UTILITATEA SI COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI

UTILITATEA SI COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI

Utilitatea, in sens general, este capacitatea unui bun de a satisface o nevoie (trebuinta). Ea este data de proprietatile naturale, fizice si chimice ale bunului respectiv, precum si de aprecierea pe care i-o acorda consumatorul. In afara de sensul general, utilitatea are si un sens economic.

Utilitatea economica este satisfactia pe care o simte un consumator prin folosirea unei cantitati determinate dintr-un bun obtinut de pe piata, prin procesul de vanzare-cumparare. Aprecierea utilitatii economice are un caracter eminamente individual si subiectiv, in sensul ca ea difera de la un individ la altul in functie de volumul si intensitatea nevoilor sale, de situatia sa economica, de nivelul de cultura si aspiratiile sale.

Prin folosirea bunurilor de acelasi fel, satisfactia se diminueaza progresiv pana la saturare. Pornind de la acest fapt, economistul german Gossen a formulat "Legea utilitatii marginale descrescande", conform careia "marimea intensitatii unei placeri descreste progresiv pana la saturare, daca respectiva placere este satisfacuta in mod continuu si neintrerupt". Pentru un individ, satisfactia cea mai mare o ofera consumarea primei unitati dintr-un anumit produs, iar fiecare noua unitate ii aduce o satisfactie mai mica, deoarece se adreseaza unei nevoi mai scazute.

Pornind de la determinarea cauzala mentionata mai sus, se determina trei tipuri de utilitate, si anume:

a) Utilitatea individuala este satisfactia pe care o aduce fiecare doza dintr-un bun consumat de un individ dintr-o multime de bunuri omogene;

b) Utilitatea totala este satisfactia resimtita in urma consumarii tuturor dozelor dintr-un bun de catre un individ, dintr-o perioada data. De exemplu, un bun X este format din n doze: X1, X2.. Xn, avand ca utilitati individuale U1, U2.. Un. In acest caz, utilitatea totala (UT) se determina cu relatia:

UT= U₁ + U₂..+U_n= ΣU_i

c) Utilitatea marginala (Um) reprezinta pretuirea pe care un consumator dat o acorda ultimei doze consumate dintr-un bun economic. Cu fiecare unitate de bun economic atras spre consum, utilitatea marginala se reduce, in timp ce utilitatea totala creste prin adaugarea de fiecare data a marimii utilitatii marginale a bunului. Ea se determina cu relatia:

U_m= ΔUT / ΔX

in care: ΔUT - variatia absoluta a utilitatii totale; ΔX - variatia absoluta a unitatilor (dozelor) consumate din bunul X

Utilitatea marginala (Um) masoara evolutia utilitatii totale (ΔUT) pentru o variatie foarte mica a cantitatii consumate. In tratarea acestei probleme se disting doua cazuri:

.utilitatea marginala a unui bun imperfect divizibil (U_m1 , care reprezinta variatia utilitatii totale (ΔUT) determinata de consumul unei unitati suplimentare din acel bun (ΔX):

U_m1= ΔUT / ΔX

.utilitatea marginala a unui bun perfect divizibil (U_m2), care reprezinta variatia utilitatii totale pentru o variatie infinit de mica a cantitatii consumate din acel bun¹.

U_m2= f(UT)

Relatia dintre utilitatea individuala, marginala si totala este sugestiv redata in tabelul 3.1.

Relatia dintre tipurile de utilitati

Tabelul 3.1.

In tabelul 3.1. este prezentata utilitatea totala a consumurilor, pentru cantitati crescatoare din bunul luat in considerare (exemplu: apa), care a fost notat cu X. Exemplul are in vedere doze succesive din acest produs astfel incat cantitatea creste, dar cu utilitati descrescatoare si se bazeaza pe presupunerea ca individul consumator poate sa masoare si sa aprecieze diferit fiecare doza suplimentara. In exemplul dat, primul litru

Utilitatea totala va fi functie de cantitatea de apa consumata, dar ea creste din ce in ce mai incet pana la nivelul 11. Aici utilitatea totala este cea mai ridicata si defineste punctul de satietate, iar utilitatea marginala este zero (se anuleaza).

Utilitatea marginala astfel definita se poate exprima cu ajutorul conceptului matematic de derivata. Dupa cum se cunoaste derivata unei variabile oarecare Y (in cazul nostru U'_m), care este functie de o alta variabila X (in cazul nostru consumul bunului X), masoara cum variaza Y in functie de X. Din punct de vedere matematic, U'_m reprezinta derivata functiei de utilitate totala in raport cu X, si anume: U'_m = f'(x)= f'(U_T)= ∂U'_m / ∂ (U_T)

de apa dintr-o cantitate mai mare disponibila este folosit de individ pentru a-si potoli setea; al doilea pentru a-si prepara hrana; al treilea pentru a se spala s.a.m.d.

Comportamentul consumatorului are la baza teoria utilitatii formulata de gandirea neoclasica (marginalista) si porneste de la premisa ca un consumator este capabil sa-si ordoneze in mod rational preferintele si programul de satisfacere a trebuintelor. El urmareste sa-si maximizeze satisfactia sau utilitatea obtinuta din consumul unor bunuri, cu resursele banesti disponibile.

In general, comportamentul consumatorului reprezinta totalitatea actelor de-cizionale realizate de un individ sau grup, privind achizitionarea si utilizarea de bunuri si servicii in vederea satisfacerii trebuintelor actuale si viitoare.

Intr-o perioada de timp determinata, consumatorul cu un buget limitat trebuie sa decida asupra structurii si cantitatii bunurilor cumparate. Libertatea lui de alegere este influentata de marimea bugetului (venitul disponibil) si nivelul preturilor la bunuri si servicii.

Structura bunurilor cumparate este optima cand utilitatea marginala pe unitatea monetara cheltuita este aceeasi pentru toate bunurile cumparate. Aceasta se cal-culeaza prin raportarea utilitatii marginale (U_m) la pretul bunului (P), folosind relatia:

S_o= U_m / P

in care: S_o - structura optima a bunurilor.

Explicarea fenomenului de mai sus se face cu urmatorul exemplu: un con-sumator dispune de un buget de 60 u.m. pentru cumpararea a doua bunuri: X si Y, preturile fiind de 10 u.m. pentru bunul X si 20 u.m. pentru bunul Y. Situatia se pre-zinta in tabelul 3.2.

Structura optima a bunurilor consumate

Tabelul 3.2.

Pentru a-si maximiza satisfactia (utilitatea), consumatorul cumpara bunurile X si Y, in ordine descrescanda a utilitatii marginale pe fiecare unitate monetara cheltuita. Prima unitate cumparata este bunul Y, unde Um/P=2, urmeaza un bun X, unde Um/P=1,5 si in continuare un bun X si unul Y, unde Umg/P=1.

In limitele bugetului de care dispune, cumparatorul va achizitiona doua bunuri X si doua bunuri Y. Rezulta ca structura bunurilor cumparate este optima, iar consumatorul se afla in echilibru atunci cand Um/PX=UmPY. Consumatorul va fi in pozitie de echilibru atunci cand pentru resursele banesti date si preturile bunurilor de consum determinate beneficiaza de cel mai inalt nivel de utilitate.

Alegerea consumatorului si evolutia utilitatii poate fi explicata mai ama-nuntit cu ajutorul curbei de indiferenta. Obiectivul consumatorului consta in atingerea curbei de indiferenta cea mai ridicata posibil, care exprima cel mai ridicat nivel al utilitatii ce se poate obtine din combinatia a doua sau mai multor produse. Insa, pentru a alege, consumatorul nu ia in considerare numai preferintele sau dorintele sale, ci este obligat sa tina seama si de posibilitatile sale de a procura bunurile respective, posibilitati care sunt limitate.

Posibilitatile alegerii sunt dependente de doua variabile: venitul disponibil al consumatorului (Vd) si preturile produselor, de exemplu X si Y (P_x , P_y ). Limita impusa alegerii consumatorului de dimensiunea celor doua variabile reprezinta constrangerea bugetara. Aceasta inseamna ca efortul (cheltuielile) de consum pe care le efectueaza un individ nu pot depasi venitul sau, relatie ce se exprima astfel:

V_d= C_x + C_y= P_x · X + P_y · Y

in care: C _x,y - cheltuiala pentru procurarea bunului X, respectiv Y.