Eficienta pietelor financiare

Eficienta pietelor financiare

Cunoasterea dezvoltarii pietelor financiare este din ce in ce mai interesanta si importanta deoarece adecvarea acestora la realitate devine cu fiecare zi din ce in ce mai evidenta, pe masura ce comportamentul actorilor implicati si conditiile de functionare a pietelor devin din ce in ce mai eficiente in sens economic.

Teoria financiara indica faptul ca intr-o "piata eficienta, toate informatiile disponibile asupra valorilor mobiliare, asupra pietei si economiei sunt reflectate instantaneu in curs"[1]. In general, cursul unui activ trebuie sa fie cat mai apropiat de valoarea sa reala sau intrinseca. Concurenta acerba dintre investitori, pentru a-si maximiza castigurile este aceea care duce cursul activelor financiare foarte aproape de valoarea lor intrinseca.

Cercetarea eficientei pietelor presupune verificarea independentei ratelor de rentabilitate succesive ale activelor financiare, comportamentul acestora cu ocazia diferitelor evenimente financiare ocazionale (distribuirea de actiuni gratuite), cresterea beneficiilor, introducerea actiunilor in bursa.

Actiunea investitorilor in cautarea profiturilor exceptionale este aceea care face piata mai eficienta.

Intre cele doua mari orientari pe plan mondial: o piata totalmente eficienta sau o piata unde sa se poata realiza la infinit "lovituri" financiare fara nici un risc, realitatea se situeaza mult mai aproape de primul model.

Cu prioritate, gestionarea portofoliului presupune o evaluare si o buna gestiune a riscurilor.

In limbajul economistilor, "o piata perfecta va fi aceea in care pretul activelor financiare da indicatii corecte asupra alocarii resurselor".[2]

O piata eficienta inseamna ca daca aceasta este dominanta de un numar mare de investitori activi si bine informati, este foarte dificil sa descoperi portite inedite care sa-ti permita sa "bati" sistematic piata.

Dezvoltarea unei piete financiare poate fi apreciata pe doua planuri:

1. volumul emisiunilor, in speta a actiunilor si obligatiunilor; numarul admiterilor la cota oficiala sau pe piata extrabursiera; numarul de linii de cotatie; volumul tranzactiilor pe diferitele piete; cresterea cursurilor si a capitalizarii bursiere.
2. introducerea noilor instrumente bursiere.

Conceptul de eficienta a pietelor financiare are cel putin trei dimensiuni: eficienta informationala, comportamentul rational al actorilor si eficienta organizatorica.

a) Eficienta informationala

Reprezinta actualizarea conceptului de piata perfecta din secolul al XIX-lea. Conform acestei acceptiuni, o piata va fi eficienta daca ansamblul informatiilor pertinente asupra evolutiei activelor financiare care sunt negociate se gasesc instantaneu reflectate in curs.

O astfel de piata include deci imediat consecintele evenimentelor trecute si reflecta precis anticipatiile exprimate asupra evenimentelor viitoare.

Astfel, pretul unui activ financiar este intotdeauna o estimare neinfluentata de valoarea sa intrinseca. Este imposibil sa prevezi variatiile viitoare deoarece toate evenimentele cunoscute sau anticipate sunt deja integrate in pretul actual, un singur eveniment neprevazut putand sa-l modifice instantaneu. Concurenta dintre diversii investitori este aceea care face ca rapid, fiecare titlu financiar sa fie cotat la pretul sau real, care depinde de caracteristicile sale si de risc. Astfel, chiar si cel mai ignorant dintre investitori poate avea incredere in piata si sa aleaga simplu, caracteristicile si nivelul de risc dorit.

Acest concept de piata informational eficienta are implicatii serioase pentru gestionarea portofoliilor. Doar investitorii care dispun de informatii privilegiate pot pretinde ca vor putea realiza castiguri anormale.

b) Comportamentul rational al actorilor pietei

O piata de active financiare este eficace doar daca pretul activelor reflecta sperantele de venituri viitoare la care dau dreptul, conform principiilor traditionale de evaluare.

Pietele financiare sunt eficiente in masura in care pretul activelor care sunt cotate sunt determinate doar in functie de anticipatiile rationale pe care le au investitorii privind veniturile lor viitoare.

Spre deosebire de aceasta conceptie, Tobin sustine teoria conform careia "cursul actiunii astazi, este egal cu valoarea actualizata a fluxurilor de venit viitoare anticipate". Dar este evident faptul ca speculatiile pe piata amplifica mult variatia dividendelor si a beneficiilor, fluctuatiile cursului actiunilor aratand ca aceasta variaza considerabil in sus sau in jos, intre limite nejustificate de anticiparile rationale bazate pe caracteristicile lor fundamentale.

De asemenea, Keynes aseamana functionarea pietelor financiare cu un "concurs organizat de presa, in care concurentii trebuie sa aleaga dintre sute de fotografii pe cele mai frumoase sase fete; premiul va fi dat aceluia a carui alegere va corespunde cel mai mult alegerilor ansamblului celorlalti si nu proprilor preferinte. Astfel, fiecare va cauta sa anticipeze gusturile celorlalati jucatori si reciproc, astfel toti isi vor folosi inteligenta pentru a prevedea ceea ce opinia medie crede ca reprezinta media opiniilor."

Toate aceste incercari care nu sunt legate de anticiparea rationala a veniturilor, toate aceste speculatii asupra speculatiilor celorlalti operatori, adauga o variatie suplimentara la cea normala a cursurilor de pe piata, generand asa numitele "bule speculative care deformeaza interpretarea pietei. Piata devine astfel ineficienta."

Acest lucru implica in gestionarea portofoliilor utilizarea de metode bazate pe stiinta comportamentului de grup in locul modelelor financiare rationale. In planul organizarii pietelor financiare, aceasta justifica tendintele actuale de dereglementare.

c) Eficienta functionala

Piata financiara detine un loc din ce in ce mai important in cadrul sistemului financiar. Aceasta deriva din faptul ca piata permite impartirea riscurilor si transferul acestora catre aceia care sunt cei mai capabili si mai dispusi sa le suporte. De asemenea, ea permite directionarea economiilor mobilizate catre destinatii mai productive, asigurandu-le in acelasi timp lichiditatea.

Acest ansamblu de functii antreneaza tranzactii voluminoase atat la nivelul pietei primare, de emisiune, cat si a celui al pietei secundare.

Aceasta eficienta functionala nu poate fi depasita de eficienta informationala, care intereseaza in primul rand pe cei care gireaza un portofoliu. Ea le ofera indicatiile necesare pentru a putea "bate piata" si le determina capacitatea.

Clasificarea eficientei informationale a pietelor financiare se poate face la modul urmator:

Un studiu efectuat asupra 261 de societati americane pe 20 de ani, arata ca in medie piata a anticipat corect variatia rezultatelor inainte ca acestea sa fie publicate. Societatile care au avut rezultate slabe au vazut cursul lor scazand anormal in lunile care au precedat anuntarea lor publica si invers pentru societatile care au publicat rezultate nesperate. Ajustarea cursului bursier a fost practic nesemnificativa dupa anuntarea publica a rezultatelor.

De asemenea, distribuirea de actiuni gratuite apare in imaginea bursei ca o veste buna. Actionarii au impresia ca primesc un cadou (actiuni gratuite), ceea ce determina piata sa reevalueze cursul titlurilor respective. De fapt distribuirea de actiuni gratuite este o operatiune perfect neutra. Cel care va crede initial dupa aceasta operatie ca s-a imbogatit, va constata ca desi detine mai multe titluri ele ii dau dreptul la exact acelasi beneficiu ca si cel dinaintea operatiei. Deoarece fiecare da dreptul la un beneficiu mai mic pe titlu, rezulta ca operatia nu va avea nici o incidenta asupra cursului. Nu este chiar asa, deoarece de obicei societatile procedeaza la atribuirea gratuita de actiuni pentru a face sa scada cursul, deoarece acesta a urcat la un nivel considerat prea ridicat pentru a interesa micii investitori. De asemenea se recurge la o astfel de actiune in situatia in care dividendele viitoare vor fi mai mari decat se poate preconiza.