Fluxurile internationale ale unei economii deschise

Fluxurile internationale ale unei economii deschise

Tranzactia desemneaza fluxul economic care reflecta crearea, transformarea, schimbul, transferul sau stingerea unei valori economice si care presupune schimbarea de proprietate asupra bunurilor si/sau a drepturilor financiare, prestarea de servicii sau disponibilizarea de forta de munca si capital [21].

Multimea tranzactiilor (fluxurilor) economice pe care o tara le are cu restul lumii poate fi prezentata ca o reuniune a fluxurilor comerciale si financiare (figura nr. 1).

Fluxurile comerciale internationale reflecta interdependentele dintre tari, ca efect al adancirii treptate a diviziunii mondiale a muncii si al specializarii agentilor economici din diferite tari in producerea si comercializarea de produse corporale (produse de baza si produse prelucrate), produse necorporale (brevete de inventii, know-how, proiectare) sau de prestari de servicii de felul transporturilor si asigurarilor internationale de persoane si de marfuri, al turismului international sau servicii profesionale.

Comertul invizibil cuprinde, pe de o parte, tranzactiile internationale cu produse necorporale si prestarile de servicii, iar pe de alta parte, creantele si obligatiile decurgand din miscarea intre economiile nationale a factorilor de productie capital si forta de munca.

Fluxurile financiar-monetare internationale [21] sunt acele tranzactii dintre agentii economici apartinand unor state distincte, care se exprima si se realizeaza prin mijloace de plati si de credit. Acestea cuprind doua categorii de tranzactii:

fluxuri de compensare a tranzactiilor comerciale, astfel incat orice deplasare/cedare de produse corporale sau necorporale sau prestari de servicii intr-un sens intre partenerii de contract are ca efect o deplasare in sens invers a unui flux de plati;

fluxuri financiare independente fata de activitatea comerciala, se concretizeaza in miscari internationale de capital si cuprind:

credite externe acordate sau primite;

investitii externe directe sau de portofoliu;

miscari de fonduri pe termen scurt;

venituri din plasamente financiare externe;

transferuri financiare unilaterale.

Din punctul de vedere al factorului timp, miscarile de capital pot fi impartite in trei mari grupe de fluxuri:

miscari de capital pe termen lung (peste un an) realizate sub forma de investitii directe si de portofoliu, sub forma de imprumuturi angajate si/sau acordate, precum si sub forma finantarii unei sau unor filiale externe de catre firma-mama;

miscari de capital pe termen scurt (pana la un an) concretizate sub forma de credite comerciale si plasamente financiare cu caracter speculativ;

transferuri financiare cu caracter exceptional si unilateral aparute, de exemplu, ca o consecinta a unui razboi.

Investitia directa intr-o intreprindere presupune un plasament financiar al unui nerezident in scopul de a influenta luarea deciziilor. Limita inferioara pe care trebuie sa o atinga un asemenea plasament pentru a fi considerat ca investitie directa este, conventional, de 10% din actiunile sau activele institutiei vizate. Acest flux financiar cuprinde atat plasamentele initiale cat si castigurile reinvestite.

Investitia de portofoliu este o tranzactie care are ca obiect valori mobiliare de natura actiunilor sau a obligatiunilor, scopul fiind acela de valorificare a capitalului pe o piata externa mai avantajoasa decat propria piata financiara.

Cea mai moderna forma de schimburi economice internationale, care a luat o amploare deosebita dupa al doilea razboi mondial, este cooperarea economica internationala.

Cooperarea economica internationala are o serie de trasaturi specifice, care o particularizeaza in cadrul circuitului economic mondial [1].

a)      Cooperarea economica se intemeiaza si promoveaza un complex de fluxuri (de investitii, de cunostinte tehnico-stiintifice, de produse), pe cand comertul international reprezinta unul din fluxurile economice principale.

b)      Prin natura sa, cooperarea economica internationala este forma cea mai echitabila de schimb reciproc de activitati dintre state, pe cand comertul international contine si o serie de elemente cu caracter discriminatoriu.

c)      Cooperarea economica internationala introduce un element de continuitate si stabilitate in relatiile economice dintre tari, pe cand evolutia comertului mondial depinde de numerosi factori care il pot stimula, dar si frana.

d)      Cooperarea economica internationala nu se substituie fluxurilor deja existente, ci contribuie la dezvoltarea lor.

Principala cauza a exploziei schimburilor monetare si a importantei deosebite ce a capatat-o piata mondiala a capitalurilor a constituit-o explozia schimburilor de marfuri. Totodata, a luat nastere o internationalizare a institutiilor financiare.

Figura nr. - Fluxurile economice ale unei economii deschise

Sursa: Ioan Popa - Tranzactii comerciale internationale, Ed. Economica, Bucuresti, 1997

Internationalizarea "actorilor" si a operatiunilor pe piata capitalurilor a inceput dupa razboi si s-a extins intr-un ritm rapid in ultimii ani. Ca urmare, a avut loc un proces de specializare si diversificare a burselor internationale.

Bursele pot fi clasificare in burse generale si burse specializate.

Bursele generale efectueaza operatiuni de negociere pentru o gama larga de marfuri, precum si tranzactii cu hartii de valoare, valute etc. De regula, bursele generale functioneaza in marile centre comerciale: Zürich, Paris, New York, Chicago, Londra, Hamburg, Amsterdam, Roterdam, Singapore, Rio de Janeiro etc.

Bursele specializate pot fi de mai multe feluri:

Burse de marfuri (pentru anumite produse), cum ar fi:

pentru vanzarea de cafea: New York, Roterdam, Londra;

pentru comercializarea zaharului: New York, Londra, Amsterdam;

pentru bumbac: Sao Paolo, Alexandria, Bombay, Sidney;

pentru metale: Londra, New York etc.

Burse de valori, care efectueaza operatiuni legate de negocierea valutelor, efectelor comerciale (cambii, bilete la ordin), efectelor publice (rente, obligatiuni, bonuri de tezaur), iar in unele cazuri si metale pretioase (aur, argint). Cele mai importante burse de valori sunt la: New York, Londra, Paris, Melbourne, Tokyo, Yokohama.

Burse pentru operatiuni ajutatoare comertului international. In cadrul acestora se negociaza operatiuni de asigurari (Lloyd's din Londra) si navluri (Pireu, New York, Amsterdam).