Procesul de rating

Procesul de rating

Agentiile de rating elaboreaza un rating initial pentru o emisiune de titluri debitoare si urmaresc acea emisiune pe perioada ei de maturitate. Ele isi bazeaza decizia de notare, in parte, pe datele disponibile publicate asupra emisiunii, asupra companiei, a ramurii si a economiei din care face parte. In plus, majoritatea agentiilor fac vizite la intreprinderea sau institutia emitenta, iau interviuri directorilor ei si obtin informatii private asupra rezulta­telor ei, a bugetului ei, a proiectelor, planurilor de perspectiva si a prognozelor disponibile.

Unele agentii apeleaza la modelele de clasificare statistica, desi in final ratingul este elaborai pe baza unor parametri cantitativi si calitativi. Majoritatea agentiilor anunta in prealabil institutia emitenta de titluri asupra ratingului propus sau a modi­ficarii de rating si dau posibilitatea directorilor ei la replica. Calificativele de rating sunt publicate de agentiile de stiri finan­ciare, precum Reuters si PR Newswire, afisate pe ecrane comer­ciale de stiri, precum Bloomberg si Telerate, sunt raportate cotidi­enelor si revistelor financiare ele.

Initial, serviciile de rating isi trageau veniturile in principal din tarifele de abonament ale buletinelor de rating publicate. Acum veniturile agentiilor de rating provin aproape in intregime din tarifele percepute de la emitentii de titluri de valoare, desi incasarile din abonamente au ramas inca importante in unele tari. De regula, tariful perceput de la emitenti include un tarif initial bazat pe marimea si complexitatea emisiunii, impreuna cu un tarif de monitorizare a emisiunii pe durata ei de maturitate. Atat S&P cat si Moody's au o politica de publicare a ratingului pentru marile corporatii ale lumii cu datorie semnificativa, chiar daca emitentul nu solicita un calificativ de rating, deoarece aceste ratinguri nesolicitate imbunatatesc comparabilitatea ratingurilor solicitate.

Agentiile de rating au fost adesea criticate, in anii 1970, in SUA, politicienii, emitentii si investitorii au cerut guvernului sa supervizeze activitatea agentiilor de rating. S&P a fost acuzata de primaria New Yorkului ca a coborat nejustificat ratingul in timpul crizei financiare municipale din anii 1970 si, mai apoi, de exacerbarea haosului ce a urmat printre investitori pentru ca a suspendai acordarea vreunui rating. Moody's, care in acelasi caz a pastrat calificativul A, a fost ulterior acuzata de investitori, cand obligatiile au ramas restante, ca ratingul a fost prea mare si i-a indus in eroare. In anul 1986, guvernul australian a interzis orice contact cu Moody's dupa ce a pierdut calificativul Aaa.

Alte caderi financiare spectaculoase au dus la acuzatii ca agentiile de rating reactioneaza prea lent la stirile proaste, pentru ca vor sa-si protejeze clientii emitenti de titluri. Cele mai citate exemple de reactie tardiva au fost, pana la criza asiatica din 1997-1998, cazurile a doua companii proeminente, WT Grand si Penn Central, care au fost declarate falimentare, desi debitele lor aveau un rating foarte bun.

Trebuie observat ca ratingul obligatiunilor nu reflecta vulnerabilitatea lor la ceea ce se numeste "risc aleatoriu" - adica o modificare extraordinara a caracteristicilor financiare sau opera­tionale ale unei intreprinderi sau emitent de alta natura. De exemplu, unele obligatiuni pot fi foarte putin protejate fata de intamplari neprevazute. Riscul de neplata al lor se poate modifica puternic in rau daca firma emitenta face masive alte datorii sau daca este achizitionata de o intreprindere cu un grad mai mare de risc. In unele cazuri, intens mediatizate, detinatorii de titluri cu un rating bun au inregistrat mari pierderi cand au aparut astfel de evenimente neasteptate, in ciuda disculparii, multe critici au atribuit aceste pierderi inregistrate de investitori investigatiilor inadecvate facute de agentiile de rating. In acelasi timp, inovatiile de inginerie financiara din anii 1990 au creat titluri mobiliare cu caracteristici complexe, de tipul optiunilor, de tipul titlurilor girate de ipoteci si componentele lor structurale, a caror valoare poate fluctua dramatic chiar daca riscul de neplata a fost initial minim.