Piata internationala a actiunilor

Piata internationala a actiunilor

Actiunile, ca investitii in activitati generatoare de venituri raspund cel mai bine necesarului de capital pentru dezvoltare si reflecta profitabilitatea unui domeniu, a unui sector sau, la nivel micro, a unei societati comerciale.

Atragerea capitalului necesar extinderii activitatii economice este permisa de tehnicile actuale de sindicalizare si plasament, precum si diversitatea produselor financiare aflate la dispozitia emitentilor. Tot acestea ofera si bancilor o excelenta sursa de plasament pentru fondurile disponibile si diversificarea riscului investitional, prin dispersia acestuia intr-un portofoliu variat de active.

Cooperarea intensa si armonizarea legislatiilor nationale in acest domeniu s-a concretizat in infiintarea la Londra in 1987 a Organizatiei Internationale a Comisiilor de Valori Mobiliare. Primul plasament international de actiuni a fost facut de Aluminium Canada in 1976, simultan, pe pietele financiare din SUA, Canada si Londra. Plasamentele de actiuni sunt efectuate in concordanta cu prevederile normative ale pietei pe care se face plasamentul, dar, data fiind traditia anglosaxona in acest domeniu, legislatiile nationale sunt alcatuite avand ca model normele din SUA si Marea Britanie.

Actiunile se prezinta in mai multe forme, clasificate, in principal, dupa doua criterii:

1. dupa forma de prezentare:

a) nominative, care au inscris pe ele numele posesorului. Sunt inregistrate distinct in Registrul de Evidenta a Actiunilor pe care il tine emitentul. Cesiunea lor, in orice forma s-ar face, trebuie mentionata in registrul amintit, altfel nu este recunoscuta;

b) nominative legate, similare celor nominative, dar supuse unor reguli mult mai restrictive privind cesionarea. Principala regula este aceea ca actul cesionarii trebuie notificat catre si acceptat anticipat de Consiliul de Administratie al emitentului;

c) la purtator, care nu au inscris numele posesorului, astfel incat cel ce le detine este de drept proprietarul lor. Reprezinta tipul de actiuni tranzactionate la bursa, pentru celelalte doua nefiind posibil datorita restrictiilor de circulatie la care sunt supuse.

2. dupa drepturile pe care le genereaza:

a) ordinare, care dau detinatorului drepturi proportionale cu valoarea lor nominala: de proprietate, de subscriere, de atribuire, de vot, de dividend;

b) privilegiate, care confera dreptul la un « privilegiu », de pilda un dividend fix distribuit indiferent de marimea profitului obtinut de emitent.

Exista si alte forme de actiuni, cu caracter relativ particular sau conjunctural, cum sunt cele de mai jos, dintre care, cu exceptia celor fara valoare nominala, toate sunt negociabile la bursa:

-actiuni fara valoare nominala;

-actiuni noi (din emisiuni suplimentare de actiuni, ulterioare emisiunii de constituire);

-actiuni gratuite (cum s-au distribuit cele din procesul numit al «privatizarii de masa» in Romania in 1992 si 1996);

-actiuni populare (de valori nominale mici).

O categorie distincta o reprezinta actiunile SICAV (Societate de Investitii cu Capital Variabil - intalnite in Franta), titluri emise sub forma partilor, certificatelor de valoare, certificatelor de investitii. Aceste titluri nu sunt cotate la bursa, dar se pot tranzactiona in mod curent la casieriile societatii emitente.

Atragerea capitalului strain prin emisiuni de actiuni in cadrul unor vaste programe de privatizare a generat necesitatea unei cooperari mai intense intre statele lumii, in vederea armonizarii reglementarilor de inregistrate a acestor titluri si de supraveghere a pietelor pe care se tranzactioneaza. Globalizarea ofertei de actiuni a condus la formarea unui segment distinct al pietei financiare internationale: piata internationala a actiunilor. Spre deosebire de piata euroobligatara, pe aceasta piata prezenta investitorilor persoane fizice este mult mai activa, principalii investitori ramanand insa fondurile de pensii, societatile de asigurari sau institutiile financiare.

Pe fondul accentuarii globalizarii pietelor de capital internationale, a cresterii transparentei (aportul noilor tehnologii in acest sens fiind hotarator) si a cresterii gradului de integrare al pietelor, piata internationala a actiunilor a cunoscut o puternica expansiune. In 2000 volumul pietei s-a stabilizat in jurul a peste 3000 de miliarde de dolari (cu mult sub volumul pietei obligatare si la jumatatea pietei internationale a creditului). La dezvoltarea pietei internationale a actiunilor un rol important l-a avut procesul de privatizare care a cuprins domeniile de activitate cele mai variate (in special telecomunicatiile sau domeniul energetic). Dovada stau cele mai mari emisiuni internationale de actiuni care au fost rezultatul procesului de privatizare. Explicatia acestei situatii sta in faptul ca tendinta din ultima perioada este aceea de privatizare a marilor companii de stat, uneori adevarate monopoluri locale, volumul impresionant al activelor acestora facand imposibila mobilizarea necesara de capital doar de pe o singura piata (cea locala). Cele mai puternice companii privatizate si listate in prezent pe pietele internationale de capital sunt (dupa indicele de capitalizare bursiera):

din tarile dezvoltate: BP Amoco (UK), NT&T (Japonia), Deutsche Telekom (Germania), British Telecom (UK), NTT Do Co Mo (Japonia);

din tarile in curs de dezvoltare: TELMEX (Mexic), China Telecom (China), Gazprom (Rusia) sau Koreea Electric Power (Coreea).

Privatizarea in tarile dezvoltate a avut in principal ca actori companii din afara Statelor Unite, domeniile vizate fiind telecomunicatiile, ramurile energetice (petrol, productia de energie, gaz), transporturile, serviciile publice etc. Aceasta tendinta a inceput sa fie prezenta si pe pietele emergente, in care sectorul privat este in crestere.

Principalele instrumente tranzactionate pe piata internationala a actiunilor sunt:

titlurile participative la capital (actiunile obisnuite);

certificate asupra actiunilor (certificate de depozitare);

obligatiuni convertibile in actiuni;

obligatiuni insotite de bon de subscriere (warant).

Dintre acestea, cele mai utilizate sunt implicit actiunile obisnuite si cele mai putin riscante instrumente sunt certificatele de depozitare ('depositary receipt'). Emisiunea si achizitionarea de actiuni de pe pietele internationale se poate realiza in cadrul unei oferte publice sau prin mecanismul certificatelor de depozitare.

Tipurile de oferte publice internationale de actiuni (IPO)

Oferta de actiuni pe pietele internationale de capital se realizeaza prin intermediul unor mecanisme si instrumente specifice si complexe. Putem vorbi de o emisiune internationala de actiuni atunci cand este vorba despre:

oferta publica interna cu sindicalizare internationala;

oferta publica pe piata locala insotita de un plasament international;

oferta publica internationala (pe mai multe piete simultan);

oferta publica adresata europietelor.

a. Oferta publica interna cu sindicalizare internationala presupune emisiunea de actiuni pe piata locala cu implicarea unor institutii financiare internationale (banci de investitii de regula). Daca oferta nu se acopera integral de catre investitorii locali, institutiile financiare garante vor subscrie pentru diferenta in numele lor sau in numele clientilor lor.

b. Oferta publica pe piata interna insotita de un plasament international consta intr-un plasament partial pe piata locala de pana la 75 - 80 % din totalul ofertei, restul ofertei fiind adresat pietei internationale printr-un grup de plasament. Documentatia ofertei pe piata locala difera de ce adresata pietei internationale (care trebuie sa respecte reglementarile in vigoare pe acea piata). In practica internationala exista doua variante ale acestui tip de oferta internationala:

vanzarea pe piata internationala cu cotarea actiunilor la bursa din tara de origine: este considerata de specialisti ca un pas intermediar catre cotarea efectiva internationala;

vanzarea pe piata internationala cu cotarea actiunilor pe o singura piata bursiera externa. Procedurile de cotare pe o piata bursiera difera de la piata la piata, existand piete cu proceduri complicate (NYSE, Toronto, Tokyo) sau mai putin complicate (Singapore, Honk Kong).

c. Oferta publica internationala reprezinta forma pura a plasamentului global si presupune lansarea emisiunii pe mai multe piete simultan, cu cotarea pe aceste piete. O astfel de oferta este accesibila de regula marilor companii ce actioneaza global sau multinational si care considera pietele financiare internationale ca un ansamblu integrat de piete. Cele mai vizate piete sunt evident pietele cele mi dezvoltate din punct de vedere economic, capabile sa furnizeze resursele de capital solicitate de emitent (SUA, UE, Japonia). Cu toate ca acestor operatiuni le sunt asociate costuri foarte ridicate (datorita intermediarilor implicati), doar prin asemenea operatiuni de anvergura pot fi obtinute surse semnificative de capital care sa acopere nevoia de resurse a marilor companii.

d. Oferta publica pe europiete: sunt oferte de actiuni ale unor companii straine adresate de regula unor investitori institutionali ce actioneaza pe o piata paralela puternic dereglementata. Oferirea de actiuni in acest caz se realizeaza fie printr-o tranzactie directa intre emitent si investitor fie printr-o cotare prealabila (care nu este neaparat obligatorie).

Mecanismul emisiunii de actiuni printr-o oferta publica internationala este similar emisiunii internationale de obligatiuni, principalii intermediari implicati fiind: grupul lider si comanagerii care formeaza grupul de coordonare si / sau garantare a emisiunii internationale de actiuni cu rol in administrarea procesului, grupul de plasament garantat, grupul de plasament (vanzare) sau alti intermediari (implicati de exemplu in promovarea emisiunii pe pietele externe sau in facilitarea procesului de cotare al actiunilor pe bursele internationale, elaborand dosarul in conformitate cu reglementarile acestora).