Instrumentele de politica monetara utilizate de BNR

Instrumentele de politica monetara utilizate de BNR

Instrumentele folosite de autoritatea monetara si au sporit, treptat, gradul de complexitate, urmarindu-se alinierea la standardele si practicile din tarile Uniunii Europene si cele internationale:

- in primul stadiu al reformei au fost utilizate plafoanele de credit, dupa care, incepand cu anul 1992 au fost inlocuite cu mecanismul refinantarii bancilor comerciale;

- mecanismul refinantarii a fost imbunatatit trecandu-se la garantarea creditelor acordate cu titluri de stat;

- facilitatile de creditare (creditul structural, creditul de licitatie, lombard si creditul special) au devenit practici cuvenite in activitatea de refinantare;

- mecanismul rezervelor obligatorii a fost introdus, in anul 1992, si a fost adaptat in permanenta, in functie de structura pasivelor bancilor comerciale;

- anul 1997 a marcat debutul operatiunilor pe piata monetara (operatiuni de open-market).Prin dezvoltarea instrumentelor de plasament financiar si dupa adoptarea noii legislatii bancare, BNR a pregatit trecerea la utilizarea operatiunilor de "open-market" ca principal instrument de politica monetara.

Potrivit ultimelor reglementari* , operatiunile BNR pe piata monetara constau in urmatoarele:

- tranzactii repo si reverse repo (pensiuni) cu titluri de stat. Acestea sunt tranzactii reversibile care se refera la cesiuni de creante pe o baza contractuala, prin care institutia cedenta se angajeaza sa reprimeasca, iar institutia cesionara sa retrocedeze aceleasi titluri de stat, sau titluri de stat din aceeasi serie la un pret si la o data stabilite prin contract. Pretul la care se rascumpara titlurile de stat se compune din pretul de vanzare si dobanda

datorata la scadenta, aferenta sumei luate cu imprumut. Valoarea de piata a titlurilor de stat care fac obiectul tranzactiilor repo si reverse repo trebuie sa acopere in permanenta valoare de rascumparare a acestora.

- credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare. Acestea sunt tranzactii reversibile in cadrul carora debitorul pastreaza proprietatea asupra activelor eligibile respective aduse in garantie. Valoarea activelor eligibile aduse in garantie trebuie sa acopere 100% din creditul acordat si dobanda aferenta.

- vanzari si cumparari definitive de titluri de stat (outrighit

transactions), reprezinta tranzactii care implica transferul definitiv al proprietatii asupra acestora de la vanzator la cumparator si se realizeaza prin mecanismul "livrare contra plata";

- emiterea de certificate de depozit de catre BNR se poate face in forma materializata sau dematerializata. Certificatele de depozit sunt emise cu discount si rascumparate la scadenta la valoarea nominala. Diferenta dintre valoarea mai mica la care sunt emise si valoarea nominala reprezinta dobanda aferenta sumei platite de detinator, la o rata a dobanzii convenita intre parti la scadenta tranzactiei.

- swap-ul valutar consta in doua tranzactii simultane prin care BNR:

. cumpara la vedere lei contra valuta convertibila si vinde la termen (forward) aceeasi suma in valuta convertibila contra lei;

. vinde la vedere lei contra valuta convertibila si cumpara la termen (forward) aceeasi suma in valuta convertibila in lei.

- atragerea de depozite de la banci reprezinta o tranzactie cu scadenta prestabilita; rata dobanzii aplicate asupra depozitului este rata dobanzii simple, iar dobanda se plateste la scadenta depozitului.

Dintre masurile adoptate de banca centrala privind perfectionarea instrumentelor de politica monetara se enumera si:

- facilitatile de refinantare si de depozit acordate bancilor de catre BNR;

- facilitatile de refinantare, sunt puse la dispozitia bancilor prin

intermediul creditului de lombard (acordat pentru o zi - overight). Bancile pot avea acces in orice moment al zilei bancare pana la ora 1400, la facilitatea de refinantare oferita de BNR. Nivelul ratei dobanzii pentru creditul de lombard este stabilit de catre Consiliul de administratie al

BNR, in conformitate cu obiectivele de politica monetara;

- facilitatile de depozit sunt puse la dispozitia bancilor de catre BNR, in scopul absorbtiei de lichiditate. Perioada de atragere a depozitelor de catre BNR in cadrul acestei facilitati este de o zi, iar remunerarea depozitelor se face la o rata fixa a dobanzii.

In strategia politicii monetare a BNR, regimul cursului de schimb prezinta o mare importanta, iar rolul acestuia a oscilat de la o etapa la alta, in conformitate cu evolutia reformei.

Perspective ale politicii monetare a BNR

Abordarea perspectivelor de evolutie a politicii monetare trebuie realizata pornind de la premisa integrarii europene, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropriat. Din acest motiv, pentru politica monetara se impun cerinte de integrare monetara europeana, respective indeplinirea unor criterii de aderare referitoare la nivelul inflatiei, stabilitatea cursului de schimb, structura dobanzilor pe piata monetara.

Potrivit statutului BNR, autoritatea monetara trebuie sa urmareasca doua obiective majore, respectiv: stabilitatea monedei si stabilitatea preturilor.

- Pe termen scurt, banca centrala poate stabili obiective intermediare, precum: agregatele monetare, ratele dobanzii si cursul de schimb, astfel incat acestea sa conduca la atingerea obiectivului de limitare a inflatiei.

Pentru ca un obiectiv intermediar sa poata fi folosit ca "ancora monetara antiinflationista" se au in vedere urmatoarele elemente:

. care este indicatorul cu influenta mai mare asupra evolutiei preturilor;

. care sunt restrictiile exogene induse de situatia balantei de plati;

. care este perceptia publicului fata de eficacitatea instrumentelor de interventie ale bancii centrale.

Astfel, pornind de la situatia inregistrata in anii 1999 si 2000, se apreciaza ca principalul obiectiv intermediar al politicii monetare il va constitui, in continuare, mentinerea agregatelor monetare ca ancora antiinflationista, ceea ce poate asigura indeplinirea obiectivului fundamental pe termen lung, de reducere a inflatiei pana la un nivel care sa se situeze sub 10% anual.

- Pe termen lung, obiectivele intermediare ale politicii monetare se pot caracteriza astfel:

. mentinerea controlului asupra agregatelor monetare;

. mentinerea ratei dobanzii real pozitive;

. predictibilitatea cursului de schimb.

Desi, pe termen mediu stabilitatea relativa a preturilor poate fi infaptuita prin mijloacele enuntate, totusi, pe termen lung limitarea inflatiei depinde nu numai de politica monetara, ci si de mentinerea deficitului public in limite reduse, si finantarea neinflationista a acestuia.