CONCEPTUL DE CRESTERE ECONOMICA

CONCEPTUL DE CRESTERE ECONOMICA

Dupa cel de al doilea razboi mondial, se realizeaza, in plan teoretic, sinteza propriu-zisa dintre abordarea macroeconomica si abordarea dinamica, intruchipata initial de neokeynesisti. In acest context, se contureaza teoria cresterii economice, ca o componenta a stiintei economice contemporane.

Cresterea economica exprima acele modificari ce au loc intr-un anumit orizont de timp si intr-un anumit spatiu, in sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice, in stransa legatura cu factorii determinanti. Aceste rezultate pot fi masurate prin intermediul unor indicatori sintetici semnificativi pentru aprecierea dinamicii economice a unei tari. Din multitudinea acestor indicatori, o semnificatie relevanta o au: produsul intern brut, produsul national brut si venitul national, in termeni reali, atat pe total cat si pe locuitor.

Intelegerea continutului procesului cresterii economice necesita luarea in considerare a urmatoarelor elemente:

a)        cresterea economica este dependenta de dinamica macroeconomica, determinata de factori specifici si de dinamica demografica, care la randul ei depinde de factori biologici si sociali;

b)       dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privita pe o perioada suficient de lunga pentru a se delimita expansiunea conjuncturala, pe termen scurt, din cadrul ciclului de afaceri, de cresterea economica propriu-zisa, ce se manifesta ca tendinta dominanta in cadrul unei perioade mai mari de timp;

c)        cresterea economica are in vedere rezultatele macroeconomice reale, adica cele corectate cu marimea deflatorului;

d)       din punct de vedere cantitativ, expresia sintetica a cresterii economice este ritmul sporului PNB sau PIB pe locuitor.

"Cresterea economica a unei tari poate fi definita ca o sporire pe termen lung a capacitatii de a livra populatiei bunuri economice tot mai diversificate, avand la baza o tehnologie avansata si adaptari institutionale si ideologice adecvate."[1]

Cresterea economica reprezinta expansiunea productiei sau a PIB potential al unei tari. Un concept foarte asemanator este ritmul de crestere a productiei pe cap de locuitor. Acesta determina ritmul de crestere a nivelului de trai al populatiei. Ritmul cresterii economice difera semnificativ de la o tara la alta. Comparatiile se fac pe baza datelor dintr-o tara pe o perioada de 10 sau 20 de ani. Astfel, se elimina oscilatiile temporale reprezentate de recesiuni si perioadele de expansiune economica, ceea ce ajuta la formarea unei imagini mai bune asupra evolutiei pe termen lung.

Indicatorul cel mai des uzitat in evaluarea globala a competitivitatii unei economii nationale este produsul intern brut (PIB), impreuna cu indicatorii derivati din acesta, PIB pe cap de locuitor si rata de crestere a PIB.

O prima delimitare intre tari se poate face prin compararea PIB pe cap de locuitor, iar o evaluare a directiei evolutiei unei tari se poate face prin rata cresterii PIB. Fiind expresia valorii adaugate create anual de economia unui stat, PIB reprezinta echivalentul venitului anual de care dispune statul respectiv, in timp ce PIB/locuitor poate constitui un echivalent al venitului global de care s-ar putea bucura fiecare individ al tarii. Ritmurile de crestere ale PIB sau PIB/ locuitor sunt situate in general, la niveluri mici (sub 10% anual), dar variatiile de ritm de crestere pot conduce, pe termen lung, la modificari neasteptate in avutia natiunilor. Acest lucru este posibil deoarece, o data cu trecerea timpului, ratele se multiplica, inducand efecte cumulative. De exemplu, economiei unei tari care creste intr-un ritm mediu anual de 1% ii vor trebui circa 70 de ani pentru a-si dubla PIB-ul, in timp ce, daca ritmul de crestere mediu este de 3% pe an, atunci in doar 24 de ani se va ajunge la acelasi efect.

Statele lumii au, pe perioade lungi de timp, rate medii anuale de crestere a PIB foarte diferite, ceea ce conduce la aparitia, largirea sau anularea unor decalaje intre gradele lor de dezvoltare, la schimbarea locurilor pe care aceste state le detin intr-o ierarhizare mondiala. Tari care ocupau pozitii fruntase, in urma cu 100 de ani (de exemplu Argentina) se regasesc astazi in grupul tarilor in curs de dezvoltare, in timp ce tari "nou" aparute (Israel, Singapore, Australia) sau altele care se confruntau cu probleme acute de saracie la inceputul secolului XX (Japonia, Coreea) sunt astazi printre tarile cu venit ridicat sau se indreapta rapid catre aceste pozitii favorabile.

Teoria cresterii economice afirmata pregnant in a doua jumatate a secolului XX poate fi concretizata printr-o serie de trasaturi, astfel:

a)     reuneste un set de constante cu un pronuntat caracter aplicativ, fiind o componenta a economiei politice, care se caracterizeaza prin operationalitate;

b)     prezinta un grad ridicat de formalizare si cuantificare a obiectului sau de studiu, bazat pe un sistem de indicatori economici sintetici si modele specifice;

c)     imbina realizarile teoretice si aplicative ale mai multor discipline: economie, matematica, cibernetica, statistica, teoria generala a sistemelor, situandu-se la frontiera de contact interdisciplinar al economiei politice cu alte discipline din interiorul sistemului stiintelor economice si din afara acestuia.

Cresterea economica, ca proces macroeconomic nu surprinde modificarile calitative din fizionomia si structura economiei nationale, din nivelul de trai, aspecte ce sunt puse in evidenta prin conceptul de dezvoltare economica. Dezvoltarea economica a unei tari evidentiaza ansamblul transformarilor cantitative si calitative ce survin in structurile economico-sociale si stiintifico-tehnice, in mecanismele economice, precum si in modul de gandire si in comportamentul economic al oamenilor.

Pe fondul dezvoltarii economice se desfasoara in timp si spatiu procesul cresterii economice. Orice dezvoltare economica presupune si o crestere economica, dar nu orice crestere economica inseamna si o dezvoltare economica. Reprezinta o dezvoltare economica numai acea crestere economica care este asociata cu o modificare structural-calitativa in economia nationala si in calitatea vietii oamenilor.