorilor.

Situatiile mentionate, impreuna cu cerintele functionarii in bune conditii a pietei de produse agricole si ale stabilitatii continue a acesteia, cer din partea societatii, mai precis, a statului masuri care sa duca la corijarea abaterilor.

F. Modalitatile de interventie a statului prin preturi si alte parghii.

1) Preturile garantate. Sensul interventiei consta in asigurarea unui 'pret bun', daca acest pret fix garantat producatorilor este superior pretului corespunzator cresterii productiei (supraproductiei). Pretul garantat este pretul cu care statul cumpara produsele agricole prin intermediul pietelor de stat (organisme de contractare si preluare la fondul de stat a produselor agricole).

Folosirea pretului garantat, ca pret de interventie a statului, are efecte favorabile generale daca nivelul lui este superior pretului format la piata, ca urmare a cresterii productiei (ofertei). Sustinerea unui asemenea nivel de pret presupune exercitarea presiunilor politice asupra pretului, prin nivelul ridicat pentru o parte a agriculturii (a celei rentabile). Trebuie subliniat ca interventia statului nu stabilizeaza in mod necesar veniturile globale, chiar daca reuseste sa stabilizeze preturile Deci interventia statului nu poate fi creatoare de supraproductie cronica.

Astfel (vezi figura nr. 14), daca se considera nivelul productiei normale q si pretul normal p crestere a productiei de la q la q, conduce la o reducere a pretului de la p la p₁. Invers, o reducere a productiei de la q la q₂ conduce la o crestere a pretului de la p la p₂. Fata de aceste fluctuatii excesive ale jocului pretului, statul decide stabilizarea pretului, astfel:

- cumpara sau stocheaza excedentele create de la q la q₁ la pretul p;

- in caz de penurie (recolta slaba) intervine in sens invers, pune pe piata cantitatile necesare de la q₂ la q₁ la acelasi pret.

Consecintele folosirii preturilor garantate sunt :

- Stabilizarea preturilor nu antreneaza o stabilizare a veniturilor. Pretul unitar de vanzare, fiind fix si egal cu p, va face ca venitul incasat de producatori sa varieze proportional cu nivelul productiei, adica R = pq. Cu cat q este mai mare, cu atat incasarile R sunt mai mari si invers. Deci, veniturile producatorilor variaza in conditiile inversate ale situatiei de neinterventie: cand recolta este mica, veniturile scad (p < p₂). cand recolta este mare veniturile cresc (p > p₁). De aceea, folosirea preturilor garantate nu poate fi singura modalitate de interventie a statului in agricultura.

Figura 14

Reprezentarea grafica a fixarii pretului garantat

(dupa T. Mosteanu si colab.)

- Lupta impotriva crearii excedentelor de oferta. Scopul acestei metode este evitarea supraproductiei care ar conduce la reducerea preturilor si la risipa de resurse. Prin stabilizarea preturilor se asigura o piata echilibrata bazata pe preluarea excedentelor si vanzarea de catre stat a acestora sau garantarea debuseelor producatorilar si stimularea exportului.

- Restabilirea permanenta a echilibrului dintre oferta si cerere. Stabilizarea preturilor nu impiedica cresterea productiei, ci numai aparitia supraproductiei cronice.

- Aplicarea pretului garantat numai la fractiuni ale recoltei, la unele produse: griu, lapte, zahar s.a. Cantitatea suplimentara este vanduta (cumparata) la pret inferior: Aceasta masura conduce la scaderea pretului mediu de valori fiecare a produsului, pe masura ce creste productia destinata vanzarii. In final, scade venitul mediu pe agricultor.

- Completarea actiunii directe de catre stat asupra pretului cu actiunea asupra nivelului productiei: prime de scoatere de sub cultura; finantarea eforturilor de adaptare sau preschimbare a culturilor.

- Cresterea sarcinilor finantelor publice si, deci, ale ansamblului colectivitatii nationale. Actiunea preturilor produselor agricole nu poate fi prezentata independent de o politica agricola pe termen mijlociu si lung. Evolutia cererii trebuie luata, in acest caz, neaparat in calcul. Intr-adevar, ea este, in general, inelastica, dar asupra volumului total al cererii si solvabilitatii ei influenteaza factori caracteristici.

Cresterea productivitatii muncii in agricultura influenteaza asupra modificarilor structurale ale preturilor, favorizand realocarea resurselor si a fortei de munca intre diferite activitaiti.

2. Acordarea de subventii de la buget se face pentru urmatoarele obiective: garantarea nivelului preturilor atunci cand reducerea lor fata de nivelul pretului de echilibru (garantat) devine periculoasa pentru finantele intreprinderilor agricole; asigurarea acoperirii integrale a costurilor, pentru producatorii sau produsele ale caror costuri sunt influentate de factori de clima si sol, iar statul este interesat in cresterea productiei; crearea de avantaje consumatorilor prin mentinerea nivelului redus al preturilor pe piata bunurilor agroalimentare (in acest scop se pot subventiona rezultatele muncii la producatorul agricol sau diferentele de pret in prelucrarea sau circulatia produselor agricole pana la consumatorul final; sustinerea financiara a exportului, cand nivelul preturilor mondiale este scazut.

3 Stabilirea de preturi de interventie mai mari decat preturile pietei pentru o anumita cantitate de produse asimilata de piata. Productia care depaseste aceasta cantitate se preia de catre stat la un pret suport, inclusiv, subventia, la care se adauga cheltuielile efectuate de catre stat pentru preluarea acestui surplus de produse.

4. Controlul suprafetelor agricole. Conform programelor guvernamentale, producatorii accepta sa cultive numai o parte a suprafetei de care dispun. La anumite culturi scade oferta, cresc preturile, cresc veniturile producatorilor. Aceasta metoda prezinta dezavantajul folosirii ineficiente a suprafetelor de terenuri agricole si al restrangerii suprafetelor pe seama folosirii fertilizatorilor si a metodelor de dezvoltare intensiva care, in final, duc tot la cresterea pruductiei (ofertei).

5. Controtul direct asupra culturilor. Aceasta metoda se bazeaza pe prevederile modului de folosire a suprafetelor agricole in cadrul grupelor de culturi stabilite. Restul suprafetelor sunt folosite pentru alte culturi. Fermierul trebuie sa accepte asemenea programe guvernamentale.

2. Particularitatile formarii preturilor in ramura constructii-montaj.

Spre deosebire de industrie, unde activitatea de productie se desfasoara uniform in timp si spatiu, iar rezultatele muncii se comercializeaza direct si la intervale scurte, in constructii, aceasta este influentata de o serie de factori caracteristici al caror efect se rasfrange asupra costurilor si, prin ele, asupra preturilor de oferta. Este vorba de urmatorii factori :

- volumul mare, uneori foarte mare, al lucrarilor de constructii care presupune realizarea unor noi obiective de investitii ale beneficiarilor din alte ramuri (economice sau domenii social-culturale), dezvoltari si modernizari, reparatii ale unor obiective existente ;

- organizarea activitatii intreprinderilor de constructii-montaj privind executarea lucrarilor respective la fata locului, pe santiere;

- caracterul de unicat al lucrarilor, legat de specificul obiectivelor de construit sau de montat. Fiecare obiectiv are infatisarea si consistenta constructiilor, a dotarilor in conformitate cu proiectul de executie si listele de utilaje si schemele de montare si functionare, elaborate ca documentatii tehnice de executie proprii. Ca urmare, fiecare obiectiv valoreaza distinct dupa cheltuielile evaluate in devizele specifice;

- amplasamentul obiectivului, presupunand nu numai distanta fata de sediul intreprinderii de constructii-montaj, ci mai ales lucrarile de pregatire a terenului pe care urmeaza sa se construiasca, inclusiv demolarile si acordarea despagubirilor (daca este cazul) ;

- studii privind cercetarea si proiectarea, asistenta de specialitate acordate de catre cercetatori si proiectanti pe parcursul executiei lucrarilor sau dupa darea in folosinta pana la atingerea parametrilor proiectati;

- fluctuatiile raportului dintre cererea si oferta de forta de munca calificata sau necalificata ;

- sezonul, prin conditiile diferite de lucru in anotimpul rece si chiar in tot timpul anului in perioadele nepropice (ploi, temperaturi foarte ridicate);

- conditiile deosebite de desfasurare a lucrarilor (trafic rutier, subteran, altitudine s.a.) ;

- gradul de industrializare a lucrarilor de constructii si de folosire a mijloacelor mecanizate ;

- posibilitatea de refolosire a proiectelor de executie (proiecte tip).

A. Metode specifice de evaluare a cheltuielilor si de stabilire a preturilor de deviz:

1) Evaluarea cheltuielilor pe subdiuiziuni structurale ale obiectivului de investitii. Obiectivul de investitii reprezinta o unitate spatiala cu functionalitate complexa, realizata prin lucrari de constructii-montaj de utilaje si instalatii, utilaje care nu necesita montaj, dotari privind retele de instalatii de energie electrica, termica, canalizare apa ete. Obiectivele de investitii sunt noi capacitati productive sau neproductive, dezvoltari, modernizari (platforme industriale, ansambluri de locuinte, fabrici, magazine de desfacere ).

Obiectele de constructii sunt structuri de constructii bine delimitate spatial cu destinatii precise si o anumita functionalitate in cadrul obiectivului de investitii (hale industriale, blocuri de locuinte, scoli, retele de alimentare cu apa etc.).

Partile de obiecte de constructii, unitati fizice sau de folosinta reprezinta delimitari spatiale cu destinatii bine determinate in cadrul functionalitatii obiectului de constructii (apartamente in bloc, clase, sali de curs, sali de operatii sau saloane de spital).

Elementele de constructii incheie divizarea structurala a obiectivului de investitie si a obiectelor de constructii. Au delimitare spatiala, dar functionalitatea lor este determinata de realizarea constructiei sau de functionalitatea obiectului sau a obiectivului (de exemplu: pereti, plansee, instalatii intre doua repere).

2) Evaluarea cheltuielilor in cadrul descompunerii lucrarilor de constructii in componentele fizice cele mai simple. Lucrarile de constructii pot fi descompuse in cele mai simple operatii sau lucrari, denumite lucrari elementare de constructii, ca operatii sau succesiuni de operatii pe baza carora se realizeaza de fapt din punct de vedere structural obiectul constructiei.

Lucrarea elementara de constructii reprezinta o unitate de munca omogena care se regaseste in toate elementele de constructii de acelasi fel. Se cuantifica in unitati fizice de masura.

Evaluarea cheltuielilor pe o unitate de lucrare elementara de constructii este precedata atat de delimitarea fizica a fiecareia sub denumirea de articol de lucrari, cu care se prevede in proiectul de executie, ca volum, cat si de normarea componentelor consumurilor fizice: materiale, manopera, utilaje de constructii si transport pe calea ferata prin intermediul normelor de deviz. Fiecarui articol de lucrari (articol de deviz) ii corespund norme de deviz pentru cele patru feluri de consumuri (cheltuieli).

3) Evaluarea cheltuielilor pe categorii de lucrari sau stadii fizice. Categoriile de lucrari reprezinta grupe de lucrari de constructii-montaj, care prezinta un grad ridicat de complexitate si cu caracteristici comune, delimitate pe baza criteriilor: functionalitate, sistem constructiv, destinatia si natura lucrarilor; de exemplu: lucrari de constructii (industriale, energetice, agrozootehnice, de locuinte), lucrari de instalatii (sanitare, electrice, de incalzit) etc.

Folosirea articolelor si normelor de deviz, ca elemente de evaluare in cadrul categoriilor de lucrari, asigura exprimarea fizica a volumului de lucrari ca etapa premergatoare a evaluarii banesti cunoscuta sub denumirea de antemasuratoare.

B. Categoriile preturile de deviz.

In constructii se stabilesc si se aplica urmatoarele preturi: a) pretul pe articolul de deviz; b) preturi de deviz pe categorii de lucrari, pe parti de obiecte de constructii; c) pretul de deviz general al obiectivului de investitii. Pentru apartamentele din blocuri construite de stat se stabilese preturi fixe, diferentiate pe numar de camere, etaje, zone, localitati, gradul de rezistenta la seisme, sisteme constructive grad de confort s.a. (spatiile cu destinatii auxiliare in afara apartamentului se evalueaza distinct).

a) Pretul pe articolul de deviz se stabileste pe unitatea de articol de deviz, folosindu-se urmatoarele elemente:

- norma de deviz, privind consumurile de materiale, manopera, utilaje, transport;

- preturile si tarifele practicate pe piata materialelor de constructii, a fortei de munca disponibile pentru aceast.a ramura, chiriile la utilajele de constructii sau preturile acestora, tarifele la transporturile pe calea ferata.

Fiind vorba de economie de piata, formarea preturilor lucrarilor de constructii se comporta aproape integral ca mecanism autonom al preturilor libere. De aceea, pretul articolului de deviz nu mai este unic pentru toata tara, dupa cum nici normele de deviz nu mai sunt unice. Ele depind de retete, de sisteme proprii de normare si stimulare a muncii s.a., care difera de la o unitate de constructie la alta, formand obiectul competitiei dintre ele.

Pretul articolului de deviz se prezinta cu o marime globala si una structurala pe elemente primare ale consumurilor de munca. De aceea, si evaluarea poate fi facuta global si pe structura pentru fiecare articol de lucrari.

b) Preturile de deviz pe categorii de lucrari, pe parti de obiecte si obiecte de constructii. La baza elaborarii devizului pe categorii de lucrari stau datele din antemasuratoare, ca: volum fizic necesar de lucrari pentru fiecare articol de deviz, lista utilajelor care necesita montaj, extrasul de resurse necesare privind manopera, materiale, utilaje pentru constructii si transportul auto. Toate aceste date sunt stabilite de proiectant.

c) Devizul general al obiectivului general de investitii. Parte importanta a documentatiei tehnico-economice a investitiilor, devizul general reflecta intregul volum al cheltuielilor ocazionate de obtinerea obiectivului de investitii, de la faza de proiectare, pana la darea in folosinta si atingerea parametrilor proiectati. El insumeaza, deci, totalul cheltuielilor reprezentand investitiile care se finanteaza pe baza planului.

Devizul general evalueaza aceste cheltuieli, ca limita maxima in executie ele neputand fi depasite, ci economisite. Depasirile de cheltuieli genereaza pierderi suportate de constructor.

Prin continutul sau, devizul general reflecta relatiile dintre beneficiarul obiectivului de investitii si mai multi parteneri: unitati de proiectare, de constructii montaj, furnizori de utilaje, masini, instalatii tehnologige functionale etc.

Devizul general se avizeaza de catre cele doua parti - beneficiarul si partenerii sai in realizarea obiectivului.

3. Tarifele serviciilor.

A. Tarifele - categorie distincta de pret.

In cadrul sistemului de preturi se autonomizeaza, ca o categorie distincta,. tarifele, ca preturi ale serviciilor prestate de catre unitati specializate diferitilor beneficiari - persoane fizice, institutii sau agenti economici. Natura economica a pretului si a tarifului este aceeasi. Deosebirile care apar rezulta din existenta tarifului ca expresie concreta a categoriei de pret intr-un domeniu specific de activitate. Astfel, pretul exprima valoarea de schimb a unei marfi in calitate de obiect, de bun material cu existenta de sine statatoare, pe cand tariful se stabileste pentru o activitate prestata. Productia serviciilor nu are aspect de sine statator, nu se poate stoca sau inmagazina. De asemenea, consumul de servicii nu este separat de productia lor, serviciul neputand circula ca atare intre producator si consumator. El se consuma prin fiecare prestatie. Productia si consumul de servicii au loc concomitent, atat in timp, cat si in spatiu.

Serviciile, dupa natura, destinatiile si beneficiarii lor sunt: servicii productive, mixte (servicii la gospodarirea comunala, apa, canal, energie electrica ete.) si neproductive.

Corespunzator acestora si tarifele pot avea caracterul unor preturi cu ridicata (pentru serviciile productive, in general) sau caracterul unor preturi cu amanuntul (pentru serviciile neproductive).

Deseori, in limbajul practic sau in vorbirea curenta se produce o substituire reciproca a notiunilor de tarif si taxa. Aceasta, datorita unor traditii, precum si ca urmare, a faptului ca si taxele au la baza ideea contraprestatiei (mai ales taxele de timbru).

Delimitarea intre tarif si taxa o facem din mai multe puncte de vedere. In primul rand, dupa destinatia lor si anume: taxele se datoreaza bugetului statului si au caracter fiscal, pe cand tarifele se incaseaza de unitatile prestatoare ca echivalent al valorii prestatiilor, asigurandu-le acestora profit.

In al doilea rand, in cazul tarifelor se determina, se planifica, evidentiaza si urmaresc costurile productiilor, pe cand in cazul taxelor nu se calculeaza si evidentiaza astfel de costuri.

Delimitarea se mai poate realiza, in al treilea rand, si prin prisma organelor care le stabilesc, si anume: stabilirea tarifelor este de competenta unitatilor prestatoare, iar stabilirea taxelor intra in competenta organelor financiare, prin acele normative adoptate de catre organele puterii sau administratiei de stat.

In ceea ce priveste delimitarea sferei de aplicare a preturilor si, respectiv, a tarifelor, apar si aici unele aspecte. Delimitarea se realizeaza, in general, dupa natura rezultatului unei activitati. In cazul produsului cu existenta de sine statatoare folosim notiunea de pret, iar in cazul serviciilor, notiunea de tarif. Totusi, exista si unele exceptii, ca de exemplu: pentru gazele naturale se aplica preturi; pentru confectii se practica preturi, daca confectiile se executa in serie, si se aplica tarife, daca confectiile se executa la comanda etc.

Desi natura economica a pretului si tarifului este aceeasi si se aplica aceleasi principii si procedee metodologice de fundamentare si negociere, apar totusi unele particularitati determinate de specificul productiei serviciilor. Astfel, structura tarifelor asemanatoare cu cea a preturilor este mai simpla, deoarece serviciile nefacand obiectul circulatiei marfurilor in costurile lor nu se includ cheltuielile de desfacere, iar in tarif nu se cuprinde adaosul comercial, dar acesta se incaseaza pentru materialele care se deconteaza separat de tarif, la preturile cu amanuntul. Sunt si alte particularitati in ceea ce priveste structura si nivelul costurilor serviciilor, generate de urmatorii factori: variatia mare a necesitatilor pentru unele servicii in timpul anului (iluminat, incalzit ete.); dispersarea teritoriala accentuata a unor servicii si organizarea lor in unitati mici (cu unele exceptii: unitatile de transporturi); efectuarea unor prestatii nu numai la sediul unitatii, ci si la domiciliul consumatorilor; ponderea mare a manoperei si, in unele oazuri, a muncii manuale etc.

Acesti factori conditioneaza nivelul costurilor si fac ca posibilitatile de reducere a acestora si de crestere a productivitatii muncii sa fie limitate. De exemplu: daca in cazul preturilor ponderea materiilor si materialelor in costuri reprezinta uneori 70%-80% (industria constructiilor de masini si alte ramuri ae industriei), in cazul serviciilor, materiile prime si materialele nu depasesc 10%-15% din costuri, in tarif cuprinzandu-se numai materialele fara de care prestatia nu se poate realiza.

Aici, cu unele exceptii, ponderea mare o au salariile prin faptul ca mecanizarea acestor prestatii este limitata si caile de crestere a productivitatii muncii si de reducere a costurilor sunt mai mici. Cresterea salariilor antreneaza in multe cazuri o crestere a costurilor totale a serviciilor, ceea ce determina si majorarea tarifelor.

Costul serviciilor este in legatura directa si cu modul in care se face consumul serviciilor respective, determinand diferentierea tarifelor dupa natura si felul consumului (de exemplu, pentru energie termica si electrica - consum productiv, public si casnic).

B. Elementele de fundamentare si stabilitate a tarifelor.

Tarifele pentru serviciile efectuate de catre unitatile specializate se stabilesc pe baza urmatoaretor elemente:

- costurile, exclusiv valoarea materialelor supuse prelucrarii si a pieselor de schimb ce se monteaza si se deconteaza separat. In cazul cand beneficiarul aduce materialele auxiliare, contravaloarea acestora cuprinsa in tarif se scade;

- profitul unitatii prestatoare;

- taxa pe valoarea adaugata (TVA).

Materialele supuse prelucrarii, precum si piesele de schimb ce se monteaza se deconteaza separat, la preturi cu ridicata, dupa caz - pentru serviciile executate ageniilor economici, si la pretnri cu amanuntul, pentru cele executate populatiei.

Formarea tarifelor se afla sub influenta acelorasi legitati ca si preturile: raportul cerere-oferta; concurenta.

Diferentierea sau elasticitatea tarifelor pentru acelasi scrviciu, servicii similare sau complementare se bazeaza pe urmatoarele elemente:

corelarea tarifelor serviciilor asemanatoare si complementare;

- reflectarea in tarif a nivelului de executie, confort, complexitatea lucrarilor privind prestatiile serviciilor de lux, urgente sau la domiciliul clientilor;

- corelarea tarifelor serviciilor noi cu cele ale serviciilor existente;

- incidenta impozitului indirect asupra nivelului tarifului.

C. Sistemul tarifelor din tara noastra.

Diversitatii prestarilor de servicii ii corespunde o diversitate de tarife, stabilite si aplicate in economia nationala. Ele se pot grupa in functie de particularitatile activitatii, ale consumului de munca si de natura serviciilor prestate. Astfel:

1) Tarifele pentru servicii personale traditionale cuprind tarifele serviciilor personale de igiena corporala, de reparatii, de usurare a muncilor gospodaresti, comenzi pentru tricotaje, confectii, incaltaminte etc. Criteriile importante pentru diferentierea nivelului acestor tarife la servicii traditionale sunt: nivelul executiei, frecventa prestatiilor, conditiile de executie solicitate de beneficiar (in regim de urgenta sau la termen normal, la domiciliu ete.), modelul solicitat, tipodimensiunile respective; o pondere importanta revine salariilor munca manuala calificata fiind esentiala in efectuarea lor.

2) Tarifele pentru serviciile cu caracter de masa cuprind tarifele transporturilor si telecomunicatiilor, ale activitatilor de gospodarie comunala si locativa, ale activitailor hoteliere ete. Aceste servicii desi au o natura foarte diferita, se caracterizeaza printr-o munca repetitiva, de mare productivitate si care se bazeaza pe o dotare tehnica corespunzatoare.

Un volum mare de prestatii cu caracter de masa se realizeaza prin transportul de marfuri si calatori, feroviar, fluvial, maritim, aerian, auto interurban si urban, cu tractiune animala si prin alte mijloace (pe conducte, pe cablu, telefonic ete.). Pentru toate caile de transport, distanta si greutatea expeditiei sunt elemente de baza la calcularea tarifelor datorita influentei lor asupra costurilor.

In cazul transporturilor feroviare raportul invers proportional dintre costuri si distanta este o caracteristica importanta. De aceea, aceasta forma de transrort se recomanda, mai ales, pentru distante lungi, fiind stabilita, de altfel, distanta minima de preluare a expeditiilor la anumite forme de transport.

Tarifele pentru transportul feroviar de calatori sunt stabilite pe distante in functie de felul trenului si clasa vagonului. Pentru transporturile de marfuri pe calea ferata tarifele sunt diferentiate dupa distanta si greutate (tone-kilomeru), dupa felul marfurilor si expeditiilor, in functie de care s-au stabilit bareme tarifare, pe grupe de marfuri. La tarifele normale, stabilite pe baza criteriilor de mai sus, se calculeaza sporuri pentru conditii speciale de transport, impuse de natura marfurilor, sau cerute de expeditor (pentru marfurile voluminoase, cu gabarit depasit sau foarte lungi; pentru expeditii de marfuri cu trenuri de coletarie sau chiar cu trenuri de persoane); de asemenea, pentru activitati complementare (recantariri, verificarea taxei de magazinaj, insotirea expeditiilor de marfuri etc.).

Transporturile auto se realizeaza pe distante mici si mijlocii, deoarece pe asemenea distante se pot obtine costuri optime. Tarifele pentru transporturile auto de calatori sunt stabilite, in gereral, in functie de felul mijlocului de transport si de distanta. Pentru transporturile auto de marfuri se practica urmatoarele forme de tarife: pe cantitate, pe autovehicul si tarife pentru transporturi, in conditii sau cu mijloace speciale de transport. Tarifele pe cantitate se calculeaza in functie de: greutatea tarifara a incarcaturii si baremul tarifar in care se incadreaza incarcatura si distanta tarifara.

Tarifele pe autovehicule se folosesc cand mijloacele auto se pun la dispozitia expeditorului pentru: transporturi in raza administrativa a localitatii; transporturi in campania agricola de recoltare; transporturi de achizitii legume-fructe si orice alte transporturi pe distante foarte mici. La calcularea tarifului se tine seama de felul autovehiculului, capacitatea nominala a acestuia, timpul de utilizare tarifabil si parcursul tarifabil. Nivelul tarifelor se diferentiaza daca la transport se folosesc si remorci.

Tarifele pentru transporturi in conditii si cu mijloace speciale se practica pentru transporturile cu autovehicule taxi, treilere, tractoare rutiere etc. nivelul tarifului se diferentiaza in functie de felul mijloacelor auto, parcursul efectuat si t.impul de stationare. Si in caznl transporturilor auto se aplica majorari, reduceri de tarife, precum si tarife pentru activitati complementare.

Tarifele pentru transporturile navale interne se diferentiaza si ele dupa operatiunile ce se ef'ectucaza de transbordare si manipulare. a marfurilor in preturile interne, de transport fluvial de marfuri in trafic intern, de pilotaj, cheiaj, manevra etc.

La fiecare categorie de operatii tarifele se diferentiaza in functie de grupele de marfuri, de distanta si de termenul de incarcare-descarcare.

Tarifele pentru celelalte servicii cu caracter de masa (posta si telecomunicatii, activitati hoteliere etc.), cu unele exceptii, se incadreaza in regimul general de stabilire si aplicare a tarifelor, nivelul lor bazandu-se, in principal, pe costurile prestatiei.

Tarifele serviciilor de gospodarie comunala si locativa, si anume tarifele pentru energie electrica si termica prezinta o serie de particularitati.

Tarifele pentru energia electrica folosita in alte scopuri decat iluminat si utilizari casnice au caracterul unor preturi cu ridicata. Aceste tarife au o diferentiere mai accentuata (dupa natura consumului, ramura in care se consuma; perioada din zi cand se consuma - ore de varf sau restul orelor etc.). In unele cazuri sunt stabilite 'tarife tip monom' adica un singur tarif pentru o singura unitate de masura (lei/kWh). La unitatile mari consumatoare, care au instalate echipamente de masurare corespunzatoare, se practica tarife de tip 'binom'. Tarifele binome se caracterizeaza prin existenta a doua tarife cu unitati de masura diferite si constau intr-un tarif fix pe putere instalata (lei/kW) si un tarif pentru energia electrica consumata (lei/kWh). Tarifele binome sunt menite sa stimuleze consumatorii in organizarea consumului de energie electrica, astfel incat sa poata folosi la maximum capacitatea utilajelor cu un consum de energie electrica cat mai redus. Tarifele monome si binome sunt diferentiate pe nivel de tensiune (joasa, medie si inalta), iar pentru marii consumatori sunt diferentiate si pe ore de consum (ore de varf sau restul orelor) din timpul zilei.

Tarifele pentru energia termica prezinta si ele unele particularitati. In costurile energiei termice livrate predomina combustibilii folositi, cheltuielile de distribuire a energiei termice si cheltuielile cu energia electrica necesara la pomparea si repomparea caldurii. Nivelul tarifelor este diferentiat in functie de categoriile de furnizori si de structura combustibililor folositi pentru producerea energiei termice. Unitatca fizica supusa tarifarii este gigacaloria.

3) Tarifele pentru serviciile cu caracter de creatie-inovatie cuprind tarifele serviciilor de cercetare, proiectare, management, programare, informatica, modelare, marketing, implementare de noi tehnologii, elaborarea si comercializarea de licente si brevete, perfectionarea pregatirii cadrelor etc., numite si servicii de varf, care au rol de multiplicatori ai productiei si ai eficientei economice. In costurile si tarifele acestora o pondere importanta au consumul de munca intelectuala de inalta calificare, respectiv, salariile.

Activitatea in cadrul acestor servicii are caracter economic facand obiectul contractelor incheiate intre unitatile specializate si beneficiarii acestora. Tarifele se fundamenteaza dupa modelul devizelor.

4) Tarifele in turism si alimentatie publica se stabilesc, in general, pe baza acelorasi principii prezentate in cazul preturilor, cu deosebirea ca trebuie sa se tina seama de particularitatile serviciilor respective.

In general, se disting urmatoarele categorii de tarife:

- dupa natura serviciului prestat sau a lucrarii executate: tarife pentru cazare la hoteluri, cabane, vile etc.; tarife pentru inchirieri de vesela, tacamuri, utilaje etc.; tarife pentru transporturi etc.; tarife pentru alte servicii (servire la camera, comisioane etc.);

- dupa destinatia serviciului: tarife pentru servicii prestate populatiei; tarife pentru servicii prestate intreprinderilor sau institutiilor.

Pentru acelasi serviciu sau executare de lucrare se pot stabili tarife diferite. Astfel, se stabilesc tarife diferite la hoteluri, in functie de confort, categoria de hotel etc.; la transporturi se stabilesc tarife diferite pe : clase, capacitatea cilindrica si tipul autovehiculului etc. (in cazul excursiilor si croazierelor organizate de agentiile turistice, tarifele sunt stabilite pe clase si grad de confort).

5) Tarifele pentru prestari efectuale in activitatea din agricultura sunt asemanatoare cu cele de masa sau industriale, din punct de vedere al volumului si al caracterului operatiilor. Prestarile din agricultura cuprind, in general, lucrarile executate de statiunile pentru mecanizarea agriculturii si serviciile din domeniul imbunatatirilor funciare.

Tarifele pentru lucrurile agricole mecanizate se stabilese in unitati banesti, iar plata efectiva se face in natura pentru cea mai mare parte a lucrarii: pentru lucrarile la toate culturile cerealiere, la cele de floarea soarelui, fasole si cartofi de toamna. Calitatea de produse ce se preda pentru lucrarile executate este in functie de valoarea totala a acestor prestatii si de preturile medii de contractare si achizitii ale produselor cultivate.

La dimensionarea tarifelor se tine seama de nivelul costurilor prestatiilor, de nivelul cheltuielilor materiale si de productie ale producatorilor agricoli. Tarifele se diferentiaza in f'unctie de mai multi factori. De exemplu, la lucrarile de aratura, tarifele se diferentiaza dupa adancimea brazdelor si dupa clasificarea solurilor, in functie de gradul de rezistenta (soluri usoare, mijlocii si grele). De asemenea tarifele se diferentiaza dupa modul de efectuare a prestatiilor: pe faze simple, de lucru, sau pe mai multe faze succesive executate la aceleasi culturi (discuit, erbicidare, fertilizare si grapare), situatie in care prestatiile se evalueaza printr-un singur tarif.

REZUMAT:

A. Preturile produselor agricole si alimentare.

Agricultura participa direct la dezvoltarea economiei nationale, prin satisfacerea unei nevoi multiple de ordin economic si social ale tarii. In primul rand, agricultura este garantia asigurarii securitatii alimentare a tarii.

Productia agricola are o serie de particularitati de care trebuie tinut cont la organizarea eficienta a activitatii din aceasta ramura. Un aspect important il constituie neconcordanta, in unele domenii, intre perioada de alocare a resurselor, de efectuare a cheltuielilor si perioada de recuperare a acestor cheltuieli.

In perioada de tranzitie la economia de piata trebuiesc folosite cu abilitate toate parghiile economice, in vederea reducerii costurilor de productie, a ieftinirii alimentelor, dar si a realizarii unor venituri suficiente pentru producatorii agricoli.

In formarea preturilor produselor agricole si agro-alimentare se intalnesc numeroase probleme specifice. De pilda, atat oferta de produse agricole, cat si cererea de alimente au anumite particularitati, raporturile cerere-oferta fiind influentate de factorii limitativi naturali si biologici.

Factorii care influenteaza cererea pentru consum constituie un sistem complex, dinamic, format din elemente de natura demografica, economica, geografica, biologica, sociala, psihologica, conjuncturala etc.

Formarea preturilor pe piata concurentiala de produse agricole este rezultatul actiunii unor legi generale ale economiei de piata, dar si a unor legitati specifice. In acest sens, putem spune ca guvernele tarilor dezvoltate utilizeaza o parte semnificativa din bugetele de care dispun pentru sprijinirii agriculturii. Obiectivul sprijinului guvernamental in agricultura este acela de a asigura cresterea veniturilor producatorilor agricoli sau cel putin mentinerea acestora la un nivel rezonabil.

Pretul produselor agricole stabilit pe o piata concurentiala la un moment dat este unic, in cazul unor produse de acelasi fel si de aceeasi calitate. Acest pret unic se stabileste in mod spontan, fiind rezultatul oscilatiilor continue ale cererii si ofertei.

Situatiile deosebite ce apar si cerintele functionarii in bune conditii a pietei produselor agricole si agroalimentare, impun interventii din partea statului, prin preturi si alte parghii, precum:

A. Preturile garantate, ce constau in asigurarea unui pret bun, fix, garantat producatorilor, superior pretului corespunzator supraproductiei.

B. Subventiile se acorda de la buget pentru urmatoarele obiective principale: garantarea nivelului preturilor; asigurarea acoperirii integrale a costurilor; crearea de avantaje consumatorilor, prin mentinerea nivelului redus al preturilor produselor agroalimentare; sustinerea exportului.

C. Preturile de interventie, respectiv sustinerea unor preturi mai mari decat preturile pietei. Productia excedentara este achizitionata de stat si valorificata ulterior de acesta.

D. Controlul suprafetelor agricole, prin programe guvernamentale care stabilesc ce parte a suprafetei de care dispun producatorii agricoli va fi cultivata de acestia.

E. Controlul direct asupra culturilor, prin prevederi ale modului de folosire a suprafetelor agricole cu anumite grupe de culturi stabilite.

B. Pretul constructiilor sau pretul de deviz, ce se stabileste in functie de obiectivul de investitii, obiectivele de constructii si elementele de constructii.

Pretul de deviz poate fi apreciat pentru intreg obiectivul, pentru lucrari de constructii sau pe obiective de constructii.

C. Tarifele serviciilor.

Tariful este denumirea uzuala pentru a desemna valoarea pe piata a unui serviciu. In afara notiunii de tarif, se mai foloseste si pentru unele servicii notiunea de pret; cum ar fi in cazul serviciilor de alimentatie publica. Se mai intalneste, de asemenea, denumirea de taxa, pentru servicii a caror valoare intra in competenta de stabilire a organelor financiare. Taxa are un caracter fiscal si se varsa la bugetul statului. Redeventa, este o alta notiune de plata a serviciilor, legate de achizitionarea de licente, plata facandu-se sub forma unei cote procentuale din cifra de afaceri obtinuta cu licenta achizitionata.

In economia de piata tarifele serviciilor, ca si preturile bunurilor sunt stabilite liber, prin negociere intre vanzator (prestator de servicii) si cumparator (beneficiarul serviciilor).

In practica, este foarte dificila efectuarea unei distinctii clare intre bunuri si servicii. In mod frecvent, achizitionarea unui bun include si un element de serviciu, iar un serviciu presupune, cel mai adesea si prezenta unui bun.

Diversitatii prestarilor de servicii ii corespunde o diversitate de tarife. Astfel, ele pot fi grupate in:

1. Tarife pentru servicii personale traditionale, respectiv de igiena, de reparatii, de usurare a muncilor gospodaresti etc.

2. Tarife pentru serviciile cu caracter de masa, precum transporturile, telecomunicatiile, serviciile hoteliere si altele.

3. Tarifele pentru serviciile de creatie-inovatie, respectiv serviciile de cercetare, proiectare, management, marketing, perfectionare etc.

4. Tarife practicate in turism si alimentatie publica.

5. Tarife pentru prestari servicii in agricultura, cu plata adesea in natura si diferentiate in functie de mai multi factori specifici.

TESTE GRILA:

1. In anii cu recolte bune, veniturile totale ale agricultorilor:

a) cresc;

b) scad;

c) raman constante.

2. Pretul unic in cadrul produselor agricole reprezinta:

a) pretul format pe o piata concurentiala;

b) pretul de echilibru al pietei;

c) pretul format in mod spontan la piata.

3. Cand veniturile populatiei se reduc, cheltuielile pentru alimentatie:

a) cresc;

b) scad;

c) raman constante.

4. Interventia statului pe piata produselor agricole este reflectata de:

a) preturile garantate de contractare si achizitionare;

b) pretul de echilibru al pietei;

c) subventiile de la bugetul de stat;

d) preturile de interventie;

e) programele guvernamentale de control a suprafetelor si

culturilor agricole.

5. Un producator agricol obtine 100 t dintr-un anumit produs agricol. Pretul unitar al produsului pe piata este de 10 u.m./Kg., iar elasticitatea cererii in functie de pret, este de 0,25. Producatorul utilizeaza 50 de lucratori, iar ponderea cheltuielilor cu forta de munca este 50%. Presupunand ca intr-o perioada de 2 ani veniturile producatorului cresc cu 2%, iar pretul creste cu 5% sa se calculeze nivelurile de venit, cantitatile produse si nivelului pretului.

6. Piata il orienteaza pe producatorul agricol asupra:

a) nivelului costurilor sale;

b) a 'ce, cat si cum' sa produca;

c) pretului de echilibru al pietei.

7. Preturile garantate reprezinta:

a) preturi fixe garantate producatorilor agricoli;

b) preturi superioare pretului supraproductiei;

c) preturi inferioare pretului pietei;

d) preturi practicate pe fractiuni ale recoltei;

e) preturi de interventie mai mari decat preturile pietei.

8. Tarifele serviciilor reprezinta:

a) taxa pentru serviciile prestate;

b) pretul unor lucrari efectuate;

c) costurile prestatiilor de servicii;

d) pretul serviciilor.

9. Redeventa este plata serviciilor legate de:

a) cumpararea de obligatiuni;

b) achizitionarea de licente;

c) nu este cuprinsa in domeniul serviciilor.

10. Distinctia intre bunuri si servicii este:

a) efectuata cantitativ;

b) imposibil de realizat;

c) realizata calitativ;

d) dificila de efectuat in practica.

11. Tarifele pentru populatie pot fi:

a) tarife diferentiate pe categorii de varsta;

b) tarife pentru servicii personale;

c) tarife de transport;

d) tarife de cercetare-proiectare;

e) tarife pentru agricultori;

f) tarife pentru servicii turistice.

12. In servicii, consumatorii percep un risc:

a) mai mic si mai intens;

b) mai mare si mai scazut;

c) mai mare si mai intens;

d) nici mare si nici intens.

13. Dintre factorii care au dus la aparitia marketingului serviciilor fac parte:

a) progresul tehnic;

b) dezvoltarea sectorului tertiar;

c) computerizarea si inovatia tehnologiei;

d) globalizarea economiei mondiale.

14. Cea mai importanta caracteristica a procesului de creare si livrare a serviciilor este:

a) inseparabilitatea;

b) intangibilitatea;

c) complexitatea;

d) perisabilitatea;

15. Dezvoltarea serviciilor reprezinta o combinatie de tipul:

a) servicii noi - piete actuale;

b) piete noi - servicii actuale;

c) piete noi - servicii noi;

d) piete actuale - servicii actuale.

STUDII DE CAZ:

1. Nestle' S.A., al carei sediu central este in localitatea elvetiana Vevey, este cea mai mare firma de produse alimentare, vanzarile sale in intreaga lume totalizeaza anual 57,5 miliarde de franci elvetieni, aproximativ 46 miliarde de dolari. Ea detine 494 de unitati productive in 69 de tari. Multe din marcile pe care le produce sunt extrem de cunoscute precum: ciocolatele Nestle', Nesquik, Nescafe si multe altele.

2. Volumul desfacerilor de bere in China atinge nivelul a 100 milioane de hectolitri anual. Numai cresterea acestora din 1993 a fost echivalenta cu volumul desfacerilor de bere de pe piata Frantei, observatorii fiind impresionati de potentialul de consum a Chinei. Totusi piata chineza a berii ocupa pozitia a treia intre pietele lumii, dupa cele ale SUA si Germania, ea cunoscand un continuu proces de crestere.

3. Firma KFC, cunoscuta si sub numele de Kentucky Fried Chicken, detine in prezent al doilea mare lant de unitati de alimentatie rapida din Japonia. Fiecare din cele 1.470 de unitati, cate detine in Asia, aduce un castig mediu de 1,2 milioane dolari, cu circa 60 mai mult decat aduce o unitate proprie din SUA.

4. Serviciul turistic si tariful sau. Piata excursiilor a devenit in prezent o industrie de masa. Firma P & Q are de gand sa transforme si croazierele intr-o astfel de piata. In acest sens, firma a recurs la reducerea preturilor. In 1995, o croaziera de 12 zile pe Mediterana pe vasul 'Camberra' pentru o familie (doi adulti si doi copii) costa 2877 lire sterline, respectiv cu 640 lire mai putin decat in 1994.

5. Diferentierea serviciilor.

Firma Domino's Pizza promite sa livreze la domiciliu pizza in 30 de minute, altfel va reduce pretul cu 3 dolari.

General Electric nu numai ca vinde si instaleaza echipamente radiologice bune si scumpe, dar se ocupa si de pregatirea personalului din spitale care le utilizeaza.

Politica firmei Toyota prevede furnizarea in maxim 2 zile a modelului de lux Lexus in timp ce alti furnizori de automobile de lux isi onoreaza obligatiile in cateva saptamani de la primirea comenzii.