STUDIU DE CAZ PRIVIND INFLUENTA CONCURENTEI ASUPRA FORMARII PRETULUI

STUDIU DE CAZ PRIVIND INFLUENTA CONCURENTEI ASUPRA FORMARII PRETULUI

Posibilitatea de a controla pretul este influentata de natura concurentei existente pe piata. Unele organizatii actioneaza pe piete extrem de competitive, iar altele detin controlul pietei din care fac parte. Intre aceste doua extreme exista o multitudine de variatii ale tipului de concurenta si ale puterii de a stabili pretul.

Totalitatea organizatiilor care fabrica si comercializeaza acelasi produs formeaza o ramura de productie.

Diferitele ramuri sunt formate dintr-un numar variat de organizatii, de la una sau doua (de exemplu ramura producatoare de avioane), la foarte multe (industria usoara).

Pretul si nivelul productiei unei anumite ramuri sunt stabilite prin combinarea deciziilor individuale, pe care le ia fiecare organizatie privind productia proprie si prin confruntarea curbei rezultante a ofertei cu cea a cererii pietei.

Pentru a intelege cum este influentat nivelul pretului pietei de catre marimea si numarul organizatiilor si din ce cauza difera atat de mult numarul organizatiilor, care formeaza o anumita ramura de productie, economistii studiaza structura pietei.

Structura pietei reprezinta un sistem de clasificare care grupeaza firmele in functie de concurenta careia trebuie sa-i faca fata. Ea descrie structura vanzarilor si cumparatorilor de pe piata respectiva.

In practica, exista diferite criterii de clasificare a structurii pietei. Unul dintre acestea il constituie granitele pietei - marimea suprafetei in care interactioneaza vanzatorii si cumparatorii. Ele sunt adesea confuze si difera foarte mult in functie de natura bunurilor sau a serviciilor. De exemplu, piata restaurantelor este locala, piata bancara este regionala, piata petrolului este internationala.

Un alt criteriu de clasificare a structurii pietei il reprezinta produsele sau serviciile substituibile care intra in concurenta pe acea piata. Intra magazinele alimentare in concurenta cu restaurantele? Dar radioul , televizorul, casetefonul, CD player-ul, video-ul si jocurile pe calculator?

Economistii analizeaza structura pietei pentru a intelege modul in care furnizorii raspund cererii consumatorilor, precum si mobilitatea cu care sunt folosite resursele.

Cele doua extreme ale structurii pietei, frecvent folosite in aceasta analiza, sunt:[1]

1.concurenta perfecta

2.monopolul pur

Aceste doua forme au caracteristici diametral opuse si corespund urmatoarelor situatii:

in cazul concurentei perfecte exista multi vanzatori ai aceluiasi tip de produse, nici unul dintre acestia neputand sa stabileasca pretul;

in cazul monopolului pur, un singur vanzator detine controlul intregii piete, deci si al pretului.

Concurenta perfecta

Atunci cand numarul cumparatorilor si al vanzatorilor unui anumit tip de produs este suficient de mare, pretul acestuia este considerat ca fiind dat. Toti participantii pe piata respectiva sunt considerati primitori de pret, deoarece ei nu pot, nici singuri, nici in grup, sa-l stabileasca sau sa-l modifice.

Deci, in aceasta situatie, pretul nu se afla sub controlul primitorilor de pret, depinzand numai de nivelul ofertei si al cererii. Nici un consumator nu va reusi sa cumpere la preturi mai mici decat pretul pietei. Pe de alta parte, nici un producator nu va putea vinde la preturi mai mari decat pretul pietei, deoarece consumatorii isi pot procura bunurile mai avantoj, de la alti ofertanti.

Primitor de pret este deci vanzatorul (cumparatorul) care considera pretul pietei ca fiind dat.

Curba cererii firmei unei organizatii perfect concurentiale fig.2.1.

Curba CC' a cererii pe o piata cu concurenta perfecta este orizontala (figuta 2.1.). Indiferent de cantitatea vanduta, firma va obtine pretul pietei P0. Alura orizontala a curbei cererii reprezinta caracteristica esentiala a concurentei perfecte.

O piata caracterizata printr-o concurenta perfecta indeplineste patru conditii:

1.existenta unui numar mare de firme primitoare de pret;

2.toate organizatiile de pe piata respectiva trebuie sa realizeze acelasi tip de produs. Produsele sunt diferentiate.

3.toti cumparatorii trebuie sa detina informatii precise, pentru a putea fi siguri ca preturile produselor realizate de diferiti concurenti din ramura respectiva sunt intr-adevar identice.

4.libera intrare pe piata ca si libera iesire de pe piata.

Concurenta imperfecta[2]

Concurenta perfecta reprezinta numai una dintre extremele structurii de piata. Alaturi de organizatiile perfect concurentiale, pe piata coexista alte trei tipuri de organizatii:cele aflate in concurenta monopolistica, oligopolul si monopolul pur, acesta din urma reprezentand cealalta extrema a structurii de piata.

O firma imperfect concurentiala este aceea care exercita un oarecare control asupra pretului produselor sale.

Conditiile in care firma poate detine controlul asupra pretului sunt urmatoarele:

fiecare firma detine un segment de piata important;

fiecare firma produce un bun care se diferentiaza de cele ale concurentilor;

O organizatie imperfect concurentiala raspunde la cel putin una dintre cele doua cerinte.

Pentru a intelege de ce aceste doua trasaturi permit unei organizatii sa controleze pretul produselor, sa analizam ce se intampla cu o firma care fabrica cea mai mare parte a productiei care se vinde pe piata - de exemplu o intreprindere producatoare de otel. Prin pozitia pe care i-o confera importanta segmentului de piata pe care il detine, aceasta poate manevra pretul pietei, prin modificarea nivelului productiei proprii. In situatia in care acesta intreprindere si-ar reduce productia, cantitatea de otel oferita pe piata ar scadea uficient astfel incat pretul otelului sa creasca. Invers, cresterea productiei ar deterina reducerea pretului.

Controlul asupra pretului il poate detine si o organizatie care se adreseaza unui segment mic de piata, dar care ofera un produs care diferentiaza net de cele ale concurentilor. Sa luam exemplul unui restaurant de tip fast-food, de exemplu al unuia din reteaua Mc Donald's. Desi meniurile oferite sunt aceleasi in toate restaurantele din acesta retea, ele se diferentiaza fata de cele ale altor tipuri de restaurante.

Daca o parte a clientilor prefera acest gen de servicii si produse, pretul lor poate creste putin, fara a determina reducerea vanzarilor. Daca, dimpotriva, pretul s-ar reduce putin, numarul de clienti ar creste.

Am vazut ca cererea pentru produsele organizatiilor perfect concurentiale este perfect elastica, deoarece acestea nu detin controlul asupra pretului. Alura curbei cererii in cazul concurentei perfecte este deci orizontala. In cazul firmelor imperfect cncurentiale, alura curbei este descedenta, datorita celor doua posibilitati existente: fie de a creste pretul si de a vinde o cantitate mai mica, fie de a reduce pretul si de a vinde o cantitate mai mare.

Figura 2.2. ilustreaza acest lucru.

Curba cererii in conditiile concurentei imperfecte fig.2.2.

Din figura se poate observa ca o organizatie care actioneaza in conditii de concurenta imperfecta, pentru a-si putea mari pretul de la P0 la P2, trebuie sa-si reduca productia de la Q0 la Q2. Invers, daca doreste sa-si mareasca productia de la Q2 la Q0, trebuie sa-si reduca pretul de la P2 la P0.

Monopolul pur

Monopolul pur se afla fata de concurenta perfecta la extrema opusa a structurii pietei. In situatia monopului pur nu exista concurenta.

Asa cum ii arata si numele, combinatia a doua cuvinte grecesti mon si polein (singur si vanzator), monopolul este unicul ofertant de pe o anumita piata, intrarea altor firme fiind restrictionata legal sau pe alte cai. Prin urmare, monopolul si ramura coincid.

Monopolurile pot fi proprietate de stat sau particulara. Desi monopolul detine controlul intregii piete, si poate astfel stabili pretul, curba cererii ii limiteaza posibilitatile de vanzare si veniturile. Daca totusi pretul creste prea mult, cererea poate disparea. Pentru sporirea volumului vanzarilor, pretul trebuie redus.

Controlul monopolistului asupra pretului si a veniturilor consta in studierea elasticitatii cererii. La randul ei, elasticitatea este conditionata de existenta marfurilor substituibile. De aceea, pentru monopolist este vitala blocarea intrarii concurentilor pe piata.

Cele mai importante bariere in calea intrarii altor firme pe piata sunt secretul de productie, tehnologia speciala, controlul asupra materiilor prime cheie, brevetul.

Desi avantajele pe piata ale monopolului sunt indiscutabile, el este obligat totusi sa tina seama de legea cererii. Pretul si cantitatea ceruta fiind invers proportionale, cu cat va creste pretul, cu atat va scadea cantitatea vanduta. Deoarece detin controlul asupra pietei, monopolurile pot cauta si stabili ombinatia cea mai profitabila intre pret si cantitatea vanduta, combinatie care maximizeaza diferenta dintre veniturile totale si costurile totale, deci profitul.

Din acest motiv, monopolurile au fost denumite si cercetatori de pret.

Cercetatori de pret sunt acele organizatii care detin puterea de monopol, putand stabili pretul.

In cazul monopolului, curba cererii coincide cu cea a ramurii, avand o traiectorie descedenta. De aceea, venitul marginal este mai mic decat pretul cu care se vinde fiecare unitate de productie suplimentara. Conducerea monopolului stie ca productia suplimentara reduce venitul obtinut de pe urma acesteia, deoarece pretul scade pe masura reducerii cererii.

Figura 2.3. prezinta relatia dintre venitul marginal (VM), pretul (P) si venitul total (VT), in cazul in care cererea este descrescatoare. Cu cat cererea este mai putin elastica, fiecare unitate produsa suplimentar va determina reducerea mai mare a pretului si, deci, a venitului.

Cererea, venitul total si venitul marginal fig.2.3.

La orice nivel al productiei, cu cat cererea este mai putin elastica, cu atat curba VM a venitului marginal se plaseaza mai jos in comparatie cu cea a cererii.

Fiind data o anumita curba a cererii, venitul marginal scade cu atat mai mult sub nivelul pretului, cu cat productia este mai mare.

Peste o anumita productie la cresterea vanzarilor costurile cresc mai repede decat veniturile, le depasesc si apar pierderi din ce in ce mai mari. Ca urmare, venitul marginal devine negativ. Deci, asa cum reiese din figura 2.3., venitul total incepe sa scada.

Atunci cand pretul nu asigura recuperarea cheltuielilor variabile pe termen scurt, monopolistul decide incetarea temporara a oferirii de produse, iar daca pretul este mai mic decat cheltuielile medii totale pe termen lung,monopolul paraseste piata.

Spre deosebire de firmele perfect concurentiale, care accepta pretul stabilit in functie de cerere si oferta, monopolul este un cercetator de pret. Fiind singurul ofertant de pe piata, el ajuta sa se stabileasca pentru produsul sau acel pret care ii maximizeaza profitul. Spre deosebire de firma perfect concurentiala, care isi stabileste pretul la nivelul costului marginal, monopolul isi va maximiza profitul, practicand preturi mai mari. Cresterea pretului peste nivelul costului marginal reprezinta o masura a puterii de monopol.

Pretul care maximizeaza profiturile se obtine prin controlul asupra cantitatii oferite. Cantitatea aleasa spre a fi oferita pe piata de monopol va fi aceea la care costul marginal este egal cu venitul marginal.

Concurenta monopolistica

Modelul monopolului pur si concurenta perfecta ne pot ajuta in analiza structurii de piata, cu toate ca anumite trasaturi ale acestora sunt nespecifice. Exista firme care, desi vand produse aproximativ identice cu cele ale altora, pot detine controlul asupra pietei. Aceste firme sunt cercetatori de pret si sunt componente ale unei piete a carei structura este caracterizata prin concurenta de tip monopolist. Pietele produselor cosmetice, incaltamintei, florilor sunt exemple de piete caracterizate printr-o concurenta de tip monopolist. In orice caz, daca exista libertate de intrare si iesire, aceste firme, fiecare fabricand bunuri cu caracteristici unice, nu vor castiga profituri supranormale pe termen lung. Libertatea de intrare va asigura o modificare a cantitatii oferite, ceea ce, in ultima instanta, egaleaza veniturile cu cheltuielile.

Concurenta monopolistica se caracterizeaza prin existenta unui numar mare de firme care vand produse similare, dar diferentiate, barierele de intrare fiind nesemnificative.

Concurenta monopolistica se aseamana intr-o oarecare masura atat cu monopolul pur, cat si cu concurenta perfecta, dar este mai apropiata de cea de a doua. Trasaturile care apropie concurenta monopolistica de concurenta perfecta este existenta unui numar mare de firme, fiecare dintre ele contribuind cu cantitati mici la oferta pietei. Faptul ca fiecare firma vinde un produs diferit de cel al concurentilor determina alura descedenta a curbei cererii fiecarei firme in parte.

Intrucat produsele sau serviciile vandute de organizatiile monopolistic concurentiale difera intr-o oarecare masura, fie din punct de vedere fizic, fie din punct de vedere al amplasarii firmei, fie din punct de vedere al serviciilor, preturile pot fi intr-o oarecare masura diferite. Totusi, mdificarea nu poate fi semnificativa fara a produce un razboi al pretului, fara a duce la pierderea clientilor. Dar daca firma considera ca este mai avantajos sa ofere mai putin pentru a mari marja de profit, atunci va practica preturi mai ridicate decat media.

In cazul concurentei monopoliste, intervalul de pret si felul in care o firma isi poate desfasura activitatea este determinat in mare masura de pretul mediu al celor mai apropiati concurenti. O organizatie se poate abate putin de la pretul mediu al pietei, in functie de natura activitatii pe care doreste sa o desfasoare. Aceasta nu inseamna ca poate stabili orice pret, desi are mai multa libertate decat firmele perfect concurentiale.

Oligopolul

Denumirea de oligopol deriva din cuvintele grecesti oligos si polein (cativa vanzatori). Etimologia ne da o imagine asupra pietei de oligopol.

Un oligopol este o ramura formata din cateva organizatii, de obicei trei sau patru, care produc cea mai mare parte a productiei pietei.

Oligopolul se intalneste de obicei in industria grea sau in ramuri in care produsele se vand la nivelul national. Masinile, otelul, avioanele, medicamentele, petrolul, mineralele, computerele sau produse fabricate, de regula, de oligopoluri.

Astfel de ramuri, in cateva organizatii produc cea mai mare parte a bunurilor de un anumit fel, apar in principal atunci cand intreprinderile de dimensiuni mari pot fabrica produsele in conditiile mai eficiente decat cele mici.

De exemplu, este greu de imaginat o industrie a automobilelor formata din cateva mii de sau chiar cateva sute de intreprinderi mici. Ele nu ar putea utiliza tehnicile eficiente ale productiei de masa.

Spre deosebire de concurenta monopolistica, organizatiile de pe o piata oligopolista nu produc neaparat produse care se diferentiaza de cele ale concurentilor. Petrolul, otelul, mineralele sunt aceleasi pretutindeni, putand fi calificate ca produse omogene. Sunt si oligopoluri care nu fabrica produse omogene, de exemplu, automobile sau unelte.

Trasatura distinctiva a oligopolului este, insa, numarul mic de organizatii care concureaza pe piata.

Faptul ca, in cazul oligopolului, fiecare intreprindere vinde o parte importanta a produselor de pe piata, permita ca acestea sa influenteze pretul produsului. De exemplu, daca una dintre marile companii producatoare de otel isi reduce productia, volumul de otel existent pe piata va deveni insuficient, importurile neacoperind necesarul. Consecinta va fi cresterea pretului. Cu alte cuvinte, pe o piata oligopolista, curba cererii cu care se confrunta fiecare firma este descedenta.

Posibilitatea fiecarei firme de a influenta pretul produsului este insa limitata din cauza existentei produselor substituibile. De aceea, fiecare firma trebuie sa-si vanda produsele la un pret care se aliniaza la pretul concurentilor, in special daca produsele fabricate de aceasta intra in categoria celor omogene.

De aceea, toate organizatiile de pe piata oligopolista isi schimba preturile aproximativ in acelasi timp, in special in cazul produselor omogene. Numai la produsele de lux, cum ar fi anumite modele speciale de automobile, pot aparea diferente de pret. Totodata, intr-o ramura oligopolista, resursele si tehnologia folosite sunt aproximativ aceleasi. Uneori, cererea scade si este recomandabila reducerea pretului pentru a putea vinde produsele, situatie preferabila in cazul existentei unor stocuri mari, care nu se pot lichida.

Fiecare oligopol dispune de un grup de economisti si finantisti care cerceteaza piata, pentru a evalua costurile si cererea, in vederea stabilirii nivelului pretului, in special in cazul produselor si intreprinderilor noi. Daca produsul exista deja pe piata, organizatia trebuie sa se alinieze la pretul deja practicat. Pretul trebuie insa stabilit si in functie de costul unitar.

Odata pretul stabilit si decizia referitoare la nivelul productiei luata, organizatia va primi informatii de pe piata, precum si din analiza costului si a profitului. Daca produsele nu se vand si stocurile cresc, rezulta ca pretul este supraestimat. Atunci cand o intreprindere doreste sa patrunda pe piata, pentru a-si castiga clientii, trebuie sa le ofere, pentru aceiasi bani, mai mult decat concurentii lor. Daca vanzarile cresc, ea poate sa-si ridice putin pretul, in special, daca productia nu poate face fata cererii. In perioadele caracterizate prin inflatie, pretul produsului trebuie sa creasca si pentru a acoperi costul unitar, care creste din cauza scumpirii materiilor prime si a fortei de munca.

Fiecare organizatie trebuie sa acorde o atentie deosebita concurentilor. Daca organizatia este mica sau noua in afaceri, isi stabileste un model, al carui pret trebuie sa-l urmareasca. In cadrul unei astfel de practici, cel putin una dintre organizatiile de pe piata oligopolista trebuie sa aiba responsabilitatea stabilirii pretului, prin adaugarea profitului la costul unitar. Astfel de firme model se numesc firme dominante. Cum insa curba cererii este descedenta, puterea lor este limitata si profitul va fi dependent de cost. De aceea, daca organizatia respectiva devine la un moment dat ineficienta, isi pierde pozitia dominanta, deoarece alte organizatii se vor decide sa vanda mai ieftin, reusind totusi sa-si acopere costurile si sa obtina profituri normale. Pe de alta parte, intreprinderile se confrunta cu concurenta straina, precum si cu firme care functioneaza pe alte piete. Patrunderea acestora pe piata este stimulata daca aici se pot obtine profituri supranormale. Pe plan international, multe corporatii isi desfasoara activitatea simultan in mai multe ramuri.

S.C. ELECTROPUTERE S.A. produce o gama variata de produse destinate productiei de utilaj electrotehnic greu.

Unul dintre aceste produse este locomotiva electrica de 5100 kW si 3500 CP.

Pentru acest produs se cunosc urmatoarele date:

Mr = Mp x cota de recuperare a materialelor = 100000 x 1% = 1000 lei

CAS+AS+AC = Sd x Cota CAS,AS = 50000 x 48% = 24000 lei

CIFU = ( salarii + CAS+AS+AC ) x cota CIFU = (50000 + 24000 ) x 25% = 18500

CCS = (salarii + CAS+AS+AC ) x cota CCS = (50000 + 24000) x 40% = 29600 lei

CS = Total cheltuieli directe + CIFU + CCS = 177000 + 18500 + 29600 = 225100

CGI = CS x cota CGI = 225100 x 60% = 135060 lei

CU = CS + CGI = 225100 + 135060 = 360160 lei

Chd = CU x cota Chd = 360160 x 10% = 36016 lei

CC = CU + Chd = 360160 + 36016 = 396176 lei

Pr = CC x cota Pr = 396176 x 20% = 79235 lei

PP = CC + Pr = 396176 + 79235 = 475411 lei

TVA = PP x 19% = 475411 x 19% = 90328 lei

Pcfact = PP + TVA = 475411 + 90328 = 565739 lei

Unde:

Mr-materiale recuperabile

Sd-salarii directe

CS-cost de sectie

CGI-cheltuieli generale ale intreprinderii

CU-cost de uzina

Chd-cheltuieli de desfacere

CC-cost complet

Pr-profit

PP-pret producator

PCfact-pret de comercializare facturat

Pe piata, intra o noua societate, S.C.LOKOMOTIV S.A., care produce acelasi produs cu caracteristici similare (5100 kW si 3700 CP).

Pentru produsul respectiv se cunosc urmatoarele date:

Mr = Mp x cota de recuperare a materialelor = 80000 x 1% = 800 lei

CAS+AS+AC = Sd x Cota CAS,AS = 50000 x 48% = 24000 lei

CIFU = ( salarii + CAS+AS+AC ) x cota CIFU = (50000 + 24000 ) x 25% = 18500

CCS = (salarii + CAS+AS+AC ) x cota CCS = (50000 + 24000) x 40% = 29600 lei

CS = Total cheltuieli directe + CIFU + CCS = 157200 + 18500 + 29600 = 205300

CGI = CS x cota CGI = 205300 x 60% = 123180 lei

CU = CS + CGI = 205300 + 123180 = 328480 lei

Chd = CU x cota Chd = 328480 x 10% = 32848 lei

CC = CU + Chd = 328480 + 32848 = 361328 lei

Pr = CC x cota Pr = 361328 x 20% = 72265 lei

PP = CC + Pr = 361328 + 72265 = 433593 lei

TVA = PP x 19% = 475411 x 19% = 82382 lei

PCfact = PP + TVA = 433593 + 82382 = 515975 lei

Pentru a face fata concurentei S.C. ELECTROPUTERE S.A. a intervenit cu urmatoarele modificari:

productivitatea muncii creste cu 5%;

cotele de cheltuieli indirecte au scazut cu 5 puncte procentuale fiecare;

cota profitului s-a diminuat cu 5%.

Dupa actualizare, pretul de comercializare devine:

Mr = Mp x cota de recuperare a materialelor = 100000 x 1% = 1000 lei

Sd' = Sd x 95% = 50000 x 95% = 47500 lei

CAS+AS+AC = Sd' x Cota CAS,AS = 47500 x 48% = 22800 lei

CIFU = ( salarii + CAS+AS+AC ) x cota CIFU = (47500 + 22800 ) x 20% = 14060

CCS = (salarii + CAS+AS+AC ) x cota CCS = (47500 + 22800) x 35% = 24605 lei

CS = Total cheltuieli directe + CIFU + CCS = 173300 + 14060 + 24605 = 211965

CGI = CS x cota CGI = 211965 x 60% = 127179 lei

CU = CS + CGI = 211965 + 127179 = 339144 lei

Chd = CU x cota Chd = 339144 x 10% = 33914 lei

CC = CU + Chd = 339144 + 33914 = 373058 lei

Pr = CC x cota Pr = 373058 x 15% = 55958 lei

PP = CC + Pr = 373058 + 55958 = 429016 lei

TVA = PP x 19% = 429016 x 19% = 81513 lei

PCfact = PP + TVA = 429016 + 81513 = 510529 lei

CONCLUZII

Piata contemporana este o piata cu concurenta imperfecta, caracterizata prin existenta unor unitati economice eterogene si integrale ca putere economica, tehnologii de productie si eficienta - prin rolul activ al statului in economie, prin influentarea pietei de catre marile companii.

Concurenta este o insusire a productiei de marfuri care ajunge la manifestarea sa deplina, libera, abia in stadiul economiei industrializate, a productiei masiniste de fabrica. In acest context, concurenta joaca un rol de prim ordin in integrarea capitalurilor individuale in capitalul social total. Concurenta, ca mod de comportament al agentilor economici, semnifica un antagonism intre participantii la actul de vanzare-cumparare, un raport de forte intre acestia, o opozitie vizibila in mod clar mai ales pe piata factorilor de productie.

Concurenta ca procedeu deschis de confruntare a agentilor economici reprezinta cea mai buna cale pentru satisfacerea intereselor lor, respectiv maximizarea profiturilor pentru intreprinzatori si satisfacerea maxim posibila a nevoilor consumatorilor.

Cele doua extreme ale structurii pietei, frecvent folosite sunt concurenta perfecta si monopulul pur.

In cadrul pietelor caracterizate prin concurenta perfecta, exista multi vanzatori de produse identice, nici unul dintre acestia neputand influenta pretul. Toti concurentii sunt primitori de pret, pretul fiind determinat de cerere si oferta. Organizatiile care actioneaza in conditii de concurenta perfecta isi maximizeaza profitul prin controlul asupra cantitatii produselor, astfel incat costul marginal si venitul marginal sa fie egale.

In cadrul pietelor caracterizate prin concurenta perfecta, in care fiecare organizatie este un primitor de pret, singurul parametru care poate fi controlat de aceasta este volumul productiei. Ele pot producemai mult, mai putin sau nimic. Ca o consecinta, profiturile foarte mari, care le depasesc pe cele normale, sunt doar temporare. Fortele pietei actioneaza permanent asupra pretului, minimizand diferenta dintre venituri si cheltuieli. Datorita libertatii de intrare, elasticitatea ofertei pe termen lung este foarte mare, mult mai mare decat cea pe termen scurt. Firmele nou intrate vor concura, incercand sa obtina profituri mai mari decat cele normale. Dar oferta suplimentara va determina reducerea pretului si va aduce profiturile la nivelurile minime. Pe piata vor patrunde tot mai multi concurenti, pana cand pretul va scadea suficient de mult si se vor elimina profiturile excesive. Desi se pot inregistra profituri excesive pe termen scurt, libera intrare asigura disparitia lor.

Pe de alta parte, nici pierderile nu vor reprezenta un fenomen de durata. Daca o reducere a cererii conduce la o scadere a pretului si costurile depasesc veniturile, unele organizatii vor iesi din afaceri sau isi vor schimba domeniul de activitate. Iesirea lor de pe piata este consecinta faptului ca, pe termen lung, este necesara acoperirea costului de oportunitate al resurselor si decidentii nu sunt dispusi sa prelungeasca perioada in care se inregistreaza pierderi. Parasirea pietei va conduce la reducerea pretului. Acest fenomen de parasire a pietei va continua pana cand oferta, scazand, pretul va creste, deci pierderile vor fi eliminate. O consecinta a concurentei perfecte este deci flexibilitatea ofertei in functie de posibilitatile de castig si de pierdere. Modificarea preferintelor consumatorilor, care va determina atat modificarea cererii, cat si a pretului, va fi urmata de reactia ofertei.

Un alt rezultat important al concurentei perfecte va fi acela ca pe termen lung pretul este cat se poate de mic, adica la nivelul cheltuielilor de productie si de desfacere. Daca pretul depaseste acest nivel, este incurajata intrarea pe piata, cantitatile cresc si pretul scade din nou.

In cazul monopolului pur, aflat la extrema opusa a structurii de piata, exista un singur vanzator. Conducerea monopolului cerceteaza pretul si isi maximizeaza profiturile producand acea cantitate la care se poate practica pretul maxim. Deci, in comparatie cu organizatiile concurentiale, monopolul produce cantitati mai mici, practicand preturi mai mari, care ii asigura obtinerea de profituri supranormale.

Intre aceste doua extreme - concurenta perfecta si monopolul pur - se situeaza celelalte tipuri de structuri ale pietei.

Concurenta monopolistica este acea structura a pietei fara bariere de intrare si iesire, in care firmele produc bunuri cu caracteristici similare, dar nu identice.

Oligopolul este un tip de structura in care cateva firme care produc bunuri similare controleaza cea mai mare parte a productiei. Monopolul pur, oligopolul si organizatiile care activeaza pe piete cu concurenta monopolistica sunt imperfect concurentiale.

Indiferent de tipul de concurenta care caracterizeaza piata unei organizatii, maximizarea profitului sau reducerea pierderilor se realizeaza la o cantitate de productie determinata cu ajutorul analizei marginale. Regula de baza pentru atingerea acestui obiectiv este : atunci cand venitul marginal depaseste costul marginal, productia trebuie marita, iar atunci cand reducerea costurilor este mai mica decat reducerea veniturilor, productia trebuie micsorata.

Cunoscand conditiile de functionare a pietei, fiecare agent este preocupat pentru conducerea activitatii sale, asrfel incat firma sa sa fie cea mai competitiva, iar castigul net sa fie cel mai bun.

Politica de preturi s-a conturat ca un domeniu distinct al managementului. Evolutia teoriilor si politicilor in domeniul preturilor este strans legata de miscarea conceptiilor privind ansamblul cresterii economice.

Politicile de preturi s-au afirmat odata cu primele forme de concentrare a capitalului social si au evoluat diferit, de la o tara la alta, in functie de conditiile concrete, de modalitatile si amploarea interventiei statului.

Avand in vedere faptul ca in economia de piata pretul reprezinta un important semnal de decizie, cu efecte ample asupra dinamicii productiei, prin interventia statului, in procesul de formare a preturilor se urmareste prevenirea sau atenuarea dificultatilor economice si sociale, asigurarea stabilitatii economiei si sporirea eficientei sale. In acest sens, statul foloseste o serie de metode economice si extraeconomice, administrative, in functie de care exista cel putin trei tipuri de politici in domeniul preturilor:

1.politici ce limiteaza interventia statului la un numar redus de produse;

2.politici bazate pe existenta unui sector reglementat relativ important si a unui sector liber sau doar simplu supravegheat;

3.politici ce tind sa impuna o disciplina de ansamblu a preturilor pe timp indelungat.

O implementare cu succes a politicilor legate de stabilirea preturilor presupune construirea unui suport si a unui consens in cadrul firmei, legat de oportunitatea acestor politici pentru firma. Asta poate insemna modificarea stimulentelor acordate, faptul ocuparii mai intai de cele mai usoare provocari, schimbarea clientilor de-a lungul timpului si administrarea procesului de cotatie de pret prin utilizarea unui software si a unor sisteme de calcul.

Reclama are un rol important in stabilirea preturilor. Toate reclamele incearca sa atinga un anumit obiectiv: cresterea cererii pentru produsele sau serviciile realizate de organizatia respectiva. Ea este benefica pentru cumparatori, care afla prin intermediul acesteia ce se vinde, la ce pret si care sunt caracteristicile marfurilor respective. Mai mult, reclama stimuleaza concurenta dintre cumparatori si pe cea dintre vanzatorii aceluiasi produs.

Deci, pretul, care depinde de intersectia curbei cererii cu cea a ofertei, constituie un pol de atractie catre care converg toate fortele pietei. El este un "mic nord al busolei economice", dupa cum afirma Michel Didier.

BIBLIOGRAFIE

1. Hogan

2. Marin D., - Echilibru si stabilitate in economia de piata,

Scarlat E., Editua ALL, Bucuresti, 1994

Colibaba D.

2. Marn M., - Managing price, gaining profit,

Rosiello R.  Editura Harvard Business Review,2002

Miron A.M. - Teorie si practica in microeconomie,

Editura ALL, Bucuresti, 2000

5. Mosteanu T., - Preturi si concurenta,

Constantin F.,  Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997

Dumitrescu D.,

Alexandru F.,

6. Tomita I., - Preturi si concurenta,

Ciurlau C.,  Editura Universitaria, Craiova, 2001

Bandoi A.

7. Tomita I., - Preturi si concurenta,

Bandoi A.   Editura PrintXpert, Craiova, 2008

8. *** - internet