Veniturile populatiei

Veniturile populatiei

Principala premisa a economisirii o constituie existenta si marimea venitului. Dinamica in timp, precum si modificarea valorii reale a diferitelor forme a veniturilor au un impact hotarator asupra tendintei de economisire a populatiei.

In perioada actuala, de tranzitie, veniturile populatiei au inregistrat o evolutie spectaculoasa, dar contradictorie. Miscarile din acest domeniu au cuprins toti parametrii cantitativi si structurali ai veniturilor, iar in aceste modificari au fost antrenate toate componentele veniturilor populatiei. Astfel, s-au modificat dimensiunile lor reale (exprimate prin puterea de cumparare), dimensiunile aparente (nominale) ale acestora, ponderea lor in veniturile totale ale societatii, structura veniturilor, raportul dintre diferitele categorii de venituri, distributia populatiei dupa marimea veniturilor obtinute.

Din punct de vedere a structurii lor, veniturile populatiei cuprind:

veniturile banesti din diverse surse (salarii, venituri din activitati pe cont propriu, vanzari, ajutoare de somaj, pensii, alocatii pentru copii, burse si alte prestatii de protectie sociala, venituri din proprietati etc.);

contravaloarea prestatiilor (marfuri si servicii) gratuite sau cu reducere de pret;

contravaloarea consumului de produse alimentare si nealimentare din resurse proprii.

Pentru a putea urmari evolutia atat din punct de vedere valoric cat si structural a diferitelor forme ale veniturilor populatiei, trebuie sa analizam separat cele doua categorii de baza: veniturile nominale si cele reale ale populatiei.

1. Veniturile nominale ale populatiei

O definitie succinta a veniturilor nominale ale populatiei pretinde ca acestea sunt reprezentate de catre fluxurile de numerar realizate la un moment dat de aceasta si exprimate in unitati monetare.

Dinamica acestora pe perioada 1990-2000 a fost influentata de o serie de factori legati de tranzitia la economia de piata, de schimbarea politicilor economice, financiare, fiscale si monetare ale statului, care au avut ca rezultat cresterea rapida si accentuata a castigurilor nominale ale populatiei.

Astfel, salariul mediu nominal net a crescut de la 3.414 lei in octombrie 1990 la 2.911.570 lei in decembrie 2000, adica de 853 de ori, pensia medie de asigurari sociale de stat de la 1.549 lei in octombrie 1990 la 1.120.600 lei la sfarsitul anului 2000, adica de 723 de ori, pensia medie de urmas de la 799 de lei la 506.100 lei, adica de 633 de ori, iar alocatiile pentru copii de la 250 de lei la 130.000 lei, adica de 520 de ori.

Prin diferentierea coeficientilor de indexare sau prin metodele de compensare aplicate in decursul anilor, s-au inregistrat evolutii diferentiate in dinamica principalelor categorii de venituri nominale, operandu-se unele corectii ale distributiei veniturilor concretizate in cresterea volumului pensiilor mici si diminuarea alocatiilor familiale.

Astfel, in perioada 1991 - 1998 s-a inregistrat urmatoarea evolutie a principalelor forme de venituri:

Tabelul nr. 6

(medie lunara/lei/persoana)

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 1997, 1999.

Combinata cu miscarea preturilor, reflectata in tabelul nr. 5, aceasta crestere a veniturilor nominale are un efect derutant, perturbator asupra comportamentului de consum si de economisire al populatiei, intrucat contureaza un relief al nivelului de trai in continua miscare si aparenta dilatare. Aceasta crestere a veniturilor ar putea fi considerata convenabila sub un singur aspect: in cursul unei miscari ascendente a tuturor veniturilor, corectiile dimensiunilor relative ale diferitelor categorii de venituri, chiar schimbari ale mecanismului de formare al acestora sunt mai putin dureros resimtite de catre cei defavorizati, decat daca aceasta s-ar realiza prin scaderea unora dintre ele.

Diferentierea dinamicii de crestere a diferitelor categorii de venituri si structura sistemului de repartitie rezultat au la origine alti factori decat cei care tin de o politica a veniturilor clara, bine inchegata si fundamentata. Gandirea si aplicarea unei astfel de politici a veniturilor a fost de altfel subminata de faptul ca predominanta in evolutia acestora a fost scaderea puterii de cumparare in conditiile aplicarii unor masuri de stabilizare macroeconomica inconsecvente si contradictorii in timp.

2. Veniturile reale ale populatiei

Strans legate de veniturile nominale ale populatiei, cele reale reprezinta cantitatea de bunuri materiale si servicii care se pot achizitiona cu veniturile nominale obtinute. Variatia acestora este direct proportionala cu variatia veniturilor nominale si invers proportionala cu variatia preturilor.

Pentru a caracteriza dinamica in timp a diferitelor categorii de venituri, se folosesc de regula indici cu baza fixa. Astfel indicele castigului salarial real se determina ca raport intre castigul salarial nominal mediu net si indicele preturilor de consum de tip Laspeyres pentru gospodariile de salariati. Castigul salarial nominal net pentru calculul castigului salarial real se determina prin scaderea din castigul salarial nominal brut a impozitului, precum si a contributiilor pentru pensia suplimentara, pentru asigurarile de sanatate si pentru fondul de somaj.

Astfel, pentru perioada 1990 - 1998, evolutia salariului mediu real si a pensiei medii reale, in valori relative, a fost urmatoarea: (valoarea de baza fiind cea din 1990).

Tabelul nr. 7

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 1999.

Pe de alta parte, relevante pentru aceeasi perioada ni se par si evolutia castigului mediu real de natura salariala, exprimat in lei, respectiv USD.

Tabelul nr. 8

Sursa: Iosif Bati, Evolutia nivelului de trai in Romania in perioada 1990 - 1998, in Economistul, ianuarie, 1999.

Din datele prezentate, se poate observa ca in perioada 1990 - 1994, atat pensia medie reala, cat si salariul mediu real au inregistrat o scadere accentuata si continua, ajungandu-se ca in 1994 acestea sa reprezinte doar 55,3% respectiv 59,4%, fata de anul 1990.

Cea mai drastica scadere a fost inregistrata in perioada 1990 - 1993 , cand aceasta a fost de 41% pentru salariul real, respectiv de 43,5% pentru pensia reala. In 1994, atat pentru salariu cat si pentru pensia reala a avut loc o relativa stagnare, indicii inregistrand modificari de sub +1,5% (o scadere de 12% pentru pensia medie reala si o crestere de 0,01% pentru salariul mediu real).

In intervalul de timp 1994 - 1996 atat salariul mediu real cat si pensia medie reala au cunoscut o crestere semnificativa (de 13,3%, respectiv 7,5%).

In urmatorii doi ani, s-a inregistrat din nou o diminuare puternica a puterii de cumparare a populatiei, reflectata in scaderea la 58,2% fata de nivelul inregistrat in 1990, a salariului mediu real, respectiv in coborarea pensiei medii reale sub pragul psihologic de 50% comparativ cu 1990 (mai exact la 48,5%).

Dupa informatiile publicate in presa rezulta ca trendul descendent a continuat si in urmatorii doi ani (1999 - 2000), cu mentiunea ca scaderile inregistrate au fost mai putin ample, situatia stabilizandu-se in anul 2000. Conform declaratiilor noii guvernari, la inceputul anului 2001, veniturile reale ale populatiei se situau la 70% din nivelul anului 1990, urmarindu-se prin programul de guvernare ca la nivelul anilor 2003 - 2004 sa se produca recuperarea integrala a acestei diferente.

Cauzele care au dus la deprecierea puternica a puterii de cumparare a tuturor formelor de venit, in primul deceniu scurs de la evenimentele din decembrie 1989, sunt multiple si variate.

In primul rand trebuie mentionat faptul ca in anul de referinta (1990), cererea inca depasea cu mult oferta de produse. Astfel, nivelul veniturilor reale era mai mic decat o arata raportul dintre veniturile nominale si preturi, diferenta fiind determinata de volumul cererii excedentare, nesatisfacute. Ca atare, scaderea veniturilor reale s-a produs intr-o masura mai mica decat cea aratata de indicatorul prezentat, o parte din scaderea inregistrata nefiind altceva decat resorbtia cererii excedentare. Aceasta dinamica este in parte confirmata de catre evolutia consumului, prezentata in paragraful urmator.

Astfel, dupa datele disponibile privind volumul fix al unor componente de baza ale consumului populatiei (inzestrarea cu bunuri de folosinta indelungata, consumul principalelor grupe de alimente) care reflecta caracteristicile consumului in ansamblul sau, se pare ca volumul acestuia a scazut mai putin si mai incet decat scaderea indicata de parametrii veniturilor reale.

Un alt factor important, care a contribuit la diminuarea veniturilor reale este inflatia, dar si masurile luate impotriva acesteia.

Inflatia a determinat in mod direct scaderea puterii de cumparare a veniturilor, iar masurile de compensare adoptate nu au acoperit in totalitate pierderile cauzate de fenomenul inflationist.

Ca un instrument principal de combatere a efectelor acestuia s-a folosit indexarea salariilor si a altor forme de venituri ale populatiei. Coeficientul de indexare a fost stabilit de cele mai multe ori sub nivelul inflatiei, sau in cel mai bun caz la un nivel egal cu cel al inflatiei preconizate pentru o anumita perioada de timp (intotdeauna neevaluata).

Prin practicarea acestor indexari periodice s-a incercat franarea inflatiei prin controlul cresterii veniturilor populatiei, ceea ce a dus la situarea veniturilor reale la un nivel inferior fata de perioada de dinainte de 1990.

Un al treilea factor care a contribuit la diminuarea drastica a indicelui venitului real, este reprezentat de inexactitatea datelor cu privire la veniturile populatiei. Desi nu dispunem de informatii certe si exacte, putem spune, fara a ne teme ca gresim, ca in perioada analizata s-au intensificat activitatile din economia paralela, acestea diversificandu-se si luand amploare, iar odata cu aceasta si veniturile realizate (dar necuantificate in indicatorii prezentati anterior). In prezent, specialistii apreciaza ca circa 40% din P.I.B. se realizeaza in economia subterana.4) Importanta acestor venituri a crescut in timp, compensand o parte din pierderile reflectate in indicatorii de venituri ale populatiei, contribuind la dinamica si distributia nivelului de trai.

Factorii care au generat cresterea veniturilor reale ale populatiei in perioada 1994 - 1996, pot fi impartiti in economici si extraeconomici. Dintre cei care fac parte din prima categorie, putem aminti:

in 1996, desi indicele productiei industriale reprezenta 75,8% din productia obtinuta in 1990, productivitatea muncii o depasea pe cea din anul de referinta cu 4,6% in 1995 si cu 16,2% in 1996.

cresterea investitiilor in economie care in 1994 au ajuns la nivelul lui 1990, iar in 1995 le-au depasit cu 11,4%, iar in 1996 cu 14,9%.

mentinerea preturilor in mod artificial la un nivel scazut a avut o influenta importanta in cresterea valorii reale a diferitelor forme de venit ale populatiei. Valoarea reala a veniturilor (calculata ca raport intre veniturile nominale nete si indicele preturilor) este invers proportionala in raport cu cresterea preturilor, iar mentinerea acestora la un nivel scazut, sau cel putin inferior celui rezultat ca urmare a cererii si ofertei reale de pe piata, a generat un anumit nivel al indicatorilor statistici care au ajuns sa reflecte o situatie mai favorabila decat cea reala.

Cu toate ca indicele preturilor de consum, a carui evolutie a fost prezentata anterior, in tabelul nr. 5, arata o continua crestere in ritm sustinut a acestora pe toata perioada 1990 - 2000, mentinerea artificiala a unui nivel scazut al unor preturi (cum ar fi cele ale produselor alimentare de baza, combustibililor si energiei) a dus la situatia in care aceste diferente de preturi au determinat intensificarea activitatilor in economia paralela.

O parte din aceste diferente trebuiau finantate de la bugetul de stat, iar aceasta s-a realizat prin subventionari si alte forme directe sau indirecte de preluare a unor cheltuieli de catre stat, inclusiv prin creditarea directionata facuta de o serie de banci de stat, intre care s-au remarcat in mod special Bancorex si Banca Agricola.

ca o confirmare a celor mentionate mai sus, balanta de plati externa s-a prezentat astfel: in timp ce in 1995 importurile depaseau exporturile cu 2368 milioane USD, in 1996 diferenta aajuns la 3351 milioane USD. Astfel ca, desi s-a inregistrat un spor de productie industriala, bunurile obtinute nu erau competitive cu produsele externe, iar largirea pietei interne prin stimularea consumului s-a facut in special in beneficiul importatorilor. Trebuie, de asemenea, mentionat faptul ca desi marile intreprinderi de stat au realizat o productie superioara perioadei de dinainte de 1995, ele au produs "pe stoc", astfel ca intre valoarea productiei obtinute, reflectata de costurile de productie, si valoarea de piata exista o diferenta insemnata.

Dintre factorii extraeconomici putem aminti politica protectionista dusa de guvernele postdecembriste, care din considerente de natura sociala dar si politica (electorale) au dus o politica de tranzitie "a pasilor marunti". Astfel in loc de a incerca sa elimine pierderile cauzate de intreprinderile "mamut" de stat, prin restructurarea acestora, ele au incercat mentinerea lor in functiune, pe seama datoriei publice interne sau externe.

Ca o concluzie privind perioada 1994 - 1996, putem spune ca desi veniturile reale ale populatiei au crescut, indicatorii analizati (volumul productiei industriale, productivitatea muncii) nu pot fi considerati totalmente elocventi, neputand surprinde diferenta intre valoarea reala si cea de stoc a productiei obtinute.

Dupa aceasta perioada de aparenta prosperitate, in intervalul de timp 1997 - 1999, Romania a trecut prin cea mai puternica recesiune economica, dupa cea inregistrata in perioada 1992 - 1993.

Aceasta criza a avut inclusiv un impact semnificativ asupra veniturilor reale ale populatiei, acestea fiind cu aproximativ 20% mai mici decat in 1996 si situandu-se la circa 60% din nivelul inregistrat in anul 1990.

P.I.B. a scazut cu 6,1% in 1997, cu 5,4% in 1998 si cu 3,2% in 1999, in consecinta populatia a trait mai prost, a cumparat mai putine produse si a beneficiat de un volum mai mic de servicii.

Cauzele sunt multiple si ele pot fi regasite atat in consecintele politicilor economice promovate de guvernele din perioada 1990 - 1997 (lipsa unei restructurari veritabile a economiei, incetineala in privatizare, "mostenirea" Bancorex, un serviciu al datoriei externe prost structurat in timp etc.) cat si in greselile si inconsecventa care au caracterizat strategia economica si sociala promovata de catre guvernarile din perioada 1997 - 1999 (lipsa de coerenta si completitudine legislativa, alternarea unor masuri "dure" de restructurare cu solutii populiste ale caror efecte s-au contracarat reciproc, greutati in obtinerea unei reale predictibilitati a evolutiei economice - adica stabilirea unor obiective realizabile in ceea ce priveste principalii parametri macroeconomici si atingerea lor etc.).

Anul 2000, desi an electoral, a adus o imbunatatire in economia romaneasca, P.I.B. crescand cu 2%, dupa trei ani succesivi de scadere. Cresterea economica s-a datorat in special exporturilor de materii prime, energie si celor in ???lohn, reflectate si in faptul ca in 2000 s-a inregistrat cea mai mare valoare a comertului exterior din ultimii 10 ani. Exporturile au crescut cu 21,9% comparativ cu cele realizate in 1999, ajungand la 10366 milioane USD, dar trebuie, de asemenea, mentionat ca deficitul balantei comerciale a crescut in aceeasi perioada cu 42%, ajungand la 2688 milioane USD (conform datelor prevazute de INSSE).

Cresterea economica nu s-a reflectat corespunzator intr-o sporire a consumului intern (volumul cifrei de afaceri a intreprinderilor cu activitate principala de comert cu amanuntul a scazut cu 4,7% in 2000, fata de 1999). Aceasta deoarece populatia a devenit foarte saraca, recesiunea economica din perioada 1997 - 1999 diminuand serios puterea de cumparare a celor mai multe categorii sociale.

Perspectivele pentru anul 2001 nu se anuntau nici ele foarte roze, deoarece noul guvern declara ca va promova o politica salariala stricta, astfel incat salariile din sistemul bugetar, pensiile si ajutoarele sociale sa creasca in termeni reali cu maxim 4% - ritmul prognozat pentru cresterea economica.

In alta ordine de idei, o analiza de ansamblu a evolutiei diferitelor categorii de venituri sugereaza imaginea unei distributii a acestora in continua miscare, departe de a se stabiliza.

Distributia veniturilor salariale este puternic marcata de o segmentare a pietei muncii, care genereaza o diferentiere a veniturilor, deopotriva inechitabila, nestimulativa si inflationista.

Dupa marimea si dinamica salariilor obtinute, populatia se poate impartii in trei mari segmente. Acestea se deosebesc mai ales dupa posibilitatile salariatilor de a le impune, si a unitatilor economice de a suporta cresteri mari sau mai mici ale venitului salarial, in contextul cursei continue salarii - preturi, al confruntarii permanente intre nevoia de a acoperi pierderea puterii de cumparare a salariatilor, pe de o parte, si cea de combatere a inflatiei, pe de alta parte.

Astfel, la nivelul anului 1998, numarul de salariati pe diferite categorii de activitate ale economiei nationale si abaterea fata de salariul mediu lunar net, au fost urmatoarele:

Tabelul nr. 9

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 1999.

Un prim segment il constituie regiile autonome, care prin pozitia de monopol pe care o detin in activitatile vitale pentru economia nationala, au putut impune cresteri ale preturilor si tarifelor suficient de mari pentru a acoperi cresteri ale cheltuielilor salariale.

Sporurile relativ mari ale veniturilor salariale au permis o diferentiere sensibila a salariilor in cadrul regiilor autonome. Astfel, veniturile personalului angajat la regiile sau companiile nationale de transport depaseau in 1998 cu 76,5% venitul nominal mediu pe economie, iar cele din posta si telecomunicatii cu 64,7%. Tot in aceasta categorie intra patronii firmelor particulare, precum si salariatii din sectorul financiar - bancar, respectiv de asigurari.

Din pacate nu exista date cu privire la numarul patronilor, se estimeaza ca ei reprezinta circa 1 - 2% din populatia activa, iar veniturile lor depasesc in general cu mult salariul mediu pe economie.

De asemenea, cea mai mare diferenta intre venitul mediu pe economie si un sector din cadrul acesteia (cuantificata) se inregistreaza in cazul angajatilor firmelor financiar - bancare si de asigurari. In acest domeniu, care reprezinta 1,13% din totalul fortei de munca angajate, se inregistra in 1998 un venit mediu de 337,9% fata de cel mediu net lunar pe economie. Acest prim segment reprezinta intre 10 si 12% din totalul fortei de munca salariale.

Al doilea segment, (cel mai mare - peste jumatate din totalul fortei de munca ocupate) este format din angajati ai societatilor comerciale (mai ales cele industriale) in marea lor parte cu capital inca majoritar de stat, precum si din salariatii administratiei publice, domeniul apararii si sigurantei nationale, sectorului imobiliar (inclusiv constructii).

Intreprinderile cu capital de stat (in anul 2000, sectorul privat realiza doar 30% din P.I.B.) inca se confrunta cu piata aflata in dezvoltare, cu concurenta externa si cu capacitatile de productie supradimensionate, dispunand totodata de o tehnologie depasita. Desi castigurile realizate de catre salariatii acestor societati comerciale sunt peste cele medii pe economie, acestea in mare parte sunt finantate pe seama datoriilor tot mai mari ale acestor unitati.

Functionarii publici, salariatii armatei sau Ministerului de Interne, angajatii din sistemul de asistenta sociala fac parte din asa-numitele sectoare neproductive, dar care in ciuda dificultatilor bugetare, beneficiaza inca de venituri in apropierea venitului mediu pe economie.

Firmele de constructii precum si cele care intermediaza pe piata imobiliara, desi opereaza in sistem privat si au posibilitatea de a plati angajatilor un salariu peste cel mediu pe economie, sunt afectate de scaderea puterii de cumparare a populatiei, care a condus la restrangerea activitatilor in acest domeniu.

Un al treilea segment il constituie salariatii bugetari (invatamant, sanatate), cei din silvicultura, agricultorii, cei din comert si alimentatie publica, inclusiv mare parte din angajatii intreprinderilor mici si mijlocii cu capital privat. Ei reprezinta peste o treime din totalul fortei de munca angajate (cu forme legale, deoarece daca s-ar tine cont de "munca la negru" ponderea ar creste semnificativ), dar veniturile realizate in acest segment sunt cu mult sub media pe economie.

Veniturile foarte mici (in raport cu media pe economie) din sfera activitatilor comerciale sunt rezultatul scaderii abrupte a salariului real obtinut de catre consumatorul roman.

Astfel, firmele de comert pentru a se mentine pe piata trebuie sa asigure o oferta de bunuri si servicii cat mai cuprinzatoare, in conditiile scaderii consumului populatiei, cu efecte directe asupra vitezei de rotatie a capitalului. Mentinerea in viata a unor societati comerciale cu capital de stat, managementul neperformant, concurenta din partea economiei paralele, personalul supradimensionat au contribuit la scaderea in termeni reali a salariilor din comert.

In cazul hotelurilor si unitatilor de alimentatie publica, majoritatea dimensionate in conformitate cu necesitatile de dinainte de 1990, situatia se prezinta si mai grav (in 1998, indicele de utilizare a acestora era conform Autoritatii pentru Turism de numai 40,7%).

Serviciile oferite au devenit inaccesibile pentru marea majoritate a populatiei, in conditiile unui raport calitate - pret neperformant. Astfel ca aceste unitati se confrunta cu costuri foarte ridicate, cauzate de gradul scazut de ocupare sau utilizare a imobilelor, cu o cerere in continua scadere, si odata cu trecerea timpului fara efectuarea unor noi investitii, cu degradarea calitativa a serviciilor oferite.

Pentru tarani, activitatea agricola realizata individual sau in asociatie, din cultivarea pamantului sau cresterea animalelor in gospodarie, a devenit sursa principala de venituri. Insa castigurile obtinute din agricultura, ce revin in medie pe o persoana activa, au scazut in proportii asemanatoare celor in care a scazut salariul real.

Venituri totale ale gospodariilor taranesti

Tabelul nr. 9

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 1997, 1999.

Pana la un anumit nivel insa, aceasta scadere este echivalata de costul vietii, mai scazut pentru familiile de tarani decat pentru cele care traiesc in mediu urban.

Totodata, o parte din scaderea veniturilor se poate compensa prin cresterea autoconsumului.

A crescut insa rolul veniturilor din agricultura si in formarea si distributia veniturilor familiilor de salariati si pensionari. Ponderea veniturilor din agricultura in veniturile nete ale familiilor de salariati a crescut de la 8% in 1990 la 20,7% in 1998 si de la 15% la 40,4% in cazul familiilor de pensionari. Aceasta posibilitate, adica a realizarii unor venituri din agricultura, materializate indeosebi in produse alimentare utilizate in consumul familiei (fenomen caracteristic tarilor cu economii slab dezvoltate), a insemnat totusi o schimbare pozitiva, binevenita in conditiile de viata actuale ale familiilor de pensionari, someri sau salariati. Aceste castiguri suplimentare au compensat, intr-o masura mai mare sau mai mica, pierderea determinata de scaderea puterii de cumparare a veniturilor de natura salariala ale populatiei.

Distributia veniturilor a fost puternic influentata de aparitia si extinderea somajului, care a determinat, la cei in cauza, pierderea a pana doua treimi din veniturile totale, deja injumatatite de inflatie. Pentru o mare parte a absolventilor diferitelor forme de invatamant, substituirea salariilor, la care in mod normal ar trebui sa aiba acces, cu ajutorul de somaj, a avut un impact grav. Nivelul acestuia, chiar daca a ajuns sa reprezinte 103,8% din salariul minim net pe economie in 1998 (fata de 63,6% in 1991), se situa totusi la doar 28,6% din salariul mediu pe economie (fata de 42,9% in 1991).

Alocatia de sprijin si ajutorul de integrare profesionala au inregistrat o evolutie asemanatoare, concretizata intr-o crestere continua in raport cu salariul minim pe economie si printr-o scadere permanenta vis-a-vis de salariul mediu net. Daca tinem cont de faptul ca salariul minim net pe economie a reprezentat in general un element de referinta in negocierile salariale cu sindicatele, fiind folosit ca baza de calcul in stabilirea salariilor bugetarilor, marimea lui efectiva nefiind corelata cu necesitatile de consum ale populatiei exprimate in cosul zilnic, atunci legarea nivelului prestatiilor sociale de acesta, nu mai apare ca un element relevant.

In ceea ce priveste pensionarii, acestia impreuna cu tinerii au fost cei mai afectati de tranzitia prelungita, caracterizata prin recesiune economica si scaderea puterii de cumparare a populatiei.

Cresterea numarului de pensionari de la 4054 mii persoane in anul 1991 la 5744 mii in 1998, coraborata cu scaderea numarului de contribuabili la sistemul asigurarilor sociale de stat (mai putin de jumatate comparativ cu 1990) au determinat o scadere permanenta a pensiei medii reale a pensionarilor, ea reprezentand in 1998 doar 48,8% din cea din anul 1990.

Conform datelor statistice, desi pensia de asistenta sociala poate ajunge peste nivelul venitului mediu pe economie, (in special pentru cei retrasi din activitate in perioada 1996-2000), totusi marea majoritate a pensionarilor (reprezentand 68,8% din total), beneficiaza de o pensie situata sub 55,2% din salariul mediu pe economie, in anul 2000 (conform datelor furnizate de INSSE).

Datorita politicii duse in decursul timpului de acordare a unor compensatii egale pentru toate categoriile de pensionari, completata de o diferentiere ulterioara a coeficientilor de indexare, s-a ajuns la o segmentare accentuata a multimii pensionarilor in grupuri omogene, pe tipuri de pensii. De asemenea, datorita modului diferit de calcul a pensiei si a recorelarilor succesive, s-a ajuns la situatia in care exista mari diferente intre pensia primita de doua persoane care au prestat in decursul timpului aceeasi activitate, au avut acelasi nivel de pregatire profesionala si au beneficiat de incadrari similare, dar s-au retras din activitate la momente diferite.

Astfel putem spune ca s-a inregistrat o scadere a ponderii tuturor prestatiilor sociale (pensii, ajutor de somaj, alocatii de sprijin, indemnizatii de boala etc.), in veniturile populatiei. Se apreciaza insa ca a crescut influenta veniturilor din economia subterana, manifestata in mai multe zone ale distributiei veniturilor. Astfel, in domeniul salariilor, se stie ca cei care "lucreaza la negru" obtin venituri foarte mici. Activitatile pe cont propriu, desfasurate in acest regim, in sectorul serviciilor sau al comertului genereaza venituri mai mari sau mai modeste, care le completeaza pe cele realizate din alte surse, ceea ce a condus la schimbarea configuratiei distributiei veniturilor, asa cum ea rezulta din castigurile principale, oficiale. Trebuie insa precizat faptul, ca o parte din cei care isi desfasoara activitatea in cadrul economiei paralele, obtin venituri incomparabil mai mari decat salariile, asigurand beneficiarilor lor plasarea in zona cea mai inalta a distributiei veniturilor, contribuind la formarea polului bogat al societatii.

In ceea ce priveste distributia veniturilor la nivelul societatii se poate observa ca in ultimul deceniu s-a inregistrat un fenomen de polarizare al acesteia in sensul cresterii accentuate a diferentelor privind nivelul de trai si capacitatea de economisire a diferitelor categorii si clase sociale.

Din pacate modelul de dezvoltare a fost unul de tip "sudamerican", caracterizat prin aparitia si consolidarea unei paturi extrem de bogate formata din asa-zisii "imbogatiti ai tranzitiei" (care nu reprezinta insa mai mult de 1 - 2% din populatie), pe fondul unei degradari continue, in termeni reali a nivelului de trai, reflectata in cresterea gradului de saracie a restului populatiei. Aparitia si dezvoltarea clasei de mijloc, vazuta ca principal motor al dezvoltarii societatii, ramane inca un deziderat greu de atins. Acest fapt poate fi evidentiat si de evolutia datelor statistice, referitoare la

veniturile totale ale gospodariilor, grupate in functie de statutul ocupational al membrilor acestora.

Tabelul nr. 10

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 1999.

Astfel, se observa ca fata de media veniturilor lunare totale inregistrate de catre o familie in 1997 si 1998, diferentele nu sunt extraordinar de mari intre diferitele categorii sociale.

Cu exceptia familiilor de patroni, care obtin lunar venituri duble comparativ cu media, restul populatiei inregistreaza castiguri relativ similare. Astfel, aproximativ 2/3 dintre romani se bazeaza pe un venit mediu lunar inferior fata de venitul total mediu inregistrat la nivelul unei gospodarii. Conform datelor statistice, in anul 1998, 37,4% din populatie era ocupata in agricultura, rata somajului a fost de 10,4% din populatia activa, existau peste 5,6 milioane de pensionari etc. Aceste date trebuie coroborate cu scaderea numarului total de salariati de la 8.142 mii persoane in 1990, la 5024 mii persoane in 1998, precum si cu informatiile conform carora exista cel putin 1 milion de persoane fara ocupatie, care nu mai figureaza in evidentele asigurarilor sociale, ca beneficiari de ajutor de somaj sau alocatie de sprijin. De asemenea, categoria intreprinzatorilor particulari, aparent mai prospera, a inregistrat in ultimii cinci ani o involutie accentuata. Astfel, in 1998, din cele 1 milion de firme cu capital privat inregistrate la Oficiul Registrului Comertului, jumatate nu inregistrau nici o activitate, iar din restul, doar 200 de mii au obtinut profit. In plus, se apreciaza ca in perioada 1997 - 2000, jumatate dintre intreprinderile mici si mijlocii cu capital privat care functionau la sfarsitul lui 1996, au disparut.

Ca o concluzie putem afirma ca, desi in perioada 1994 - 1996 s-a inregistrat o crestere reala a puterii de cumparare a diferitelor forme de venituri ale populatiei, ca o urmare a stabilizarii intr-o oarecare masura a pietei interne, dar si pe fondul indatorarii externe a tarii, acest lucru nu a condus la formarea unei clase de mijloc in societate. Distributia veniturilor se prezinta in continuare polarizat, cuprinzand la polul inferior marea majoritate a pensionarilor, somerilor si taranilor, dar si multi dintre salariati, in timp ce la polul superior se afla (intr-un numar mic, dar cu resurse din ce in ce mai mari) cei bogati si chiar foarte bogati.