Caracteristici ale flebotomilor

Aspectul general al unui flebotom.

Phlebotomus papatasi, vector pentru Leishmania major.

Phlebotomus bergeroti larva de Lutzomyia youngi.

hipopigiu de mascul.

Familia Simuliidae (black flies, buffalo gnats, turkey gnats, mouches noires, simulies)

Simulidele apartin de subordinul Nematocera, Familia Simuliidae. Adesea sunt considerate ca un grup ce face tranzitia catre insectele Brachycere.

Morfologie si ciclul de dezvoltare

Simulidele au un ciclu de viata cu un stadiu acvatic - larvele, ce pot realiza densitati foarte mari in apele curgatoare.

Adultii (Plansa 25) sunt    de forma gheboasa, cu dimensiuni intre 1 si 6 mm (aspect de musculite), de culori inchise. Capul poarta o pereche de ochi mari, ce se ating deasupra insertiei antenelor la masculi si sunt indepartati la femele; antenele asemanatoare la ambele sexe sunt scurte si glabre, au 9-12 articole cilindoide; trompa este scurta formata din piese perforante (labru, mandibule, maxile) dintate si bine dezvoltate la femele, mai mult sau mai putin atrofiate la masculi; palpii maxilari sunt din 5 articole. Sunt insecte telmofage, sangele este absorbit prin tehnica "baltirii" (pool-feding) ce permite prelevarea organismelor prezente in sange sau pe pielea gazdei. Toracele este bine dezvoltat, prezinta un scutum arcuit ce le da aspectul "cocosat"; aripile largi si irizate sunt prevazute cu cateva nervuri foarte marcate catre marginea anterioara, fara solzi, cu o alula bine dezvoltata; picioarele sunt scurte si robuste. Abdomenul este scurt si robust; genitaliile masculului utilizate in taxonomie; femelele au o singura spermateca. Masculii emerjeaza primii, ei nu sunt hematofagi se hranesc cu nectar si traiesc aproape 3 saptamani. Femelele hematofage au nevoie de sange pentru maturarea oualor, se acupleaza o singura data in viata, imediat dupa emerjare. Se hranesc numai pe vertebratele homeoterme, de regula pe pasari mamifere si om.

Fiecare specie vectoare are un habitat de preferinta, Simulium damnosum, prefera cursurile mari de apa, nu raurile de mici dimensiuni. Longevitatea femelelor este de 2-3 saptamani sau mai mult atunci cand estiveaza. S-au intalnit simulide la altitudini de peste 4.500 m (in Anzi, in Kenya) dar se pare ca cele antropofile nu depasesc altitudinea de 1.500 m.

Cu toata talia lor mica simulidele au o intepatura foarte iritanta. La om iritatiile dermice se pot infecta - iar pentru animale - incapabile sa se protejeze contra acestor intepaturi, efectele sunt si mai puternice. Simulidele se aduna in roiuri si pot provoca importante pagube economice datorita mortalitatilor ridicate pe care le cauzeaza in fermele de vite. Moartea poate fi cauzata de socul anafilactic datorat intepaturilor, pierderii de sange sau problemelor respiratorii provocate de inhalarea mustelor.

Larvele (Plansa 26, 27) sunt de forma cilindrica, de culoare gri sau brun; masoara intre 10 s 15 mm la final; au o capsula cefalica bine dezvoltata ce poarta 2 antene scurte cu 4 segmente; piesele bucale de tip masticator, sunt ajutate de doua premandibule, prevazute cu un evantai de 30-60 de filamente dintate (organul filtrator); lateral se afla o pereche de pete oculare precum si ariile pigmentate. Restul corpului este compus din torace si abdomen (8 segmente putin distincte), prezinta doua portiuni mai largite, una la nivelul toracelui cealalta la extremitatea abdomenului. In zona toracica se afla un pseudopod, prevazut cu crosete. La extre­mitatea posterioara a abdomenului se afla organul de fixare (un cerc de carlige) si "branhiile" digitiforme (papilele anale). Dupa eclozare, larvele ce traiesc in apele dulci curgatoare (reofile, oxifile), se prind de pietre cu ajutorul crosetelor (pensele abdominale). Ele se pot fixa si pe alte animale acvatice (crabi, creveti, larve de efemere sau de odonate). Larvele se hranesc cu planctonul si detritusul pe care le captureaza cu ajutorul periilor bucale. In cursul dezvoltarii larvele trec prin 6 sau 9 stadii larvare in 7-10 zile, daca au conditii favorabile de mediu (temperatura apei, hrana suficienta) si in functie de specie. Atunci cand conditiile nu sunt favorabile perioada de dezvoltare larvara se poate intinde pe mai multe luni.

Nimfele (Plansa 26, 27) sunt de asemenea acvatice, apar la sfarsitul ulti­mului stadiu larvar, sunt imobile, ele isi tes un cocon de matase pentru a se impupa. Nimfa poarta inserata pe torace o pereche de filamente respiratoare a caror lungime si ramificare au importanta sistematica. La nivelul abdomenului se afla crosetele cu care se fixeaza de cocon. In functie de specie si de conditiile de mediu, nimfoza dureaza aproximativ 19 zile.

Ponta (Plansa 26) simulidele isi depun ouale (de forma subtriunghiulara, asimetrice, cu suprafata neteda, cu o talie de 0,1-0.4 mm) in grupe sau in mase intre 100-600 de oua (pe ponta), pe vegetatia sau pe pietrele partial submerse din cursurile de apa sau pe deversoarele barajelor. Uneori femela poate depune oua individuale sau in grupe mai mici direct pe apa. In conditii de temperatura ridicata, ecloziunea se produce intre 1 si 7 zile de la depunerea pontei in functie de specie (ouale de Simulium damnosum eclozeaza in general la 36-48 de ore dupa depu­nerea pontei).

Sistematica - se cunosc intre 1.000 si 3.000 de specii de simulide. Ele sunt repartizate in urmatoarele genuri: Austrosimulium, Cnephia, Prosimulium, Simulium.

Genul Simulium cuprinde circa 810 specii, traiesc peste tot in lume, sunt caracterizate de antene cu 11 articole, genul cel mai important sub aspect medical. Cuprinde speciile vectoare pentru oncocercoza umana: complexul Simulium damnosum, Simulium woodi, Simulium neavei in Africa, Simulium ochraceum,    Simulium exiguum, Simulium metallicum in America.

Genul Prosimulium cuprinde circa 125 specii, doua specii nearctice, antropofile, de semnalat: Prosimulium mixtum si Prosimulium pecuarum.

Genul Austrosimulium cuprinde 18 specii din zona australiana, dintre care Austrosimulium pestilens pare a fi cea mai importanta.

Importanta medicala

Simulidele transmit o serie de maladii la om si la alte animale. Agentii patogeni transmisi la animale sunt: virusuri (encefalita ecvina), protozoare (ce ataca gainile), filarii (ce ataca ratele). La om, boala cea mai importanta transmisa de catre aceste mici musculite hematofage este oncocercoza. Agentul patogen al acesteia este un vierme nematod (filarie), Onchocerca volvulus, ce traieste la om in nodulii sub-cutanati (oncocercoame sau chisti) si provoaca o stare pruriginoasa. De asemenea provoaca orbirea (cecitatea raurilor - river blindness). Alti patogeni ce sunt transmisi mecanic provoaca mixomatoza, Leucocytozoon si tripanoso­miazele aviare la pasarile domestice si la cele salbatice. Majoritatea speciilor vectoare apartin, in principal, genului Simulium: Simulium damnosum; Simulium sebanum; Simulium squamosum; Simulium soubrense; Simulium sanctipauli; Simulium erythrocephalum, Simulium equinum etc.).

Bibliografie

Abdelnur, O. M. - 1968. The biology of some black flies (Diptera: Simuliidae) of Alberta. Quaest. Entomol. 4: 113-174.

Adler, P. H., B. Malmqvist, Zhang, Y. Black flies (Diptera: Simuliidae) of northern Sweden, with notes on their taxonomy, chromosomes, and bionomics. Entomol. Scand. 29: 361-382.

Adler, P. H., Currie, D. C., Wood, D.M. TheBlack Flies Simuliidae) of North America. Cornell University Press, Ithaca, NY.

Bellec, C., Hebrard, G. Fécondité des femelles du complexe Simulium damnosum en Afrique, de l'Ouest. Entomol. méd. Parasitol. 21: 241-249.

Chutter, F. M. - 1970. A preliminary study of factors influencing the number of oocytes present in newly emerged blackflies (Diptera:Simuliidae) in Ontario. Can. J. Zool. 48: 1389-1400.

Colbo, M. H. Size and fecundity of adult Simuliidae (Dipera) as function of stream habitat, year and parasitism. Can. J. Zool. 60: 2507-2513.

Crosskey, R. W. . The Natural History of Blackflies. John Wiley, Chichester, U.K.

Crosskey, R. W. & Howard, T. M. 1997. A New Taxonomic and Geographical Inventory of World Blackflies (Diptera: Simuliidae). 144 pp. The Natural History Museum, London.

Crosskey, R. W. . First Update to the Taxonomic and Geographical Inventory of World Blackflies (Diptera: Simuliidae). 10 pp. The Natural History Museum, London.

Crosskey, R. W. . Second Update to the Taxonomic and Geographical Inventory of World Blackflies (Diptera: Simuliidae). 14 pp. The Natural History Museum, London.

Davies, L., Roberts, D. M. . Flight activity of female black-flies (Diptera: Simuliidae) studied with a vehicle-mounted net in northern England. J. Nat. Hist. 14: 1-16.

DUKE, B. O. L. . Onchocerciasis (river blindness) - can it be eradicated? Parasitology Today 6: 82-84,

Fox, C.W., Czesak, M. E. . Evolutionary ecology of progeny size in arthropods. Ann. Rev. Entomol. 45: 341-369.

LAIRD, M. ed. 1981. Blackflies. The future for biological methods in integrated control. London/New York/ Toronto/Sydney/San Francisco: Academic 399pp.

Malmqvist, B., Adler, P. H., Strasevicius, D. 2004. Testing hypotheses on egg number and size in black flies (Diptera: Simuliidae). Journal of Vector Ecology 29 (2): 248-256.

Malmqvist, B., Adler, P. H., Zhang, Y. . Diversity, distribution, and larval habitats of North Swedish blackflies (Diptera: Simuliidae). Freshwat. Biol. 42: 301-314.

Rubtsov, I. A.,Yankov, A. V. . Guide to genera of Simuliidae of the Palearctic Leningrad, 145x210, In Russian. Ppb, 176 pp.

SHELLEY, A. J. - 1991. Simuliidae and the transmission and control of human Onchocerciasis in Latin America. Cad. Saúde Pública. vol. 7, no. 3, pp. 310-327.

Statzner, B., K. Hoppenhaus, M-F. Arens, Richoux, P. Reproductive traits, habitat use and templet theory: a synthesis of world-wide data on aquatic insects. Freshwat. Biol. 38: 109-135.

Sutcliffe, J. F. 1986. Black fly host location: a review. Can. J. Zool. 64: 1041-1053.

Towson, H., Meredith, S. E. O. - 1979. Problems in the identification of parasites and their vectors: Simuliidae in relation to onchocerciasis. Symp. Brit.Soc.Parasit., 17,145-174.

Zhang, Y., Malmqvist, B. . Relationships between labral fan morphology and habitat in North Swedish black fly larvae (Diptera: Simuliidae). Biol. J. Linn. Soc. 59: 261-280.