RARITATEA SI ALEGEREA IN ECONOMIE

RARITATEA SI ALEGEREA IN ECONOMIE

Multiplicarea si diversificarea nevoilor umane, de-a lungul evolutiei omenirii, a atras dupa sine si sporirea volumului de resurse atrase si folosite in economie. Daca se analizeaza in paralel dinamica nevoilor si resurselor economice, se constata un decalaj permanent, in sensul ca volumul si structura resurselor se modifica mai incet in raport cu volumul si structura nevoilor. Concluzia ce se desprinde este ca resursele sunt limitate (restrictive, rare), atat absolut, cat si relativ:

.absolut, in sensul ca sunt insuficiente in raport cu nevoile;

.relativ, deoarece dinamica resurselor este inferioara dinamicii nevoilor.

Pe baza celor mentionate mai sus, stiinta economica a formulat legea raritatii resurselor. Prin raritate se intelege insuficienta unei resurse in raport cu o nevoie bine delimitata.

Raritatea resurselor economice se manifesta ca o legitate, care consta in aceea ca ritmul de modificare a resurselor si bunurilor economice, sub aspect cantita-tiv, calitativ si structural, este inferior volumului, structurii si intensitatii nevoilor umane (resursele si bunurile economice sunt relativ limitate in comparatie cu nevoile umane).

Manifestarea legii raritatii obliga oamenii la o activitate creatoare, adica alegerea dintre multiplele alternative de folosire a resurselor rare, pe cea care permite obtinerea de bunuri si servicii intr-o cantitate cat mai mare, o structura cat mai diver-sificata si o calitate superioara, asigurandu-se astfel satisfacerea la cel mai inalt grad a nevoilor umane. Problema raritatii consta in a da raspuns la o serie de intrebari, ca-re se constituie in probleme economice fundamentale:

a) Ce trebuie produs? Este considerata premisa economica fundamentala in conditiile resurselor limitate (rare), care impune alegerea. Costul alegerii unui bun sau serviciu, in defavoarea altora, reprezinta costul de oportunitate, care reflecta sacrificarea celorlalte alternative in favoarea producerii sau consumului bunului sau serviciului ales.

b) Cat trebuie produs? Este o alta problema care presupune: determinarea posibilitatilor de productie si a volumului resurselor economice disponibile; stabilirea raportului dintre volumul resurselor economice disponibile alocate pentru productia curenta si cel alocat pentru productia viitoare.

c) Cum trebuie produs? Raspunsul la aceasta intrebare presupune a stabili: cine produce, unde se produce, si cand se va produce, cu ce resurse economice si cu ce costuri de productie.

d) Cine este destinatarul produsului? Este un alt obiectiv ce trebuie stabilit, chiar inainte de executia produsului. Aceasta presupune: determinarea cantitatilor ce trebuie produse in prezent si in viitor; stabilirea mijloacelor de distributie a bunurilor si a pietelor de comercializare etc..

Cele patru probleme mentionate se cer sa fie solutionate atat la nivel micro-economic, cat si macroeconomic. Aceasta presupune o activitate de cercetare economica laborioasa, urmarindu-se anumite scopuri, care pot fi de natura explicativa (teoretica) sau aplicativa.

Datorita raritatii si caracterului limitat al resurselor, agentii economici (pro-ducatori si consumatori) sunt constransi sa aleaga dintre alternativele ce li se ofera, pe cea mai rationala. De exemplu, atunci cand se opteaza pentru construirea de locuinte, aceasta activitate consuma resurse ce ar putea fi folosite pentru scoli, spitale sau invers. Deci, folosirea pentru producerea unui bun, reduce disponibilitatea acestora pentru alte bunuri. De aici rezulta o alta lege obiectiva a activitatii economice, si anume: folosirea resurselor presupune intotdeauna un cost (nimic nu se obtine pe gratis). Acest cost are doua forme principale de exprimare:

.un cost monetar (banesc), prin care se intelege suma de bani necesare pentru obtinerea unui bun sau serviciu;

.un cost de oportunitate, care se formeaza in procesul alegerii unei variante din mai multe posibile, de utilizare a resurselor si de satisfacere a trebuintelor.

Costul de oportunitate (alternativ) reprezinta valoarea alternativa la care se renunta sau care se sacrifica atunci cand se alege o alta varianta de producere (procurare) a unui bun economic. In teoria alegerii, alternativa sacrificata este considerata cea mai buna alternativa disponibila.

Prin urmare, resursele rare (limitate) impun oamenilor alegerea, problema ce poate fi solutionata prin modelare economica, procedee de analiza economica si metode de cercetare economica.