Capitalul si crearea de capital

Capitalul si crearea de capital

Capitalul este unul dintre cele mai importante concepte din stiintele economice. Prin capital intelegem bunurile produse de un sistem economic pentru a fi folosite ca resurse la producerea altor bunuri si servicii in perioada urmatoare. De pe urma capitalului se obtin deci servicii productive de-a lungul timpului.

Cand vorbim de capitalul unei firme in general, ne gandim la capitalul fizic al firmei. Principalele categorii de capital fizic (sau tangibil) sunt: a) structuri de constructii nerezidentiale (precum cladiri de birouri, fabrici, electrocentrale, magazine, depozite de marfuri, docuri portuare etc.); b) echipamente si utilaje (instalatii mecanice si electrice de productie, cuptoare de paine, autovehicule etc.); c) structuri de constructii rezidentiale si d) inventarul de materiale si de produse finite pe care firmele il au in stoc (stocurile de inventar).

Majoritatea firmelor de afaceri au nevoie de capital tangibil impreuna cu forta de munca si pamant pentru a produce marfuri sau servicii. Necesarul de capital al unui restaurant de exemplu, cuprinde un local cu o bucatarie, cuptoare si gratare de gatit, mobilier, tacamuri, fete de masa si covoare, instalatii de iluminat etc. Toate aceste articole trebuie achizitionate la inceput pe stoc si trebuie intretinute tot timpul pentru ca restaurantul sa functioneze. O firma producatoare de strunguri are nevoie de o fabrica, masini specializate in prelucrarea metalelor (inclusiv strunguri), mijloace de transport, stocuri de inventar de materiale de piese si subansamble s.a.m.d. Pe langa localul cu rafturi, vitrine etc. stocul de capital al unei farmacii este format in cea mai mare parte din stocuri de inventar. Farmaciile nu produc aspirinele, vitaminele, antibioticele sau periile de dinti pe care le vand. Aceste produse sunt cumparate de la fabricile de medicamente si sunt expuse la vanzare. Productia facuta si vanduta de farmacie este un serviciu de confort numit de economisti serviciu de convenienta umana. Ca oricare alta productie, productia de servicii este realizata cu forta de munca si cu capital, aflat in exemplul farmaciei, sub forma de magazin cu mari cantitati de produse de inventar dispuse in rafturi si vitrine la vanzare sau tinute in camere de depozitare. Si un apartament de locuit este capital. El este pro­dus printr-un proces economic, genereaza servicii de valoare de-a lungul timpului lui de existenta si este folosit ca resursa pentru a produce servicii de locuit pentru proprietarul lui sau pentru alti oameni cand este inchiriat.

Ce este capitalul intangibil ? Nu tot capitalul unei firme este capital fizic. Exista forme intangibile de capital care satisfac pe deplin definitia capitalului. Cand o firma de afaceri investeste in reclama pentru a-si face un nume de marca, ea produce in final un capital intangibil pe care economistii il denumesc "bun renume". Acest bun renume este produs printr-un proces economic si genereaza servicii de valoare firmei de-a lungul timpului. Cand o firma infiinteaza un program de specializare profesionala pentru angajatii sai, ea investeste in producerea de capital intangibil denumit capi­tal uman. Acest capital uman (formarea profesionala in exemplul dat) este produs cu forta de munca (instructori, profesori) si capital fizic (sali de curs, computere, proiectare de imagini, carti). Capitalul uman sub forma ridicarii calificarii profesionale este o resursa de capital care va genera servicii productive de valoare pentru firma in viilor.

Cand cercetarea stiintifica produce rezultate (un nou pro­ces de productie care reduce costurile de fabricare, o formula chi­mica pentru un nou produs, un nou program economic, un nou sistem de plata pentru stimularea muncii angajatilor), o noua teh­nologie este o forma de capital intangibil. Chiar si o simpla idee poate fi patentata sau brevetata si drepturile asupra ei pol fi vandute altcuiva. Cumparatorul ei a facut o achizitie de capital.

Cine sunt producatorii de capital? Familiile populatiei, guvernul si firmele produc capitalul. Populatia produce si foloseste atat capital tangibil cat si capital intangibil. Daca va construiti o cabana de vacanta, de exemplu, ea este un capital fizic care va pro­duce un flux de servicii valoroase de locuit si recreere de-a lungul timpului. Oricine va plateste educatia scolara (parintii, o firma, statul vreo ruda sau chiar dvs. insiva, printr-un credit luat de la banca) investeste in capital intangibil. Cunostintele scolare ca si experienta profesionala sunt capital uman care va va aduce servicii de valoare mult timp, iar datorita externalitatii lor pozitive va aduce servicii de valoare si altora, inclusiv statului, altor persoane individuale chiar daca n-au investit direct in capitalul dvs. uman.

Una dintre principalele functii ale guvernului este aceea de a produce capital social numit infrastructura. Cea mai comuna for­ma de capital social sunt lucrarile publice, precum drumurile si podurile, porturile, sistemele de aductiune a apei sau de regulari­zare a cursului raurilor si multe altele. Ele sunt produse printr-un proces economic si genereaza servicii productive in timp. Aproape toate firmele folosesc soselele si autostrazile pentru a-si transporta materialele folosite ca resurse in productie, precum si productia finita. Sectiile de pompieri si de politie, armata, primariile, tribuna­lele, sistemele publice de telecomunicatii, teatrele si institutiile publice de cultura, ele toate sunt forme de capital social care sunt resurse de productie pentru a realiza bunurile si serviciile furnizate de guvern: siguranta publica, ordine sociala, stabilitate economica si bunastarii, sociala, proiectie contra incendiilor, cultura, stiinta s.a.m.d.

Dimensiunea de timp a capitalului este cea mai importan­ta dimensiune a capitalului. Capitalul exista doar in timp. Serviciile fortei de munca sunt folosite in momentul in care sunt produse. Oamenii consuma bunurile curente (nedurabile) imediat ce le achizitioneaza. Spre deosebire de ele, capitalul exista atat in pre­zent cat si in viitor. Valoarea sa este data de valoarea serviciilor pe care capitalul le genereaza in viitor. Ea nu este mai mare de atat. In sens strict, capitalul este incorporarea tuturor acestor servicii viitoare pe care ne asteptam sa le genereze

Cum se masoara capitalul? Munca se masoara in ore. Pa­mantul se masoara in metri patrati sau in hectare. Deoarece capita­lul apare in foarte multe forme, este virtual imposibil sa fie masurat direct in unitati fizice de masura. Masurarea sa indirecta, utilizeaza de regula, valoarea lui prezenta. Masurarea stocului de capital al unei firme este valoarea curenta de piata a fabricii, utilajelor, sto­cului de inventar, a altor active tangibile si a activelor intangibile ale firmei. Desi aceasta da posibilitatea directorilor, contabililor si economistilor sa adune laolalta cladiri, buldozere, vapoare, marci de vanzare, retele de desfacere etc., ea nu este o masura a capitalu­lui cu unitati fizice de masura.

Se cuvine o distinctie importanta intre concepi si practica masurarii capitalului. Firmele isi tin inregistrarile dupa ceea ce numim "principiile contabile general acceptate". De regula, ele sunt precizate de legislatia tarii, armonizata cu cea a celorlalte tari partenere. Aceste principii includ reguli formale de calculare si inregistrare a valorii activelor de capital. Sa luam insa unul dintre activele intangibile, bunul renume, de exemplu. Deoarece valoa­rea lui este dificil de precizat, principiile acceptate in multe tari nu permit firmelor sa-l includa ca activ in declaratiile lor financiare. Conceptual insa, bunul renume este fara indoiala un capital valo­ros. Intr-o situatie similara, se afla si gradul de calificare profe­sionala si de specializare a personalului angajat al unei firme, institut de cercetare s.a.m.d.

Prin urmare, capitalul este masurat ca fiind valoarea stocului de capital. Adica, la fel ca volumul apei dintr-un lac de acumulare, el este masurat la un moment de timp. Stocul de capital al firmei de medicamente SICOMED din Bucuresti era la l ianuarie 1997 de 147,08 miliarde lei (adica 35,39 milioane dolari). Potrivit cifrelor Departamentului de comert al SUA, la l ianuarie 1997, stocul de capital fix brut (cladiri nerezidentiale si echipa­mente) al tuturor intreprinderilor private din SUA, inclusiv ferme agricole, era de 7 trilioane dolari, din care 3,6 trilioane dolari structuri de constructii si 3,5 trilioane dolari echipamente.

Desi il masuram in termeni banesti sau valorici, este foarte important ca in permanenta sa ne gandim la stocul de capital con­cret. De regula, gresim deoarece atunci cand ne gandim la capitalul unei firme ne referim la banii in numerar sau la activele financiare, precum obligatiuni sau actiuni de capital aliate in portofoliul sau si nu la cladirea fizica a fabricii, la echipamentele si stocul de inventar al firmei.

Stocul de capital este modificat in timp de doua fluxuri: investitia si deprecierea. Cand o firma produce sau pune in func­tiune un nou capital, inseamna ca ea a facut o investitie. Investitia este un bun care sporeste stocul de capital. Ea are o dimensiune de timp si de aceea vorbim de investitii pe o perioada de timp (pe an, pe trimestru, pe luna).

Trebuie sa precizam insa ca termenul investitie folosit aici nu descrie actul cumpararii unor actiuni de capital sau obligatiuni. Desi toti oamenii folosesc cuvantul in acest sens ("am investit in actiuni Electromagnetica" sau "am investii in bonuri de tezaur") si in ciuda faptului ca deseori investitiile se fac cu incasarile de pe urma vanzarii de actiuni noi, termenul de investitie reala este corect utilizat numai pentru crearea de capital.

Economistii fac distinctie intre investitiile directe si investitiile indirecte, adica investitiile de portofoliu. Investitiile de portofoliu sunt investitii indirecte pentru ca investirea banilor nu este facuta pentru cumpararea unor active de capital tangibil sau intangibil, ci pentru cumpararea de instrumente financiare de portofoliu. Portofoliul unui investitor financiar este o colectie de active financiare si active reale - depozite bancare, bonuri de tezaur, obligatiuni guvernamentale, actiuni ordinare ale compa­niilor, aur, opere de arta etc. - in care este tinuta averea investi­torului financiar. In esenta, un investitor financiar isi plaseaza banii pentru a fi investiti de altcineva in economia reala.

Este important sa intelegem aceasta distinctie intre investitia aparenta si cea reala. In vara anului 1997, desi "investi­tiile" in cumpararea de actiuni pe pietele Bursei de Valori Bucuresti si Rasdaq crescusera destul de mult, economia tarii mergea din ce in ce mai prost, iar inflatia crestea tot mai repede. In realitate, prin cumpararea de actiuni pe pietele secundare de capital nu crescusera decat fondurile disponibile pentru investitii, iar acest exces de lichiditati, provenit in cea mai mare parte din strainatate, nu si-a gasit plasament de investitii in economia reala prin modernizarea si extinderea nici macar a intreprinderilor ale caror actiuni de capital erau tranzactionate. Acest exces de lichidi­tati a creat o presiune inflationista, dupa care negasindu-si plasa­mente in economia reala a inceput sa se retraga de pe pietele de capital ale Romaniei.