 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
ANALIZA VALORII ADAUGATE - ELEMENT ESENTIAL AL ANALIZEI ECONOMICO-FINANACIARE
Valoarea adaugata (VA) este unul dintre indicatorii semnificativi ai activitatii, ce permite
aprecierea capacitatii intreprinderii de a produce valoare noua si de a-si relua activitatea la nivele de performanta superioara
In literatura de specialitate, valoarea adaugata cunoaste mai multe definiri, dintre care
cele mai reprezentative se considera ca sunt urmatoarele :[1]
Ø Valoarea adaugata este masura bogatiei efectiv create de unitatile economice, indiferent de forma specifica a activitatii pe care o desfasoara.
Ø Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, in deosebi a factorilor de munca si capital, peste valoarea materiilor prime, materialelor si serviciilor cumparate de intreprindere de la terti.
O concluzie ar fi ca valoarea adaugata reprezinta bogatia creata prin valorificarea resurselor tehnice, umane si financiare ale firmei peste valoarea consumurilor intermediare provenite de la terti.
Prin comparatia valorii adaugate cu cifra de afaceri, putem spune ca in timp ce aceasta din urma exprima capacitatea intreprinderii de a vinde, valoarea adaugata exprima aportul economic al intreprinderii, surplusul de valoare pe care aceasta reuseste sa-l genereze ca urmare a efortului depus in procesul de productie.
Analiza valorii adaugate prezinta o buna evaluare a performantelor si a eficientei folosirii factorilor de productie. Se poate spune astfel ca valoarea adaugata exprima, mult mai bine decat orice alt indicator, eficacitatea combinarii factorilor de productie munca si capital.
Prin insumarea valorilor adaugate de la toate intreprinderile din tara se obtine Produsul Intern Brut (PIB). Acesta reprezinta singura oferta interna de bunuri si servicii pentru satisfacerea cererii (interne si externe) de consumuri finale, in sectorul privat si in cel public.
1. ANALIZA NIVELULUI SI DINAMICII VALORII ADAUGATE
Valoarea adaugata se poate obtine prin doua modalitati de calcul si anume :
Ø metoda substractiva (sintetica)
Ø metoda aditiva (repartitie)
1.1. Metoda substractiva
Aceasta metoda este cunoscuta si sub denumirea de metoda sintetica. Presupune determinarea VA pornind de la volumul total de activitate desfasurata de intreprindere din care se inlatura consumurile provenite de la terti, potrivit acestei metode, valoarea adaugata se determina astfel :
VA = marja comerciala (Mc) + productia exercitiului (Qex ) - consumuri
intermediare (Ci)
Astfel:
- pentru firmele cu activitate de productie, valoarea adaugata se determina ca diferenta intre productia exercitiului (Qe) si consumurile intermediare (Ci).
VA = Qex - Ci
Qex= Qvd + DQsto+Qimo
Informatii despre nivelul consumurilor intermediare (Ci) gasim atat in Cpp cat si in balanta de verificare.
In cadrul consumurilor intermediare includem cheltuielile cu materi prime, materiale, energie electrica, apa, protocol, salarii, publicitate, cheltuili cu deplasarea si detasarea, cheltuieli cu telecomunicatii, comisioane bancare precum si alte servicii prestate de terti.
Consumurile intermediare sunt definite ca fiind acele consumuri de bunuri economice cu exceptia capitalului fix, pentru a produce alte bunuri. Formula de calcul a consumurilor intermediare este urmatoarea :
Consumurile intermediare = cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile
(ct.601+608) + alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+
608) + alte cheltuieli din afara (ch.cu energie si apa -ct.605) + cheltuieli privind prestatiile externe(ct.611+612+613+614+ 621+622+623+624+625+626+627+628)
Orice crestere a consumurilor intermediare provoaca diminuarea valorii adaugate. La fel ca si cifra de afaceri, valoarea adaugata, ca indicator de rezultate, are o pregnanta tenta strategica. Reducerea consumurilor intermediare porneste de la cunoasterea temeinica a pietei de aprovizionare si continuua cu existenta la nivelul intreprinderii a unor competente care sa asigure transformarea cat mai eficienta a intrarilor in noi valori la iesirea din proces, intemeiate pe tehnologie si organizare .
In acest context raportul dintre consumurile intermediare si productia exercitiului sau consumurile intermediare si cifra de afaceri poate fi un bun indicator de apreciere a avantajului competitiv la nivelul intreprinderii pornind de la cele doua coordonate: surse de aprovizionare si tehnologie si organizare.
pentru firmele cu activitate de comert, valoarea adaugata este reprezentata de marja comerciala, determinata ca diferenta intre veniturile din vanzarea marfurilor (Vmf) si cheltuielile privind marfurile (Chmf).
VA= Vvzmf - Cmf - Ci= Mc- Ci
unde:
Vvzmf : venituri din vanzarea marfurilor
Cmf : costul marfurilor vandute
Ci : consumuri intermediare legate de activitatea de comert
- daca intreprinderea desfasoara activitate de productie si comercializare, adica interprindere mixta, valoarea adaugata se determina pe baza ralatiei :
VA= (Qex + MC) - (M + Ci)
Analiza dinamicii indicatorilor valorici permite aprecierea gradului de realizare a programelor de productie si comercializare, comparandu-se nivelurile realizate in perioada curenta cu nivelurile programate sau cu realizarile din perioadele anterioare.
Daca din punct de vedere
teoretic poate fi admisa egalitatea
insemnand ca fata de baza de raportare se mentine aceeasi proportionalitate intre elementele care
diferentiaza indicatorii respectivi, o astfel de situatie nu se intalneste in practica, deoarece intre elementele de diferentiere a indicatorilor prezentati mai sus intervin schimbari de la o perioada la alta.
Prin compararea indicilor acestor indicatori se pot determina deci elementele care ii
diferentiaza, sub aspectul normalitatii putand fi intalnite urmatoarele situatii:
a) ICA > IQf
Cresterea mai rapida a cifrei de afaceri decat a productiei fabricate semnifica o scadere a
ponderii stocurilor de produse destinate vanzarii, in cazul firmelor productive; pentru firmele ce
desfasoara activitate de productie si comercializare, inegalitatea exprima si cresterea mai rapida a veniturilor din vanzarea marfurilor, comparativ cu valoarea productiei fabricate. Situatia exprima cresterea gradului de valorificare a productiei fabricate.
b) IQf > IQe
Inegalitatea dintre indicele productiei fabricate destinate livrarii si indicele productiei
exercitiului reflecta reducerea ponderii sau chiar a marimii stocurilor de productie neterminata si a consumului intern, situatie favorabila pana la un anumit nivel care sa nu afecteze desfasurarea normala a activitatii de productie.
c) IVA > IQe
Cresterea mai rapida a valorii adaugate fata de cresterea productiei exercitiului semnifica
scaderea ponderii consumurilor de la terti (a cheltuielilor materiale si a cheltuielilor cu prestatiile
externe) in volumul activitatii realizat de intreprindere, dar fara a se afecta calitatea produselor
fabricate, fiind rezultatul cresterii gradului de valorificare a resurselor materiale.
Marja comerciala reprezinta castigul realizat sub forma de adaos rezultat din activitatea de comercializare a marfurilor. Nivelul indicatorului reprezinta practic valoarea adaosului comercial rezultat in urma deducerii cheltuielilor privind marfurile din veniturile rezultate de pe urma vanzarii acestora.
Marja comerciala = venituri din vanzarea marfurilor (Vvmf- ct.707) - cheltuieli privind marfurile (Chmf - ct.607)
Productia exercitiului reprezinta totalitatea bunurilor si serviciilor produse de o intreprindere pe o perioada de un an. Este expresia activitatii globale a intreprinderii.
Principalele elemente componente ale productiei exercitiului sunt evidentiate in urmatoarea formula de determinare :
Productia exercitiului = productia vanduta (ct.701+702+703+704+705+706+708) +
variatia (sold debitor ct. 711) + productia imobilizata (ct. 721+
722)
Avand in vedere cele prezentate anterior valoarea adaugata mai poate fi scrisa si astfel :
VA = (Vvmf - Chmf) + (Qex - Ci)
1.2. Metoda aditiva
Conceptului de distributie a valorii adaugate ii poate fi asociat si o metoda de calcul a indicatorului, numita metoda aditiva sau metoda aditionala. Presupune determinarea VA prin insumarea elementelor componente. In general metoda aditiva este utilizata pentru analiza structurala a VA: potrivit acestei metode, valoarea adaugata se va determina astfel :
VA = ( cheltuieli cu personalul + participarea salariatilor la profit ) + (impozite , taxe
si varsaminte - inclusiv impozitul pe profit ) + cheltuieli cu dobinzi +
dividente + ( profit reinvestit + amortizarea )
sau
VA = Cp + Cam + Cdob + CI,T + 
unde:
Cp, am, dob, I,T, : cheltuieli cu personalul, amortizarea,. dobanzile,. impozitele si taxele (fara TVA; CAS, CASS, somaj - sunt incluse la cheltuielile cu personalul)
- alte venituri din exploatare
+ despagibiri, donatii
+ chelt.cu provizioane pt risc
- chelt.cu dobanzi
:rezultat din exploatare corectat cu
In ceea ce priveste tendinta este bine ca ritmul de crestere a elementelor sa respecte o succesiune bine determinata si anume: dividentele sa creasca cam in acelasi ritm cu autofinantarea (dependent de politica de investitii), iar profitul net sa creasca mai repede ca orice alt element.
Cel mai bine este ca remunerarea statului sa se reduca in pondere, reflectand o reducere a presiunii fiscale si implicit cresterea surselor de dezvoltare ale intreprinderii.
Ponderea ridicata a dobanzilor poate reflecta o gestiune financiara deficitara. Cresterea in structura a cheltuielilor cu personalul reprezinta o crestere a consumului de remunerare al proprietarilor.
Aceasta metoda se preteaza mult mai bine pentru calculul valorii adaugate globale, deoarece ia in calcul atat efectele receptate de intreprindere din exterior, cat si cele care nu sunt specifice activitatii de productie si comercializarea (efectele activitatii extraordinare).
Pentru analiza dinamici valorii adaugate sunt folositi indicatori de abatere absoluta.
Astfel, abaterea absoluta a valorii adaugate se va determina astfel :
a) Abaterea absoluta in marimi absolute
VA = VA1-VA0
sau
VA = Van -VA n-1
Abaterea absoluta in marimi absolute a valorii adaugate cuantifica in marimi absolute cresterea sau descresterea nivelului valorii adaugate fata de o baza de comparatie sau fata de nivelul valorii adaugate din perioade precedente.
Acest tip de abatere permite compararea si cu alte baze de comparatie decat cele de la nivelul intreprinderii.
b) Abaterea absoluta in marimi relative de natura indicelui
IVA = VA1 / VA0 x 100
sau
IVA = VAn / VA n-1 x 100
Abaterea absoluta in marimi relative a valorii adaugate arata de cate ori se regaseste valoarea adaugata din perioada de baza sau baza de comparatie in valoarea adaugata din perioada curenta sau cea comparata .
c) Abaterea absoluta in marimi relative de natura ritmului (abaterea indicelui).
IVA = Ivabf - 100
sau
IVA = Ivab1 - 100
Ritmul arata procentul, in marimi relative, abaterea absoluta a valorii adaugate de la o perioada la alta, sau abaterea absoluta a valorii adaugate comparate fata de baza de comparatie.
2. ANALIZA STRUCTURALA A VALORII ADAUGATE
In analiza valorii adaugate, din punct de vedere metodologic, se folosesc pe langa marimile absolute si marimile relative si rate ale valorii adaugate care permit aprecierea performantelor unei intreprinderi.
Aceasta apreciere se realizeaza in general pe baza unei comparatii intre ratele calculate de intreprindere si ratele de referinta exprimate de normele semnificative, interne sau externe.
Daca aceasta confruntare se face prin raportarea la normele interne comparatia poate fi intre valorile prezente si valorile trecute, pentru a identifica si justifica evolutiile ce afecteaza performantele. Dar comparatia poate fi si intre valoarea efectiva a ratelor si valoarea care a fost fixata ca obiectiv al intreprinderii de catre conducatorii sai.
Daca analiza comporta o comparatie cu normele externe, ratele de performanta calculate pentru o intreprindere pot fi raportate la aceleasi rate calculate pentru o "intreprindere martor", in raport cu care doreste sa se compare. In acest caz va alege ca exemplu intreprinderi reputate pentru calitatea gestiunii lor. Referirile externe pot fi statistice cand interprinderea face comparatia cu un ansamblu de interprinderi sau cu acelea care exercita aceeasi activitate.
Dintre ratele valorii adaugate, cele mai folosite in teoria si practica economica sunt :
a) Rata variatiei valorii adaugate, care permite aprecieri cu un plus de precizie, asupra cresterii sau regresiei activitatii :
Rv = VA1 - VA0 / VA0 x 100
Aceasta rata mai este denumita in literatura economica "rata de crestere a intreprinderii". Mai poate fi scrisa si sub forma :
Cu cat rata de crestere (Rc este mai mare cu atat capacitatea intreprinderii de a obtine valoarea adaugata este mai mare).
b) Rata valorii adaugate - care se determina ca raport procentual intre valoarea adaugata si cifra de afaceri :
CA - e privita ca fiind capacitatea de a vinde.
VA - e privita ca fiind capacitatea de a produce.
Acest indicator este o expresie a productivitatii globale, a bogatiei create la un anumit nivel de activitate.In industrie ea se ridica in medie la 50-60% din cifra de afaceri, pe cand in sfera distributiei este mult mai redusa (15-20%). Intrepretarea evolutiei ratei valorii adaugate trebuie facuta luand in considerare structura cifrei de afaceri pe tipuri de activitati. Pentru o intreprindere mixta (de productie si comercializare) degradarea ratei valorii adaugate semnifica cresterea ponderii activitatii comerciale, cu o rata specifica mai redusa.
Dupa alti autori rata valorii adaugate constituie un indicator al gradulului de integrare economica a intreprinderii, a capacitatii acesteia de a-si asigura ea insasi un anumit numar de faze ale ciclului de exploatare.
c) Ratele de remunerare ale valorii adaugate reprezinta ponderea detinuta de fiecare element component (ca expresie a remunerarii diferitilor parteneri) in valoarea adaugata.
Valoarea adaugata de intreprindere ca urmare a derularii unei activitatii lucrative (valoarea adaugata bruta globala) se repartizeaza, in general, intre cinci parti participante :
- personalul salariat care este retribuit prin salarii si protectia sociala aferenta
- statul percepe impozite
- creditorii percep dobanzi pentru titluri de credit pe care le-au consimtit intreprinderii si comisioane
- actionarii intreprinderii care au dreptul la o remunerare separata prin dividente ;
- intreprinderea (prin autofinatarea neta reala , adica profit repartizat pentru investitii si amortizari).
Analiza modului de repartizare a valorii adaugate este importanta pentru a pune in evidenta evolutia partii care revine fiecarui participant si astfel sa se aprecieze nivelul de retribuire al acestuia in raport cu efortul depus.
Pentru aprecierea modului de distribuire a valorii adaugate se utilizeaza urmatoarele rate:
PERSONAL : Rp=
Cu cat rata e mai mare cu atat intreprinderea remunereaza mai bine angajatii sai.
STAT : 
ACTIONARI : Rc=
Dimensiunea Cam este data de politica de investitii si sistemul de amortizare folosit.
CREDITORI : 
Dimensiunea este marcata de politica de finantare a societatii, de dobanda aferenta creditelor contractate, etc.
INTREPRINDERE : 
Daca indicele elementelor componente este mai mic decat indicele VA, atunci spunem ca a scazut ponderea acelui element in totalul VA.
Nivelul ratelor de distribuire a valorii adaugate este important, atat pentru a se urmari evolutia in timp si mutatiile care pot avea loc intre cele cinci categori, cat si pentru a fi comparate cu nivelurile medii pe ramura sau cu nivelurile realizate de alte intreprinderi din ramura .
In teoria si practica economica se opereaza si cu alte rate ale valorii adaugate, cum ar fi:
- valoarea adaugata realizata in medie de un salariat (care nu este altceva decat o forma de exprimare a productivitatii muncii):
R = VA / NS
- valoarea adaugata la 100, 1000 lei active imobilizate sau active fixe:
R=VA / Ai x 1000
sau
R=VA / Af x1 000
Pentru ca aceste rate ale valorii adaugate sa fie utile in procesul de decizie e necesar ca in determinarea lor sa se tina seama de eroziunea monetara. Analiza valorii adaugate prezinta interes pentru orice intreprindere, indiferent de domeniul de activitate, deoarece permite evaluarea performantelor, a eficientei folosirii factorilor de productie, a politicii comerciale.
ANALIZA FACTORIALA A VALORII ADAUGATE
Analiza factoriala este o metoda de analiza economico-statistica care studiaza structura matricelor de covariatie si corelatie, cu scopul identificarii influentei diferitilor factori asupra evolutiei unui fenomen.
Modelele de analiza factorial a valorii adaugate urmaresc, pe de-o parte, punerea in evidenta a factorilor de influenta care prin actiunea lor modifica in timp nivelul indicatorilor, iar pe de alta parte stabilirea masurilor care se impun pentru limitarea actiunii factorilor cu influenta negativa si amplificarea sau mentinerea actiuni celor care au o influenta pozitiva.
Modelele factoriale ce pot fi folosite la analiza valorii adaugate se impart in doua categorii:
- modele care au la baza munca, avand in vedere ca munca este considerata ca fiind principalul creator de valoare adaugata;
- modele de tip financiar, datorita usuritei cu care se obtin datele necesare analizei
1 . Modelul factorial care ia in considerare aportul resurselor tehnice si materiale la realizarea nivelului valorii adaugate
a) Stabilirea modelului factorial :
VA = Aex x ( CA / Aex ) x ( VA / CA )
b) Identificarea factorilor de influenta
c) Masurarea intensitatii de actiune a factorilor de valorii adaugate :
Influenta modificarii activelor de exploatare asupra valorii adaugate
VA( Aex1) = Aex1 (CA / Aex)0 x (VA / CA)0 - Aex0 x (CA / Aex)0 x (VA / CA)0
= Aex x (CA / Aex)0 x (VA / CA)0
2) Influeta modificarii eficientei utilizarii activelor de exploatare prin prisma acestora de a degaja cifra de afaceri asupra valorii adaugate
VA( CA/Aex) = Aex1 x (CA / Aex)1 x (VA/CA)0 - Aex1 x (CA/Aex)0 x (VA/CA)0
= Aex1x (CA/Aex) x (Va/CA)0
3) Influenta modificarii ratei valorii adaugate asupra valorii adaugate
VA( VA/CA) = Aex1 x (CA/Aex)1 x (VA/CA)1 - Aex1 x (CA/Aex)1 x (VA/CA)0
= Aex1 x (CA/Aex)1 x (VA/Ca)
d) Determinarea abaterii totale
ΔVA= ΔVA(Δ Aex)+ ΔVA(ΔCA/Aex) + ΔVA(ΔVA/CA)
Explicarea mecanismului de transmitere a actiunii factorilor asupra valorii adaugate :
a) Modificarea activelor de exploatare influenteaza valoarea adaugata in mod direct, in acelasi sens si proportional cu nivelul din perioada de baza a eficientei utilizarii activelor de exploatare si a ratei valorii adaugate, ambele cu baza de calcul in cifra de afaceri.
b) Modificarea eficientei utilizarii activelor de exploatare prin prisma capacitatii
acestora de a degaja, cifra de afaceri influenteaza valoarea adaugata in mod direct, in acelasi sens si proportional cu nivelul din perioada curenta a activelor de exploatare si cu nivelul din perioada de baza a ratei valorii adaugate
c) Modificarea ratei valorii adaugate cu baza de calcul in cifra de afaceri influenteaza in mod direct, in acelasi sens si proportional cu nivelul din perioada curenta a activelor de exploatare si a eficientei utilizarii activelor de exploatare prin prisma capacitatii acestora de a genera cifra de afaceri.
Masurile de crestere a valorii adaugate conform modelului ce trebuie sa vizeze :
a) Utilizarea extensiva data de cresterea nivelului activelor de exploatare, in conditiile pastrarii constante a randamentului activelor de exploatare si a ratei valorii adaugate
b) Cresterea cifrei de afaceri intr-un ritm mai mare decat cel al activelor de exploatare (ICA > IAex)
c) Cresterea valorii adaugate intr-un ritm superior cresterii cifrei de afaceri (Iva > ICA)
2. Modelul factorial care ia in considerare contributia muncii la obtinerea valorii adaugate
Se poate determina un model teoretic si unul practic
a) Stabilirea modelului factorial teoretic
Modelul teoretic : VA = Nh x whva
Stiind ca : Nh = Np x nh
nh = nz
b) Identificarea factorilor de influenta in modelul teoretic
ΔNp
ΔNh Δnz
Δnh
VA
h
whva
Unde: Nh - numar total de ore lucrate in medie de toti salariati intr-un an
Np - numar de personal
nh - numar total de ore lucrate in medie de 1 salariat intr-un an
h - numar de ore lucrate intr-o zi
nz - numar total de zile lucrate in medie de 1 salariat intr-un an
wh - productivitatea medie orara
c) Masurarea intensitatii de actiune a factorilor valorii adaugate :
1) Influenta modificarii consumului total de munca asupra valorii adaugate
VA( Nh) = Nh1 x whva0 - Nh0 x whva0
= Nh x whva0
Influenta modificarii numarului de personal asupra valorii adaugate
VA( Np) = Np1 x nh0 x whva0 - Np0 x nh0 x whva0
= ΔNp x nh0 x whva0
Influenta modificarii numarului mediu de ore lucrate de un muncitor pe an:
VA( nh) = Np1 x nh1 x whva0 - Np1 x nh0 x whva0
= Np1 x Δnh x whva0
1.2.1) Influenta modificarii numarului mediu de zile lucrate de un muncitor pe an :
VA(nz)=Np1 x nz1 x h0 x whva0 - Np1 x nz0 x h0 x whva0
=Np1 x Δnz x h0 x whva0
1.2.2) Influenta modificarii numarului mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi asupra valorii adaugate :
VA( h)=Np1 x nz1 x h1 x whva0 - Np1 x nz1 x h0 x whva0
= Np1 x nz1 x Δh x whva0
2) Influenta modificarii productivitatii medii orare cu baza de calcul in valoarea adaugata asupra valorii adaugate :
ΔVA(Δwhva)=Nh1 x whva1 - Nh1 x whva0
= Nh1 x Δwhva
d) Determinarea abaterii totale
ΔNh = ΔNh(ΔNp) + ΔNh (Δnh)
Δnh = Δnh (Δnz) + Δnh (Δh)
ΔVA = ΔVA(ΔNh) +ΔVA(Δwhva)
Modelul practic
a) Stabilirea modelului factorial practic:
Modelul practic : VA =Np x nz x h x whva
unde :
Np - numar de personal
Nh - numarul total om-ore
nh - numarul mediu de ore lucrate de un muncitor pe an
nz - numarul mediu de zile lucrate de un muncitor pe an
h - numarul mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi
whva - productivitatea orara medie a muncii cu baza de calcul in valoarea adaugata
b) Identificarea factoriala de influenta in modelul practice :
Np
nz
VA h
whva
c) Masurarea intensitatii de actiune a factorilor valorii adaugate
1) Influenta modificarii numarului de personal asupra valorii adaugate
VA ( Np) = Np1 x nz0 x h0 x whva0 - Np0 x nz0 x whva0
= ΔNp1 x nz x h0 x whva0
2) Influenta modificarii numaului mediu de zile lucrate de un muncitor pe an asupra valorii adaugate
VA( nz) = Np1 x nz1 x ho x whva0 - Np1 x nz0 x h0 x whva0
= Np1 x Δnz ho x whvao
3) Influenta modificarii numarului mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi asupra valorii adaugate
VA( h) = Np1 x nz1 x h1 x whva0 - Np1 x nz1 x h0 x whva0
= Np1 x nz1 x h x whva0
4) Influenta modificarii productivitatii orare medii a muncii cu baza de calcul in valoarea adaugata asupra valorii adaugate
ΔVA(Δwhva) = Np1 x nz1 x h1 x whva1 - Np1 x nz1 x h1 x whva0
= Np1 x nz1 x h1 x Δwhva
d) Determinarea abaterii totale:
ΔVA = ΔVA(ΔNp) + ΔVA(Δnz) ΔVA(Δh) + ΔVA (Δwhva)
Explicarea mecanismului de transmitere a actiunii factorilor asupra valorii adaugate
a) Modificarea numarului de personal influenteaza valoarea adaugata in mod direct, in acelasi sens si proportional cu nivelul din perioada de baza a numarului mediu de zile lucrate de un muncitor pe an si respectiv a numarului de ore lucrate de un muncitor pe zi si cu nivelul din perioada de baza a productivitatii orare medii a muncii.
b) Modificarea numarului mediu de zile lucrate de un muncitor pe an influenteaza valoarea adaugata in mod direct, in acelasi sens si proportional cu numarul de personal din perioada curenta, respectiv cu numarul mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi si cu productivitatea medie orara a muncii din perioada de baza
c) Modificarea numarului mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi influenteaza valoarea adaugata in mod direct, in acelasi sens si proportional cu nivelul din perioada curenta a numarului de personal si a numarului mediu de zile de un muncitor pe an si cu nivelul din perioada de baza a productivitatii orare medii a muncii.
d) Modificarea productivitatii orare medii a muncii (cu baza de calcul in valoarea adaugata) influenteaza valoarea adaugata in mod direct, in acelasi sens si proportional cu nivelul din perioada curenta a numarului de personal, a numarului mediu de zile lucrate de un muncitor pe an si a numarului mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi .
Masurile de crestere a valorii adaugate conform modelului utilizat sunt :
a) Utilizarea extensiva: cresterea Nh (consumului de timp de munca), in consideratiile pastrarii VA realizata pe unitatea de timp de munca. Cresterea de Nh se poate realiza fie prin cresterea Np (numarului de personal), fie prin cresterea nh (numarul mediu de ore lucrate de un muncitor pe an).
La randul sau nh poate fi crescut prin cresterea numarului mediu de zile lucrate de un muncitor pe an si a numarului mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi .
b) Utilizarea intensiva: prevede cresterea VA la unitatea de timp de munca, in conditiile pastrarii consumului total de timp de munca nemodificat. In esenta inseamna cresterea productivitatii muncii.
Fiecare produs inglobeaza o anumita VA, ori daca in timpul total de munca alocat se produce mai mult, implicit VA pe total va creste .
c) Utilizarea extensiva si intensiva: acest mod de crestere a valorii adaugate se realizeaza, de regula, atunci cand au loc schimbari majore in ceea ce priveste nivelul tehnic si tehnologic al intreprinderii, inclusiv cresterea capacitatilor de productie .
La nivelul utilizarii extensive a personalului cauzele neutilizarii corespunzatoare a consumului total de timp de munca pot fi :
Ø Cauze obiective
o Concedii de boala
o Concedii de maternitate
o Program redus pentru boala sau maternitate
o Concedii pentru studii
o Cazuri de forta majora
Ø Cauze datorate conducerii si organizarii
o Intreruperi de zile intregi sau in cadrul zilei, de ore generate de :
o Lipsa materiilor prime
o Lipsa energiei si combustibililor
o Prelungirea duratelor de executie a reviziilor si reparatiilor periodice
o Deficiente de natura organizatorica
o Greve
Ø Cauze subiective, derivate din atitudinea personalului anagajat :
o Absentismul
o Nerespectarea programului de lucru (intarzieri, plecari in timpul
programului sau mai devreme de terminarea acestuia)
o Concedii fara plata
o Cultura organizationala, data in istoricul firmei si pilda conducatorului.
Utilizata curent in practica financiara, valoarea adaugata prezinta interes din urmatoarele considerente :
realizeaza legatura dintre nivelul microeconomic si macroeconomic, prin agregarea valorii adaugate ale intreprinderilor la nivel macroeconomic obtinandu-se Produsul Intern Brut (PIB)
reprezinta indicatorul care masoara aportul specific al intreprinderii la realizarea productiei sale, fiind un indicator mai sintetic decat cifra de afaceri si productia
este criteriul de apreciere a cresterii intreprinderii, rata cresterii cifrei de afaceri fiind adesea nerealista
masoara gradul de integrare a intreprinderii, prin raportul VA / Productie (CA). Cu cat rezultatul raportului este mai mare cu atat intreprinderea este mai integrata, adica isi poate asigura ea insasi un numar mare de faze de fabricatie, fara a recurge la serviciile altor intreprinderi pentru executarea unor lucrari sau furnizarea unor subansambluri;
permite, in conditii de functionare identice, realizarea anumitor clasificatii sectoriale
reflecta gradul de utilizare a factorilor de productie, pentru acelasi nivel al valorii adaugate si cu structuri de exploatare identice, utilizarea factorilor de productie putand fi diferite, in functie de randamentul diferit al utilizarii fortei de munca si al echipamentelor productive destinate activitatii de exploatare
evidentiaza structura exploatarii, prin intermediul ratelor de repartizare a valorii adaugate, putandu-se realiza o evaluare a distributiei veniturilor globale catre partenerii intreprinderii.
Eficienta informatiilor furnizate de indicatorul valoare adaugata se fundamenteaza pe o interpretare prudenta a valorii indicatorului.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
