Cooperarea economica internationala

Cooperarea economica internationala

Cooperarea economica internationala a aparut in a doua jumatate a secolului XX, ca o conditie obiectiva in cadrul unui proces de relansare si modernizare a economiei mondiale. Dinamismul care a caracterizat cooperarea economica internationala a fost determinat de interesul manifestat de firme si asociatii, de organizatiile internationale oficiale sau de cele cu caracter regional, subregional, de cercurile guvernamentale etc.

Abordarea acestui fenomen de larga perceptie face, inca, obiectul unor profunde analize si dezbateri in cadrul colocviilor, reuniunilor stiintifice, politice, diplomatice si la nivelul celui mai reprezentativ for - Organizatia Natiunilor Unite.

Primul document international care a inscris cooperarea printre principiile fundamentale ale dreptului international contemporan a fost "Carta Natiunilor Unite" din anul 1945, prin care se consacra obligatia juridica a statelor de a coopera intre ele, fapt care confera acestui principiu un caracter normativ, cu aplicare universala.

In cadrul "Declaratiei O.N.U. privind principiile directoare ale cooperarii economice internationale" din anul 1990 se stipuleaza ca "statele membre sunt ferm hotarate sa promoveze o crestere suplimentara a economiei mondiale si sa asigure relansarea economiilor statelor in curs de dezvoltare in scopul garantarii dreptului fundamental al oricarei fiinte umane de a trai eliberata de spectrul saraciei, foamei, ignorantei".

In contextul principiilor directoare ale prezentei Declaratii se evidentiaza o serie de angajamente pe care trebuie sa si le asume statele, pentru concretizarea dezideratelor majore ale cooperarii:

mentinerea unui sistem de relatii comerciale deschis si credibil;

sporirea gradului de stabilizare a pietei, a produselor de baza si incurajarea eforturilor de diversificare a productiei;

examinarea unor noi modalitati care sa facilitaze accesul tarilor in curs de dezvoltare la cuceririle tehnologiilor avansate;

dotarea, cu resurse financiare corespunzatoare, institutiilor internationale specializate pentru sustinerea reformelor structurale si finantarii programelor destinate atenuarii efectelor sociale nefaste asupra grupurilor defavorizate;

gasirea unor solutii generale si viabile problemelor vizand datoria externa;

promovarea procesului de cooperare si integrare economica la scara mondiala;

sprijinirea tarilor est-europene in eforturile lor de integrare in economia mondiala.

Primul studiu amplu consacrat cooperarii internationale in literatura de specialitate din Romania apartine academicianului Costin Murgescu si a fost prezentat in cadrul colocviului organizat de Institutul de Cercetari Economice al Academiei Romane, in anul 1967. Autorul evidentia ca: "implicatiile cooperarii internationale si consecintele ei asupra tuturor domeniilor vietii sociale impun o cercetare a experientei acumulate pana acum, pentru a se cristaliza, in cursul unui schimb de opinii, o doctrina cu privire la obiectivele fundamentale spre care trebuie orientata cooperarea si cu privire la formele cele mai corespunzatoare pentru atingerea obiectivelor fixate".

Alt economist roman, Petre Tanasie, departaja clar definitiile cooperarii: in sens larg, in sens restrans si pe un anumit domeniu de activitate. "Intr-un sens larg, coperarea economica internationala este schimbul de activitate din diverse domenii si dintre diverse tari. Privita sub acest aspect, cooperarea economica internationala inglobeaza comertul international, cooperarea in productie, cooperarea stiintifica si tehnologica, transporturi internationale, turismul, relatiile financiare si creditele externe, prestatiile de servicii". In sens restrans, "cooperarea economica internationala este conlucra-

-rea, sub cele mai diverse forme, dintre doua sau mai multe tari sau entitati din diverse tari, cu scopul de a realiza anumite obiective industriale, agricole, comerciale, tehnico-stiintifice, turistice sau de alta natura. In acest sens, cooperarea nu este un schimb comercial, nu este simplu transfer de marfuri, servicii, capitaluri de la o tara la alta. Ea este utilizarea in comun a mijloacelor de care dispun diverse tari sau entitati din aceste tari".

Una dintre cele mai complete definitii ale cooperarii economice internationale apartine profesorului Alex. D. Albu , potrivit caruia "cooperarea economica internationala reprezinta relatiile bi- si multilaterale dintre state sau agenti economici din tari diferite, vizand realizarea prin eforturi conjugate si pe baze contractuale a unor activitati conexe (de productie, de cercetare si transfer tehnologic, comercializare si servicii) esalonate in timp, in scopul obtinerii unor rezultate comune, superioare sumei celor singulare". Din aceasta defini- -tie data cooperarii economice internationale rezulta anumite trasaturi:

in activitatea de cooperare, bilateralismul si multilateralismul nu se exclud, partenerii sunt autonomi in dimensionarea si organizarea relatiilor lor;

partenerii isi unesc eforturile (umane, financiare, tehnice), unire sub forma unei stranse colaborari;

cooperarea poate fi atat un proces macroeconomic, cat si microeconomic, acestea doua fiind legate intre ele, armonizate si complementare;

relatiile din cadrul cooperarii sunt strict reglementate juridic, printr-un contract cu titlu oneros;

operatiile realizate in cooperare sunt conexe, inrudite, avand un caracter multidimensional, multiform;

cooperarea se caracterizeaza printr-o mare continuitate, fiind esalonata pe ani si faze, pe timp indelungat, ceea ce ii confera un caracter de stabilitate;

conditia necesara si justificativa, ratiunea de a fi a oricarei actiuni de cooperare se exprima prin functia acesteia: obtinerea unor rezultate economice superioare celor pe care le-ar fi obtinut partenerii daca ar fi actionat singular.

In teoria economica, pentru a defini complet si corect continutul unui proces sau fenomen economic, el trebuie comparat, pus in antiteza cu procese, fenomene ce apartin aceleiasi sfere largi de activitate.

Pentru a defini cooperarea economica internationala este necesar sa o comparam, delimitam de alte procese din circuitul economiei mondiale. Delimitarea cooperarii trebuie sa se faca fata de procesele cu care este cel mai des confundata: colaborarea economica, integrarea economica si comertul mondial.

Cooperarea internationala nu este o alta denumire a relatiilor economice internationale sau a colaborarii economice, desi cei doi termeni sunt folositi deseori prin substituire. Intre cei doi termeni, cooperare si colaborare, exista un raport de parte la intreg, prima fiind totodata un instrument si un mijloc de realizare a celei de-a doua. Cooperarea si colaborarea presupun deosebiri privind gradul de interdependenta intre subiectii antrenati. O interdependenta mai pronuntata la nivel micro si macroeconomic si o reglemetare stricta din punct de vedere juridic sub forma contractelor sunt trasaturi ale cooperarii.

Colaborarea economica este conditionata de tratate generale ratificate la nivel guvernamental sau parlamentar. Ea are un caracter multilateral, tinzand spre universalitate. Cooperarea poate fi si bilaterala.

Cooperarea economica nu reprezinta nici forma specifica de comert international. Cooperarea difera de schimburile traditionale de marfuri prin caracterul ei mult mai complex, presupune operatii si in domeniul schimburilor comerciale, dar si in domeniul productiei, al aranjamentelor speciale de ordin financiar, know-how si tehnologie, livrari de echipament industrial, activitati de cercetare-dezvoltare. Spre deosebire de comertul clasic, in care elementul sporadic si discontinuitatea sunt frecvente, cooperarea economica are un pronuntat caracter de continuitate, o mare durabilitate in timp si spatiu.

Cooperarea nu poate fi, deci, identificata cu nici una din cele doua notiuni, are un caracter propriu, distinct, reliefandu-se ca un flux nou in cadrul circuitului economic mondial, cu implicatii economice si sociale specifice.