CAPACITATEA DE FINANTARE A ORGANIZATIEI

CAPACITATEA DE FINANTARE A ORGANIZATIEI

Obiective

intelegerea modului de autofinantare si de finantare a organizatiei

utilizarea metodelor de autofinantare

utilizarea managementului capitalului de lucru

Cuvinte cheie

Capacitatea de autofinantare, Capitalul de lucru, Fondul de rulment, Necesarul de fond de rulment, Tabloul de finantare

1. Capacitatea de autofinantare

Capacitatea de autofinantare reprezinta puterea de a degaja resurse din interiorul organizatiei, din propria activitate, adica de a avea flux de numerar. Numerarul se poate calcula daca se porneste de la profitul net realizat, la care se adauga amortizarea, care nu este o iesire de numerar, se exclud dividentele distribuite actionarilor sau asociatilor, in cazul unei organizatii bazate pe profit, sau se exclude excedentul rezultat sub forma unui surplus care nu se reporteaza, ci se inapoiaza finantatorului, in cazul unei organizatii non-profit.

Capacitatea de autofinantare rezulta din combinarea dintre venituri si cheltuieli, deci rezultatul exercitiului si fluxul de numerar, fiind de fapt, o sursa concreta de finantare a organizatiei pe termen scurt. Autofinantarea se refera la operatii generatoare de resurse care permit plati imediate (de gestiune) si nu include operatii privind capitalul. Exista doua metode:

Metoda deductiva, care utilizeaza situatia veniturilor si porneste de la marja bruta, se adauga toate veniturile si se scad toate cheltuielile. Provizioanele si amortizarea nu se includ in cheltuieli, deoarece nu genereaza flux de numerar.

Capacitatea de autofinantare (CAF) = Excedentul brut al exploatarii + Rezultatul financiar + Rezultatul exceptional - Impozitul pe profit

Marja bruta (MB) sau Excedentul brut al exploatarii (EBE) = Valoarea adaugata - Cheltuieli cu personalul - Impozite si taxe - Subventii

Valoarea adaugata (VA) = Productia exercitiului - Consumuri (costuri) primare (intermediare)

Valoarea adaugata reprezinta aportul propriu al organizatiei de a crea, de a adauga valoare, la cumpararile din afara prin procesul productiei sau procesul prestarii de servicii (operare).

Metoda aditiva, pornind de la profitul dupa impozitare, adaugand cheltuielile cu amortizarea si provizioanele si scazand veniturile calculate din provizioane.

Capacitatea de autofinantare nu este suficienta pentru satisfacerea nevoilor organizatiei, fiind necesare fonduri financiare externe (capital nou investit, credite, imprumuturi). Capacitatea de autofinantare arata surplusul de flux de numerar degajat din exploatare sau activitatea operationala a organizatiei pe parcursul unei perioade de timp, de regula, exercitiul financiar .

2. Managementul capitalului de lucru

Sa ne intoarcem acum la bilantul contabil si sa ne amintim ca in forma pe orizontala activul egaleaza pasivul. Mai detaliat, putem scrie egalitatea :

Active imobilizate + Active circulante = Capital propriu + Imprumuturi pe termen lung + Datorii curente

Daca utilizam forma pe verticala si trecem datoriile curente in partea stanga rezulta:

Active imobilizate + Active circulante - Datorii curente = Capital propriu + Imprumuturi pe termen lung

Capitalul propriu + Imprumuturi pe termen lung = Capital angajat, pe care l-am utilizat la calculul ratelor financiare si care este ilustrat in ciclul fluxului de numerar si se mai numeste capital permanent.

Active circulante - Datorii curente = Active circulante nete sau Capital de lucru

Deci, capitalul angajat rezulta si din: Active imobilizate + Capital de lucru

Capitalul de lucru se calculeaza mai exact cu formula:

Capitalul de lucru = Capitalul angajat (permanent) - Active imobilizate sau

Capitalul de lucru = Active circulante - Datorii curente

Capitalul de lucru este cunoscut sub denumirea de: FONDUL DE RULMENT sau prescurtat FR. Capitalul de lucru sau fondul de rulment reprezinta pe de o parte puterea financiara a organizatiei de a plati obligatiile la timp si reflecta lichiditatea si pe de alta parte este un instrument de investitii in active circulante.

Daca capitalul de lucru sau fondul de rulment nu este sufficient apare NEVOIA DE FOND DE RULMENT, prescurtat NFR.

Nevoia de fond de rulment = (Stocuri + Creante) - Obligatii curente nefinanciare

Nevoia de fond de rulment este fluxul de numerar de care trebuie sa dispuna organizatia peste cea necesara finantarii imobilizarilor pentru a functiona normal

Pe baza celor prezentate mai sus se construieste echilibrul financiar se compune din trei elemente: Fondul de rulment, Nevoia de fond de rulment si Fluxul de trezorerie sau de numerar.

Echilibrul financiar : FR - NFR= T

Capitalul de lucru sau fondul de rulment este unul din principalele instrumente utilizate de management pentru luarea deciziilor in scopul obtinerii beneficiilor viitoare pentru organizatie.

Achizitiile de imobilizari sunt realizate pentru a genera flux de numerar in plus in viitor. Cand imobilizarile sunt contante cu cat mai mari sunt investitiile an active circulante cu atat lichiditatea este mai mare.

Structura activelor circulante este deosebit de importanta, pentru ca organizatia poate decide daca isi creste lichiditatea prin investitii in titluri de valoare comercializabile sau sa faca depotite bancare pe termen cu castig in dobanti sau consuma numerarul in stocuri materiale. Dar acestea din urma nu aduc castig daca sunt supradimensionate. Uneori capitalul de lucru poate fi o sursa de finantare mai importanta decat creditele, deoarece este mai flexibila si nu atrage costuri (cu dobanzi, etc.). Un angajament incheiat cu furnizorii de a achita cumpararile intr-o perioada de timp, sa zicem 3 luni, genereaza o economie substantiala comparativ cu dobanzile la creditul bancar. Diferenta in timp intre momentul colectarii banilor de la clienti si momentul platii obligatiilor catre furnizori sau a altor obligatii curente reprezinta o sursa flexibila de finantare in numerar.

Datoriile pe termen scurt prin natura lor trebuie sa fie platite si banii se ruleaza mai des, iar daca apare o intarziere in colectarea fluxului de numerar de la clienti sau din alocarile bugetare, daca organizatia este non-profit, atunci apare riscul de lipsa de lichiditate.  Considerand ca toate celelalte elemente raman constante, cu cat datoriile curente sunt mai mari in comparatie cu activele circulante, cu atat mai mica este lichiditatea. Pentru a conduce efficient capitalul de lucru sau fondul de rulment este necesar sa se controleze permanent nivelul lichiditatii. O modalitate de lucru este auto-lichidizarea, adica gestionarea capitalului de lucru astfel incat sa se asigure incasarea banilor de la clienti mai repede decat plata obligatiilor, fara a depasi termenele impuse. De aceea ratele financiare de gestiune trebuie sa fie un instrument pernanent al managerilor. Calculand viteza de rulare a stocurilor sau durata in zile a stocajului, durata in zile de incasare a creantelor si durata in zile de plata a obligatiilor curente se poate stabili un echilibru optim.

3. Tabloul de finantare

In scopul evidentierii resurselor financiare se construieste tabloul de finantare, sau tabloul utilizarilor si resurselor. Utilizarile pot fi pentru: Investitii in imobilizari; Nevoia de fond de rulment sau capital de lucru; Rambursarea unor imprumuturi; Distribuirea de dividende

Resursele finantarilor pot fi: autofinantare; Imprumuturi bancare; dezinvestitii (vanzarea unor imobilizari netutile). Tabloul cuprinde 4 parti:

I. Resursele financiare cu termen peste un an, care pot fi: majorare de capital; datorii peste un an, imprumuturi bancare pe termen mediu si lung

II.                     Resursele financiare cu termen sub un an, dintre care: fond de rulment, cand variatia fondului de rulment este negativa; fluxuri de numerar din afara exploatarii

III.                   Utilizarile cu termen peste un an, dintre care: achizitii de imobilizari; rambursarea datoriilor peste un an; rambursarea imprumuturilor pe termen mediu si lung

IV.Utilizarile cu termen sub un an, care pot fi: fond de rulment, cand variatia fondului de rulment este pozitiva; fluxuri de numerar din afara exploatarii.

Rationamentul care conduce la utilizarea tabloului de finantare in practica manageriala este bazat pe calculul diferentei dintre indicatorii bilantieri din doua perioade succesive si infatiseaza:

-o utilizare de fonduri, daca variatia dintre activul bilantier din cele doua perioade este pozitiva sau daca variatia dintre pasivul bilantier dintre cele doua perioade este negativa;

-o constituire de resurse, daca variatia dintre activul bilantier din cele doua perioade este negativa sau daca variatia dintre pasivul bilantier dintre cele doua perioade este pozitiva.

Tabloul de finantare are urmatoarea forma:

Calculul realizat cu acest tabel conduce la obtinerea surplusului de numerar ce poate fi utilizat pentru autofinantare. Sursele de finantare si utilizarea acestora pentru achizitionarea unor noi mijloace de munca sau modernizarea celor existente se evidentiaza in bugetul investitiilor. In afara surselor interne, organizatia poate atrage alte fonduri financiare pentru finantarea investitiilor, cum sunt: leasingul; contributii guvernamentale; grant-uri externe (comunitare, internationale); aranjamente bancare sindicalizate; credite bancare; emisiune de actiuni sau obligatiuni.

Subiecte pentru pregatirea in vederea evaluarii finale:

• Autofinanatarea continut, calcul
• Capitalul de lucru, calcul
• Nevoia de fond de rulment
• Echilibrul finanaciar
• Tabloul de finantare
• Rationamentul care conduce la utilizarea tabloului de finantare in practica manageriala
• Surse interne si surse externe de finanatare

Model de test grila

Dintre sursele finantarilor enumerate mai jos indicati sursele interne ale organizatiei:

a)      Dezinvestitii

b)      Leasing

c)      Contributii guvernamentale

d)      Imprumuturi bancare

e)      Emisiune de actiuni

R: a)