PIATA MONETARA

PIATA MONETARA

Obiective:

Ø      Prezentarea evolutiei banilor de-a lungul dezvoltarii economice

Ø      Sublinierea importantei teoriei banilor

Ø      Prezentarea functiilor bancilor comerciale si a bancii nationale

Ø      Importanta si rolul sistemului bancar in economie

Termeni cheie: bani, masa monetara, convertibilitate, agregat monetar, sistem bancar, indice al

Preturilor, credit, cambie, bilet la ordin.

2.. Functiile banilor

- functia de etalon de masurare si comparare a activitatii umane

exprimarea in bani a valorii bunurilor si serviciilor se face prin intermediul pretului

- din functia de etalon a valorii deriva calitatea de instrument unic de realizare a tranzactiilor intr-o economie de schimb.

din functiile de etalon a valorii si de instrument unic de realizare a tranzactiilor in cadrul unei economii deriva si capacitatea banilor de a servi la acumulare si respectiv tezaurizare

- prin functia de mijloc de plata, banii permit stingerea oricarei obligatii pecuniare intre diferitii participanti la procesul economic.

3. Componentele masei monetare

a/ in functie de forma de existenta, moneda se clasifica in: numerar sau moneda materiala - compus din moneda metalica si moneda de hartie - si in moneda de cont (numita si moneda scripturala).

1. Numerarul-este format din monede de urmatoarele tipuri :

a/ monede cu valoare intrinseca - reprezentate de monede confectionate din metale pretioase (aur,argint) a carei valoare nominala corespundea cu valoare metalului din care era confectionata.

b/ monede fara valoare integrala - sunt monedele batute din metal ieftin (bronz, diferite aliaje), a carei emisiune este exclusiv in sarcina statului.Prin baterea acestei categorii de moneda statul castiga din diferenta intre valoarea nominala (mai mare) a acestei monede si cea reala (mai mica) data de cheltuielile ocazionate de batere.

c/moneda de hartie (numita si bon de tezaur)- este pusa in circulatie numai de catre stat pentru a acoperi o parte din cheltuielile acestuia. Ea este retrasa din circulatie tot de catre stat, pe baza criteriilor care au stat la baza emisiunii ei.

d/ bancnota - sau biletul de banca- reprezentand certificarea existentei unei anumite sume de bani intr-un depozit bancar.

1. Moneda de cont (scripturala) , moneda scripturala reprezinta un simbol, o cifra intr-un cont apartinand unui agent economic, pe baza unui depozit deschis de catre acesta la o banca. Circulatia monedei scripturale se rezuma doar la inregistrari efectuate in conturi bancare care au ca efect trecerea unei cantitati de moneda scripturala dintr-un cont in altul, fara a fi insotita de miscari efective ale semnelor banesti materiale.

Banii de cont reprezinta sumele inscrise in contabilitatea bancii pe numele agentilor economici.Banii de cont se multiplica prin credit, iar dupa o anumita perioada apare o anumita cantitate de moneda suplimentara celei anterioare.

Multiplicatorul masei monetare are urmatoarea formula:

r = proportia rezervei de lichiditate

b = proportia bancnotei in totalul masei monetare.

Miscarea banilor dintr-un cont in altul se realizeaza prin decontari si plati fara numerar. Prin decontari fara numerar se realizeaza transferul de sume dintr-un cont in altul prin prisma celor doi participanti la acest transfer, in timp ce notiunea de plata fara numerar prin prisma unui singur participant la tranzactie, cel care plateste sume;

Decontarile se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor forme

1. acreditivul sau linia de credit- este acel instrument prin care platitorul separa o parte din disponibilitatile sale si o trece intr-un depozit bancar deschis la banca furnizorului.Pe masura livrarii marfurilor de catre furnizor si a depunerii de catre acesta a documentelor de incasare banca furnizorului transmite suma aferenta din contul sau in depozitul bancar din contul furnizorului.

2.scrisoarea de garantie bancara este acea forma de decontare bancara prin care furnizorul cere platitorului sa-i elibereze o asemenea scrisoare si prin care sa-i asigure cu anticipatie platile prin rezervarea unor drepturi la credite ale platitorului pentru o perioada viitoare.

3.vinculatia- nu asigura cu anticipatie platile ci presupune consimtamantul platitorului de decontare, din initiativa sa, fie prin admiterea la plata a unor documente de decontare emise de catre beneficiarul sumei de plata.

O a doua clasificare a semnelor monetare se poate face in functie de emitentul acestora In raport cu acest criteriu, moneda se imparte in:

1. moneda creata de agentii economici- a functionat in cadrul sistemelor bazate pe etalonul aur-moneda, sistem in cadrul caruia baterea monedei se efectua ca urmare a prezentarii la banca, de catre un agent economic, a unei anumite cantitati de aur care era imediat transformata in moneda.

2. moneda creata de tezaur - reprezentata in special de catre moneda divizionara

3. moneda creata de catre banci- releva rolul deosebit pe care il au bancile creatia monetara, prin emiterea biletelor de banca de catre banca centrala si a monedei scripturale de catre bancile comerciale.

O a treia clasificare pleaca de la modul de acoperire al monedei, adica de garantare a ei de catre emitent. Din acest punct de vedere se deosebesc urmatoarele tipuri de monede:

-monede cu acoperirea metalica- consta in stabilirea unui procent considerat minim pe care sa-l detina banca emitenta ca stoc de aur si argint din volumul emisiunii de bancnote.

-acoperire in portofoliu comercial- este inteleasa ca o acoperire suplimentara, peste cea in aur, pana la nivelul intregii emisiuni de bancnote.Acest portofoliu comercial este format din cambii pe termen foarte scurt (sub 90 de zile) . Aceste cambii reprezinta de fapt acoperirea unor cantitati de marfuri vandute pe credit.

- acoperirea in devize sau in mijloace de plata straine- prin preluarea acestor devize de catre banca centrala de la exportatori in schimbul unor cantitati de moneda nationala puse in circulatie la cumpararea acestor devize;

- acoperirea in valori mobiliare- (titluri, hartii de valoare, emise de stat) este o acoperire care nu corespunde continutului bancnotei (ele sunt de obicei emise pentru a acoperi unele cheltuieli ale statului).

- acoperirea in marfuri- este forma care se regaseste cel mai mult in economiile contemporane. Aceasta acoperire este diferita de la o tara la alta, in functie de particularitatile nationale, de structura stocului de marfuri, de viteza de rotatie a stocurilor, etc.

In functie de categoriile de operatiuni admise la convertire, se disting urmatoarele tipuri de convertibilitate:

a. convertibilitate partiala (in cadrul careia sunt admise la schimb numai sumele destinate operatiunilor de cont curent)

b. convertibilitate totala in care preschimbarea sumelor se face indiferent de destinatia utilizarii lor;

In functie de calitatea persoanelor care solicita efectuarea schimbului, convertibilitatea poate fi interna (atunci cand vizeaza accesul rezidentilor la o anumita suma in valuta) si externa- atunci cand accesul la o anumita suma in valuta este permis atat rezidentilor cat si nerezidentilor ;

In functie de marimea sumei admise la schimb convertibilitatea poate fi limitata si nelimitata. in prezent, monedele a cinci tari dezvoltate (Statele Unite ale Americii, Germania, Japonia, Franta si Marea Britanie) se bucura de convertibilitate nelimitata.

In functie de marimea raporturilor valorice ce se au in vedere la stabilirea raporturilor dintr-o moneda in alta se disting: convertibilitatea oficiala, realizata intre unitatile monetare statale si convertibilitatea de piata practicata de banci, firme de comert exterior, persoane particulare.

De-a lungul anilor convertibilitatea a cunoscut doua forme: cea a convertibilitatii metalice si cea a converibilitatii in devize, fiecare din acestea imbracand forma convertibilitatii interne, respectiv externe.

a. convertibilitatea metalica- a imbracat la randul ei doua forme:

- convertibilitatea metalica integrala- (nelimitata in aur)- practicata in majoritatea tarilor pana in primii ani ai primului razboi mondial;Ea presupune preschimbarea in aur, neingradit, a intregii cantitati de bancnote pe care o persoana dorea sa o preschimbe;

- convertibilitatea metalica limitata- a fost folosita de o serie de tari ca masura de revenire la convertibilitatea in aur suspendata la inceputul primului razboi mondial,dar o revenire partiala in sensul limitarii ei ca suma necesara pentru procurarea unui intreg lingou de aur.

b. convertibilitatea in aur-valute proprie initial sistemelor monetare nationale pe baza deciziei adoptate la Conferinta de la Geneva din 1922, a devenit, dupa conferinta de la Bretton Woods (USA) din 1944 propriu sistemului monetar international nou creat.

in cadrul aceleiasi conferinte s-a creat cadrul institutional necesar reglementarii relatiilor monetar- financiare internationale pe baze noi prin infiintarea FMI si a Institutiilor de la Bretton Woods si adoptarea unui sistem in cadrul caruia monedele se defineau printr-o anumita cantitate de aur, dar nu erau convertibile in interior in aur ci in dolari americani.Raporturile valorice intre monede se stabileau insa in functie de definirea metalica.

Agregatele monetare

Totalitatea instrumentelor banesti de care dispun agentii economici non- financiaridintr-o economie nationala la un moment dat,destinate achizitionarii de bunuri si servicii, achitarii datoriilor, constituirii economiilor in vederea investitiilor si a altor plasamente poarta numele de masa monetara.

Masa monetara are doua componente majore prezentate anterior-numerarul si moneda scripturala - si patru agregate.

Agregatele monetare sunt definite drept parti constitutive a masei monetare si semimonetare (disponibilitatile semimonetare sunt acele instrumente monetare care pot fi transformate in bani lichizi sau pot indeplini functiile acestora) parti autonomizate prin functii specifice, prin agenti specializati care emit instrumente de schimb si de plata, prin institutii financiar- bancare pe care le gestioneaza, prin fluxurile economice reale pe care le mijlocesc.

Cele patru ageragate monetare principale sunt : moneda, M1, M2 si M3.

a) moneda primara (baza monetara, moneda de rezerva, etc) care cuprinde banii creati de banca centrala. Principala caracteristica a acestei componente este faptul ca, pe de o parte, cantitatea ei este controlata direct de catre banca centrala, iar, pe de alta parte, ea constituie suportul pentru crearea altor categorii de bani.

Din agregatul 'moneda' fac parte :

- moneda fiduciara (bilete de hartie si moneda metalica aflate in circulatiela un moment dat)

- banii de cont constituiti din disponibilitati in cont la vedere

b) M1, masa mijloacelor de plata - money supply -, numita si masa a mijloacelor de plata in sens restrans cuprinde instrumentele de plata create de banca centrala si de celelalte institutii monetare, respectiv drepturile de creanta ce pot fi utilizate direct, instantaneu si fara restrictii pentru a efectua plati pentru o terta parte (creante lichide).

Lichiditatea desemneaza capacitatea unei valori de a fi folosita imediat, comod si ieftin pentru realizarea platilor.

c) M2- masa mijloacelor de detinere a averii cuprinde, pe langa instrumentele de plata instrumentele financiare lichide care nu se folosesc ca atare in plati, dar se pot transforma usor in instrumente de plata. M2 se formeaza pe baza agregatului M1, la care se adauga creante care nu sunt imediat lichide:retragerea unor depozite la termen, etc;

c) M3 include depozitele la termen sau acordurile de rascumparare.

5. Teorii monetare

Teoria banilor ca instrument tehnic de schimb sustinuta de Aristotel si dezvoltata de Smith si Ricardo.pleaca de la premisa ca banii, ca rezultat al unor conventii intre oameni au atat valoare de schimb, cat si valoare de intrebuintare. Ei si-au fundamentat aceast conceptie plecand de la premisa ca valoarea monedei era determinata de cantitatea de munca necesara extragerii si prelucrarii metalului din care aceasta era confectionata. Pretul monedei, ca rezultat al interactiunii dintre cerere si oferta era dat pe de-o parte de cantitatea de metal pretios aflata in circulatie (oferta) iar pe de alta parte de volumul mijloacelor de plata pe care le acumuleaza populatia.

Teoria nominalista - aparuta ca reactie impotriva teoriei banilor ca instrument tehnic de schimb considera ca banii nu trebuie sa aiba o valoare proprie, ci una conventionala, nominala.Aceasta teorie a cunoscut in timp urmatoarele forme :

a. nominalismul functionalist (a lui Karl Menger) care pune accentul pe capacitatea monedei de a fi schimbata printr-o cantitate de bunuri si servicii, recunoscand insa insemnatatea factorilor materiali in asigurarea stabilitatii sistemelor monetare;

b.nominalismul statal promovat de catre G. F. Knapp, J. Schumpeter, F.Muller, care contesta faptul ca moneda ar trebui sa aiba neaparat o baza metalica, locul monedei- marfa fiind luat de moneda semn sau de hartie.Aceasta devine un mijloc de plata numai in momentul in care statul anunta ca este dispus sa le recunosca drept mijloc de stingere a datoriilor sau pentru plata obligatiilor putand continua. Daca intregul volum al depozitului initial constituit ar fi fost folosit pentru acordarea de credite, ne creandu-se rezerva, s-ar putea crea situatia in care agentii economici care doresc sa-si ridice depozitele sa nu poata face acest lucru.

Miscarea banilor dintr-un cont in altul se realizeaza prin decontari si plati fara numerar. Prin decontari fara numerar se realizeaza transferul de sume dintr-un cont in altul prin prisma celor doi participanti la acest transfer, in timp ce notiunea de plata fara numerar prin prisma unui singur participant la tranzactie, cel care plateste sume;

Decontarile se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor forme:

1. acreditivul sau linia de credit- este acel instrument prin care platitorul separa o parte din disponibilitatile sale si o trece intr-un depozit bancar deschis la banca furnizorului.Pe masura livrarii marfurilor de catre furnizor si a depunerii de catre acesta a documentelor de incasare banca furnizorului transmite suma aferenta din contul sau in depozitul bancar din contul furnizorului.

2.scrisoarea de garantie bancara este acea forma de decontare bancara prin care furnizorul cere platitorului sa-i elibereze o asemenea scrisoare si prin care sa-i asigure cu anticipatie platile prin rezervarea unor drepturi la credite ale platitorului pentru o perioada viitoare.

3.vinculatia- nu asigura cu anticipatie platile ci presupune consimtamantul platitorului de decontare, din initiativa sa, fie prin admiterea la plata a unor documente de decontare emise de catre beneficiarul sumei de plata.

O a doua clasificare a semnelor monetare se poate face in functie de emitentul acestora. In raport cu acest criteriu, moneda se imparte in:

1. moneda creata de agentii economici a functionat in cadrul sistemelor bazate pe etalonul aur-moneda, sistem in cadrul caruia baterea monedei se efectua ca urmare a prezentarii la banca, de catre un agent economic, a unei anumite cantitati de aur care era imediat transformata in moneda.

2. moneda creata de tezaur - reprezentata in special de catre moneda divizionara

3. moneda creata de catre banci releva rolul deosebit pe care il au bancile creatia monetara, prin emiterea biletelor de banca de catre banca centrala si a monedei scripturale de catre bancile comerciale.

O a treia clasificare pleaca de la modul de acoperire al monedei adica de garantare a ei de catre emitent. Din acest punct de vedere se deosebesc urmatoarele tipuri de monede:

-monede cu acoperirea metalica- consta in stabilirea unui procent considerat minim pe care sa-l detina banca emitenta ca stoc de aur si argint din volumul emisiunii de bancnote. In decursul anilor proportia acoperirii valorii bancnotei respective cu aur si argint a scazut. Daca la inceput procentul acoperirii acestei valori era facut public, in timp s-a renuntat la aceasta masura, cea ce nu inseamna ca banca centrala din fiecare tara nu dispune de un anumit stoc de metale pretioase. Concomitent,stabilitatea bancnotei s-a diminuat ca urmare a acestei masuri.

-acoperire in portofoliu comercial- este inteleasa ca o acoperire suplimentara, peste cea in aur, pana la nivelul intregii emisiuni de bancnote.Acest portofoliu comercial este format din cambii pe termen foarte scurt (sub 90 de zile) . Aceste cambii reprezinta de fapt acoperirea unor cantitati de marfuri vandute pe credit.

- acoperirea in devize sau in mijloace de plata straine- prin preluarea acestor devize de catre banca centrala de la exportatori in schimbul unor cantitati de moneda nationala puse in circulatie la cumpararea acestor devize;

- acoperirea in valori mobiliare- (titluri, hartii de valoare, emise de stat) este o acoperire care nu corespunde continutului bancnotei (ele sunt de obicei emise pentru a acoperi unele cheltuieli ale statului).

- acoperirea in marfuri- este forma care se regaseste cel mai mult in economiile contemporane. Aceasta acoperire este diferita de la o tara la alta, in functie de particularitatile nationale, de structura stocului de marfuri, de viteza de rotatie a stocurilor, etc

In functie de obligatiile pe care si le asuma statul, monedele pot fi convertibile si neconvertibile.

1. monedele convertibile- sunt cele care pot fi preschimbate pe o anumita cantitate de metal pretios (acest tip de convertibilitate poarta numele de convertibilitate interna si a fost utilizat in special in cadrul etalonului aur) sau intr-o alta moneda (convertibilitate externa);

2. monedele neconvertibile-sunt monedele care circula in exclusivitate numai in cadrul granitelor nationale.

Convertibilitatea reprezinta insusirea legala a unei monede de a fi preschimbata pe o alta moneda liber, prin anzare-cumparare pe piata fara a exista restrictii cu privire la suma de schimbat, scopul preschimbarii (plati pentru tranzactii curente sau miscari de capital) sau de calitatea celui ce efectueaza preschimbarea (rezident sau nerezident al tarii in care are loc tranzactia)

In functie de categoriile de operatiuni admise la convertire se disting urmatoarele tipuri de convertibilitate:

c. convertibilitate partiala (in cadrul careia sunt admise la schimb numai sumele destinate operatiunilor de cont curent)

d. convertibilitate totala, in care preschimbarea sumelor se face indiferent de destinatia utilizarii lor;

In functie de calitatea persoanelor care solicita efectuarea schimbului, convertibilitatea poate fi interna (atunci cand vizeaza accesul rezidentilor la o anumita suma in valuta) si externa- atunci cand accesul la o anumita suma in valuta este permis atat rezidentilor cat si nerezidentilor ;

In functie de marimea sumei admise la schimb convertibilitatea poate fi limitata si nelimitata. in prezent, monedele a cinci tari dezvoltate (Statele Unite ale Americii, Germania, Japonia, Franta si Marea Britanie) se bucura de convertibilitate nelimitata.

In functie de marimea raporturilor valorice ce se au in vedere la stabilirea raporturilor dintr-o moneda in alta se disting: convertibilitatea oficiala, realizata intre unitatile monetare statale si convertibilitatea de piata practicata de banci, firme de comert exterior, persoane particulare. In cazul convertibilitatii de piata, fiecare stat are un sistem de interventie in sensul ca prin rezerva de lichiditate internationala el poate sa absoarba surplusul de moneda nationala in sensul mentinerii cursului valutar in anumite limite;

De-a lungul anilor convertibilitatea a cunoscut doua forme: cea a convertibilitatii metalice si cea a converibilitatii in devize, fiecare din acestea imbracand forma convertibilitatii interne, respectiv externe.

a. convertibilitatea metalica- a imbracat la randul ei doua forme:

- convertibilitatea metalica integrala- (nelimitata in aur)- practicata in majoritatea tarilor pana in primii ani ai primului razboi mondial;Ea presupune preschimbarea in aur, neingradit, a intregii cantitati de bancnote pe care o persoana dorea sa o preschimbe;

- convertibilitatea metalica limitata- a fost folosita de o serie de tari ca masura de revenire la convertibilitatea in aur suspendata la inceputul primului razboi mondial,dar o revenire partiala in sensul limitarii ei ca suma necesara pentru procurarea unui intreg lingou de aur.

b. convertibilitatea in aur-valute

Conditiile generale ale trecerii la convertibiliate sunt :

1/existenta unui potential economic ridicat al tarii respective

2/realizarea unui structuri corespunzatoare a preturilor interne, alinierea acestora cu cele de pe piata mondiala;

3/stabilirea unui curs de schimb real, fundamentat din punct de vedere economic a monedei nationale cu alte monede straine;

4/crearea unei rezerve nationale de lichiditate care sa faca posibila interventia pe pietele valutare cand oferta pe aceste piete este mare

5/largirea drepturilor, competentelor si a raspunderilor exportatorilor in derularea unui comert exterior eficient;

6/crearea unui sistem de interventie pentru asigurarea stabilitatii monedei nationale;

5. Teorii monetare

Mercantilistii sunt cei care, pe baza unor cercetari empirice explica fluctuatiile preturilor pe baza legaturii dintre cantitatea de metale si volumul bunurilor si serviciilor aflate in circulatie la un moment dat. Ideile mercantiliste cu privire la legatura dintre productia si circulatia marfurilor si a monedelor constituie germenii teoriei cantitative dezvoltata secole mai tarziu de catre Irwing Fi sher.

Teoria banilor ca instrument tehnic de schimb pleaca de la premisa ca banii, ca rezultat al unor conventii intre oameni au atat valoare de schimb, cat si valoare de intrebuintare.

Teoria cantitativa a banilor a aparut cu mai bine de patru secole in urma,in epoca marilor descoperiri geografice cand cantitati importante de metale pretioase au patruns pe piata europeana determinand o crestere artificiala a preturilor in conditiile mentinerii, in linii generale neschimbata, a ofertei de bunuri si servicii. La mijlocul secolului al XVI-lea, in scrierile lui Jean Bodin apare mentionat, pe baza unor observatii empirice, faptul ca preturile sunt influentate in mod nemijlocit de cantitatea de bani aflata in circulatie,care la randul ei era influentata de cantitatea de metale pretioase existenta in circulatie si de volumul bunurilor si serviciilor supuse tranzactiilor.

Teoria cantitativa a banilor cunoaste mai multe forme :

a. forma clasica elaborata de catre David Hume, David Ricardo si Adam Smith si dezvoltata ulterior de Alfred Marshall si Irving Fischer.

In forma sa clasica, ea se prezinta sub forma unei egalitati intre oferta de bani (M x V) si cererea de bani (P x T).

M V = P T

unde : M= masa monetara aflata in circulatie

V= viteza de circulatie (de rotatie) a banilor

P= nivelul preturilor

T= volumul tranzactiilor

In conformitate cu acesta teorie, tranzactiile cu bunuri si servicii realizate in economia reala trebuie sa-si gaseasca corespondenta in economia monetara, cu alte cuvinte cantitatea de bani aflata in circulatie (M) va fi determinata in mod direct de cantitatea de bunuri si servicii multiplicata cu pretul acestora si indirect de viteza de circulatie a banilor.

Prin viteza de circulatie (sau de rotatie) a banilor se intelege numarul mediu de acte de vanzare -cumparare pe care le efectueaza o unitate monetara intr-o perioada de timp determinata, de obicei un an.

Varianta moderna a teoriei cantitative a banilor imbraca forma ecuatiei de la Cambridge,conceputa initial de catre Alfred Marshall si generalizata ulterior de economistii Scolii de la Cambridge (in special A. Pigou), teorie aparuta pentru a explica corelatia dintre cererea si oferta de moneda in conditiile dezvoltarii economice sustinute inregistrata in primele decenii ale secolului XX.

Ecuatia folosita in aceasta teorie este:

M = K x T x P

unde M= volumul masei monetare aflata in circulatie

K = partea din venitul anual (sau calcula pentru o alta  unitate de timp) pe care indivizii o pastreaza sub forma de moneda lichida sau durata medie de pastrare a banilor;

T= volumul total al tranzactiilor pe care societatea doreste  sa-l realizezecu banii pastrati in diferite perioade

P = nivelul general al preturilor sau pretul mediu unitar

Conform acestei ecuatii, valoarea monedei variaza invers proportional cu masa monetara, iar nivelul estimat al preturilor influenteaza asupra acesteia.

Teoria lui Keynes

Pornind de la corelatiile care se stabilesc pe piata intre bunuri si servicii pe de-o parte si fluxurile monetare pe de alta parte, Keynes promoveaza ideea interventiei statului, in vederea stabilirii echilibrului global, fie pe piata monetara, fie pe cea a bunurilor si serviciilor.

in primul caz este vorba de politica monetara vizand modificarea ofertei nominale de moneda pornind de la faptul ca orice sporire a cantitatii de moneda aflata in circulatie reduce dobinda stimuland investitiile, care la randul lor stimuleaza cheltuielile de consum prin crearea de noi venituri.

Venitul monetar se modifica,in acceptiunea lui Keynes, sub actiunea urmatorilor factori:

- cheltuielile statului-prin a caror crestere se obtine o crestere a veniturilor celor care sunt utilizatorii sumelor cheltuite de catre stat.

Aceste venituri suplimentare vor fi insotite de inflatie daca ele sunt rezultanta acoperii cheltuielilor statului printr-o emisiune suplimentara de moneda

- nivelul general al salariilor; majorarea salariilor atrage dupa sine cresterea veniturilor aflate la dispozitia consumatorilor dar si cresterea costurilor de productie (stiut fiind faptul ca salariile reprezinta elemente componente importante ale costurilor materiale).

-dimensiunile comertului exterior; daca acesta creste, are loc o majorare a veniturilor exportatorilor si a celor care au capitaluri investite in strainatate. in conditiile unei oferte rigide, acesta crestere a veniturilor poate genera inflatie;

-efectul multiplicator al investitiilor si preferinta spre lichiditate; cresterea volumului masei monetare se produce numai in cazul in care beneficiarii veniturilor nu pastreaza sub forma lichida si nu tezaurizeaza partea neconsumata din venit.

Teoria economica post-keynesiana (sinteza neoclasica) corespunde in principal perioadei postbelice, si s-a dezvoltat in doua directii. Prima este cea reprezentata de autorii care s-au intors la teoria keynesiana initiala (Ludwing von Mises, F.A. Hayek), iar cea de-a doua de cei care au elaborat sinteza dintre teoria keynesiana si cea neoclasica (Alfred Hansen, John Hicks, Paul Samuleson, Franco Modigliani), principalul sau rezultat fiind unificarea microanalizei neoclasice a factorilor de productie cu analiza macroeconomica bazata pe modelul Keynesian.

7. Structura sistemului bancar

Sistemul bancar national cuprinde, in esenta, doua tipuri mari de banci: banca centrala si bancile specializate.

A.Banca centrala sau de emisiune indeplineste rolul de 'banca a bancilor', supraveghind si organizand relatiile monetar financiare ale statelor pe teritoriul carora isi desfasoara activitatea.

Principala functie de bancii centrale este aceea de a coordona politica monetara, valutara si de credit in cadrul politicii economice a statului respectiv

Alte functii importante ale bancii centrale sunt :

1. emiterea biletelor de banca (a bancnotelor), banca centrala fiind singura imputernicita sa puna in circulatie, sau, dupa caz, sa retraga din circulatie banii in numerar;

2. crearea si gestionarea puterii de cumparare, stabilirea acoperirii monedei nationale.

Prin putere de cumparare monedei se intelege cantitatea de bunuri si servicii care se pot cumpara cu o unitate monetara. Ea se calculeaza prin raportarea unei sume de bani (S) - de regula o unitate monetara - la pretul unui bun sau serviciu.

Indicele sintetic al preturilor masoara evolutia unei marimi sau a unui ansamblu de marimi in timp si spatiu.

in practica se utilizeaza o multitudine de indici sintetici, dar cei mai importanti din punct de vedere al complexitatii informatiilor utilizate si oferite sunt: indicele preturilor de consum, indicele preturilor de productie si deflatorul Produsului Intern Brut (PIB)

a)indicele preturilor de consum se utilizeaza in special pentru a masura inflatia si se calculeaza pornind de la un 'cos' in care bunurile si serviciile destinate consumului curent detin anumite ponderi (fixe) in functie de importanta economica a fiecaruia prin raportarea pretului de vanzare din perioada curenta la pretul de vanzare dintr-o perioada considerata drept baza, inmultite cu ponderea fiecarui bun sau serviciu in cosul respectiv.

b) indicele preturilor de productie- se calculeza pornind de la nivelul preturilor de productie sau al celor utilizate in desfacerea en-gros pentru un numar de aproximativ 3400 de produse utilizand o metodologie similara celei folosite pentru calculul indicelui preturilor de consum.

c) deflatorul P.I.B.- se calculeaza pe baza preturilor tuturor bunurilor si serviciilor luate in calculul produsului intern brut- (destinate consumului, investitiilor, cheltuielilor guvernamentale si exporturilor nete) a caror pondere, spre deosebire de indicele preturilor de consum, respectiv a indicelui preturilor de productie este variabila, prin raportarea pretului fiecarui bun sau serviciu din perioada curenta la nivelul din perioada de baza..

3. supraveghererea societatilor bancare si a institutiilor de credit in sensul regularizarii scontarii creditului. Prin scontare se intelege operatiunea de preluare, de catre o banca comerciala, contra plata, a unui titlu de credit (cambie, obligatiune, bilet la ordin etc), de la beneficiarul ei, inainte de ajungerea la scadenta. Rescontul se refera la relatiile create pe aceeasi baza intre bancile comerciale si banca centrala.

4. stabilirea, alaturi de trezorerie, a programului de imprumuturi contractate de guvern; 

5. managementul ofertei monetare si de credite si determinarea ratelor dobanzii;

6. determinarea regimului cursului de schimb al monedei nationale si gestionare a rezervelor valutare. De regula determinarea regimului cursului de schimb cade in sarcina guvernului, insa aplicarea efectiva a acestui regim revine efectiv bancii centrale.

7. supravegherea si gestionarea sistemului de plati (inclusiv detinerea rezervelor bancilor comerciale)

promovarea stabilitatii sistemului financiar

9. exercitarea rolului de ultim creditor (lender of last resort) si administrarea asigurarii depozitelor bancare;

10. gestionarea partiala sau totala a datoriei publice, administrarea controalelor valutare si exercitarea rolului de 'bancher al guvernului'.

11. mentinere a stabilitatii preturilor si incurajare a sanatatii si stabilitatii sistemului financiar, pe fondul stimularii activitatilor economice complexe

B. bancile specializate- cuprind toate celelalte banci din sistemul bancar, altele decat banca centrala. In cadrul acestora, in functie de specificul activitatii lor deosebim :

- bancile de depozit - sunt agenti economici bancari care isi desfasoara cea mai mare parte a activitatii lor pe plan intern, prin procurarea de mijloace financiare necesare derularii activitatilor din depunerile pe termen scurt sau la vedere ale clientilor.

- bancile comerciale- dispun in general de capital propriu insemnat si isi procura mijloacele necesare desfasurarii activitatii si prin emisiunea de obligatiuni sau actiuni. Aceste banci desfasoara o activitate diversa, axata in special pe atragerea de fonduri de la persoanele fizice sau juridice sub forma de depozite si acordarea de credite pe termen lung.

c. bancile de investitii- sunt de obicei banci cu capital privat.Prin operatiunile pe care le efectueaza, si anume identificarea si mijlocirea imprumuturilor in schimbul unor taxe, ele mai sunt numite si brokeri bancari (banking brokers).

d. bancile de economii - au fost create initial in scopul incurajarii micilor depunatori .

e. bancile de ipoteci - sunt banci de imprumuturi pe termen lung (de pana la 30 de ani) acordate pentru incurajarea investitiilor in unele ramuri cum ar fi constructiile.

f. bancile cooperatiste- sunt de obicei institutii mici organizate de companii locale cu interese comune.Aceste institutii au fost create in scopul de a oferi membrilor lor credite ieftine.

g. casele de scont - sunt institutii intermediare intre bancile centrale si cele comerciale si au drept obiect de activitate oferta de lichiditati pe termen scurt prin active garantate de banca centrala.

h) societatile financiare - reprezinta institutii de credit care pe de-o parte nu sunt autorizate sa primeasca depozite, iar, pe de alta parte nu pot efectua decat operatiuni specifice pentru care sunt abilitate prin lege sau prin conventie: leasing (inchiriere de utilaje pe termen lung), factoring (vanzarea completa a creantelor unei firme catre un alt partener), acordarea si garantarea de credite pe termen mijlociu si lung pentru intreprinderi, creditarea marfurilor cu plata in rate, creditarea locuintelor cu garantii ipotecare, gestiunea mijloacelor de plata, etc.

Functiile bancilor specializate

- acordarea de imprumuturi clientilor care indeplinesc conditiile de bonitate financiara. Prin bonitate financiara se intelege capacitatea unui debitor de a restitui, in intregime si la termenele prevazute imprumutul contractat si dobanda aferenta;

- gestionarea conturilor deponentilor, persoane fizice sau juridice;

- conducerea operatiunilor de casa (in general la firmele de mari dimensiuni care au un rulaj al operatiunilor in numerar de amploare);

- organizarea infiintarii de societati pe actiuni pe baza sistemului constituirii simultane;

- crearea surselor atrase in scopul finantarii operatiunilor de creditare.