Organizarea activitatii referitoare la securitate si sanatate in munca

Organizarea activitatii referitoare la securitate si sanatate in munca

1. Principiile si criterii de organizare

Organizarea securitatii si sanatatii in munca este activitatea prin care se stabilesc elementele structurii organizatorice a activitatii concret-aplicative de securitate si sanatate in munca, functiile si atributiile acestora si relatiile dintre ele. Modul de abordare in vederea asigurarii unei organizari a securitatii si sanatatii in munca optime difera in functie de nivelul luat in considerare: national sau microeconomic. In primul caz, documentele internationale (directivele Uniunii Europene ) si literatura de specialitate recomanda respectarea urmatoarelor principii:

principiul implementarii de sus in jos creandu-se prin legislatie obligativitatea realizarii securitatii si sanatatii in munca ceea ce impune existenta unui sistem de control si sanctiune corespunzator ;

utilizarea parghiilor economico-financiare, respectiv crearea unui mecanism care sa asigure sanctionarea permanenta si automata a abaterilor de la o politica corecta de securitate si sanatate in munca (stabilirea unor corelatii intre nivelul securitatii muncii si rezultatele financiare ale angajatorilor);

principiul completitudinii sistemului juridic, conform caruia trebuie sa existe un sistem de acte juridice prin care sa se asigure un mod unitar si coerent de tratare a problemelor de prevenire;

integrarea securitatii si sanatatii in munca in productie, respectiv plasarea centrului de greutate in realizarea securitatii muncii la nivelul firmelor;

educarea populatiei active in sensul unui comportament normal, neriscant, de munca;

sustinerea activitatii de cercetare stiintifica in domeniu de catre organismele guvernamentale, profesionale , sindicale.

La nivelul unitatilor, cele doua principii fundamentale care trebuiesc respectate pentru o organizare a securitatii si sanatatii in munca eficienta sunt:

integrarea in productie, sub forma atribuirii raspunderii pentru realizarea securitatii si sanatatii in munca factorilor implicati direct in desfasurarea proceselor de munca;

separarea functiilor si competentelor , astfel incat sa nu apara suprapuneri, cumul de functii etc.

Elementele structurii organizatorice a securitatii si sanatatii in munca in Romania, functiile, atributiile si relatiile dintre ele sunt stabilite prin lege. La nivel national, principalele elemente ale structurii organizatorice ale securitatii si sanatatii in munca sunt:Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, cu organele lor centrale si teritoriale de specialitate (Inspectia Muncii, inspectortale teritoriale de munca, casele teritoriale de pensii).

La nivel microeconomic, in conformitate cu legislatia in vigoare, organizarea activitatii de securitate si sanatate in munca trebuie sa se faca in baza urmatoarelor principii:

obligatia de a asigura securitatea muncii revine angajatorului;

obligatiile lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu afecteaza principiul responsabilitatii angajatorului;

angajatorul are obligatia de a lua toate masurile masurile tehnice si organizatorice necesare pentru realizarea securitatii si sanatatii lucratorilor.

La implementarea masurilor tehnice si organizatorice angajatorul trebuie sa respecte urmatoarele principii de prevenire:

• evitarea riscurilor;
• evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
• combaterea riscurilor la sursa;
• adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;
• adaptarea la progresul tehnic ;
• inlocuirea pericolelor prin nonpericole sau pericole mai mici;
• dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzatoare si coerente, care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii si a conditiilor de munca, relatiile sociale si influenta factorilor de mediu;
• prioritatea masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;
• prevederea de instructiuni corespunzatoare pentru lucratori;
• protejarea grupurilor expuse la riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala.

In vederea stabilirii structurii organizatorice a activitatii de securitate si sanatate in munca la nivelul unitatii se stipuleaza atat aplicarea criteriilor generale de organizare optima a unei activitati, cat si a anumitor criterii particulare:

- volumul activitatilor desfasurate (numar personal, volum productie, etc.) ;

- nivelul de risc al activitatilor (dependent de natura, complexitatea si dotarea tehnica a activitatii modul de organizare teritoriala a acesteia).

Elementele generice nominalizate sunt :

servicii de prevenire si protectie;

servicii medicale de medicina muncii ;

reprezentii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca ;

comitetul de securitate si sanatate in munca.

Pentru fiecare dintre ele, legislatia in domeniu stabileste modul concret de organizare si atributiile pe care trebuie sa le indeplineasca.

2. Servicii de prevenire si protectie

Angajatorul trebuie sa asigure planificarea, organizarea si mijloacele necesare activitatii de prevenire si protectie in unitatea sa.

Organizarea activitatii de prevenire se poate face in urmatoarele moduri tinand cont de numarul total de personal din unitatea respectiva, de riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala si de repartizarea teritoriala a unitatii:

- prin asumarea de catre angajator a atributiilor specifice in domeniu;

- prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori;

- prin servicii interne de prevenire;

- prin apelarea la servicii externe;

- sau prin combinarea modurilor de mai sus.

Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin modalitatile prevazute mai sus sunt urmatoarele:

s asigura evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala la locurile de munca si propune masurile de prevenire corespunzatoare, ce vor alcatui programul anual de protectie;

s controleaza, pe baza programului de activitate, toate locurile de munca, in scopul prevenirii accidentelor de munca si a imbolnaviri lor profesionale;

s verifica, periodic sau ori de cate ori este nevoie, daca noxele se incadreaza in limitele de nocivitate admise pentru mediul de munca si propune masuri, daca este cazul, pentru reducerea acestora;

s participa la angajarea personalului si da avizul atunci cand este vorba de cerinte de securitate;

s asigura instruirea si informarea personalului in probleme de securitate si sanatate in munca prin formele de instructaj si prin cursurile de perfectionare;

s asigura evaluarea cunostintelor dobandite in procesul de instruire prin examene, teste, probe practice;

s propune masuri pentru formarea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

s organizeaza propaganda de securitate si sanatate in munca;

s elaboreaza lista cu dotarea personalului cu echipament individual de protectie;

s participa la cercetarea accidentelor de munca si tine evidenta acestora;

s colaboreaza cu serviciul medical pentru cunoasterea la zi a situatiei imbolnaviri lor profesionale, pentru efectuarea de controale comune;

s propune sanctiuni sau stimulente economice pentru modul in care se respecta cerintele de securitate si se realizeaza programul de masuri de securitate si sanatate in munca;

s colaboreaza cu serviciul medical si cu salariatii sau cu reprezentantii acestora la fundamentarea programului de masuri.

In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor cu pana la 9 lucratori, inclusiv.

1. Angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a)     in cadrul unitatii nu se desfasoara urmatoarele activitati: expunere la agenti toxici, cancerigeni si biologici , substante periculoase, exploatari minere, constructii civile si paza si protectie;

b)     angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere si/sau unitate;

c)     angajatorul indeplineste cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca .

In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile mai sus mentionate angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, si/sau sa apeleze la servicii externe.

In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 10 si 49 de lucratori, inclusiv.

Angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a)     in cadrul unitatii nu se desfasoara urmatoarele activitati: expunere la agenti toxici, cancerigeni si biologici , substante periculoase, exploatari minere, constructii civile si paza si protectie;

b)     riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;

c)     angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere si/sau unitate;

d)     angajatorul indeplineste cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca .

In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile de la mai sus mentionate angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie si/sau sa apeleze la servicii externe.

In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor intre 50 si 149 de lucratori.

a). angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, sau sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul intreprinderii.

d)     b). In cazul in care in cadrul unitatii se desfasoara urmatoarele activitati: expunere la agenti toxici, cancerigeni si biologici , substante periculoase, exploatari minere, constructii civile si paza si protectie, angajatorul trebuie sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie.

In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 150 de lucratori

Angajatorul trebuie sa organizeze serviciul intern de prevenire si protectie.

Personalul cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca trebuie sa urmeze cursuri de formare si perfectionare privind securitatea si sanatatea in munca si trebuie sa dispuna de mijloace adecvate desfasurarii activitatii

3. Organizarea serviciului medical de medicina a muncii

Supravegherea starii de sanatate a lucratorilor se realizeaza prin serviciile medicale de medicina a muncii, care functioneaza potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii, activitatea acestora avand un caracter predominant preventiv.

Asigurarea supravegherii expunerii profesionale este responsabilitatea angajatorului, care poate organiza seviciul de medicina a muncii la nivel de intreprindere sau poate contracta serviciile unor structuri medicale exterioare.

In oricare dintre situatii, atributiile structurilor de medicina a muncii sunt urmatoarele:

participa la evaluarea riscurilor de imbolnavire profesionala;

- monitorizeaza starea de sanatate a angajatilor prin: examene de angajare, examene medicale de adaptare, controale medicale periodice, examene medicale la reluarea activitatii;

- indruma activitatea de reconversie profesionala, reorientarea profesionala in caz de accident de munca, boala profesionala si activitatea de reabilitare profesionala;

- comunica existenta riscului de imbolnavire profesionala tuturor factorilor implicati in procesul muncii;

- consiliaza angajatorul privind adaptarea muncii si a locului de munca la caracteristicile psihofiziologice ale angajatilor;

- consiliaza angajatorul privind fundamentarea strategiei de securitate si sanatate in munca;

- participa la sistemul informational national privind accidentele de munca si bolile profesionale.

Angajatorii nu pot influenta activitatea medicala si trebuie sa respecte masurile medicale stabilite de medici. De asemenea, angajatorii vor angaja personalul numai dupa confirmarea scrisa a medicului, conform careia locul de munca sau meseria propusa nu este incompatibila din punct de vedere medical viitorului angajat.

4. Reprezentantii lucratorilor

cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca

Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, sunt alesi de catre si dintre lucratorii din intreprindere si/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare.

Numarul de reprezentanti ai lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, care se aleg va fi stabilit prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, in functie de numarul total al lucratorilor din intreprindere si/sau unitate.

Lucratorii comunica, in scris, angajatorului numarul si numele reprezentantilor lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca trebuie sa indeplineasca cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzatoare cel putin nivelului de baza.

Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca pot desfasura urmatoarele activitati:

a)     colaboreaza cu angajatorul pentru imbunatatirea conditiilor de securitate si sanatate in munca;

b)     insotesc echipa/persoana care efectueaza evaluarea riscurilor;

c)     ajuta lucratorii sa constientizeze necesitatea aplicarii masurilor de securitate si sanatate in munca;

d)     aduce la cunostinta angajatorului sau comitetului de securitate si sanatate propunerile lucratorilor referitoare la imbunatatirea conditiilor de munca;

e)     urmareste realizarea masurilor din planul de prevenire si protectie;

f)      informeaza autoritatile competente asupra nerespectarii prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

5. Organizarea si functionarea comitetelor de securitate

si sanatate in munca

5.1 Organizarea Comitetului de securitate si sanatate in munca

Comitetele de securitate si sanatate in munca se constituie in unitatile care au un numar de cel putin 50 de lucratori, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei.

In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe comitete de securitate si sanatate in munca; numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare.

In unitatile care au mai putin de 50 de lucratori, atributiile comitetului de securitate si sanatate in munca revin reprezentantilor lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.

Comitetul de securitate si sanatate in munca este constituit din:

reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor (50 %);

angajator sau reprezentantul sau legal si/sau reprezentantii sai si medicul de medicina muncii

Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca.

Reprezentantii lucratorilor in comitetul de securitate si sanatate in munca vor fi alesi pe o perioada de 2 ani.

Modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca va fi stabilita prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare.

Reprezentantii lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor fi desemnati de catre lucratori, dintre reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, dupa cum urmeaza:

- de la 50 la 100 lucratori - 2 reprezentanti;

- de la 101 la 500 lucratori - 3 reprezentanti;

- de la 501 la 1000 lucratori - 4 reprezentanti;

- de la 1001 la 2000 lucratori - 5 reprezentanti;

- de la 2001 la 3000 lucratori - 6 reprezentanti;

- de la 3001 la 4000 lucratori - 7 reprezentanti;

- peste 4000 lucratori - 8 reprezentanti.

Angajatorul are obligatia sa acorde fiecarui reprezentant al lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca timpul necesar exercitarii atributiilor specifice.

Angajatorul sau reprezentantul sau legal este presedintele comitetului de securitate si sanatate in munca.

Membrii comitetului de securitate si sanatate in munca se nominalizeaza prin decizie scrisa a presedintelui acestuia, iar componenta comitetului va fi adusa la cunostinta tuturor lucratorilor.

La intrunirile comitetului vor fi convocati sa participe lucratorii desemnati, reprezentantii serviciului intern de prevenire si protectie si, in cazul in care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire si protectie, reprezentantii acestora.

5.2 Functionarea Comitetului de securitate si sanatate in munca

Comitetul de securitate si sanatate in munca functioneaza in baza regulamentului de functionare propriu.

Angajatorul are obligatia sa asigure intrunirea comitetului de securitate si sanatate in munca, cel putin o data pe trimestru si ori de cate ori este necesar.

Ordinea de zi a fiecarei intruniri este stabilita de catre presedinte si secretar, cu consultarea reprezentantilor lucratorilor, si este transmisa membrilor comitetului, inspectoratului teritorial de munca si, daca este cazul, serviciului extern de protectie si prevenire, cu cel putin 5 zile inaintea datei stabilite pentru intrunirea comitetului.

Secretarul comitetului convoaca in scris membrii comitetului de securitate si sanatate in munca cu cel putin 5 zile inainte de data intrunirii, indicand locul, data si ora stabilite.

La fiecare intrunire secretarul incheie un proces-verbal care va fi semnat de catre toti membrii comitetului.

Comitetul de securitate si sanatate in munca este legal intrunit, daca sunt prezenti cel putin jumatate plus unul din numarul membrilor sai.

Comitetul de securitate si sanatate in munca convine cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor prezenti.

Secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca va afisa la loc vizibil copii ale procesului verbal incheiat.

Secretarul comitetului transmite inspectoratului teritorial de munca, in termen de 10 zile de la data intrunirii, o copie a procesului verbal incheiat.

5.3 Atributiile Comitetului de securitate si sanatate in munca

Pentru realizarea informarii, consultarii si participarii lucratorilor, Comitetul de securitate si sanatate in munca are cel putin urmatoarele atributii:

- analizeaza si face propuneri privind politica de securitate si sanatate in munca si planul de prevenire si protectie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare si functionare;

- urmareste realizarea planului de prevenire si protectie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizarii prevederilor lui si eficienta acestora din punct de vedere al imbunatatirii conditiilor de munca;

- analizeaza introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luand in considerare consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si face propuneri in situatia constatarii anumitor deficiente;

- analizeaza alegerea, cumpararea, intretinerea si utilizarea echipamentelor de munca, a echipamentelor de protectie colectiva si individuala;

- analizeaza modul de indeplinire a atributiilor ce revin serviciului extern de prevenire si protectie, precum si mentinerea sau, daca este cazul, inlocuirea acestuia;

- propune masuri de amenajare a locurilor de munca tinand seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice;

- analizeaza cererile formulate de catre lucratori privind conditiile de munca si modul in care isi indeplinesc atributiile persoanele desemnate si/sau serviciul extern;

- urmareste modul in care se aplica si se respecta reglementarile legale privind securitatea si sanatatea in munca, masurile dispuse de inspectorul de munca si inspectorii sanitari;

- analizeaza propunerile lucratorilor privind prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, precum si pentru imbunatatirea conditiilor de munca si propune introducerea acestora in planul de prevenire si protectie;

- analizeaza cauzele producerii accidentelor de munca, imbolnavirilor profesionale si evenimentelor produse si poate propune masuri tehnice in completarea masurilor dispuse in urma cercetarii;

- efectueaza verificari proprii privind aplicarea instructiunilor proprii si a celor de lucru si face un raport scris privind constatarile facute;

- dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate si sanatate in munca de catre conducatorul unitatii cel putin o data pe an, cu privire la situatia securitatii si sanatatii in munca, actiunile care au fost intreprinse si eficienta acestora in anul incheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se va realiza in anul urmator.

5.6 Obligatiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate si sanatate in munca

Angajatorul trebuie sa furnizeze comitetului de securitate si sanatate in munca toate informatiile necesare, pentru ca membrii acestuia sa-si poata da avizul in cunostinta de cauza.

Angajatorul trebuie sa prezinte, cel putin o data pe an, comitetului de securitate si sanatate in munca un raport scris care va cuprinde situatia securitatii si sanatatii in munca, actiunile care au fost intreprinse si eficienta acestora in anul incheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se vor realiza in anul urmator.

Angajatorul trebuie sa transmita raportul, avizat de membrii comitetului de securitate si sanatate in munca, in termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de munca.

Angajatorul trebuie sa supuna analizei comitetului documentatia referitoare la caracteristicile echipamentelor de munca, ale echipamentelor de protectie colectiva si individuala, in vederea selectionarii echipamentelor optime.

Angajatorul trebuie sa informeze comitetul de securitate si sanatate in munca cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate si sanatate, masurile de prevenire si protectie atat la nivel de unitate, cat si la nivel de loc de munca si tipuri de posturi de lucru, masurile de prim-ajutor, de prevenire si stingere a incendiilor si evacuare a lucratorilor.

Angajatorul comunica comitetului de securitate si sanatate in munca punctul sau de vedere sau, daca este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire si protectie, asupra plangerilor lucratorilor privind conditiile de munca si modul in care serviciile de prevenire si protectie isi indeplinesc atributiile.