Substitutele monetare

Substitutele monetare

Creantele asupra unei anumite cantitati de bani, platibile si rambursabile la cerere de catre un debitor a carui solvabilitate si disponibilitate de a plati nu ridica nici cea mai mica indoiala, furnizeaza individului toate serviciile pe care le pot furniza banii, cu conditia ca toate partile cu care ar putea el tranzactiona sa fie perfect familiarizate cu calitatile esentiale ale creantelor respective: scadenta cotidiana si, de asemenea, solvabilitate si disponibilitate de a plati neindoielnice din partea debitorului. Putem numi asemenea creante substitute monetare, deoarece ele pot inlocui complet banii in detinerile monetare ale unui individ sau ale unei firme. Caracteristicile tehnice si legale ale substitutelor monetare nu privesc catalactica. Un substitut monetar poate fi incorporat fie intr-o bancnota, fie intr-un depozit la cerere la o banca rambursabil la vederea unui cec ("moneda-cec" [ "checkbook money"] sau moneda-depozit [ deposit currency] ), presupunand ca banca este pregatita sa [p.433] preschimbe nota sau depozitul in bani propriu-zisi cotidian si fara a percepe vreun tarif. Insemnele monetare (token coins) sunt de asemenea substitute monetare, cu conditia ca posesorul lor sa fie in masura sa le preschimbe la nevoie in bani, imediat si fara cheltuieli. In acest scop nu este necesar ca guvernul sa fie constrans prin lege sa le ramburseze. Ceea ce conteaza este ca aceste insemne monetare sa poata fi efectiv convertite in bani, imediat si fara cheltuieli. Daca volumul total al insemnelor monetare emise este mentinut in limite normale, atunci nu sunt necesare masuri speciale legiferate de guvern pentru a le pastra valoarea de schimb la paritate cu cea inscrisa pe ele. Cererea publicului pentru moneda divizionara (small change) le asigura tuturor posibilitatea de a preschimba cu usurinta aceste insemne in bani. Lucrul cel mai important este ca toti detinatorii de substitute monetare sa fie perfect siguri ca le pot preschimba oricand pe acestea in bani, imediat si fara alte cheltuieli.

Daca debitorul - un guvern sau o banca -- mentine o rezerva de 100% bani propriu-zisi pentru a acoperi intreaga cantitate de substitute monetare, atunci numim substitutele monetare certificate monetare. Certificatul monetar individual este - nu neaparat in sens legal, dar intotdeauna in sens catalactic - reprezentarea unei cantitati corespunzatoare de bani, mentinute in rezerva. Emiterea de certificate monetare nu sporeste cantitatea de lucruri care pot satisface cererea de bani pentru detineri monetare. De aceea, modificarile cantitatii de certificate monetare nu afecteaza oferta de bani si relatia monetara. Ele nu joaca un rol in determinarea puterii de cumparare a banilor.

Daca rezervele monetare mentinute de debitori pentru acoperirea substitutelor monetare emise sunt mai reduse decat volumul total al acestor substitute, atunci numim acest excedent de substitute in raport cu rezerva mijloace fiduciare. De regula, nu este posibil sa stabilim daca un specimen concret de substitute monetare este un certificat monetar sau un mijloc fiduciar. De obicei o parte din cantitatea totala a substitutelor monetare emise este acoperita de rezerva monetara pastrata. Astfel, o parte din volumul total al substitutelor monetare emise consta din certificate monetare, restul fiind mijloace fiduciare. Insa lucrul acesta nu poate fi stabilit decat de catre cei ce au acces la bilanturile contabile ale bancii. Bancnota, depozitul, sau insemnul monetar individuale nu-si releva caracterul catalactic.

Emiterea de certificate monetare nu sporeste fondurile pe care le poate intrebuinta banca in desfasurarea activitatilor sale de creditare. O banca ce nu emite mijloace fiduciare nu poate acorda decat credite reale (commodity credit), i.e., nu poate imprumuta decat propriile sale fonduri si suma de bani pe care i-au incredintat-o clientii. Emisiunea de mijloace fiduciare sporeste fondurile de care dispune o banca in vederea creditarii dincolo de aceste limite. [p.434] Ea permite de acum bancii sa acorde nu numai credite reale, ci si credite de circulatie (circulation credit), adica credite acordate din mijloacele fiduciare nou emise.

Spre deosebire de cantitatea de certificate monetare, care este indiferenta, cantitatea de mijloace fiduciare nu este. Mijloacele fiduciare afecteaza fenomenele de piata la fel ca si banii. Modificarile survenite in cantitatea lor influenteaza determinarea puterii de cumparare a monedei si preturile si, temporar, afecteaza de asemenea si rata dobanzii.

Economistii mai timpurii intrebuintau o terminologie diferita. Multi dintre ei erau gata sa numeasca substitutele monetare pur si simplu bani, deoarece acestea puteau furniza serviciile pe care le furnizeaza banii. Insa aceasta terminologie nu este adecvata. Cel dintai obiectiv al terminologiei stiintifice este de a facilita analiza problemelor la care se refera. Sarcina teoriei catalactice a banilor - care este deosebita de teoria legala si de disciplinele tehnice a managementului bancar si a contabilitatii - este cercetarea problemelor legate de determinarea preturilor si a ratelor dobanzilor. Pentru acest scop este necesara o distinctie neta intre certificatele monetare si mijloacele fiduciare.

Termenul de expansiune a creditului a fost adesea rastalmacit. Este important sa realizam ca creditul real nu poate fi expandat. Vehiculul expansiunii creditului este creditul de circulatie. Dar acordarea de credit de circulatie nu inseamna intotdeauna o expansiune a creditului. Daca volumul de mijloace fiduciare emise in prealabil si-a consumat toate efectele asupra pietei, daca preturile, ratele salariale si ratele dobanzii s-au adaptat la oferta totala de bani propriu-zisi plus mijloace fiduciare (adica la oferta de bani in sens larg), atunci acordarea de credit de circulatie, fara alte augmentari ale cantitatii de mijloace fiduciare, nu mai este o expansiune a creditului. Expansiunea creditului este prezenta numai cand se acorda credite prin emiterea unei cantitati aditionale de mijloace fiduciare; ea nu este prezenta daca bancile reimprumuta mijloace fiduciare care le-au fost returnate de fostii lor debitori.