Salariul - pret al muncii

Salariul - pret al muncii

Termenul de salariu a fost folosit initial in armata romana pentru a desemna suma de bani pe care o primeau soldatii romani pentru a-si cumpara sarea (salarium). Proprietarul resursei de munca, utilizata intr-o anumita activitate umana, este recompensat prin salariu, care reprezinta suma platita pentru serviciile factorului munca, adica pretul platit in schimbul muncii prestate. In conditiile in care cererea si oferta de munca sunt egale, se formeaza salariul de echilibru. In raport cu pozitia celor doi parteneri - utilizatorul si posesorul resursei de munca - modul de interpretare a salariului este diferit. Pentru primul, salariul este o componenta a costului unui bun economic, iar al doilea considera salariul ca fiind pretul muncii sale, care-i recompenseaza munca depusa intr-o anumita activitate umana si care imbraca forma de venit.

In sens larg, se considera salariu orice venit ce provine din munca, inclusiv cel al intreprinzatorului, micilor fermieri, meseriasilor, liberilor profesionisti etc. In sens restrans, salariul reprezinta venitul care recompenseaza munca salariatilor ce este inchiriata pe un anumit termen, fiind destinat satisfacerii nevoilor personale si ale familiei sale.

In general, salariul este considerat venitul insusit de cea mai mare parte a populatiei ocupate in tarile cu economie consolidata si care detine ponderea principala intre veniturile fundamentale specifice economiei de piata. Dupa formele sale de existenta si semnificatia lor practica, se disting doua forme de salariu: salariu nominal (brut si net) si salariu real.

Salariul nominal (Sn) reprezinta suma de bani pe care o primeste salariatul de la angajatorul sau, exprimata in preturile curente de piata. Salariul brut cuprinde toate veniturile provenite din munca (salariul de baza si alte adaosuri). Salariul net rezulta prin diminuarea salariului nominal brut cu impozitul pe salariu, cu contributiile la asigurari sociale si alte obligatii prevazute de lege.

In tarile cu economie de piata se stabileste prin lege un nivel minim al salariului nominal (salariul minim garantat). Acesta consta dintr-o anumita suma de bani necesara asigurarii subzistentei, fiind o masura de protectie sociala a salariatilor. Marimea lui difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta.

Salariul real (Sr) exprima, in forma baneasca, cantitatea de bunuri, materiale si servicii care poate fi procurata de un salariat sau o familie de salariati, la un moment dat, cu salariul nominal net incasat. Marimea salariului real se afla sub influenta a doi factori si anume: marimea salariului nominal net si nivelul preturilor bunurilor destinate consumului populatiei.

Daca salariul nominal (Sn) creste mai repede decat cresc preturile, atunci salariul real creste; daca preturile cresc mai mult decat salariul nominal, atunci salariul real scade. Altfel spus, salariul real reprezinta salariul nominal corectat cu indicele preturilor bunurilor de consum (Ipc):

Sr = Sn / Ipc x 100

In practica, evolutia salariului nominal si a celui real se calculeaza prin indici. Indicele salariului nominal (Isn) se determina prin raportarea salariului nominal din perioada curenta (Sn1) la salariul nominal din perioada de baza (Sn0); indicele salariului real (Isr) se determina prin raportarea salariului real din perioada curenta (Sr1) la salariul real din perioada de baza (Sr0) sau prin raportarea indicelui salariului nominal la indicele preturilor bunurilor de consum (Ipc), astfel:

Isn = Sn₁/Sn₀; Isr = Sr₁/Sr₀ x 100; Isr = Isn/Ipc x 100.

Marimea si evolutia salariului real au o semnificatie deosebita, care se reflecta in comportamentul salariatului in munca. Daca salariul real corespunde aspiratiilor sale, salariatul poate renunta la munca suplimentara si uneori chiar la o parte a muncii desfasurate in conditiile normale. Acest fenomen poarta numele de efect de venit. In schimb, daca salariul real nu corespunde dorintelor sale, salariatul este dispus sa munceasca suplimentar pe seama timpului sau liber (efect de substituire) sau sa-si schimbe locul de munca.

In structura complexa a salariului nominal, locul principal il ocupa salariul de baza, marimea acestuia fiind produsul dintre salariul tarifar-orar negociat si numarul de ore efectiv lucrate. Alaturi de salariul de baza mai exista si alte forme de salariu: familial, colectiv si social.

Salariul familial consta din alocatii pentru copii, ajutoare pentru nasteri, casatorie etc; salariul colectiv se atribuie tuturor salariatilor dintr-o firma sub forma participarii la profit (beneficiu) sau alte facilitati facute la serviciile sociale (crese de copii, cantine, etc); salariul social reprezinta o parte a cheltuielilor administratiilor publice destinata sporirii veniturilor unor grupuri de salariati, elevi sau studenti, sau anumitor categorii ale populatiei afectate de somaj, accidente de munca, boli profesionale, etc, in vederea asigurarii securitatii economico-sociale a acestora.

Remunerarea muncii se realizeaza prin mai multe forme de salarizare, acestea fiind: pe unitatea de timp; in acord; mixta.

Marimea salariului, ca si evolutia acestuia, difera de la o tara la alta, de la o perioada la alta, pe domenii de activitate si unitati economice si chiar in interiorul acestora. Nivelul si dinamica salariilor sunt influentate de o multitudine de factori; importanta deosebita avand urmatorii:

raportul dintre cererea si oferta de munca;

marimea costului muncii (dimensiunile cheltuielilor legate de instruirea si calificarea profesionala a salariatilor);

nivelul productivitatii muncii;

nivelul preturilor la bunurile de stricta necesitate;

raporturile ce se stabilesc intre veniturile posesorilor factorilor de productie.

Cand cererea de munca intr-un anumit domeniu de activitate este mai mare comparativ cu oferta, salariile au tendinta de crestere; daca oferta de munca este mai mare decat cererea, salariul tinde sa se reduca.

Pe langa fortele economice specifice pietei muncii, asupra marimii si dinamicii salariului actioneaza, mai ales indirect, si forte din afara pietei, cum sunt:

gradul scazut de mobilitate a resurselor de munca;

discriminarile in angajare;

presiunea organizatiilor sindicale si capacitatea lor de a-si impune revendicarile in cadrul negocierilor colective;

legislatia privind salarizarea si protectia sociala a somerilor adoptata de puterea publica.

Multiplele aspecte ale salarizarii - nivelul salariului tarifar orar, premii, alocatii, ajutoare, modalitati de plata, indexarile salariale, normele de munca, etc. - sunt amplu discutate in cadrul negocierilor colective dintre sindicat si patronat. Hotararile adoptate in legatura cu aceste probleme se regasesc in contractul colectiv de munca. Prin confruntarea fortelor pietei si a celor din afara pietei se desfasoara procesele de diferentiere, apropiere si "egalizare" a marimii salariului.

Pe termen scurt, pe fondul unor evolutii pozitive sau negative nesemnificative, nivelul salariului poate sa creasca, sa scada sau sa nu se modifice; pe termen lung, pe fondul unor oscilatii de la o perioada la alta, marimea salariului are o tendinta de crestere.

Comparativ cu celelalte categorii de piete, piata muncii se caracterizeaza prin aceea ca, pe ansamblul economiei nationale, oferta depaseste cererea, in conditiile in care in anumite domenii de activitate, specializari, meserii sau zone economice se poate manifesta o tendinta inversa. Aceasta caracteristica generala a pietei muncii influenteaza evolutia marimii salariului. In timp, se manifesta o tendinta de incetinire a cresterii salariului sau chiar de regres, nu atat sub forma scaderii salariului nominal cat mai ales prin diminuarea salariului real.