Mijloacele de
efectuare a schimburilor si moneda
Schimbul interpersonal se numeste indirect
daca intre bunurile si serviciile al caror schimb reciproc este obiectivul ultim al tranzactiilor se interpun unul
sau mai multe mijloace de efectuare a schimburilor. Obiectul de studiu al
teoriei schimbului indirect este cercetarea
rapoartelor de schimb dintre, pe de o parte, mijloacele de efectuare a
schimburilor si, pe de alta, bunurile si serviciile de toate
ordinele. Afirmatiile teoriei schimbului indirect se
refera la toate cazurile de schimb indirect si la toate lucrurile
intrebuintate ca mijloace de efctuare a schimburilor.
Un mijloc de efectuare a
schimburilor care este intrebuintat ca atare in mod curent se numeste
moneda. Notiunea de moneda este
vaga, deoarece definitia sa contine expresia vaga
"intrebuintat in mod curent". Exista cazuri limita in care nu se
poate stabili daca un mijloc de efectuare a
schimburilor este sau nu intrebuintat "in mod curent" - si deci
daca trebuie sau nu numit moneda. Dar aceasta
imprecizie, legata de definitia banilor, nu afecteaza sub nici o
forma exactitudinea si precizia impuse de teoria praxeologica.
Intr-adevar, tot ce se poate spune despre
moneda ramane adevarat pentru orice mijloc de efectuare a
schimburilor. De aceea, este irelevant daca
pastram expresia traditionala de teorie a banilor sau adoptam o expresie diferita. Teoria
banilor a fost si este intotdeauna o teorie a
schimbului indirect si a mijloacelor de efectuare a schimburilor. [1]
