Anticiparea schimbarilor probabile ale puterii de cumparare

Anticiparea schimbarilor probabile ale puterii de cumparare

Consideratiile indivizilor, care determina comportamentul acestora fata de moneda, se bazeaza pe cunostintele acestora referitoare la preturile din trecutul imediat. Daca le-ar lipsi aceste cunostinte, ei nu ar fi in masura sa decida care sa fie dimensiunea adecvata a detinerilor lor monetare si cat sa cheltuiasca pentru achizitionarea de diferite bunuri. Un mijloc de efectuare a schimburilor fara trecut este inimaginabil. Nimic nu poate dobandi functia de mijloc de efectuare a schimburilor, daca nu a fost un bun economic caruia oamenii ii atribuiau deja o valoare de schimb inca dinainte de a fi solicitat in calitate de instrument de schimb.

Insa puterea de cumparare mostenita din trecutul imediat este modificata de cererea si oferta de moneda din prezent. Actiunea umana vizeaza intotdeauna viitorul, fie acesta uneori si numai viitorul din urmatoarea ora. Cel ce cumpara, cumpara pentru consumul sau productia viitoare. In masura in care crede ca viitorul va fi diferit de prezent si de trecut, el isi modifica evaluarile si estimarile preturilor. Lucrul acesta nu este mai putin adevarat cu privire la moneda decat este cu privire la toate bunurile comercializabile. In acest sens, putem spune ca valoarea de schimb a monedei astazi este o anticipare a valorii sale de schimb maine. Baza tuturor judecatilor referitoare la moneda este puterea ei de cumparare, asa cum era aceasta in trecutul imediat. Dar, in masura in care se asteapta modificari ale puterii de cumparare induse de moneda, apare in scena un al doilea factor, constand din anticiparea acestor modificari.

Cel care crede ca preturile bunurilor care-l intereseaza vor creste, cumpara mai mult din ele decat ar cumpara in absenta acestei credinte; ca atare, el isi reduce detinerea monetara. Cel ce crede ca preturile vor scadea, isi reduce cumparaturile, marindu-si astfel detinerea monetara. Cata vreme asemenea anticipatii speculative se limiteaza la anumite bunuri, ele nu provoaca o tendinta generala de modificare a detinerilor monetare. Dar lucrurile se schimba daca oamenii [p.427] cred ca se afla in pragul unor mari modificari ale puterii de cumparare, induse de moneda. Cand anticipeaza ca toate preturile monetare, ale tuturor bunurilor, vor creste sau vor scadea, ei isi sporesc sau isi reduc cumparaturile. Atitudinile acestea consolideaza si accelereaza considerabil tendintele anticipate. Lucrul acesta se petrece pana in momentul cand nu se mai anticipeaza alte schimbari ale puterii de cumparare ale monedei. Doar atunci inceteaza aceasta inclinatie de a cumpara si de a vinde, iar oamenii incep din nou sa-si sporeasca sau sa-si diminueze detinerile de moneda.

Dar daca opinia publica este convinsa ca cresterea cantitatii de moneda va continua si nu se va sfarsi niciodata si ca, drept urmare, preturile tuturor marfurilor si serviciilor nu vor inceta sa creasca, atunci toata lumea devine dornica sa cumpere cat mai mult cu putinta si sa-si reduca detinerea de moneda la un minimum. Intr-adevar, in aceste circumstante costurile obisnuite ale detinerii de moneda sunt sporite de pierderile cauzate de diminuarea progresiva a puterii de cumparare. Avantajele detinerii de moneda trebuie platite prin sacrificii care sunt considerate nejustificat de impovaratoare. Cu prilejul marilor inflatii europene din anii douazeci, acest fenomen a fost denumit precipitare asupra valorilor reale (flight into real goods, Flucht in die Sachwerte) sau panica financiara (crack -up boom, Katastophenhausse). Economistii matematicieni nu sunt in masura sa inteleaga relatia cauzala dintre cresterea cantitatii de moneda si ceea ce numesc ei "viteza de circulatie."

Trasatura caracteristica a fenomenului acesta este ca augmentarea cantitatii de moneda determina o scadere a cererii pentru bani. Tendinta generala de scadere a puterii de cumparare, care este generata de cresterea ofertei monetare, este intensificata de propensiunea generala de a reduce detinerile de moneda, pe care o genereaza. In cele din urma se ajunge la un punct in care preturile la care ar fi dispusi oamenii sa se desparta de bunurile "reale" incorporeaza asemenea adaosuri pentru a reflecta continuarea anticipata a scaderii puterii de cumparare incat nimeni nu mai detine cantitati suficiente de bani lichizi pentru a le achita. Sistemul monetar se prabuseste; toate tranzactiile desfasurate in moneda respectiva inceteaza; o panica face ca puterea sa de cumparare sa dispara complet. Oamenii revin fie la troc, fie la intrebuintarea unui alt tip de bani.

Traseul unei inflatii in desfasurare este urmatorul: la inceput, injectia de moneda aditionala face ca preturile anumitor bunuri si servicii sa creasca. Alte preturi cresc ulterior. Cresterea preturilor afecteaza diferitele bunuri si servicii, dupa cum am vazut, la date diferite si in masuri diferite.

Acest prim stadiu al procesului inflationist poate dura mai multi ani. Cata vreme el continua, preturile multor bune si servicii nu sunt inca ajustate la relatia monetara modificata. Exista inca in tara oameni [p.428] care n-au devenit constienti de faptul ca au de-a face cu o revolutie a preturilor, care va determina in cele din urma o crestere considerabila a acestora, desi amploarea acestei cresteri nu va fi aceeasi pentru diferitele bunuri si servicii. Oamenii acestia inca mai cred ca intr-o zi preturile vor scadea. In asteptarea zilei aceleia, ei isi reduc volumul cumparaturilor, sporindu-si concomitent detinerile monetare. Cata vreme asemenea idei sunt inca impartasite de opinia publica, nu este prea tarziu ca guvernul sa-si abandoneze politicile inflationiste.

Dar in cele din urma masele se trezesc. Brusc, ele devin constiente de faptul ca inflatia este o politica deliberata, care va continua la nesfarsit. Atunci se instaleaza panica financiara. Toata lumea este nerabdatoare sa-si preschimbe banii pe bunuri "reale", indiferent daca au sau nu nevoie de ele, indiferent cati bani trebuie sa plateasca pentru ele. Intr-un interval de timp foarte scurt, in cateva saptamani sau chiar in cateva zile, lucrurile care erau intrebuintate in calitate de bani inceteaza de a mai fi utilizate ca mijloace de efectuare a schimburilor. Ele devin hartie buna de aruncat. Nimeni nu mai este dispus sa renunte la ceva in schimbul lor.

Asa s-au petrecut lucrurile cu asa-numita Continental currency americana in 1781, cu asa-numitele mandats territoriaux frantuzesti in 1796 si cu marca germana in 1923; si asa se vor petrece din nou, oridecateori vor aparea aceleasi conditii. Daca un lucru trebuie sa fie intrebuintat ca mijloc de efectuare a schimburilor, atunci opinia publica nu trebuie sa creada ca va exista o crestere nelimitata a cantitatii lucrului respectiv. Inflatia este o politica ce nu poate dura.